2015-10-16

Charles Darwin despre animale

Charles Darwin (12.02.1809 - 19.04.1882) e cel mai celebru naturalist britanic, geolog si biolog, fondatorul teoriei referitoare la evolutia speciilor (teoria evolutionista). A observat ca toate speciile de forme de viata au evoluat de-a lungul timpului din anumiti stramosi comuni, ca rezultat al unui proces pe care l-a numit “selectie naturala”. Si-a publicat observatiile si teoria in “Originea speciilor” (1859).
Ce zice C. Darwin despre animale:
Compasiunea si empatia pentru cel mai mic animal sunt unele dintre cele mai nobile virtuti ce i-au fost date omului. Simpatia, dincolo de semenii umani, inseamna umanitate versus animalitate; aceasta virtute o pot avea numai fiintele simtitoare.

Animalele inferioare simt ca si omul placerea si durerea, nefericirea si fericirea. Fericirea este exprimata foarte clar de animalele tinere, in special, cum ar fi puii, pisoii, mieii, cand se joaca unii cu ceilalti ca si copiii nostri.

Exista probe ca pisicile, cainii, caii si, probabil, toate animalele mai mari si chiar pasarile, viseaza - e demonstrabil prin miscarile acestora si prin glas si unele animale au si o mare putere imaginativa. Sunt putini cei care nu recunosc ca animalele au o oarecare putere de a rationa pentru ca pot fi vazute animale care se opresc si se „gandesc” cum sa rezolve o chestiune (de exemplu cioara, dar si pisica sau cainele, intre altele). Cu cat un naturalist studiaza mai mult obiceiurile unui animal cu atat realizeaza ca animalele nu dispun doar de instinct.

Toate animalele sunt increzatoare si curioase, ceea ce este, deseori, in detrimentul lor - de exemplu, vanatorii care se acopera in piele de bivol si le atrag in acest mod.

O mare parte dintre cele mai complexe sentimente sunt comune unor animale si omului. Oricine poate observa gelozia pe care o dovedeste un caine in cazul in care proprietarul isi manifesta afectiunea faţă de alta fiinta; la fel se intampla si in cazul maimutelor. Acest fapt dovedeste ca animalele nu doar ca iubesc, dar simt dorinta de a fi iubite.

8 comentarii:

  1. Bună Diana!
    Interesant articolul,văzând poza cu acest leuț,deja mă trec fiorii de frică!
    Un sfârșit de săptămână cât mai frumos,draga mea!
    Pup și îmbrățișez cu mare drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, Elena!
      :) Da, frica, dar nu in cazul lui Kevin R. sau al celor care traiesc intre aceste animale (sau altele), care le hranesc, le doftoricesc, se joaca alaturi de ele si le feresc de vanatori. :) Mi-ar placea sa pot imbratisa o "pisica" atat de mare.
      Pe un voluntar in Africa il costa foarte mult, in cele mai multe cazuri. :(
      Multumesc, la fel!
      Imbratisari si pupici, cu drag!

      Ștergere
  2. animalele salbatice traiesc libere dupa legi doar de ele întelese si oricât s-ar straduii oamenii, dezlegarea acestui mister este înca departe. Spre deosebire de cele salbatice, animalele domestice si-au schimbat total comportamentul, acceptând sa se supuna omului si sa-i serveasca acestuia. Ca este bine sau rau, problema poate fi privita din mai multe puncte de vedere, cert este însa ca un câine de companie nu ar putea supravietui într-o haita de lupi decât printr-o minune. Aceeasi minune poate, prin care omul s-a desprins de regnul animal, acum 5 milioane de ani... Antropogeneza are înca multe "verigi lipsa".
    Clar este însa ca societatea moderna este formata din oameni care iubesc animalele, oameni carora le sunt indiferente, oameni care urasc si chinue animalele, oameni carora le este frica si de animalele domestice chiar, oameni care ... Suntem 7,25 miliarde de oameni si avem înca multe de învatat despre comportamentul nostru!
    Pup draga mea, Un start bun în weekend! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pare ca unii oameni au inteles legile unora dintre animalele salbatice pentru ca reusesc sa traiasca intre ele: Jane Goodall, cu gorilele, in special; Shaun Ellis cu lupii; Kevin Richardson cu leii si hienele...
      Pisica nu s-a supus omului. :) Depinde de caine. Cunosc o minune: Marco, un caine de talie foarte mare pe care l-am avut candva dar tocmai pentru ca stiam ca se face foarte mare l-am dat unor prieteni, la Prejmer - si a plecat cu lupii; cand revenea, lupii erau pe apropae; intr-o zi a venit, a parut ca isi ia la revedere de la stapanul sau definitiv... si nu a mai fost vazut. Si am cunoscut si un lup care avea comportament de caine.
      Oho! Sunt unii care fac urat si cand vad un pui de caine care de mic ce e nici nu se tzine bine pe picioare - am vazut o gagica de genul acesta: tzipa ca din gura de sarpe - ziceai ca a vazut cel putin un urangutan turbat... Pe cei care le chinuie n-o sa-i inteleg in veci. :(
      Ca bine zici: multe mai avem de invatat despre noi. :) Desi tot spun ca nu mai e ceva care sa ma mire viata pare hotarata sa ma contrazica. :)
      Pupici cu drag! Multumesc, la fel! Sa ai o saptamana minunata! Senin sufletul sa-ti fie!

      Ștergere
  3. dragut! asta ma face sa-mi mai imbratisez o data pisica:D

    RăspundețiȘtergere
  4. Un articoltare interesant, care ma pune pe ganduri, totusi nu prea vad cum am evoluat noi din animale, nu sunt de acord cu teoria, dar, ma rog e doar parerea mea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere.
      Eeee... Teoriile sunt teorii. :) In practica, insa, nu pare a fi dovedita, cu certitudine, vreuna. :)

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.