Argumente contra venitului de bază universal neconditionat(4)

În ideea de a da bani gratis tuturor oamenilor de pe Terra, pentru diminuarea inegalității veniturilor (?!), unii s-au gândit la ceva numit venit de bază universal garantat și necondiționat - căruia i-au atașat câteva caracteristici pe care ei le numesc importante - de care să beneficieze în mod egal și bogații și săracii, și cei care muncesc și cei care nu muncesc, și cei care vor să muncească și cei care nu au chef să muncească. Ideea, în sine, nu doar pare, dar este utopie – din punctul meu de vedere, desigur (dar nu doar al meu).

Există argumente pro venit de bază garantat și argumente contra. Mie-mi pare că argumentele contra sunt mai puternice, dar e posibil să nu fiu obiectivă.

Argumente contra venitului de bază universal

1. Costul foarte mare

Oare de ce experimentele care s-au desfășurat în unele state au durat doar un an sau doi sau fost oprite înainte de termenul hotărât inițial? Costuri ridicate. În plus, la majoritatea acestor experimente au participat câteva sute/mii de persoane (în funcție de stat), nu câteva zeci de miliarde sau măcar zeci de milioane.

Cât ar trebui să fie bugetul unui stat pentru a acoperi o astfel de cheltuială?! Banii vor fi dați tuturor, necondiționat, dar care e certitudinea că măcar jumătate vor reveni – sub o formă sau alta - în buget?

Chiar dacă ar fi eliminate toate celelalte programe sociale ale unui guvern sau altul s-ar acoperi numai o mică parte din sumele necesare unui astfel de venit de bază universal garantat. Iar suma care ar acoperi doar nevoile de baza ar lasă oamenii tot în sărăcie, practic.

Pentru a obține banii la bugetul de stat ar trebui mărite anumite taxe, care vor conduce la majorarea prețurilor bunurilor și serviciilor, ceea ce ar diminua valoarea acestui venit de bază universal.

Bogații pot refuza – pe drept – o impozitare foarte mare, iar împrumuturile la care ar trebui să apeleze unele state (sau toate!) ar crește datoria publică (națională).

Dacă acest venit – cât o fi el (prea mare n-are cum fi) – elimină (cum se preconizează) toate celelalte forme de asistență socială: indemnizații diverse (alocația pentru copii, cea pentru familiile monoparentale, pentru persoanele cu dizabilități), asigurarea medicală și altele de gen... vor avea suficienți bani cei care au grave probleme de sănătate și care azi își permit tratamente și medicamente prin sistemul actual? Fiecare act medical, de exemplu, va fi plătit „pe loc” de individul care beneficiază de acesta? Toți bolnavii cronici vor fi nevoiți să-și asigure tratamentele din acest venit de bază universal? (va fi suficientă această suma pentru cei care au nevoie de chimioterapie, de exemplu?!)

2. Reduce stimulentele pentru muncă

Sunt situații în care un venit minim garantat poate reduce pofta de muncă a unora. Mulți ar vrea să muncească și azi, dar să rămână cu ceva mai mult decât acoperirea (parțială, în foarte multe cazuri) a nevoilor de bază.

În momentul în care unii aleg să trăiască numai din acest venit de bază universal necondiționat se poate spune că nu prea e mare lucru de făcut și economiile nu au decât de pierdut: sacul din care iei și nu pui se golește la un moment dat.

Un ajutor social de subzistență poate motiva oamenii să caute să muncească, dar... să aibă unde, să aibă calificarea cerută unui post sau altul, să aibă posibilitatea să urmeze cursuri de reconversie profesională și să aibă un salariu care să-i permită măcar un pic mai mult decât acoperirea nevoilor de bază.

Un venit de bază universal garantat ar putea eroda – pe termen lung – dorința unor oameni de a merge la muncă. La început, fiecare își va lua, poate ceva zile libere, va sta cu familia, va călători, dar va dori să muncească. Unii ar putea să-și dea seama că nici nu le trebuie foarte mulți bani pentru a le fi bine fără pretenții deosebite și nu se vor mai înghesui să muncească: vor alege să nu mai lucreze cu normă întreagă sau să renunțe definitiv.

3. Oferă bani în plus celor care nu au nevoie

Programele guvernamentale de asistență socială existente azi sunt orientate spre acele persoane care au venituri mici sau nu au deloc. Venitul de bază universal va fi oferit atât celor bogați cât și celor săraci. Chiar și milionarii vor primi plăți lunare de care nu au nevoie!

Să ne imaginăm în România că toți banii care sunt azi alocați programelor de asistență socială (indemnizații de șomaj și pentru creșterea copilului, alocația copiilor, indemnizațiile pentru cei cu dizabilități, pentru familiile monoparentale, pentru și pentru...) ar înceta să fie direcționați numai spre cei care au nevoie și ar fi împărțiți, egal, între toți cetățenii țării, minori și adulți, doar pentru că există (n-ar fi suficiente fondurile alocate azi programelor de asistență socială). Aceste programe ar trebui desființate și găsite multe alte surse de finanțare pentru un proiect gen VBU.

Pe scurt: un astfel de program nu ar reduce sărăcia, ci ar putea-o exacerba – sunt de părere unii economiști – pentru că după ce venitul universal este împărțit fiecare ar cam trebui să se descurce cu acesta și numai cu acesta, fără alte facilități gen medicamente cu preț compensat, ajutor pentru încălzire și alte compensații.

Acest venit ar fi util dacă ar veni ca un fel de suplimentare a sumelor primite prin programele de ajutor social, și nu înlocuitor pentru acestea - dar chiar și așa programul tot ar fi costisitor (nu doar pentru bogați, ci și pentru cei din clasa de mijloc care ar trebui să plătească).

4. Diminuează stima de sine

Un loc de muncă poate fi mai mult decât o sursă de venit pentru unii oameni, și poate conferi un sentiment de valoare pentru toți cei care au un loc de muncă.

În unele cazuri ar putea fi posibil ca oamenii să se simtă nesemnificativi, inutili, dacă salariul e înlocuit cu un astfel de venit – probabil că nu ar fi foarte multe cazuri, dar ar fi.

Pe de altă parte, foarte mulți oameni merg la muncă nu pentru că le place ceea ce fac, ci pentru că primesc un salariu – satisfăcător sau nu. Cu acest venit de bază universal unii ar putea renunța definitiv la muncă – poate nu foarte mulți, dar ar fi, mai ales dintre cei care câștigă cât să-și acopere nevoile de bază. Alții ar alege să facă ce le place chiar dacă ar fi prost plătiți (pentru că au acest venit garantat); unii ar alege să-și dedice timpul pasiunilor s.a.m.d.

5. Poate conduce la reducerea salariilor

Unii economiști susțin că salariile ar crește, iar alți economiști susțin că ar putea scădea – tind să cred pe cei din urmă deoarece angajatorii au interesul să-și mărească profitul (și) prin scăderea salariilor, iar un stimulent venit gratis, de la stat, le-ar permite să-și plătească angajații cu mai puțin (sigur, nu mai puțin decât salariul minim pe economie – acolo unde există).

În general, oamenii care au și alte surse de venit sunt dispuși să-și rotunjească veniturile lucrând pentru ceva bani în plus sau sunt dispuși să lucreze pentru bani mai puțini deoarece ar face ceea ce le place.

Din acest punct de vedere nu există studii serioase (la scară mare) care să încline balanța serios într-o parte sau alta.

Totuși, dacă tendința ar fi de scădere a salariilor guvernele ar putea interveni prin creșterea salariului minim. Orice creștere a salariilor, însă, poate conduce (mai devreme sau mai târziu) și la o creștere a prețurilor bunurilor și serviciilor ceea ce... ar duce la un fel de ce iau pe mere dau pe pere.

6. Nu rezolva cauzele fundamentale ale sărăciei

Oamenilor care trăiesc în sărăcie le lipsesc nu doar banii. Lipsa banilor poate fi rezultatul unei conjuncturi de viață. Mulți dintre oamenii săraci au probleme de dependență (alcool, droguri, jocuri de noroc etc.), au sănătate precară (venitul în sine nu i-ar vindeca de boli), le lipsesc abilitățile necesare pentru piața muncii și/sau educația (în sens de studii).

Simpla oferire de bani nu rezolvă aceste probleme. În plus, lipsa unui anumit nivel de educație (și nu numai) ar putea duce la creșterea natalității – fapt care nu e rău în sine, dar... bugetul pentru venitul de bază universal va trebui să tot crească. Natalitatea ar putea crește și datorită faptului că mulți ar simți că au ce le oferi copiilor. Dar! Să nu uit că există politici de control al nasterilor.

Un om sărac ar putea beneficia de asistență medicală gratuită, de exemplu, nu ar avea neapărat nevoie de bani pentru a merge la medic (doar să aibă un medic în apropiere); asanarea unei mlaștini, de exemplu, e mai importantă, uneori, decât banii pentru nevoile de bază – sunt distruși țânțarii care transmit boli ce diminuează capacitatea oamenilor de a munci. Și tot așa.

Pe de altă parte, cei care nu mai trebuie să-și facă griji – să lupte! - pentru existența zilnică ar putea face față mai ușor celorlalte probleme: boli, dependențe etc., sau ar putea și să transforme în afacere o pasiune.

La o prima vedere, venitul de baza universal garantat poate părea o minune care salvează oamenii de sărăcie. La o a doua privire... personal, prefer să nu mă bucur pentru satisfacerea nevoilor de moment fără a gândi implicațiile pe termen lung.