Copac de Paşte

De când bântui online, pe bloguri, am văzut fel şi fel de lucruri, am aflat despre multe obiceiuri - sau mi-am amintit unele. Aşa şi cu copacul de Paşte! In copilărie, ştiam de la una dintre naşele de botez că se împodobesc pomii cu ouă, la catolici, apoi… timpul a trecut, naşa a plecat din ţară şi-am uitat. Mi-am reamintit mai apoi; am văzut şi la Carmen (Între vis şi realitate). Şi iar am uitat! Dar uitucă mai sunt! Da, să ştiţi că sunt! Şi mi-am amintit, din nou, pentru că am o creangă in holul de la intrare (un “schelet” de creangă, dar îmi place cum arată) - am păstrat creanga de brad argintiu pe care am găsit-o in iarnă, ruptă de vânt, şi am agăţat pe ea ouă de ciocolată. Nu s-a supărat când, după decoraţiuni de iarnă, am agăţat ouăle învelite in staniol.

Iniţial, am legat ouăle cu fir auriu de lamé şi peste noapte: poc! o dată, poc! a două oară, poc-poc-poc! Întrebare întrebătoare: ce se întâmplă?!! O fi la vecinii de sus! O fi la cei de alături! Firul auriu nu avea rezistenţă şi ouăle au picat unul câte unul, ca şi cum s-au vorbit să cadă in cinci minute.

Nu m-aş fi gândit să fotografiez “pomul” dar printre pozele cu decoraţiuni descoperite la Elena (Paradisul verde) este şi una cu un copăcel decorativ pentru masa de Paşte.

Poza nu e foarte reuşită pentru că nu m-am descurcat cu lumina foarte bine, şi nici cu încadratul “copăcelului” in “obiectiv”, dar asta e şi pace bună! Creanga, însă, arată foarte fain in realitate (mie îmi place, adică). ☺

Paştele cu bucurie să vă fie, alături de cei dragi!

♥ ♥ ♥