În 4 martie 1977 - cu 44 de ani în
urmă - la ora 21:22 (zic cei care au informații mai bune decât
mine), România s-a zguduit la propriu. A fost pentru mine primul și cel mai
serios cutremur, de care n-am prea fost conștientă la momentul respectiv. A avut magnitudinea de 7,4
grade pe scara Richter și a durat circa un minut. Au murit 1541 de
oameni, cei mai mulți în București. Au fost și foarte mulți
răniți. Capitala a fost cea mai afectată. Unii afirmă că
Ceaușescu ar fi dat rapid ordinul să fie strânse dărâmăturile,
fără a mai ține seama de eventuali supraviețuitori. N-a fost
chiar așa. Soldații - și nu doar ei - au căutat mult timp
eventuali supraviețuitori, chiar și când, logic, n-ar mai fi putut
găsi oameni în viață. La acel moment, Ceaușescu era în vizită
de lucru în Nigeria. A întrerupt banchetul oficial dat în cinstea
lor (el și nevasta) și a revenit în România în dimineața zilei
de 5 martie; a dat ordin să fie eliberate alimente și alte
materiale din rezervele strategice și a rămas pe străzi, în
spitale etc. (și apărea la TV) mai tot timpul. Era, desigur, și
multă propagandă, dar oamenii chiar au fost solidari în acele
momente. Alimentarea cu gaze a fost sistată, apa a fost
raționalizată și milițienii au primit ordin să interzică
stocarea alimentelor.
Bineînțeles
că a profitat de situație chiar și mai apoi, primind multe
ajutoare în bani, materiale, tehnologie, specialiști inclusiv din
statele vestice, de care nu era tocmai apropiat. Crucea Roșie
Internațională a trimis ajutoare, inclusiv echipe cu câini dresați
în căutarea victimelor îngropate. A profitat de cutremur pentru a
începe marea sistematizare demolare în București, dar și în
celelalte orașe afectate mai grav de cutremur. La cutremur s-au
prăbușit și multe așezăminte de cult, așa că nu mai conta
demolarea altora, credea el. Totuși, credincioșii de diferite
confesiuni din lume au trimis ajutoare celor care împărtășeau
același crez și unii au făcut presiuni pentru ca alt lăcaș de
cult să fie ridicat în locul celui prăbușit - aici nu mai rețin
amănunte (pe măsură ce trece timpul uit ce-am mai aflat despre
acea perioadă de la unii și alții). Nu mai știu sigur de unde, am
în „colecția de vechituri” numărul ziarului „Flacăra”
(„săptămânal editat de
Frontul Unității Socialiste”) din
10 martie 1977 (ziua în care a încetat starea de necesitate
instituită
de Ceaușescu în 4 martie), unde scrie în aproape toate cele 23 de
pagini despre cum s-au solidarizat românii, dar e și multă
propagandă. Citez: Cutremurul din 4 martie, fenomen natural
explicabil, imposibil de evitat (...), o fatalitate pe care o
consemnăm cu gravitate, cu durere, cu tristețe, dar și ca un
moment de încordare a voinței noastre exemplare de a lupta cu
dezastrul, de a face ordine în haos, lucizi și încrezători în
viitor, i-a strâns și mai mult pe oameni în jurul partidului,
lângă tovarășul Nicolae Ceaușescu. (...) Am încheiat citatul.
Se pare, totuși, că oamenii nu s-au prea strâns în jurul
tovarășului și partidului, ci și-au îndreptat atenția spre
Dumnezeu (se spune că atunci au reînceput oamenii să meargă la
biserică tot mai mulți). Alt fragment: Partidul nostru, la
inițiativa tovarășului Nicolae Ceaușescu, le oferă, dincolo de
speranțe, elementele concrete ale unor certitudini care privesc
existența noastră cotidiană și de perspectivă. Partidul nostru a
găsit un răspuns prompt și eficient tuturor întrebărilor,
tuturor grijilor pe care și le-au făcut oamenii (...) Oamenii care
au locuit în clădirile prăbușite au primit „de la stat”
apartamente - mobilate, inclusiv aparate radio și TV) în blocurile
noi. Se vorbea despre ridicarea a 5000 de apartamente în plus față
de cele care au fost distruse, despre un centru urban modern în
orașul București care timp de secole nu a ieșit din anonimat (citat din articol).
A
fost propagandă, dar solidaritatea dintre oameni aproape că a pus
în umbră propaganda.
Ce
s-ar putea întâmpla azi nu doar în București în cazul unui
cutremur de magnitudine mare? Nimeni nu vrea să trăiască
răspunsul. Prin lume au loc unele fracturări hidraulice. In Ro, mai toate orașele sunt puternic săpate - la propriu - multe
construcții par a fi ridicate în locuri improprii construcțiilor...
Blocurile vechi și foarte vechi au fost slăbite de „renovări”
făcute după ureche
(unii au demolat și stâlpii de rezistență,
pentru că „treceau” - aiuristic, desigur - prin sufragerie), de
găurirea zidurilor pentru fel și fel de cabluri și țevi și multe
altele, pe ideea „vreau confort cu orice preț și să fie modern”
- puțini sunt cei cărora le-a păsat de siguranță, dar tot în
nesiguranță sunt din cauza primilor.
Cu jumatate de ora inainte eram cu mama langa unul din blocurile care au cazut. Nici nu-mi imaginam ce s-ar fi intamplat daca ne prindea acolo.
RăspundețiȘtergereIar azi, cand orasul este sapat masiv, m-as gandi totusi ca arhitectii au reguli clare si din cate stiu coeficientii din constructii au o marja mare de siguranta. Daca insa se respecta, Dumnezeu stie!
Noapte buna, Diana draga! Pupicei!😘❤️
E teribil! Aproape ca ma apuca groaza cand ma gandesc ce s-ar putea intampla in cazul unui cutremur mai puternic...
ȘtergereSe poate spune ca a fost pe langa voi ingerul pazitor.
Poate ca se respecta regulile (preturile mari ale unor apartamente /birouri ar trebui sa justifice si anumite chestiuni de gen), dar cum e solul pe care construiesc? Daca se prabuseste pamantul sub bloc cand se lucreaza la metrou (cum s-a intamplat cu ani in urma), cine stie ce-or mai face pe unde sapa? La fel si la noi! Au cateva planuri de ne doare mintea! Sper sa fie impiedicati in continuare... Au vrut sa construiasca blocuri cu patru etaje pe un deal lutos!
Multumesc, draga Suzana! ❤️ Noapte buna! Pupici! 😘
O amintire foarte trista!
RăspundețiȘtergereEu fiind din Bucuresti am simtit pe propria piele zguduiala! Noroc ca noi locuiam la casa dar inconjurati de blocuri pe bulevardele adiacente! Si acum imi aduc aminte urletele si tipetele ce le-am auzit!Mama nu era acasa si tare m-am temut pana a venit, apoi am luat-o pe jos pana in afata Bucurestiului la bunici!
Stiu ca tu nu l-ai putut suferii pe Ceausescu, dar sa stii ca in zilele alea chiar a fost foarte activ in Bucuresti. A dat apartamente gratis si multe lucruri. Nu e adevarat ca a dat dispozitie sa fie stranse daramaturile repede. Nu au sistat gazele, decat in centru unde erau multe blocuri cazute si nici nu au rationalizat apa! Ah, ce amintiri mi-ai rascolit!
Hugs 🤗 Kisses 😘😘😘
Nu vreau sa imi imaginez ce ai simtit, mai ales ca stiai ca mama ta nu-i acasa! Am simtit alte cutremure, de-a lungul timpului, si mi-au ajuns! In Bucuresti (si nu numai, probabil) blocurile aratau ca niste arbori in bataia vantului. Sper sa nu aud niciodata urlete de spaima/durere si nici sunetul teribil al prabusirii cladirilor in timp de cutremur. Trebuie sa fie cumplit! Am vazut (si auzit) - de la oarecare distanta - cum au fost demolate multe case...
ȘtergereAm si scris ca nu-i adevarat ce au zis unii: ca ar fi grabit indepartarea daramaturilor - nu-mi placea individul, dar oricat de putin mi-ar placea orice om ii recunosc meritele. Masura opririi gazului e clar ca in zonele cele mai afectate a fost - si in Bv au oprit atunci gazele, desi n-a fost asa nenorocire - ca masura de precautie (nu am scris ca o critica). Probabil ca rationalizarea apei a ramas in memoria unora pentru ca au dus oamenilor cu bidoanele sau cu cisterna. Am scris si despre apartamentele mobilate pe care le-au primit cei care au ramas fara locuinta. 😊 Cateva fapte bune, insa, nu sterg nenorocirile pe care le-a facut.
Le-am rascolit si pe ale mele, amintirile - nu am intentia sa tulbur pe cineva, dar azi nu am putut sa nu scriu despre... Atunci, oamenii ramasi cu ce aveau pe ei au fost cazati si prin hoteluri, apartamente inca nefinisate sau care nu erau date in folosinta si alte locuri decente - azi... evit sa ma gandesc cum ar fi tratati cei intr-un astfel de necaz (vremea de varf a pandaliei mi-a dovedit cu ce fel de indivizi avem de-a face la nivel de "conducatori de destine" - nu e ca si cum nu as fi stiu) :(
Multumesc! Imbratisari! ❤️ Pupicios! 😘 😘 😘
Brrr! Eram destul de mică și am amintiri vagi. Nela era la bunica, doar eu acasă cu ai mei. S-a auzit un vuiet, muget al pământului, apoi o trepidare. Mama și-a aruncat ochii pe geam, uneori erau tancuri și plecau în aplicații, pe bulevard, dar nimic. Tata a strigat infacandu-ma din pat, în pijamale, Cutremurrrrrrrr! Am dat să ieșim toți, mama s-a întors după capot. Eram la groapa copiilor cu nisip și o așteptăm pe mama ce părea că nu mai vine. S-a dat alarma, au plecat bărbații și au rămas femeile afar' vaicarindu-se. Ce amintiri! Stranii! Doamne ferește! Acum va fii mult mai rău, blocurile atunci erau mai noi, acum s-au șubrezit toate. Brrr! Duca-se!
RăspundețiȘtergereAcel vuiet (muget - cum foarte bine l-ai numit!) nu-l voi uita! Si nici lumina vinetie-neagra care s-a vazut pe fereastra mare a salonului de spital in care eram la acel moment. Stiind numai teoretic ce inseamna "cutremur", eu mi-am facut bagajul si ieseam cand ceilalti intrau - abia peste ani mi-am dat seama ca, practic, nimanui nu i-a pasat de mine. :)) Apoi a venit tata, si s-a distrat cand i s-a povestit ce facusem.
ȘtergereCe emotie! In astfel de clipe un minut de asteptare pare o ora! Pfuuu! Imi doresc tare mult sa nu mai avem parte de asemenea emotii! Cat de neputinciosi suntem!
Da, da, sunt subrede rau foarte multe blocuri! Nici cele noi nu-mi par foarte solide... Mai ales cele inalte!
Ca să ajung de la blocul meu, pe scurtătură, în zona cu unul dintre mall-uri şi cu Kaufland, Carrefour etc, trec pe lângă ceea ce a fost câmp, dar s-a transformat între timp în cartier înfloritor. Nu merg săptămânal, dar nici nu trec luni de zile între aceste vizite. Ei, ce vreau să spun: de câte ori merg, văd un bloc ori finisat, când era doar la stadiul de schelet la ultima vizită, ori se ridică precum o ciupercuţă după ploaie altul. Hai să zic trei săptămâni. Sunt cutii de carton pur şi simplu şi sunt atât de apropiate că efectiv, cine se uită pe geam de la blocul A, poate lejer să vadă exact ce are vecinul din blocul B în farfurie. Nici nu se poate pune problema să încapă vreo maşină de intervenţie intre ele. Să ne ferească Dumnezeu de ceva grav, cartierele astea noi vor fi piese de domino, aproape toate.
RăspundețiȘtergereSe face vâlvă cu clădirile vechi cu buline, că nu se face nimic cu ele, dar se dau autorizaţii pentru blocurile astea care par făcute din piese de lego. Astea sunt la fel de sigure ca alea cu buline şi astea se ridică fără probleme cu miile. Incredibil!
In Brasov exista un bloc de patru etaje despre care se spune ca a fost facut in sase zile, din placi de beton montate exact ca piesele de lego. La cutremurul din '77 nu era, dar la cutremurele care au urmat s-a prezentat destul de bine; inginerii constructori afirma ca s-ar putea desface in "placi" la un cutremur serios (cel din '77, afirma specialistii, n-a fost doar puternic ci ar fi avut "miscari" bruste in diferite directii - ceea ce se intampla foarte rar - sper!!!)
ȘtergereCeea ce descrii am observat si eu in cartierele noi din Bv! Fiind la cineva, la etajul sase, intr-o zi cu furtuna, aveam senzatia ca se misca blocul!! Nu vreau sa ma gandesc la blocurile care au fost doar schelet de beton si fier si-au stat in ploaie si zapada mai mult timp... Orice ar zice altii, si eu cred ca sunt ca niste cutii de carton! Si nu ii inteleg pe cei care cumpara apartamente in blocuri in care, practic, nu e intimitate! In cazul unor blocuri nu doar ca vede in farfurie cel din blocul vecin (asa era cand am stat la Oradea!) dar sa nu se gandeasca macar la faptul ca oricand se poate intampla o tragedie si - cum zici tu - nici autospecialele sa nu poata intra pentru interventii...?
Toate blocurile noi arata bine pe hartie - si se aproba proiectele - dar cred ca nu e cineva care sa verifice situatia in teren, sa verifice daca materialele inscrise in documentatie sunt de calitatea respectiva, daca distantele intre blocuri sunt suficiente, daca... daca... Si mie imi pare incredibil ce se intampla! Inteleg ca oamenii vor locuinte, dar daca ar avea si ceva mai mult pretentii (de siguranta, de intimitate) poate ca s-ar "regla" un pic chestiunea. In unele blocuri noi se aude aproape totul! Si un part mai puternic - nu glumesc! - sforaitul vecinului...
Eee, acum suntem pregatiti... UE, NATO, SMURD... Din astea.. :)))
RăspundețiȘtergerePfoaaaa! Total am uitat ca avem de toate! :)) Chiar si "specialisti" care habar nu au ce trebuie sa faca...
ȘtergereLocuiesc în același apartament ca în 77. Asta spune mult despre mine. :(
RăspundețiȘtergereFetița era nespus de agitată și nu voia să adoarmă deși o legănam pe rând. Am coborât rapid cu copiii în pijamale și am stat noaptea pe salteaua adusă de sus. A doua zi am dus copiii la creșă/grădiniță și ne-am dus la muncă. Eu aveam poartă deschisă” la computerul de la ICI și ne-am descurcat printre dărâmături. Frica a venit doar după. Există încă. :(
Si eu sunt in acelasi apartament ca in '77 (nu eram acasa la acel moment). E un bloc despre care stiu ca atunci cand l-au construit au folosit cele mai noi tehnici in materie de rezistenta la cutremur. De atunci, insa, a fost "ciuruit", supraincarcat cu "anvelope", termopane la balcoane; unii au spart ceva pereti despartitori, holurile nu mai sunt incalzite deloc iarna, cei care s-au perindat la parter au tot modificat una-alta... si numai ei stiu ce-au facut acolo, dar zgomotul lucrarilor suna de parca spargeau beton armat...
ȘtergereAtunci, ai mei au plecat la un unchi care locuieste intr-o zona unde se pare ca n-a prea facut stricaciuni niciun cutremur.
Ma tem ca un cutremur mai puternic ar putea face praf blocul... Sper, totusi, ca vom avea noroc si data urmatoare, cum am avut pana acum. :)