Marea
aroganță a Prezentului este să uite inteligența Trecutului (Ken
Burns, regizor de film)
Singurul
lucru mai periculos decât ignoranța este aroganța, ne anunța
Albert Einstein.
Diferența
dintre „încrederea în sine” și „aroganță” este destul de
mică și mulți sunt aroganți fiind convinși că sunt „siguri pe
ei”.
Nu
confunda încrederea cu aroganța. Aroganța înseamnă să fii plin
de tine, să simți că ai întotdeauna dreptate și să crezi că
realizările sau abilitățile tale te fac mai bun decât alți
oameni. Oamenii cred adesea că aroganța este o încredere în sine
excesivă, dar este, de fapt, o lipsă de încredere. Oamenii
aroganți sunt nesiguri și adesea îi resping pe ceilalți. Oamenii
cu adevărat încrezători se simt bine cu ei înșiși și îi atrag
pe ceilalți. (Christie Hartman, autoare, cercetător în științe
comportamentale).
Tim
Schneider (politician american) o spune hazliu: Încrederea este un
costum frumos. Aroganța este același costum cu bretele, mocasini
italieni și butoni aurii.
Înainte
de a arăta cu degetul spre cineva trebuie să ne analizăm cinstit
în ceea ce privește comportamentul nostru și relațiile cu
ceilalți. Aroganța e o tendință... aproape naturală și toți am
fost – sau am putea fi – mai mult sau mai puțin aroganți la un
moment dat.
O
zice bine Jean-Baptiste Massillon, episcop de Clermont (1663 -1742): Nu
prea ni se întâmplă
să
ne întrebam, pe noi înșine, ce suntem în realitate; dar ne
întrebăm
necontenit ce cred alții că suntem. Și atunci... aroganța
încearcă să-i convingă pe alții că ești mai mult decât cine
știu ei că ești - pare că
îl completează Bianca
Frazier, autoare de texte motivaționale.
Un
om arogant crede că este mult mai bun decât ceilalți; un om
încrezător știe că este la fel de bun ca ceilalți.
Aroganța
din partea celor merituoși
este chiar mai ofensivă decât aroganța
celor fără nici un merit: căci meritul în sine este ofensiv.
(Friedrich Nietzsche)
Cât
de grozavi ar fi unii oameni dacă nu ar fi aroganți. (Talmud)
Aroganța
unor oameni face ca până și virtuțile lor să pară vicii
(Dominique Bouhours, preot iezuit, eseist francez, 1628-1702)
Oamenii
aroganți pot fi foarte vorbăreți și gălăgioși, dar și foarte
tăcuți din fire.
În
unele situații, dacă nu spui nimic, ești considerat anost; dacă
vorbești, ești considerat impertinent și arogant. Este greu de
știut ce să faci în acest caz. Întrebarea pare să fie dacă
predomină vanitatea sau prudența ta. (William Hazlitt, eseist,
filosof englez, 1778-1830)
Aroganței
îi place să pară umilă în public, cum ar spune Toba Beta,
scriitor indonezian, autorul cărții Master of Stupidity).
Un
om arogant este în mare parte nesigur pe el și dorește întotdeauna
să atragă atenția celorlalți, să-i domine, să aibă mereu
dreptate și încearcă să-și impună opiniile. Omul încrezător
în sine știe să asculte, își prezintă ideile dar nu încearcă
să le impună, e suficient că este el convins de ele. Cel care are
încredere în sine își recunoaște punctele slabe și lucrează la
acestea; arogantul va face orice să îi contrazică pe ceilalți și
nu își recunoaște greșelile, dând vina pe alții sau pe
conjuncturi.
Aroganța
este un amestec de impertinență, neascultare, indisciplină,
grosolănie, asprime și o natură auto-asertivă. (Swami Sivananda,
medic, yoghin, învățător spiritual hindus, 1887-1963)
Opusul
smereniei este aroganța – credința că suntem mai înțelepți
sau mai buni decât alții. Aroganța promovează mai degrabă
separarea decât comunitatea. Apare ca un zid între noi și
cei de la care am putea învăța. (John Marks Templeton, bancher,
filantrop
american, intre altele, 1912-2008)
Încrederea
în propriile forțe este un proces interior, în timp ce aroganța
se manifestă la exterior. Cei care se laudă – mai mult sau mai
puțin subtil – cu cât de grozavi sunt ei, și au nevoie constantă
de atenție și complimente, nu au o stimă de sine autentică. Stima
de sine reală nu scade în funcție de critici sau insulte și nu
crește în funcție de complimentele pe care le primește cineva.
Stima de sine adevărată
are
o structură solidă, bazată pe echilibru, pe ceea ce individul
încrezător știe deja despre sine, dar mai ales bazată pe simțul
realității.
Nu
lăsa aroganța să ți se urce la cap și disperarea în inimă; nu
lăsa complimentele să ți urce la cap și criticile în inimă; nu
lăsa succesul să ți se urce la cap și eșecul în inimă. (Roy
T. Bennett, autor texte motivaționale)
La
unii, aroganța ține loc de măreție, neomenia de fermitate și
viclenia de spirit. (Jean de la
Bruyere)
Abundența
generează aroganță, spune un proverb argentinian, și cu cât un
individ e mai „proaspăt îmbogățit” cu atât devine mai
arogant. De aroganţa bogăţiei, nimic nu vă poate proteja – cu
excepția morții și a satirei (Heinrich
Heine, poet
și prozator german, 1797-1856)
Închei
cu un proverb arab: Aroganța este o buruiană care crește mai ales
pe bălegar.
Postare
pentru Citate favorite.
Rezonez maxim cu proverbul arab din final.
RăspundețiȘtergereSi mie imi place. 😊
ȘtergereE cam parfumat proverbul ăla. :)
ȘtergereProbabil ca e parfumul arogantei. 😊 (proverbul imi place, nu parfumul!) :))
ȘtergereInteresante citate despre aroganta, fix azi cand tocmai am intalnit un om care prin cateva cuvinte a reusit sa jigneasca o clasa intreaga (de parinti)
RăspundețiȘtergereNasol...
ȘtergereUn om cu stima de sine, constient de propria valoare, nu jigneste. Pe cale de consecinta, pentru cei care se cred mai buni decat altii exista cel putin doua solutii: ignorare sau mila.
(Sper ca nu era "cadru didactic"!)
Nu era cadru didactic, un părinte care are impresia că le știe pe toate mai bine decât ceilalți. De ignorat n-am putut să-l ignor că mai și susținea un mare neadevăr, si pt că am avut curajul sa vb, m-au susținut toți ceilalți părinți.
Ștergere"Punerea la punct" a arogantilor este o alta solutie, dar cu prima ocazie vor face la fel.
ȘtergereAcum realizez ca sunt situatii in care nu pot fi ignorati arogantii. Ar fi trebuit sa stiu...
Exista si aroganti pe care e mai bine sa-i ignori. Mai ales atunci cand discutia poate degenera rapid in disputa.
ȘtergereLa genul posibil de ignorat m-am gandit, dar scapasem din vedere cazurile cu cei care nu pot fi ignorati, mai ales cand fac sau sunt pe cale sa faca ceva aiurea...
ȘtergereÎntr-un dictionar de prin 1938 am găsit ca aroganta ar fi și obrăznicie. Eu o vedeam legată de îmbogățire rapidă.
RăspundețiȘtergereWeekend rodnic!
Sunt aproape sigura ca "are in continut" si obraznicia. 😊
ȘtergereCel mai adesea, cred, e legata de imbogatirea rapida.
Multumesc; la fel!
Ce bine ca ai abordat acest subiect! Te-a suparat cineva arogant... si ai inceput sa scormonesti?
RăspundețiȘtergereUneori am avut senzatia ca cei aroganti sunt un pic bolnaviori la mansarda.
Mi-a placut proverbul arab. O formulare deosebita. Oricum personajele arogante sunt tare periculoase si sunt din ce in ce mai multe din pacate.
Multumesc frumos pentru acest supliment la citate. Este chiar deosebit!
Pupici si weekend odihnitor!❤️ 😘
Nuuu! 😊 De suparat, nu ma mai supara arogantii de mult (dar asta nu inseamna ca nu-s aroganta si nu-i comentez 😊). Am avut ocazia sa butonez telecomanda la TV! O multime de indivizi plini de propria importanta, care vorbesc "de sus"... Cel mai mult m-a "atacat" declaratia unui oficial american: "soldatii americani vin pe teritoriul Ro la cererea EXPRESA a guvernului român"! (citat aproximativ) Sa zica "zău" cu limba intre dinti si-l cred.
ȘtergereCred ca in zona sediilor guvernului si parlamentului, mai ales, incepe sa se simta mirosul de "ingrasamant natural".
Cu placere. Multumesc pentru interes si apreciere, Suzana draga! ❤️
Weekend asa cum iti doresti! 😊 Pupici! 😘
Buena descripción tanto de la confianza como de la arrogancia. Te mando un beso.
RăspundețiȘtergereGracias por apreciar.
ȘtergereTe mando un beso
Arabul a ales ingrasamantul natural. :))
RăspundețiȘtergereA descoperit unde se dezvolta aroganta cel mai bine. 😊
ȘtergereFoarte interesante! Şi foarte adevărate toate!
RăspundețiȘtergereWeekend frumos, Diana!
Iti multumesc, Potecuta!
ȘtergereWeekend frumos iti doresc sa ai si tu!
Uite un defect de care nu cred că sunt afectată. Imi place să zic că sunt cel mai aspru critic al meu. Și încerc să verific mai tot ce afirm. Închei cu neaoșul: Prostul nu e prost destul, dacă nu e şi fudul. Cred că ideea este aceeași. :)
RăspundețiȘtergereMmm... 😊 Sunt aroganti chiar si aceia care chiar stiu despre ceea ce zic/fac, nu doar cei care zic/fac doar ca sa zica/faca, pentru ca ei le stiu pe toate.
ȘtergereWoot?! :)
ȘtergereMno, m-ai introdus in ceață cu "woot" si semnul intrebării. :D
ȘtergerePăi, nu?! Sunt ăia care nu-s proști deloc, dar sunt aroganți de numa'. 😊
Toate aceste citate reprezinta o ooglinda superba a fiecaruia dintre noi, iar daca zilnic ne-am privi în ea, cu siguranta, transformarea si evolutia s-ar observa. Merci beaucoup !
RăspundețiȘtergereUn Weekend relaxant si binecuvântat, draga Diana !
Cred ca si de ne-am uita des in oglinda - si ne-am vedea "critic" - tot "ne scapa" cate o aroganta. E bine ca aroganta nu ne defineste pe toti. 😊
ȘtergereCu placere.
Multumesc! Duminica frumoasa iti doresc, Iosif!
Excelentă temă! Mai ales când vedem prin jur atâta aroganță, bine împletită cu prostia! Cu cât mai sus ajung unii români, cu atât sunt mai aroganți. Toate citatele sunt atât de profunde. Cel arab este atât de sugestiv. Parcă se și simte „duhoarea” aroganței.
RăspundețiȘtergereNumai bine, dragă Diana și zile liniștite! :-)
Da, e tare ciudat cum se transforma unii cand ajung "sus". De fapt, cred ca nu se transforma, ci doar isi arata adevarata față... Vorba 'ceea: "da-i omului putere si vezi ce face cu ea; atunci vei vedea ce fel de om este" (unde "putere" poate insemna bani multi, succes etc.)
ȘtergereIti multumesc, Alex draga! Numai bine si zile linistite si pentru voi! 😊