In Etiopia exista azi peste 80 de triburi, fiecare cu
obiceiurile sale. Unul dintre triburile mai importante (si mai mari) este
tribul Hamer (Hamar), din Etiopia de Sud. Acest trib este cunoscut ca avand
femeile cele mai dure (sau masochiste?) din lume: acestea nu doar ca se lasa
biciuite cu nuiele, dar si cer sa fie biciuite, pentru a-si dovedi taria de
caracter si pentru a-i incuraja pe tinerii “aspiranti la maturitate”. “Nu esti
o femeie hamer daca nu ai cicatrice. Asta e traditia noastra. Daca nu vrei sa
fi biciuita, poti sa pleci, nu mai esti hamer”, apare intr-un documentar prezentat
in muzeul din Vale Omo din Jinka, unde se afla teritoriul tribului. Cicatricele
sunt un motiv de mândrie pentru aceste femei si cu cât au mai multe cu atat
sunt considerate mai curajoase. Pentru ca se lasa biciuite, in semn de
sustinere, femeile au dreptul sa ceara barbatilor pentru care s-au lasat
biciuite orice ajutor in caz de nevoie si acestia sunt obligati sa le
indeplineasca neconditionat cererile, sa le ofere ajutorul.
Femeile care urmeaza a fi biciuite sunt cele din familia
candidatului barbat la “saritura peste vite”, un ritual caracteristic numai acestui
trib si care marcheaza maturizarea tanarului - dupa ritual acesta are dreptul
sa se casatoreasca. Se pare ca inainte de a fi biciuite femeile se imbata si
apoi ataca barbatii satului cerand sa fie lovite cu o nuia de cei proaspat
initiati “in ale maturitatii”, dupa fiecare lovitura cerand mai multe,
ironizand barbatul care o biciuieste: “numai atata poti?”
Desi tot mai multi par a adopta imbracamintea “obisnuita”, oamenii
umbla dezbracati până la brâu, impodobiţi cu siraguri de mărgele. Imbracamintea
femeilor se rezuma la fâşii din piei de capra, in special, impodobite cu mărgele,
pe care le poarta in jurul soldurilor.
Barbatii sunt raşi pe cap sau au părul tuns foarte scurt,
iar părul femeilor este răsucit in codiţe scurte si vopsit in ocru – fiind recunoscute
oriunde si dupa aceasta “caracteristica”, in cazul ca poarta vreo bluza si nu
se văd cicatricele de pe spinare. “Vopseaua pentru păr” este un amestec de lut
roşu, seu si răşina si e menita sa le protejeze capul de soarele puternic.
Bull-jumping (săritul peste vite),
ritualul “de maturizare” al tinerilor barbati, se refera la săritul peste un şir
de (circa 15, spun unii) tauri sau juncani castrati (unii spun ca vitele sunt unse
cu grasime), peste care trebuie sa treaca inainte si inapoi, fiind ridiculizati
daca nu reusesc. In timp ce barbatii calcă pe spinările vitelor femeile din
familia lor sar si cântă.
Pentru femeile Hamer bătaia nu e doar ritualica, ci au parte
de acest “tratament” destul de des, pâna ce nasc cel puţin doi copii. Barbatul
Hamer e poligam – are dreptul la o soţie principala
si la mai multe secundare, dar
acestea din urma sunt mai mult sclave decât soţii. Ca cele mai multe femei din
triburile africane si acestea cară apă, lemne, se ingrijesc de hrană si de
copii in timp ce barbatii au grija de vite. Barbatul Hamer plateste pentru o
femeie, in general, 30 de capre si 20 de vaci.
Ritualul cu săritul peste vite este relativ inofensiv,
biciuirea femeilor este cruda, dar – deocamdata – acceptata de femei, dar tribul
Hamer are un obicei excesiv de crud (ca si alte triburi inrudite): “infaticidul
ritual”. In cazul in care primul dinte de lapte care apare la copil este pe
maxilarul superior (in loc de cel inferior), copilul e considerat “mingi”
(impur, pe scurt) si va fi dus in jungla sau in deşert si lăsat sa moara
(candva ii inecau in râu) – de aceeasi soarta au parte si copiii ai caror dinţi
“de adult” apar prima data pe maxilarul superior.
In cazul in care un copil “mingi” e pastrat de mama lui,
batranii considera că faptul va abate asupra satului secetă, foamete si boli.
Azi, cei din organizatiile caritabile verifica, pe cât
posibil, zonele pentru a salva copiii abandonaţi si ii duc la orfelinat pe cei
descoperiţi.
Fotografiile sunt de la Turism de Aventura, albumul
Etiopia - Tribul Hamer (2016)
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
"Nota": Daca dispar subit din online e din motive de ordin tehnic si nu pentru ca am cazut in vreun canal. :)
E, intr-adevar, fascinant! Cica, prin padurea amazoniana (nu cu multi ani in umra) era un trib (mai e, probabil) care ucidea "prizonierii" si-i manca, iar craniile le infigeau in pari (cica primeau puterea celui pe care-l mancau) :) Cei care au facut acel documentar le explicau acelora ca... nu e cazul sa mai manance carne de om... Trebuie sa recunosc: aveau ceva "tupeu" cei care au realizat documentarul. :)
RăspundețiȘtergereIti doresc o zi frumoasa!