27 ian. 2013

Parfum de parc sau mica rochie neagră


Vară, cald, parfumuri amestecate în parcul mare din centrul orașului. Cei doi tineri nu aveau stare pe aleile gri, ferindu-se de mașinutele închiriate pentru copii, de tricicletele zgomotoase, de doicile care plimbau bebelușii înainte de masa de prânz… Mirosul asfaltului încins și cel al cărnii fripte la grătarul unui restaurant din apropiere acopereau parfumul trandafirilor înfloriti plantați în jurul fântânii arteziene care avea mare succes în acea zi de caniculă.
- Frate! Simt că devin lichid! Caută o sticlă, să mă poți duce acasă la mama! se vaită unul dintre tinerii care abia cu o săptămână în urmă au terminat liceul.
- Tre’ să vină! În fiecare zi trece pe aici, în drum spre bibliotecă. Vreau s-o vezi și tu și, dacă ești cu mine, poate am curaj să-i vorbesc.
- Dacă-ți tre’ curaj să-i vorbești mai bine las-o!
Timpul zbura și unul dintre tineri se tot plângea ba de cald, ba de foame, ba de plictiseală, ba că n-are ce să vadă…
- Uite-o! exclamă prietenul.

Era aproape seară. Soarele se retrăgea spre spre alte meleaguri și carul lui de foc nu mai încingea aerul în parc. În capătul aleii se vedea silueta fină a unei tinere îmbrăcată în rochie neagră, lungă numai până la genunchi, ale cărei falduri se mulau pe coapse mișcându-se în ritmul pașilor grăbiți. Bobițele de perle de pe lobii urechilor accentuau strălucirea ochilor iar șiragul de la baza gâtului evidenția pielea perfectă, cu luciri ca de sidef. Trecând pe lângâ ei le-a aruncat o privire scurtă, urmăndu-și calea spre cine știe ce întâlnire specială – judecănd dupa ținută.
- E prima dată când privește spre mine! exclamă în culmea fericirii tânărul mai slăbuț. Oare ce înseamnă?! își privește, cu speranță, prietenul.
- Că s-a uitat la mine?! râde acesta. Educația primită în primii șapte ani de viață își dovedește utilitatea: nu pornește pe alei ca un cățeluș dupa o codiță ridicată. – Unde o fi aterizat nava care a adus-o pe Terra?! exclamă, cu privirea spre cer.
- Pe creierul tău! vine răspunsul, sec. Tu chiar n-o știi? A fost cu noi la liceu, dar în altă clasă.
- Cum de n-am remarcat-o? se miră, râzând, urmărind cu privirea silueta fină care se îndepărta, și adulmecând aerul se prefăcea a fi în extaz, sprijinindu-se de umărul prietenului.
- Erai cu privirea îndreptată spre cer, spre ochii dropiilor cu picioare până la gât! Pe ea o puteai observa la școală numai dacă te impiedicai de ea!
- Ciocanul lui Thor m-a lovit în frunte, săgeata lui Eros mi-a străpuns inima…
- Și Meduza te-a transformat în prost! îl întrerupe celălalt. Mai bine nu te luam cu mine! Să nu-mi spui că ți-a căzut cu tronc!
- Tu ai simțit parfumul de cireșe negre dulci și migdale…? Lemnul dulce, irezistibil, m-a tras puțin de atenție și a făcut loc parfumului de ceai negru, fără a uita esențele suave ale trandafirilor, vaniliei, boabelor tonka și patchouli… Daaa – oftează – inconfundabila esență de patchouli care nu poate învinge aroma cireșelor negre! Frate, parcul acesta e sfânt! Parfumul lui nu va fi egalat de nimic, niciodată! Miroase a plăcintă cu cireșe! Preferata mea!
- Sigur n-ai facut insolație? Ce tot zici acolo?!
- Descriu parfumul ei, fraiere: La Petite Robe Noire! Nimic nu știi! Și vrei să te “iubește” femeile! se distrează distrugând verbul!
- O vrei?! aproape că se supără celălalt.
- Frate! Ce vreau eu contează mai puțin! Cum s-o vreau?! ‘Că nu-i plăcintă! E cum vrea ea! râde.
- E clar! Dac-o fi, pe tine te alege…
- Dacă-i superficială, da, dacă nu… ești norocos! Sau nu! E prea frumoasă pentru a nu aduce necazuri pe termen lung! îl lovește ușor pe spate.
- Nu mă cunoaște! Toate aleg după fizic! se bosumflă
- Că noi alegem după forma și mărimea creierului! Hai, frățioare, să mâncăm ceva și mai vorbim… O rezolvăm noi cumva dar acum hai să visăm, influențați de parfumul acestui parc minunat!
********
Guerlain a lansat prima ediție – limitată – în anul 2009, în Februarie, apoi a lansat o a doua ediție limitată, La Petite Robe Noire 2, în Februarie 2011 iar în anul 2012 a relansat parfumul de debut – pentru o piață mai largă – parfumul fiind modificat și dezvoltat de Thierry Wasser.
Inspirat de eleganța rochiei negre care nu trebuie să lipsească din garderoba unei femei, parfumul emană chic-ul și grația pariziene. Mica rochie neagră, croită în anul 1920 pentru prima dată, de Coco Chanell, este rochia care se potrivește in multe ocazii. Cândva, prin anii ’20-’30 această rochie caracteriza “femeile fatale” și în filme apărea în contrast cu rochiile colorate ale gospodinelor, ale femeilor “cinstite”. În revista “Vogue”, unde Gabrielle “Coco” Chanel a publicat (în anul 1926) o fotografie,  s-a scris că “mica rochie neagră este uniforma tuturor femeilor cu gust”.
Parfumul creat de Casa Guerlain are ca note de vârf aromele jucăușe și spumoase de cireșe negre amestecate cu parfumul rafinat de migdale, cel al delicioaselor fructe de pădure și cu cel al bergamotei. Apoi intră în scenă trandafirii, lemnul dulce și ceaiul negru, cedând rândul anasonului, boabelor de tonka, vaniliei, esențelor de iris și patchouli. Aroma cireșelor negre apare, însă, ca un fir conducător parfumat, de la notele de vârf și până la notele de bază, ca o supradozare a acestei esențe. Irezistibilul amestec este antrenant și enigmatic. Parfumul rezultat fiind unul care dă senzația de prospețime și veselie. (cam așa e descris parfumul, de alții) 

Povestire scrisa pentru Clubul Povestii Parfumate gazduit de Mirela. Tema de azi a propus-o samewhiteblue

24 de comentarii:

  1. Nu cunosc parfumul, dar povestea ta ma facut sa ma gadile pe la nas. Ciresele amare si (vorba pustiului, din placinta!) miros foarte frumos.
    Migdalele, fructele de pădure si bergamota trebuie sa faca casa foarte buna altfel nu cred ca acest parfum ar fi rezistat timpului!
    Probabil ca am sa-mi var si eu nasul într-un tester cand voi ajunge prin oras, macar de curiozitate!
    Cei doi pusti sunt adorabili! Am trait cu ei momentul "aparitiei" si "disparitiei" si le-am simtit inima "boncanind" în piept cand ea ia privit! Wow! Ce bine e sa fii adolescent!
    O noapte buna draga mea Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De cand cu povestile parfumate sunt prea tentata sa imi bag nasul in foarte multe parfumuri! :) Sa nu mai zic de cate am invatat despre parfumuri! Nu afirm ca imi e de folos dar... imi este! Acum ma pot "pronunta" in legatura cu mai multe parfumuri! :))

      Asa-i ca-s dragalsi pustanii? Si, la varsta lor, sunt abia la inceputul... sirului de intrebari!

      Saptamana minunata iti doresc!

      Ștergere
  2. draguta povestea ta, inspirat dialogul cu jargoane tipice tinerilor, mi-a placut mult! Tinerii sunt baieti scoliti, stiu despre Mjollnir, Eros si Medusa, pronunta corect frantuzeste [nazal - ;)) asa-i ca am auzit bine?], ce mai?! mi-s tare simpatici! :)
    Cu Guerlain nu am experiente bune, dar La Petite Robe Noire nu am testat - acum m-ai facut curioasa tare! :)
    O noapte parfumata, Diana draga!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Carmen!
      Da, sunt tare... sofisticati baietii acestia! Mai ales cel care se crede macho! :)
      Am avut Little Black Dress, de la Avon (2001). Jumate din "frumusetea" acestuia sa aiba La Petite Robe Noire si e excelent! Cu ph-ul meu, cel putin, s-a potrivit perfect!
      O saptamana minunata iti doresc!

      Ștergere
  3. Hahahaha...asta da! Bravos!O poveste cu tot ce trebuie la purtator... amor, vara, soare, parfum, femeie, baieti fara experienta care-si viseaza iubirile nestiind cum sa si le experimenteze, fina analiza psihologica chiar daca e sub forma de dialog... Mi-a placut. Iar parfumul propus trebuie sa fie fascinant tinind cont de esentele aduse-n misterul negrului...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru aprecieri!
      E foarte probabil sa fie un parfum reusit. Tot descriind parfumuri voi deveni dependenta de parfumuri! :) Si-mi ajung doua dependente: de cafea si "jocurile" puzzle!
      Saptamana frumoasa iti doresc!

      Ștergere
  4. o fata frumoasa,baieti un pic timizi,gata sa se indragosteasca...asta e parfumul tineretii proaspete intr-o vara,intr-un parc,o data in viata :)
    voiasa poveste dar parfumul cireseor negre,al trandafirilor si al bergamotei...cata eleganta intr-un flacon cu parfum de vara,intr-un parc :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cand Amor ne sageteaza inima - pentru prima data - in anii primei tinereti e greu sa mai smulgem acea sageata din piept! :)
      Saptamana minunata iti doresc!

      Ștergere
  5. Ma intorc maine dupa-amiaza sa citesc. Azi n-am avut timp. Trebuie sa dorm putin. O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Elly! As vrea sa stii - si sa crezi! - ca inteleg foarte bine limitarile la care ne obliga Timpul. E absolut firesc sa nu poti trece pe la fiecare in parte si deloc nu m-as simti ignorata cand nu poti fi prezenta! De aceea, cand esti presata de timp te rog sa nu te simti obligata! :)
      E valabil pentru toti cei care ma viziteaza si pe care ii apreciez si le multumesc!

      Ștergere
  6. nebunie, cu povestile astea parfumate! fara gluma, daca le adunati, iese o carte colectiva de nota 10!
    buna dimineata!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna dimineata! (dupa cat timp...)
      :) Da, ideea e interesanta! Poate va prinde contur si... punem mana de la mana si... publicam pe datorie! :) Oricum si pe bune in mod real - cum ar spune un clasic in viata! - ideea nu e rea deloc! Cine stie?! Poate-poate!

      Ștergere
  7. Un dialog presărat cu expresii tipice adolescenților puși pe fapte mari, căci ce poate fi mai important decât să cucerești o fată frumoasă?! Hai să recunoaștem! Foarte fain ai scris.

    Toată admirația pentru Casa Guerlain, care este una dintre puținele Case care, în timp, s-au dedicat exclusiv creării de parfumuri (ca si Casa Caron. Pentru mine, Guerlain e similar cu Parfum de calitate, de clasă, cu stil. Acesta este ușor diferit față de clasicele Guerlain, creatorul fiind primul ales din afara descendenților familiei, care au avut ”nasuri” experte încă din 1828, când se înființeaza la Paris Casa de parfumuri Guerlain, care, în 1853, ”devine furnizoarea oficiala a familiei imperiale, facand special pentru Napoleon al III-lea celebra Eau de Cologne Impériale”.Dar este foarte bun și merită încercat.
    Tot respectul, Diana, un articol excelent! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Mirela, pentru aprecieri!

      Tineretea asta! Ce bine ca unii ramanem mereu tineri! :)

      Vezi?! Si tu te pricepi la parfumuri! Eu inca imi dau cu stangul in dreptu' si nu stiu cum sa potrivesc parfumurile! Incerc sa merg "pe instinct" dar nu-mi reuseste mereu cand e vorba de a le potrivi in poveste! :) Dar, cum ne spunea un profesor: "daca spuneti o prostie macar sa o spuneti cu convingere"! :) Asa si eu!
      Saptamana minunata iti doresc!

      Ștergere
  8. vara , cald si miresme minunate !!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si doi pustani ametiti de vara, caldura si parfum! :)
      Saptamana frumoasa sa ai!

      Ștergere
  9. Mi-au plăcut adolescenții. Da, erau dintr-o anumită categorie... Și parc-am mirosit cu ei parfumul...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Cand ii vad pe pustani, in general, infoindu-se precum paunii, ma intreb - retoric, evident :) - cati isi vor pastra entuziasmul pana la adanci batraneti?

      Saptamana minunata iti doresc!

      Ștergere
  10. Iata dupa-amiaza mea :)
    Am fost plecata toata ziua.... :(
    Mi-am dorit sa citesc ieri toate povestile in ordinea publicarii dar a fost imposibil Poate ca e mai bine, azi am savurat pe indelete frumusetea unor dialoguri alerte si foarte inspirate. Pline de spirit si de teribilismul varstei protagonistilor.
    N-am mancat placinta cu cirese, in concluzie nu stiu cum miroase parfumul care le tulbura simturile tinerilor din poveste. Insa cirese amare da. Dar stii cum? Cirese amare coapte peste masura, pana ajung sa se pomuiasca in cires. Stii cum sunt? Excelente! Cu migdalele nu ma impac deloc...dar ador rochiile negre, scurte si mulate ;) :)
    O seara frumoasa, Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De-ai fost plecata cu spor e de bine! :)
      Teribilisti, copiii! Deh, abia au scapt de liceu! Se simt foarte siguri pe ei - sau asa vor sa para! :)

      Hahaha! Banuiesc ca parfumul nu miroase ca placinta de cirese! Desi imi place placinta cu cirese si stiu cum miroase, evident - nu m-as parfuma cu... aroma de placinta!
      Nu cred ca ma mancat ciresele asa cum le descrii dar cirese amare am mancat... si cred ca mi-au si placut! :) Imi place gustul amar dar nu mai mult decat cel iute! Si migdalele sunt bune! De fapt, cam tot ce e comestibil imi place! Mai putin "fructele de mare" si alte chestii cu clesti, cochilii... Iiihhh!

      Ha! Frumoase rochiile negre, scurte si mulate dar nu prea mulate! La urcarea scarilor urca si ele! ;)
      Saptamana minunata iti doresc!

      Ștergere
  11. Mi-a plăcut mult povestea ta! Liceenii care aşteaptă nerăbdători venirea fetei misterioase, jargoanele folosite de ei şi parfumul parcului pe înserat sunt ingredientele perfecte pentru o poveste! Aş fi curioasă să ştiu care e urmarea... Liceanul îndrăgostit, dar fără cunoştinţe în ce priveşte arta parfumurilor a reuşit să iniţieze o discuţie cu fata sau timiditatea l-a împiedicat? Parfumul amintit sună ademenitor, iar rochiile negre sunt preferatele mele!
    Numai bine, Diana! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Lolita.
      Hm... De-ar fi sa ma ghidez dupa realitate... pustanul indragostit a vorbit cu fata pana la urma dar ea l-a preferat pe cel mai "infipt" La varsta aceea fetele prefera "baietii rai" :) Baietii buni incep sa aiba succes mai tarziu... dar prea tarziu pentru fetele care nu i-au preferat la timpul potrivit! :)
      Si mie imi plac rochiile negre dar le prefer pe cele rosii!

      Saptamana minunata iti doresc!

      Ștergere
  12. Nu stiu cam ce gandesc tinerii zilelor noastre cand sunt intrun parc, insa am vazut ca indiferent de vremuri, indragostitii sunt nelipsiti de pe bancile din paarcurile oraselor.
    Nu-mi mai amintesc parfumul de cirese amare, nici gustul lor. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca gandesc ceea ce gandeau si cei de pe vremea bunicilor, doar ca azi isi exprima sentimetele prin sms... si in parc fac ceea ce nu pot face prin sms :)
      Saptamana minunata sa ai!

      Ștergere