Pesah. Paștele evreiesc

Azi, după apusul soarelui, a început Paștele evreiesc (Pesah/Pesach/Passover), și se va încheia în seara zilei de 4 aprilie (14-22 Nisan). Ziua la evrei se socotește de la asfințitul soarelui și până la apariția primelor (3) stele în următoarea zi (din amurg în amurg). În aceste opt zile, primele două și ultima zi sunt sărbători speciale și se impune respectarea strictă a mai multor reguli religioase decât în celelalte zile (numite Hol HaMoed, care sunt mai ușoare din punct de vedere al regulilor). După apusul soarelui, în seara zilei de 14 Nisan, sunt rostite la sinagogă rugăciunile rituale: psalmi și imnuri ce amintesc eliberarea din robia Egiptului. După aceste ceremonii urmează în case (sau la Comunitatea Evreiască) Cina Pascală, numită Seder, o masă festivă care se ține de obicei în prima seară a sărbătorii. Pesah este una dintre cele mai importante și respectate dintre sărbătorile evreiești. E o sărbătoare biblică în care e rememorat sfârșitul sclaviei evreilor în Egipt, în urmă cu peste 3000 de ani, și nașterea națiunii evreiești. Conform tradiției, sărbătoarea trebuie să fie primăvara, și are o dată fixă: ziua de 14 Nisan; data de început nu trebuie să fie, întotdeauna, o zi de duminică, cum obișnuiesc să aleagă creștinii pentru Paște, ci orice zi a săptămânii. Pentru ca Nisan și Paștele să fie întotdeauna primăvara se adaugă o lună suplimentară (Adar II) în calendar, în anumiți ani.

În toată perioada de opt zile este interzisă hrana pe bază de hameț (hametz) - alimente și băuturi pe bază de drojdie. Se gătește numai cu făină de pască sau cu făină de cartofi. Se folosește pâinea azima (pască/matzot), fără drojdie și nedospită - la ieșirea din Egipt evreii, pe fugă, nu au avut timp să lase la dospit aluatul pentru pâinea ce au luat-o pe drum. Azima trebuie coaptă în exact 18 minute, se spune, pentru a nu permite dospirea aluatului din făină și apă. Numărul 18 e legat, în ebraică, de cuvântul „hai”, care înseamnă „viață”; viața în sensul de viață trăită, de a te bucura de toate lucrurile permise (spune prof. Sorin Golda, președintele Comunității Evreilor din Suceava). Azima se face doar cu apă, făină și sare, nedospită - e pâinea sărăciei, care amintește de robia în Egipt. În seara de Seder, sensul mesei festive este de a înțelege că libertatea adevărată este abilitatea de a trăi (sfinți) viața, nu de a fugi de ea. Cina se desfășoară după un anumit ritual (Seder = ordine), același de pe vremea lui Isus (mai puțin sacrificarea mielului, pentru că Templul nu mai există). În timpul Sederului se citește din Haggadah (culegere de pasaje din Tora și din scrierile rabinilor care descriu exodul din Egipt, dar conține și câteva cântece, dintre care unele se cântă după cină). Haggadah înseamnă a spune/a relata și e o narațiune vie între părinți și copii. Copiii sunt încurajați să pună întrebări și părinții sunt pregătiți să le răspundă logic și competent despre cine sunt, de unde au venit și ce reprezintă. Textul stabilește ordinea Sederului de Paște și citirea lui este împlinirea poruncii adresate fiecărui evreu de „a spune fiului său” despre eliberarea din robie, așa cum e descrisă în Cartea Exodului din Tora.

Masa de Seder este unul dintre cele mai respectate ritualuri evreiești, și e încărcată de simboluri. În timpul Sederului se beau patru pahare de vin şi se mănâncă dintr-un platou special; pe farfuria fiecăruia (farfuria de Seder e una specială) trebuie să se afle un ou fiert tare, o pastă (un amestec făcut, de regulă, din mere, nuci și vin), ierburi amare (hrean, de regulă, dar poate fi pătrunjel, ceapă verde sau țelină), un cartof fiert (sau altă rădăcinoasă), salată verde (de preferință una amăruie), un os de miel sau capră prăjit (poate fi și aripă de pui). Oul fiert - se taie în jumătate - simbolizează ofranda făcută în zilele Templului (sacrificiul solemn), răsăritul soarelui, venirea primăverii, fertlitatea; pasta simbolizează mortarul folosit de evrei la fabricarea cărămizilor utilizate la construcția clădirilor din orașele egiptene; ierburile amare și salata simbolizează amărăciunea sclaviei; cartoful reprezintă munca grea a sclavilor; carnea cu os prăjită simbolizează jertfa mielului în timpul Paștelui. Pe masă se pune și pasca (azima, mața/matza), din care se pune deoparte o jumătate de matza - Afikomanul - care se ascunde: ori părinții ascund jumătatea și copiii o caută pentru o recompensă (cadouri) ori o ascund copiii și o caută părinții pentru recompensă. Nu vă imaginați că numai cele descrise mai sus se mănâncă! Preparatele sunt diferite și savuroase.

Pentru toți cei care sărbătoresc: Pesah Sameah!

(sunt unele diferențe în obiceiuri).

Sursa foto

https://www.pngegg.com/en/