In
podul casei părinteşti n-a mai urcat din adolescenţă. A plecat să studieze la
liceu. A stat la internat şi apoi valul vieţii l-a luat. Acum, încercând să
faca ordine in pod, a dat de-un cufăr. Şi-l amintea destul de bine: acolo aduna
mama fel şi fel de amintiri din timpul copilăriei şi adolescenţei lui - din
tinereţe nu, pentru că şi-a trăit prima tinereţe mai mult departe de casa părintească.
A
coborât cufărul din pod, hotărât să scotocească pe îndelete. Părinţii au zâmbit
nostalgic şi l-au rugat să nu arunce ceva. Departe de el acest gând.
Micul
căţeluş al părinţilor apare imediat şi adulmecă, interesat
foarte, acea cutie mare al cărei miros nu-l cunoaşte prea bine, şi el trebuie să aibă totul sub control.
- E un cufăr cu amintiri - i
se adresează, zâmbind, căţeluşului care îl privşte cu ochii lui mărgeluţe
sclpitoare.
Ca
şi cum ar vrea să se convingă că-i spune adevărul, micuţul amuşinează, cu trufa
lui catifelată şi umedă, pe la balamale şi lacăt. Îi dă ocol cufărului, îl adulmecă pe toate
laturile, apoi i-a poziţia “şezi”, pe covoraşul moale din cameră, privindu-l
lung pe tânărul care-i adusese o mulţime de bunătăţuri, ca şi cum i-ar spune: Haide,
deschide-l, vreau să ştiu cine eşti.
₪₪₪
Tema jocului găzduit de
Eddie: Cufărul cu amintiri.
₪₪₪
In fotografie este Denis,
una dintre minunile blănoase ale lui Eddie.
Paaaai siii? Ce era in cufar??? :)
RăspundețiȘtergerePaaai ce sa fie?! :) Lucrusoare pe care le aduna parintii, sa-si aminteasca mult-multe din copilaria copiilor. :)
Ștergere<3 vaaaaai ;))) cat de dragut. Asa sunt truficiosii astia mici - nici curiosi.:P
RăspundețiȘtergereKouki doarme acum stilul craca (adica pe spate) si ma amuza extraordinar de tare. Asa facea si Dodo.
Mi-a placut mult povestea si mi-a placut mult si pe cine ai adus sa o ilustreze ;)))
Pupici cu mult drag :* si o duminica MINUNATA :*
Muuuah!!
Denis are (si el) o mutrisoara irezistibila! <3
ȘtergereDormind in pozitia descrisa e clar ca s-a adaptat bine la voi, se simte iubit si in siguranta! Si cum altfel s-ar putea simti acolo, in familia vostra frumoasa?!
Cand, la destul de mult timp dupa ce l-am adoptat pe Boby, l-am vazut cu picioarele-n sus, cracanate :)) m-am bucurat nespus, intelegand ca si el ne-a adoptat pe noi. :)
Multumesc, Rux! Sa ai, in continuare, o zi frumoasa! Spor in tot ceea ce ai de facut!
Pupici cu drag! <3