Cavalerii teutoni s-au stabilit in Estul Europei pentru
prima data in 1211 dupa ce Regele Andrei al II-lea al Ungariei i-a
invitat sa isi stabileasca un avanpost la granitele Transilvaniei, care nu
era organizata de statul ungar la acea vreme, pentru a se proteja de
cumani. Scopul Ordinului nu era numai de a apara Transilvania de cumani, ci si
de a ajuta expansiunea regalitatii si nobilimii maghiare si de a converti la
catolicism populatia din aceste regiuni.
In 1217 Papa Honorius al III-lea a proclamat o cruciada
impotriva prusacilor pagani. A fost cerut si ajutorul teutonilor dupa ce
ducele Conrad de Massovia a fost atacat de prusaci.
Cavalerii teutoni au acceptat sa intervina dupa ce li s-a promis ca
isi vor putea insusi teritoriile cucerite de la prusaci.
Ca rasplata pentru indeplinirea dezideratelor pentru care au
fost chemati, Cavalerilor Teutoni le-au fost acordate diverse privilegii
economice, politice si bisericesti: scutire de dari si vami, scoaterea de sub
jurisdictia voievodului Transilvaniei, dreptul de a-si alege dintre ei
judecatorii, dreptul de a ridica cetăţi
si orase din lemn si altele. Teutonii au adus cu ei colonisti germani,
agricultori in mare parte, dar si mestesugari si negustori, oameni care au
contribuit la dezvoltarea zonei.
Ordinul teutonic a incercat sa-si creeze un stat propriu in
spatiul carpato-dunarean (papa Honoriu III a raspuns afirmativ la cererea
teutonilor de a lua Ţara Bârsei si teritoriile de “dincolo de muntii de zapada”
sub jurisdictia si “in proprietatea bisericii apostolice”), sub emblema papala,
ceea ce l-a suparat pe regele ungar, care dorea pentru sine beneficiul
cuceririlor realizate de teutoni pe baza privilegiului regal si il interesau si
castigurile ce puteau fi obtinute in viitor.
In 1231, la sase ani de la izgonirea teutonilor, papa Grigore IX il invita regele Andrei al
II-lea si pe fiul sau Bela IV, sa restituie cavalerilor teritoriul confiscat,
amintindu-le meritele lor in lupta impotriva cumanilor: apararea regatului
impotriva frecventelor incursiuni, inaintarea lor dincolo de “muntii de zapada”,
intarirea teritoriilor ocupate prin
fortificatiile construite impotriva cumanilor, infrangerea acestora si
convertirea unei parti la crestinism.
Imprejurarile instalarii Ordinului teutonic in Ţara Bârsei
sunt oarecum necunoscute, desi unele speculatii exista, insa izvoarele care
privesc acest scurt episod de istorie universala desfasurat in spatiul
carpato-dunarean sunt putine. Ceea ce este insa clar, e motivul pentru care
regele ungar l-a atribuit Ordinului: expansiunea si dorinta de a inlatura
pericolul cuman de la hotarul sud-estic.
Istoricul german G. Rossler considera ca originea episodului
teutonic de instalare pe teritoriul Ţării Bârsei a fost rodul colaborarii
dintre papa Inocentiu II si marele maestru al Ordinului, Herman von Salza, papa
dorind sa asigure cruciadei un nou cadru, cu un nou fundament, mai solid decat
cel in care se desfasurase anterior. Avea un dublu tel: eliberarea
Ierusalimului si reunirea celor doua biserici prin inlaturarea schismei; in
viziunea papei reunirea ar fi fost realizata prin Constantinopol, dar
rezistentele intampinate de Imperiul latin si ostilitatea populatiei grecesti
faţă de confesiunea latina, l-au deternminat pe papa sa-si extinda planul,
straduindu-se “sa inconjoare domeniul Bisericii rasaritene prin puncte de
reazem ale puterii papale sau accesibile influentei ei”, de unde aveau sa fie
intreprinse ofensive in ariile vizate. In acest plan, Ţăarii Bârsei i-a revenit
un rol deosebit, ca punct de sprijin in lupta impotriva păgânilor si a
Bisericii Orientale. Rolul regelui Ungariei in realizarea acestui plan ar fi
fost, potrivit autorului, secundar.
Prin prezenta Ordinului teutonic in Ţara
Bârsei s-a constituit un front al cruciadei in spatiul carpato-danubian, cu
misiunea de a-i combate pe cumanii păgâni; noul front era considerat
autoritatea suprema a crestinatatii apusene, din initiativa si sub controlul
careia se desfasura actiunea cruciadei. Totusi, legatura intre aceasta directie
esentiala a cruciadei si cea din cotul Carpatilor nu putea fi directa, ea
trecea prin Imperiul latin de Constantinopol, considerat si acesta un sector
secundar al cruciadei, al telului ei originar si fundamental: eliberarea Ţării
Sfinte.
Cavalerii teutoni si-au indeplinit cu succes misiunea pentru
care au fost adusi in Ţara Bârsei: cumanii au
fost invinsi, si datorita fortificatiilor pe care le-au ridicat si in faţa
carora oamenii stepei erau neputinciosi. Au trecut chiar la contraofensiva,
urmarindu-i pe cumani dincolo de munti, in teritoriile din care porneau
incursiunile in Transilvania. Inaintarea teutonilor peste Carpati a pus capat
dominatiei cumane in teritoriile invecinate cu Transilvania la miazazi si rasarit,
deschizand drumul spre Dunarea inferioara si Marea Neagra, legatura ce avea sa
ramana timp de mai bine de doua secole unul din obiectivele principale ale
politicii externe a Regatului ungar.
Şederea teutonilor in spatiul carpato-danubian a condus la
inlocuirea hegemoniei cumanilor nomazi printr-o formatie statala de tip
cruciat, careia i-a urmat o formula de organizare politica independenta de
Regatul ungar. Pentru statul vlaho-bulgar aceasta a insemnat disparitia unei
forte vecine protectoare si inlocuirea ei printr-o realitate politica potential
ostila.
(Din Românii in
secolul al XII-lea intre Cruciada si
Imperiul Mongol, de Şerban Papacostea, Ed. Enciclopedica, Bucuresti 1993).
Sursa foto: http://www.descopera.ro/cultura/4427340-teutonii-sabia-din-umbra-negrei-cruci
Tot despre cavalerii
teutoni:
Foarte interesant subiect. Ce bine ar fi daca as reusi sa tin minte macar 10% din ce scrii pe aici. Noroc ca pot reveni...!
RăspundețiȘtergereFelicitari, draga Diana! Si zile minunate, pline de descoperiri pe gustul tau!
:)
ȘtergereMultumesc pentru apreciere, Suzana draga! Nici eu nu retin foarte mult pe termen lung, dar stiu de unde sa-mi iau informatiile care ma intereseaza despre un subiect sau altul. :)
Multumesc si pentru urare. La fel.
Iti doresc, cu drag, sa ai o zi cat mai frumoasa!