Caravana sării

La o suta si mai bine de metri sub nivelul mării, la o temperatura de 40 de grade Celsius (poate ajunge si la 60), se afla cel mai aspru loc de pe Pământ: deşertul Danakil (Danaquil). Peisajul pare ireal, intr-un fel, lunar, atat de uscat este.

In depresiunea Danakil, in special in zona lacului Afdera (Afrera), se afla locul care asigura aproape intreaga productie de sare a Etiopiei. Timp de zece luni din an afarii musulmani si creştinii tigrai de pe platourile etiopiene se aduna zilnic pentru a “aduna” sarea si a o transporta in oraselul Barahile.

Platourile de sare din depresiunea Danakil se intind de-a lungul granitei dintre Etiopia si Eritreea, fiind situate la o suta de metri sub nivelul marii. Crusta de sare este foarte groasa, fiind in unele locuri si de 1000 de metri, ajungand adanc in scoarta terestra. Minerii, lucrand in conditii extrem de grele, desprind aceste placi de sare folosind un topor, le taie in placi (de 4 sau 8 kg), le stivuiesc si le leaga pentru a le pregati pentru transport. Transportul e asigurat de negustorii de sare, care incarca productia pe camile, catâri si măgari si o duc la Barahile, de unde, traversand deşertul Danakil, ajung la Mekele – de aici, sarea va fi transportata in intreaga Etiopie, fie pentru consum uman fie pentru adaugarea in hrana pentru animale.

In zonă, de secole, metoda de extragere si transportare a sarii (“aurul alb”) nu s-a schimbat, dar azi, tot mai multe camioane au inceput sa faca acest traseu si, la un moment dat, o multime de oameni vor ramane fara vreun venit. Monopolul afacerii il deţin afarii, iar daca ei decid introducerea camioanelor prea multe nu mai raman de facut.

In trecut, blocurile de sare (numite amolé) erau folosite peste tot in Etiopia cu rol de bani. Azi, banii (moneda se numeste birr) au inlocuit sarea dar comerţul cu sare a ramas principalul mod de viaţă al afarilor din nord.

Traseul caravanei nu e simplu; pe langa pericolele naturale – puţuri de apa dulce puţine, care pot seca peste noapte, eruptiile vulcanului acid Dallol, cu manifestarile lui geotermale in culori ireale – caravanele mai infrunta uneori amenintarea unor “rebeli” inarmati (Frontul Unitatii Democratice Revolutionare Afar) care opresc caravanele, cer bani si fac necazuri.

Depresiunea Danakil este “casa” teribilului trib Afar, oameni care traiesc in ţarile este-africane precum Etiopia, Djibouti, Somalia si Eritreea. E un trib de oameni măndri si necruţători cu cei care incearca sa le faca rău. Uciderea din razbunare si razboiul sunt (au fost) doua caracteristici importante ale culturii acestui trib, desi violenta scade pe zi ce trece, practic. Până acum cateva zeci de ani, un tânăr nu ar fi fost considerat barbat până nu ar fi ucis un om, de regula unul dintr-un trib rival. Indiferent de ţara in care traiesc, afarii traverseaza deşertul Danakil in lung si-n lat cu animalele lor, reusind sa supravietuiasca in cel mai crud loc de pe Pământ.

Sursa foto Turism de Aventura. (pagina fb nu mai exista la adresa)

Postare in jocul lui Sorin: Reflexii in oglinda