Parfum de parc sau mica rochie neagră

Vară, cald, parfumuri amestecate în parcul mare din centrul orașului. Cei doi tineri nu aveau stare pe aleile gri, ferindu-se de mașinutele închiriate pentru copii, de tricicletele zgomotoase, de doicile care plimbau bebelușii înainte de masa de prânz… Mirosul asfaltului încins și cel al cărnii fripte la grătarul unui restaurant din apropiere acopereau parfumul trandafirilor înfloriti plantați în jurul fântânii arteziene care avea mare succes în acea zi de caniculă.

- Frate! Simt că devin lichid! Caută o sticlă, să mă poți duce acasă la mama! se vaită unul dintre tinerii care abia cu o săptămână în urmă au terminat liceul.

- Tre’ să vină! În fiecare zi trece pe aici, în drum spre bibliotecă. Vreau s-o vezi și tu și, dacă ești cu mine, poate am curaj să-i vorbesc.

- Dacă-ți tre’ curaj să-i vorbești mai bine las-o!

Timpul zbura și unul dintre tineri se tot plângea ba de cald, ba de foame, ba de plictiseală, ba că n-are ce să vadă…

- Uite-o! exclamă prietenul.

Era aproape seară. Soarele se retrăgea spre spre alte meleaguri și carul lui de foc nu mai încingea aerul în parc. În capătul aleii se vedea silueta fină a unei tinere îmbrăcată în rochie neagră, lungă numai până la genunchi, ale cărei falduri se mulau pe coapse mișcându-se în ritmul pașilor grăbiți. Bobițele de perle de pe lobii urechilor accentuau strălucirea ochilor iar șiragul de la baza gâtului evidenția pielea perfectă, cu luciri ca de sidef. Trecând pe lângâ ei le-a aruncat o privire scurtă, urmăndu-și calea spre cine știe ce întâlnire specială – judecănd dupa ținută.

- E prima dată când privește spre mine! exclamă în culmea fericirii tânărul mai slăbuț. Oare ce înseamnă?! își privește, cu speranță, prietenul.

- Că s-a uitat la mine?! râde acesta. Educația primită în primii șapte ani de viață își dovedește utilitatea: nu pornește pe alei ca un cățeluș dupa o codiță ridicată. – Unde o fi aterizat nava care a adus-o pe Terra?! exclamă, cu privirea spre cer.

- Pe creierul tău! vine răspunsul, sec. Tu chiar n-o știi? A fost cu noi la liceu, dar în altă clasă.

- Cum de n-am remarcat-o? se miră, râzând, urmărind cu privirea silueta fină care se îndepărta, și adulmecând aerul se prefăcea a fi în extaz, sprijinindu-se de umărul prietenului.

- Erai cu privirea îndreptată spre cer, spre ochii dropiilor cu picioare până la gât! Pe ea o puteai observa la școală numai dacă te impiedicai de ea!

- Ciocanul lui Thor m-a lovit în frunte, săgeata lui Eros mi-a străpuns inima…

- Și Meduza te-a transformat în prost! îl întrerupe celălalt. Mai bine nu te luam cu mine! Să nu-mi spui că ți-a căzut cu tronc!

- Tu ai simțit parfumul de cireșe negre dulci și migdale…? Lemnul dulce, irezistibil, m-a tras puțin de atenție și a făcut loc parfumului de ceai negru, fără a uita esențele suave ale trandafirilor, vaniliei, boabelor tonka și patchouli… Daaa – oftează – inconfundabila esență de patchouli care nu poate învinge aroma cireșelor negre! Frate, parcul acesta e sfânt! Parfumul lui nu va fi egalat de nimic, niciodată! Miroase a plăcintă cu cireșe! Preferata mea!

- Sigur n-ai facut insolație? Ce tot zici acolo?!

- Descriu parfumul ei, fraiere: La Petite Robe Noire! Nimic nu știi! Și vrei să te “iubește” femeile! se distrează distrugând verbul!

- O vrei?! aproape că se supără celălalt.

- Frate! Ce vreau eu contează mai puțin! Cum s-o vreau?! ‘Că nu-i plăcintă! E cum vrea ea! râde.

- E clar! Dac-o fi, pe tine te alege…

- Dacă-i superficială, da, dacă nu… ești norocos! Sau nu! E prea frumoasă pentru a nu aduce necazuri pe termen lung! îl lovește ușor pe spate.

- Nu mă cunoaște! Toate aleg după fizic! se bosumflă

- Că noi alegem după forma și mărimea creierului! Hai, frățioare, să mâncăm ceva și mai vorbim… O rezolvăm noi cumva dar acum hai să visăm, influențați de parfumul acestui parc minunat!
********

Guerlain a lansat prima ediție – limitată – în anul 2009, în Februarie, apoi a lansat o a doua ediție limitată, La Petite Robe Noire 2, în Februarie 2011 iar în anul 2012 a relansat parfumul de debut – pentru o piață mai largă – parfumul fiind modificat și dezvoltat de Thierry Wasser.

Inspirat de eleganța rochiei negre care nu trebuie să lipsească din garderoba unei femei, parfumul emană chic-ul și grația pariziene. Mica rochie neagră, croită în anul 1920 pentru prima dată, de Coco Chanell, este rochia care se potrivește in multe ocazii. Cândva, prin anii ’20-’30 această rochie caracteriza “femeile fatale” și în filme apărea în contrast cu rochiile colorate ale gospodinelor, ale femeilor “cinstite”. În revista “Vogue”, unde Gabrielle “Coco” Chanel a publicat (în anul 1926) o fotografie,  s-a scris că “mica rochie neagră este uniforma tuturor femeilor cu gust”.

Parfumul creat de Casa Guerlain are ca note de vârf aromele jucăușe și spumoase de cireșe negre amestecate cu parfumul rafinat de migdale, cel al delicioaselor fructe de pădure și cu cel al bergamotei. Apoi intră în scenă trandafirii, lemnul dulce și ceaiul negru, cedând rândul anasonului, boabelor de tonka, vaniliei, esențelor de iris și patchouli. Aroma cireșelor negre apare, însă, ca un fir conducător parfumat, de la notele de vârf și până la notele de bază, ca o supradozare a acestei esențe. Irezistibilul amestec este antrenant și enigmatic. Parfumul rezultat fiind unul care dă senzația de prospețime și veselie. (cam așa e descris parfumul, de alții) 

Povestire scrisa pentru Clubul Povestii Parfumate gazduit de Mirela. Tema de azi a propus-o samewhiteblue.