Libertatea
mea se termină acolo unde începe libertatea altuia. (John Stuart
Mill). Această expresie e parafrazată de o mulțime de cetățeni.
Unii îi înțeleg sensul, dar cei mai mulți folosesc expresia
pentru că le place cum sună și au sentimentul că ei dețin
adevărul absolut doar pentru că părerea lor coincide cu a
majorității. Galileo Galilei era singur când afirma că Pământul
se învârte în jurul Soarelui. Mulțimea nu era de acord cu el;
nici înțelepții epocii nu erau de acord dar adevărul a fost de
partea lui. Faptul că mai mulți oameni susțin o greșeală ca
fiind adevărul nu va face greșeala să devină adevăr (parafrazând
o altă expresie). Altfel spus: dacă și alții - mulți - fac ceva
într-un anume fel nu înseamnă că e și corect, bine, util etc..
Fiind
permanent într-o relație cotidiană nu prea avem de ales și lăsăm
„societatea” să ne dicteze tipare de comportament ajungând -
încet dar sigur - să renunțam la libertatea interioară, să ne
lăsăm conduși de ceea ce spun alții că e bine sau e rău.
„Convenționalul” îl învățăm din primele zile de viață -
luăm de-a gata ceea ce ni se spune că e bine sau rău. Uneori,
unii deschid ochii și se întreabă „dar dacă...?” Aceia
trebuie să-și asume oprobriul
convenționalilor.
Libertatea
mea se termină acolo unde începe libertatea altuia. În contextul
nebuniei pe care o trăim s-a ajuns la înlocuirea termenului
„libertate” cu „drept” (din expresia lui Mill): dreptul meu
se termină unde începe dreptul tău - nu e greșit,
dar nu
e tocmai
ceea
ce-a vrut
Mill
să
se înțeleagă.
Libertate și drept sunt noțiuni diferite și nu e indicat să le
amestecăm sau - mai rău! - să le confundăm sau să credem că
sunt sinonime în toate situațiile. Rămân în sfera „dreptului”. Sunt unii care
strigă despre dreptul lor la sănătate! Confuzie! Pentru dreptul la
sănătate trebuie discutat cu divinitatea. Oamenii care
administrează un stat se pot referi strict la dreptul la
ocrotirea sănătății și sunt obligați prin constituții, tratate
internaționale la care au aderat, legi etc. să asigure ocrotirea
sănătății populației (această obligație nu e valabilă în
toate statele). Ocrotirea sănătății trebuie să se refere la toți
cetățenii unui stat, nu doar la ocrotirea sănătății unei părți
din populație, prin măsurile pe care le adoptă administratorii
statului, politicienii în general.
Din
partea reprezentanților statului acest drept la ocrotirea sănătății
presupune
două obligații: 1. obligația negativă - de a nu aduce atingere
sănătății persoanei prin recurgerea la acțiuni violente (sau
nonviolente); 2. obligația pozitivă - de-a asigura cadrul necesar
protejării dreptului.
Dreptul
la ocrotirea sănătății se referă la sănătatea fizică dar și
la cea psihică. Statului nu îi este permis, protejând dreptul
la ocrotirea sănătății, să încalce dreptul la viața intimă,
familială și privată, să limiteze alte drepturi pe termen
nelimitat. Obligația la ocrotirea sănătății este una dintre cele
mai costisitoare pentru un stat (dar nu și pentru statul român -
dovada: condițiile jalnice din spitalele de stat, inexistența
cabinetelor medicale în cele mai multe comune - de sate nu mai zic!
- etc.).
I se pare cuiva că statul român a depus vreun efort financiar (sau
de altă natură) pentru ocrotirea sănătății populației?
Obligațiile statului sunt, practic, preluate de cetățenii care
sunt constrânși să-și plătească lunar taxele, dar când e la o
adică tot ei trebuie să tragă ponoasele și să scoată bani din
piatră seacă dacă vor un tratament decent.
Dreptul
la ocrotirea sănătății e legat și de măsurile de ocrotire a
dreptului la un mediu sănătos, de măsurile pentru organizarea
asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru
boală, accidente, maternitate etc. precum și alte măsuri de
protecție
a sănătății fizice și psihice a persoanei: educarea, consultarea
și dezvoltarea unui simț responsabil. Când nu faci educație nu
cred că ai dreptul să ridici pretenții. Când accepți
„încrucișarea” virusurilor în laborator, ca stat, nu mi se
pare că vrei să ocrotești sănătatea oamenilor. Până la acest
moment nu mi se pare că statul și-a îndeplinit obligațiile, și
pretinde tuturor cetățenilor să renunțe la drepturi pentru
protecția sănătății publice, inclusiv dreptul la ocrotirea
sănătății personale
(să zic așa).
Majoritatea renunță la dreptul acesta - unii se zbat să n-o facă,
alții acceptă senini.
Pentru
a le fi ocrotită sănătatea unii n-au nicio greață să ridice din
umeri când li se spune că sunt oameni care nu mai au acces la medic
și li se agravează boala sau mor. Nu le pasă, cât timp nu sunt ei
în situație. Unii susțin că e perfect să umble 8-16 ore pe zi cu
nasul și gura acoperite. Cei care susțin așa ceva sunt (cei mai
mulți) între cei care lucrează de acasă sau sunt pensionari și
țin masca pe figură câteva ore pe săptămână. Nu le pasă că
unii ies din casă cu masca, stau la muncă 8-10 ore cu masca, umblă
cu autobuzul, în magazine și peste tot cu masca. Între cei care
lucrează 8-10 ore și poartă masca au cele mai mari șanse să-și
distrugă sănătatea rapid cei care lucrează cu publicul și
trebuie să vorbească mult: li se usucă nasul și gâtul (și se
irită), unii au crize de tuse, în timp li se modifică vocea
(coardele vocale depun un efort mai mare pentru că omul trebuie să
se facă înțeles prin mască; respirația devine sacadată la un
moment dat pentru că oxigenul nu ajunge unde trebuie așa cum
trebuie).
Pentru
a-și ocroti sănătatea unii vor să poarte masca. Pentru a-și
ocroti sănătatea alții (net mai puțini) nu
vor
să poarte masca în aer liber. Au recunoscut și „autoritățile”:
când doar treci - în câteva secunde - pe lângă cineva pe stradă
nu ai probleme. Nimeni nu cere pentru alții nepurtarea măștii, cum
dau de înțeles unii cititori de prompter și invitații lor, loiali
propagandei. Unii rezistă cu masca pe figură mai mult timp, alții
mai puțin sau deloc (în funcție de unele afecțiuni). Unii vor
să-și ocrotească sănătatea împotriva unui virus gripal X, pe
moment altfel spus, alții vor să-și ocrotească sănătatea pe
termen cât mai lung.
Un
fel de concluzie: de ce unii sunt mai îndreptățiți să le fie
apărat dreptul la ocrotirea sănătății și alții nu? De ce acela
care nu are nevoie să meargă la medic în mod regulat ridică din
umeri când altul îi spune că el are nevoie, dar
accesul îi este restrâns?
Sănătatea unora e mai șubredă ca a altora și vor s-o păstreze
atâta câtă e (și nu vor reuși cu masca sau renunțând la
controalele periodice obligatorii recomandate de medic pentru a-și
menține bolile sub control). Alții au sistem imunitar sănătos și
vor să-l păstreze astfel - nu vor reuși cu masca pe figura. De ce
aceluia care vrea să poarte mască îi place să creadă că cel care
nu vrea să poarte mască îi încălcă dreptul la ocrotirea
sănătății? Nu e valabil și invers?
(foto de pe e-mail; nu cunosc autorul)
Am primit un pdf si i-am gasit linkul, asa ca ti-l las:
RăspundețiȘtergerehttps://cunoaste-riscurile.ro/wp-content/uploads/2019/11/Vaccinarea-eroarea-medicala-a-secolului-Louis-de-Brouwer.pdf
Doar am rasfoit-o putin, dar cumva este un fel de inceput al scenariului care se tot perpetueaza.
Libertatile noastre sunt facute praf. Dar si neuronii sunt in degringolada. Si asta nu stiu cum se poate repera. Masa aia critica de 'iluminare' este departe. Ignoranata intotdeauna va naste montri. Si deja se profileaza la orizont ceva hidos.
Incerc sa-mi pastrez optimismul, chiar daca a ajuns la cote moderate, dar fara, parca nu se poate respira...
O seara frumoasa, Diana draga si musai ganduri senine!
Pupici! 😘❤️
Multumesc pentru link. Unele dintre informatiile stranse acolo le-am citit de-a lungul timpului in diferite reviste (si carti) de specialitate (cat timp a trait tata am avut acces la multe materiale din medicina, in general). Am citit mai "pe diagonala" (toate paginile), dar reiau.
ȘtergereDespre vaccinul impotriva tuberculozei am si scris pe blog - in Franta nu mai e obligatoriu din 2007, si la nou-nascuti il faceau/il fac in cazuri de exceptie (la cei care aveau/au in familie cazuri de tuberculoza, de exemplu). E absurd - afirma multi - sa introduci intr-un om sanatos o "boala" pe care s-ar putea sa n-o aiba vreodata (tetanosul, de exemplu)
Libertatile ca libertatile, dar drepturile... Uau. Cat despre neuroni... Neuronul meu nici acum nu e obisnuit cu ideea: in fiecare zi ma trezesc uitand in ce nebunie traim - imi amintesc in momentul cand deschid fereastra. Evit sa ma gandesc ce-as putea patimi cand voi implini varsta de 65 de ani! :)) Hidos viitor pare a fi. :(
Referitor la "iluminare". Stii cum se zice: inainte de a fi mai bine va fi mai rau. Optimismul meu (cu privire la "vindecarea" de aceasta nebunie generalizata) e la cote minime de prin mai anul trecut, dar incepe sa creasca, incetisor, pentru ca oamenii incep sa se "miste".
Iti multumesc, Suzana draga! ❤️ Numai ganduri senine! Cu forta, daca "de la sine" nu vin. 😊 Noapte buna! Pupici! 😘
Cred ca exista specialisti buni, dar n-au loc de altii promovati aiurea...
RăspundețiȘtergereIn mod cert exista specialisti buni, sinceri, care iau in serios ceva numit deontologie, dar nefiind inregimentati politic/comercial nu exista interes in promovarea lor (din contra).
ȘtergereIn comuna unde locuiesc de o vreme suntem minoritari si ridiculizati cei cu masca. Inclusiv de catre preotul uneia dintre biserici...
RăspundețiȘtergereN-o sa inteleg astfel de comportamente! Ce treaba au altii cu cei care se simt in siguranta acoperindu-si nasul si gura? Acoperirea nasului si a gurii e indicata mereu cand e vorba de "sezonul gripelor", mai ales prin mijloacele de transport in comun, in magazine aglomerate etc. Ar trebui sa procedeze astfel mai ales cei care stiu ca au sistem imunitar slabit si pot respira prin masca/esarfa/fular (mai ales ca n-ar fi obligati sa poarte continuu).
ȘtergereMai avem mult pana departe.