(nu)Scuturați de praf

Ce zice, pe A3, specialistul care vrea să testeze bucureștenii! Acum, că vine Paștele, să facem curățenie, să scuturăm de praf tot ce poate fi scuturat, purtând mască! Altfel spus, ne invită să încălcăm legea, pentru că de la fereastră sau balcon este interzis prin lege să scuturăm. Să batem covoarele? Dacă “prostul” din apartamentul de dedesubt are ferestrele deschise, pentru că e primăvară și plăcut afară?! Scuturăm, și praful nu intră în casa lui - știe praful că nu are voie! Numai pentru că băgăm praf (chiar și fără agenți patogeni!) în casa altuia și n-ar trebui să ne sfătuiască așa ceva! Le spune să scuture numai celor care stau “la casă”? La acest moment transmiterea e comunitară, ni se tot spune! Asta înseamnă că nu știm cine are, dacă are, de la cine s-a contaminat! Și vine un tip să ne spună să scuturăm! Praful e factor favorizant în astfel de situații! El vrea să aibă neapărat dreptate, că va fi nenorocire în Ro prin aprilie-mai?! Dacă ne apucăm toți de scuturat s-ar putea să fie! Vor scutura și cei aflați în izolare; nu?!

Exactitatea cuvȃntului e foarte importantă in astfel de crize!

“Științificii” afirmă că virusul trăiește în aerosoli circa 3 ore, peste 72 ore pe suprafețe metalice și din plastic, iar pe suprafețe din cupru și carton sub 4 ore, respectiv 24 de ore. Chiar și la termenul maxim, oamenii de știință au dovedit că materialul viral rezidual la 72 de ore este de doar 0,1% din cel inițial, ceea ce înseamnă că, teoretic, o infectare este posibilă, dar foarte improbabilă. Virusul nu se transmite prin aer (dar trăiește 3 ore în aerosoli!), ci prin picături eliminate de o persoană bolnavă prin tuse sau strănut. Nu există nicio dovadă științifică care să ateste, în general, un efect al scuturării sau ștersului de praf în favorizarea transmiterii noului coronavirus. Dar! Dacă există, de exemplu, o persoană infectată cu noul coronavirus în casă, evitarea scuturatului de așternuturi este o precauție utilă.

Pe larg aici:

https://romania.europalibera.org/a/coronavirus-rom%C3%A2nia-deconstruirea-celei-mai-elaborate-manipul%C4%83ri-de-la-%C3%AEnceputul-pandemiei/30513408.html

(lămuririle sunt date de medici, scrie acolo)

Transmiterea fiind comunitară - repet - înseamnă că nu știm cine are virusul și cine nu. Și atunci de ce suntem îndemnați să încălcăm legea? Poluarea e favorizantă, în general, iar el ne spune să scuturăm de zor! Azi, un cuplu, scutura de zor trei pături, lȃngă bara de bătut covoare care e lȃngă parcare (un metru distanță de prima mașină, o jumate de metru de un gard); praful se depunea frumos pe mașini; după ce scuturau o pătură o așezau pe… “opritorul” din parcare!

Nu se transmite prin aer, ci prin picături eliminate de o persoană bolnavă prin tuse sau strănut, ni se spune… (și supraviețuiește 3 ore în aerosoli, repet). Dacă cel bolnav a strănutat înainte de a-și scutura preșurile și de a avea masca pe față înseamnă că…

În propaganda guvernului, difuzată la tv, ni se spune să purtăm mască dacă suntem răciți sau dacă presupunem că intrăm în contact cu o persoană răcită etc. Despre aberația sfatului am scris. Dacă supraviețuiește în aerosoli cca 3 ore… de ce-mi spune să nu port masca decât dacă și dacă?! Poate că înaintea mea, cu cinci minute, pe stradă a trecut unul care a strănutat și era bolnav!

Aerosol este termenul care definește un ansamblu de particule, solide sau lichide, aflate în dispersie într-un mediu gazos. Uneori se înțelege prin termenul aerosol totalitatea particulelor conținute în aerul atmosferic. (wikipedia)

Particulele de praf sunt solide; particulele de praf pot fi vehicul pentru viruși (între altele), o particulă de praf inspirată poate afecta și singură plămânii - dacă are și un virus pe ea e și mai rău.

Un alt specialist zice că nu rezistă în aerosoli, ci se sedimentează… Unde?! În praful pe care îl voi scutura?! Cei mai mulți specialiști afirmă că virusul se simte bine in praf, vȃntul fiind generos cȃnd ȋmprăștie praful…

Citez: Transmiterea indirectă a microbilor patogeni (n.b. unde intră și virusul) se poate face pe mai multe căi: prin aerul contaminat cu microbi purtați în picăturile de secreție nazo-faringiană, pline de microbi și proiectate  sub forma unei pulverizații fine (aerosol) de bolnavi sau de purtătorii (sănătoși) de microbi. Microbii pot fi vehiculați în aer și de particulele fine de praf stârnit prin măturat, scuturatul păturilor, covoarelor, cearceafurilor.Toate aceste pulverizații fine de picături și de particule de praf - purtătoare de microbi - pot rămâne suspendate în atmosferă, timp de cca o jumătate de oră (n.b. virusul la modă trăiește 3 ore în aerosoli - aici nu reușesc să înțeleg) și sunt inhalate împreună cu aerul inspirat de persoanele sănătoase expuse acestei “ploi” ori “furtuni de praf” microbiene. Menționăm că particulele de praf de câțiva microni intră cu aerul inspirat și ajung până în alveolele pulmonare. […] (din “Medicina de familie”, sub redacția prof. dr. Marian Voiculescu, între autori: Acad. prof. dr. Ana Aslan, dr. Maria Țițeica, și mulți alții, Editura Medicală, București, 1986)

De ce ni se spune că virusul la modă nu se transmite prin aer, nu știu. Poate pentru că e, în fapt, coronavirus și nu virus “simplu”?

Coronavirusurile sau coronavirinele (Coronavirinae, numite și Orthocoronavirinae), abreviat CoV, este o subfamilie de virusuri din familia coronaviridelor. Coronavirusurile se transmit direct pe cale respiratorie (prin picături) sau fecal/orală. (wikipedia)

Unii ori își bat joc de noi, ori habar n-au despre ce vorbesc! Oricum, din 31 martie vor fi dezinfectate scările de bloc, (cu biocide care vor fi omologate peste noapte?), in blocurile unde, probabil, există oameni cu alergii, oameni cu intoleranță la substanțele biocide (și nu numai), oameni cu rinite și cine mai știe cȃte! Zicea un viceprimar din București că substanțele folosite pentru străzi sunt mai diluate decȃt cele care vor fi folosite in blocuri - cetățenii fiind sfătuiți să nu iasă din apartamente cel puțin două ore!). Vor păți și alții ce au pățit in noiembrie oamenii din Timișoara, al căror bloc a fost dezinfectat?! Vor păți și alții ceea ce au pățit unii copii din școlile dezinfectate la greu in luna ianuarie, pe motiv de… gripă?!

Al treilea guguștiuc

Puțin după ora prânzului, am ieșit să hrănesc guguștiucii - i-am văzut pe fereastră stȃnd între crengile teiului. Am fost surprinsă - plăcut! - să văd al treilea guguștiuc. În urmă cu mai mulți ani veneau la fereastră două perechi de păsări (erau părinții și puii); apoi a venit o pereche și un guguștiuc fără pereche; cel mai des, în ultmiii ani, a venit doar o pereche și în ultimul timp doar un guguștiuc (nu de prea mult timp vin cei doi despre care am scris). Am observat că nou-venita pasăre are un semn pe aripioara dreaptă, ca și cum ar fi avut o rană care s-a vindecat sau ca și cum i-au fost smulse penele și fulgii din acel loc (micuț semnul: cam cât o “pernuță” de lăbuță de pisic). Pentru că zbura fără probleme nu mi-am făcut griji. Și, ce să vezi?! Domnia sa o alungă pe micuța fără inel pe gât, dar îl cam ciugulea și pe domnia sa “el”, însă nu-l alunga serios! Eeee, așa nu mi-a plăcut! Am pus grăunțe separat: pentru “el” și “bubiță” într-o parte a ferestrei, pentru “ea” în cealaltă parte - cum se ducea “bubiță” s-o alunge pe “ea”, cum îl alungam și eu. S-a prins repede despre ce e vorba și după nici zece minute “ea” mânca într-o parte, ceilalți doi în cealaltă, fără să se mai deranjeze reciproc. Doar pe porumbei ȋi alungau.

Acum am alt scenariu în cap: “ea”, guguștiucul fără “colier”, ar putea fi unul dintre pui, iar cei doi, părinții - “bubiță” nefiind prezent un timp pentru că era… în convalescență.

Am fotografiat și al treilea guguștiuc.

(în colțul din dreapta, jos, am suprapus o poză în care am încercat să îl măresc - fotografiindu-l când era mai aproape de fereastră - dar nu prea mi-a reușit)

Sigur că diferențele între cei trei există numai pentru cunoscători! (dacă s-ar fi văzut “bubița” în poză ar fi fost altceva).

De ce nu i-oi fi filmat, cum a făcut Adriana cu albinuțele?! Temă de meditație.  ☺

De ce bătrȃneii nu stau in casă

Azi, când plimbam cățelușa - am fost în “intervalul” vârstnicilor pentru că nu am avut de ales - o doamnă în vârstă s-a oprit să o mângâie. Nu avea mască și nu avea mănuși - căra după ea o pungă din nailon în care avea ceva verdeață (cozile de ceapă verde se vedeau clar). Mi-a zis că e o zi așa de frumoasă și ei nu au voie să iasă din casă. I-am spus, nu prea convinsă, că e și pentru binele lor. Cred că mi-a sesizat tonul pentru că a părut că își îndreaptă spatele și a zâmbit larg. Ceea ce a zis îmi ia mai mult timp să scriu decât i-a trebuit ei să spună. A zis că băiatul lor cel mare a fost arestat când cu revolta brașovenilor, în 1987, iar în decembrie 1989 și ei, părinții, și fiul cel mare și cel mic au fost în mulțimea care a ieșit pe stradă. Ea, zicea, nu vrea să se mai lase manipulată…

M-am despărțit de ea cu oarecare regret - pentru că se vedea că ar fi vrut să mai stea la discuții, dar cățelușa trăgea în lesă.

Am rămas cu acest gând: bătrȃneii de azi sunt părinții - poate și bunicii, în unele cazuri - al celor care în 1987 și în 1989 s-au revoltat împotriva unui regim asupritor, în care erau obligați să facă ceea ce li se spunea, în care nu aveau voie să spună ce gândesc; între bătrȃneii de azi sunt și oameni dintre cei care, în 1987 și 1989 au ieșit pe străzi, unindu-se cu mulțimea, riscând să fie împușcați! E greu de crezut că îi poți ține prea mult timp închiși în casă pe cei care, la Timișoara, în București, în Brașov, Cluj și alte orașe, au avut curaj să înfrunte, practic, gloanțele. Poate că familiile lor sunt în străinătate, în izolare sau în carantină… Cine să îi ajute, cine să le țină de urȃt?

Da, știu! Să stea în casă pentru a-i proteja pe alții! Poate că familiile lor își asumă, la rândul lor, riscul. Dacă eu mă protejez cum “scrie la carte” riscul de a mă infecta tinde spre zero.

Pe de altă parte - și acest aspect mi-a fost confirmat (să zic așa) de un microbiolog - vârstnicii au nevoie de socializare mai mult chiar decât tinerii. Un fel de concluzie a explicațiilor din videoclip: lipsa vieții sociale va distruge lumea.

Mai jos e legătura spre un video în care se explică unele aspecte despre ce se întâmplă azi și despre ce ar cam trebui să nu se întâmple. L-am urmărit în comentariile de pe “Jurnal de fraieră”, postat de @vax-albina.

https://www.youtube.com/watch?v=OfYKd4C-pbE&feature=emb_logo

Autoritățile ne-au sfătuit ca la cumpărături să meargă mereu aceași persoană! Un sfat absurd, aș zice! Vorba unei doamne care locuiește cu fiica, ginerele și nepotul: mă duc eu, de ce să pun în pericol tinerii? 

Oare chiar e benefic să îi sperie pe unii cu toate aceste măsuri, cu toate informațiile contradictorii care se derulează pe micile ecrane și pe te miri unde? Le crește tensiunea! Le cer unii să stea în casă iar ei știu că nu au găsit în farmacii unele dintre medicamentele necesare lună de lună! Se uită la banii din pensia de mizerie și își dau seama că nu vor putea face față prea mult timp… recluziunii. Stau în casă neliniștiți, singuri mulți dintre ei, și inima începe să le bată prea repede… și știu că ambulanța, de-o veni, îi poate duce în vreun focar de infecție… Vorba unui bătrânel: mi-e teamă că mor în casă și mă vor găsi după cine știe cât timp… Sărmanii, nici nu mai știu când trebuie să sune la ambulanță! Unii au întrebat dacă e “voie” să sune la ambulanță în caz că se simt rău de la inimă!!

Nu încurajez plimbările, doar mă întreb dacă e bine cum procedează “autoritățile” (din orice stat care procedează la fel) și încerc să înțeleg de ce unii refuză să execute ordinele.

Va amintiți acele statistici menite să ne “atenționeze”: la fiecare 16 minute un român moare de cancer pulmonar; 4000 de femei, în lume, mor anual de cancer la sȃn? Cei care mor din alte cauze - zilnic mor zeci de oameni, în condiții “normale”! - vor fi trecuți în statisticile nebuniei?! Îi mai pasă cuiva de ceilalți grav bolnavi, de cei care nu au după ce bea apă?! 

Sursa foto: pixabay; autor: coombesy 

Secvențe dintr-o zi de miercuri

Miercuri a fost o zi interesantă, oarecum. Parcă era ceva în aer… Un fel de “liniștea dinaintea furtunii” sau… doar primăvara care se apropie.

Am plimbat cățelul înainte de ora 11, să nu aglomerez "intervalul orar" al bătrȃneilor, și mi s-a părut a fi o zi de primăvară din cele trăite în era comunistă când, la ora aceea, nu prea erau mulți oameni pe străzi: copiii la școală, adulții la muncă și pensionarii prin parcuri, pe la piață sau curățȃnd zona verde pe lângă bloc.

Din balcon, priveam locul aproape pustiu. Un bătrânel slăbuț, înalt - cu spatele foarte drept - mi-a atras atenția: mergea foarte, foarte încet, trăgând după el un cărucior de piață. M-am uitat la ceas aproape automat: mai era puțin pȃnă la ora 12:30 și mă gândeam că de nu stă pe aproape îl “prinde” ora 13 pe stradă… Sigur că nu ar fi primit amendă dacă îl vedeau polițiștii după ora 13 (cel puțin așa sper!), dar mi-am zis că trebuie să fie tare greu să nu fie lângă tine cineva care să te ajute când singur nu mai poți prea multe. Mi-am amintit ce-a zis o jurnalistă la tv, câteva zile în urmă: “bătrânii ne sunt viitorul” (citat aproximativ).

Sigur! Nimic interesant aici (dacă nu iau în seama contextul: stare de urgență!) De-a lungul timpului am văzut mulți bătrânei mergând foarte încet și oprindu-se să se odihnească pe fiecare bancă ce le ieșea în drum.

sursa: Brasov, orasul sufletului meu

Ceva mai târziu, văd cum turturica pe care o numesc “el” (ar trebui să-i dau un nume) s-a luat de-o coțofană care a poposit pe crengile teiului. Că se “ceartă” cu porumbeii am mai văzut-o, dar coțofana e mai mare și mai “rea” decât un porumbel. S-a ținut după ea și în pomul alăturat, pe spinarea ei, până când coțofana a plecat de tot, urmărită în zbor de turturică. Privind în direcția celor două înaripate văd în mijlocul străzii (vizibilitatea fiindu-mi îngreunată de crengile desfrunzite ale arborilor) o vietate neagră cu pene, foarte mare! Întâi am zis că-i vreo găină, dar nu prea avea formă de găină, ci mai mult de corb! Până să iau telefonul și să îi fac o poză… a zburat. Și nici n-am fost atentă să văd anvergura aripilor, forma corpului, eventual. Bafta mea!

Seara, în jurul orei 21:30, eram cu Miki la plimbare prin fața blocului. De pe un stâlp de iluminat public zboară ceva fix în mijlocul trotuarului (m-am gândit la un liliac - cu mulți ani în urmă au fost în zonă). În primul moment mi-am zis că nu poate fi porumbel - porumbeii dorm la ora aceea. Era un porumbel, și mi-am dată seama că nu poate zbura prea bine. Mă întreb ce-o fi pățit, pentru că în timpul zilei (sau oricând) a ajuns cumva pe acel stâlp și, brusc, nu mai poate zbura? N-ar fi prima dată când cineva dă mâncare otrăvită porumbeilor din zonă (și nu numai). Am încercat să-l prind, evident, dar zbura circa un metru și ateriza; cu Miki în lesă nu aveam vreo șansă. Urmărindu-l prin iarbă… văd o pisica așezată pe bordura înaltă dintre trotuar și verdeață. Privea spre porumbel fără niciun interes comestibil - din fericire! Porumbelul nu părea ceva foarte interesant pentru ea, ba chiar și-a întors capul în direcția opusă la un moment dat. Neavând de ales am lăsat porumbelul să se descurce singur… In condiții normale aș fi dus cățelul in casă și aș fi revenit la porumbel. Puteam urca, să scriu o declarație pe proprie răspundere că… vreau să salvez un porumbel (care ar fi putut să nu mai fie acolo), dar mi s-a părut cam aiurea să fac asta, mai ales că era parcată o mașină de poliție în stația de autobuz… Azi, trecând pe acolo, am evitat să privesc în zona verde unde văzusem pasărea… Va dura ceva timp să uit că nu am ajutat porumbelul. Sper că a reușit să ajungă singur la adăpost.

Testare din ușă in ușă

Ministrul sănătății din Ro a “rezolvat” cele mai grave probleme și acum declară că vrea testarea populației din București…

[…] am pregătit un protocol cu domnul profesor Streinu-Cercel, care va fi validat și dorim să implementăm un program inovativ, de tipul celor din Coreea de Sud și să testăm toți cetățenii din București. Cu echipe mobile de testare door to door, a spus Costache într-un interviu acordat adevărul.ro.

Am citit declarația lui aici:

https://www.stiridecluj.ro/national/ministrul-sanatatii-anunta-ca-vor-fi-testati-toti-bucurestenii-de-coronavirus-cu-restul-tarii-ce-se-intampla

și l-am auzit la știrile PRO TV de la ora 19.

Mai spre seară, un altul nuanțează: “testare pe anumite categorii de populație, anumite comunități”… Sunt curioasă care sunt criteriile de alegere.

Cei testați vor primi o adeverință că rezultatul testului a fost negativ?

Acum, cred că se înțelege de ce pe străzile Bucureștiului este armata: să nu plece bucureștenii care nu vor să fie testați… Zic și eu…

Mă întreb: care e utilitatea acestui test? (bine, răspunsuri posibile sunt mai multe, dar nu prea au legătură cu sănătatea populației) După câteva zile omul testat poate să se ȋmbolnăvească… Singura rațiune a unei astfel de testări în masă poate fi utilă unei statistici, statistică ce poate fi - sau nu - valabilă în viitoarea pandemie de vreun coronavirus.

Cei care încă mai gândesc, în Franța, de exemplu, testează pe cei spitalizați, in primul rȃnd; aici… se începe cu populația din București, luată așa, în turmă (?!). În S.U.A. se testează mai mult sau mai puțin aleatoriu, să înțeleagă răspândirea… 

Oare sunt razna și eu, pentru că nu văd utilitatea acestei testări în masă? Vor descoperi, probabil, câțiva oameni infectați, dar alții se pot infecta ulterior. În plus: care teste rapide sunt sută la sută sigure? Pot fi sigură că nu am un rezultat “fals negativ” sau “fals pozitiv”? E suficient și un singur caz de rezultat fals pentru a distruge un om care nu e bolnav sau pentru a îmbolnăvi un grup de oameni din cauza unuia care a avut un rezultat “fals negativ”…

Alte fracturi de logică:

Cât timp aștept rezultatul? Se zice că se face în 24 de ore. Dar sunt suficient de mulți laboranți (virusologi) care să facă aceste teste? Ce face în acest timp cel testat? Iese din casă cu declarația pe proprie răspundere sau e în izolare totală?

Cine mă testează? Au zis că oricine poate face acest test. Deci? Cine merge din casă în casă, din cartier in cartier? Voluntarii?! Cine-i verifică cine sunt, ce anturaj au? Vin angajații firmelor producătoare / distribuitoare de medicamente / aparatură medicală etc.?

Care-i certitudinea mea că cel care vine mascat la mine nu are pe el virusul? Își schimbă papucii, costumul, masca, mănușile din apartament în apartament, de la membru al familiei la membru al familiei? Dacă am virusul și ei îl duc in tot cartierul? 

Ii țin pe oameni in casă și trimit “testatori”… Aceștia nu pot fi vectori de transmitere? Plimbă virusul din bloc in bloc, din azil in azil?

Să ne protejăm, dar să păstrăm accesul la logică. Doar zic.

Actualizare
După miezul nopții am aflat răspunsul la două întrebări: dupa 15 minute știm rezultatul; aceste teste nu dau eroare (sunt sigure sută la sută). Măi, să fie! Ăia cu testele de sarcină or fi ajuns la performanța asta după ani și ani de cercetare? Prezervativul nici azi nu protejează sută la sută, dar testele astea "construite" in cȃteva luni dau rezultate certe. Așa o fi, că prea o spun cu foc. Testele pot fi făcute pe te miri unde.
Actualizare 2
Ziceau că prințul Charles de Anglia a fost depistat pozitiv. Rezultatul testului l-a primit după 24 de ore. L-au ținut in "tensiune" 24 de ore! N-a avut Casa Regală bani să cumpere un "test de 15 minute"?

Sursa foto:pixabay; autor: geralt

Voci prin megafon

Sinistru, răsună voci din când în când pe străzile aproape pustii! Ziua mai e cum mai e, dar noaptea sună și mai rău! Anunțuri prin megafon auzeam, de regulă, când venea circul în oraș, când era vreun târg sau se deschidea vreun nou club de distracții. Acum… s-a deschis un câmp de interdicții.

Nu mult după prânz s-a auzit o voce răstită: “… autorităților! Stați în case!” Suna ca un ordin dat de un portar care se crede general…M-a enervat tonul! Am înțeles ordinul, stăm în casă. Poate un altfel de ton e mai potrivit pentru că - în fond! - îmi este restrâns dreptul la libera circulație, între altele. Am înțeles, e necesar un timp, dar nu lătra la mine pentru că nu sunt subalternul tău in armată! Cei care nu vor să înțeleagă nu te vor băga în seama, iar eu nu ți-am făcut nimic ca să merit să te răstești!

Acum vreo câteva minute, o altă voce, tot prin megafon (de data aceasta am înțeles toate cuvintele): “Respectați sfaturile autorităților! Suntem aici pentru sănătatea dumneavoastră!” Un ton mai blând, nu un ordin răstit! În alte orașe, cei care patrulează pe străzi folosesc și formula magică “va rugăm”: ”Atențiune! Situație de urgență - Protejați-vă sănătatea! Nu vă expuneți, vă rugăm rămâneți în case! Respectați toate recomandările autorităților!” (Aleșd, de exemplu).

Respect ordinele primite, dar asta nu înseamnă că trebuie să-mi și placă și - cu atât mai puțin trebuie să mă obișnuiesc cu o astfel de situație! O situație excepțională trebuie să rămână excepțională - dacă devine regulă e nasol.

De azi, ora 12, e în vigoare ordonanța militară numărul trei (diferită de ordonanța 2), prin care se interzice total ieșirea din casă, cu anumite excepții. Practic, ceea ce era permis noaptea numai în anumite condiții e permis de azi ziua sub aceleași condiții: declarație pe proprie răspundere, între altele, prin care să justifici deplasarea. Copiez mai jos articolele care interesează pe cei mai mulți:

Art. 1. Se interzice circulația tuturor persoanelor în afara locuinței/gospodăriei, cu următoarele excepții:

a) deplasarea în interes profesional, inclusiv între locuință/gospodărie și locul/locurile de desfășurare a activității profesionale și înapoi;

b) deplasarea pentru asigurarea de bunuri care acoperă necesitățile de bază ale persoanelor și animalelor de companie/domestice, precum și bunuri necesare desfășurării activității profesionale;

c) deplasarea pentru asistență medicală care nu poate fi amânată și nici realizată de la distanță;

d) deplasarea din motive justificate, precum îngrijirea/ însoțirea copilului, asistența persoanelor vârstnice, bolnave sau cu dizabilități ori deces al unui membru de familie;

e) deplasările scurte, în apropierea locuinței/gospodăriei, legate de activitatea fizică individuală a persoanelor (cu excluderea oricăror activități sportive de echipă), cât și pentru nevoile animalelor de companie/domestice;

f) deplasarea în scopul donării de sânge, la centrele de transfuzie sanguină;

g) deplasarea în scop umanitar sau de voluntariat;

h) deplasarea pentru realizarea de activități agricole;

i) deplasarea producătorilor agricoli pentru comercializarea de produse agroalimentare.

Art. 2. Circulația persoanelor care au împlinit vârsta de 65 de ani, în afara locuinței / gospodăriei, este permisă numai în intervalul orar 11.00 – 13.00, strict pentru următoarele motive:

a) deplasarea pentru asigurarea de bunuri care acoperă necesitățile de bază ale persoanelor și animalelor de companie/domestice;

b) deplasarea pentru asistență medicală care nu poate fi amânată și nici realizată de la distanță;

c) deplasarea din motive justificate, precum îngrijirea/ însoțirea unui minor, asistența altor persoane vârstnice, bolnave sau cu dizabilități, ori în cazul decesului unui membru de familie;

d) deplasări scurte, în apropierea locuinței/gospodăriei, legate de activitatea fizică individuală a persoanelor (cu excluderea oricăror activități fizice colective), cât și pentru nevoile animalelor de companie/domestice.

Art. 3.  Circulația persoanelor prevăzute la art. 2, în exteriorul locuinței/ gospodăriei, este permisă și în afara intervalului orar 11.00 – 13.00, dacă aceasta se face în interes profesional ori pentru realizarea de activități agricole.

Art. 4. (3) Declarația pe propria răspundere trebuie să cuprindă numele și prenumele, data nașterii, adresa locuinței, motivul și locul deplasării, data și semnătura.

Observație: Fără codul numeric personal! In unele declarații pe proprie răspundere-model găsite online se “cere” și CNP. Nu-l scrieți! In ordonanța militară nr. 3 nu e specificat!

Actualizare 26 martie, ora ~16:30

- "Tipizatele" de pe net au fost "simplificate", in sensul ca sunt acum conform ordonantelor: fara CNP.
- Cei care plimba caini au nevoie de declaratie daca nu sunt in raza de domiciliu (nu e specificat clar pe undeva care e raza, dar R. Arafat a spus la un moment dat: 500 m).

- Cȃnd trebuie să avem la noi declarație pe proprie răspundere ne explică ministrul de la “afaceri interne”:

https://www.gandul.ro/stiri/ordonanta-militara-nr-3-marcel-vela-anunta-nu-suntem-asa-categorici-cand-trebuie-sa-ai-declaratia-pe-propria-raspundere-la-tine-19410727

**

Sper că nu vor declarație pe proprie răspundere și de la cei care își plimbă câinii! Ne-ar trebui un copac! Ar trebui să scriem cel puțin două declarații pe zi (dar cei mai mulți vor scrie trei!), din cauză că sunt diferite intervalele orare de plimbare: dimineața, la prânz și seara (sau numai dimineața și seara). Plus declarațiile necesare dacă mergem la alimentara! Plus declarațiile pentru a merge să vedem de unii vârstnici! N-ar fi bun și un dosar cu șină?!

Cred că e logic: dacă sunt lângă adresa de domiciliu nu fac altceva decât plimb câinele…

Exemplu de situație: să zicem că trebuie să merg în capătul celălalt al orașului, să ajut pe cineva imobilizat la pat. Știu când plec de acasă, dar nu știu ce urmează a fi necesar să fac unde merg (poate interveni orice!)… Ce interval de timp scriu în declarație? Dacă depășesc intervalul scris inițial, la plecarea de acasă, scriu o altă declarație, cu interval orar mai mare? Dacă am fost legitimată la plecare și sunt legitimată la întoarcere voi fi acuzată de fals în declarații?

Ceva asemănător se poate întâmpla și dacă merg la cumpărături: nu știu dacă e coadă și cât voi stă la o eventuală coadă… Scriu un interval cat mai mare…? Situații de excepție mai sunt și… zău că nu am încredere în mintea deschisă a tuturor celor care ar urma să mă legitimeze (am văzut în acțiune colegi de-ai lor, cu alte ocazii!) Sper să fie sfătuiți să nu facă exces de zel! Sper să nu facă mofturi dacă le cer să se legitimeze! (doar au fost atȃtea cazuri cu polițai falși) Si declarația să rămȃnă la mine! 

Ups! In ordonanțele militare nu scrie despre intervalul orar si cod numeric personal.

Sursa foto: pixabay; autor: mohamed_hassan

Trei pisici de oraș. Miercurea fără cuvinte

Fotografii pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen.

Sursa foto: Brasov, orașul sufletului meu

Happy WW!

Fotografiile sunt și in tabelul WW de aici:

https://natashamusing.com/2020/03/love-in-the-time-of-corona-part-2-wordlesswednesday-wednesdaywisdom/

Nu visa cȃnd conduci. Jocul celor 12 cuvinte(241)

În goana motocicletei simțea că poate scăpa de toate necazurile, de boli și de dureri, de oameni răi și de locuri urâte, de restricții și obligații. Trăia o senzație de fericire! O eliberare de tot și toate trăia gonind sub soarele care-și trimitea spre pământ razele ca niște picături de foc sclipind pe asfaltul încins și tocit. Oriunde privea era doar deșert, erau pietre și stânci, doar din loc în loc un cactus înalt ce părea delicat văzut din viteza nebună. Alerga să-și îndeplinească o dorință: de renaștere, sfidând moartea. Orice gest necugetat ar fi zburat motocicleta de pe drum, devenind praf mai apoi, pe-o întindere de piatră albită de soare, ca o pânză din in ce acoperă un univers neștiut, un suport ireal într-o lume aparent reală. Frecarea cu aerul avea sunetul unui pian dezacordat și goana nebună transforma orizontul în ceva pastelat, ca soarele în amurg… Soarele în amurg la prânz! S-a trezit brusc din visare, având timp să iasă în decor, ocolind la secundă întâlnirea cu destinul care se repezea sub formă de camion. 

₪₪₪

Exercițiu de imaginație: Jocul celor 12 cuvinte găzduit de Eddie pe blogul său, Cartim.

Cele 12 cuvinte: delicat, renastere, pastelata, suport, pian, gest, picaturi, oriunde, eliberare, fericire, in, dorinta.

Sursa foto: pixabay; autor foto: RonaldPlett

Parfum de iarnă

Ieri seară, pe la ora 20, auzeam picături căzând pe tabla ondulată de deasupra unei uși a magazinului de la parter. Cu două seri înainte plouase și a trebuit să-i dau lui Miki pelerina de ploaie - și nu prea îi place să o îmbrace, așa că nu voiam să plouă. În seara aceea când a plouat aerul mirosea a curat, așa cum nu l-am mai simțit de foarte mulți ani în oraș! A fost o plimbare superbă! Aer curat, străzile pustii.

Aseară a nins! Când am privit pe fereastră era mirific cum cădeau din cerul negru catifelat steluțele argintii. S-a depus un strat de circa un centimetru dar numai pe mașini și pe crengi. Am făcut și fotografii - de la fereastră; pe stradă nu pot (mai ales cȃnd plouă sau ninge) pentru că Miki nu vrea să stea locului până reglez eu telefonul pentru poze. Aerul era parfumat a iarnă, a iarnă adevărată, iarnă din copilărie! Era rece și cerul cernea peste noi. Zăpada depusă era apoasă - știam că nu va ține până a doua zi dimineață și de aceea am făcut fotografii (vorbă să fie!) noaptea.

În poza imediat următoare se vede o pată închisă la culoare, pe o creangă. Sunt doi guguștiuci - cei care vin regulat și se hrănesc de pe pervaz. M-am și speriat când i-am văzut! Nu-i mai văzusem niciodată acolo noaptea! Poate că au mai fost și nu i-am observat, dar e puțin probabil pentru că obișnuiesc să fumez în balcon și sigur i-aș fi văzut. În realitate li se vedeau inclusiv ochișorii în lumina palidă, dar poza e sub orice critică (o postez pentru mine, să nu uit că m-au speriat! am crezut că e bolnav unul și n-a putut zbura la cuib).

Știu despre guguștiuci că în perioada aceasta (februarie-martie) se formează perechile, care vor fi împreună pe întreaga perioadă de “ouare” și unii chiar mult după aceea, și caută loc pentru cuib - masculul îi prezintă “ei” mai multe locuri și ea va alege unde vor construi cuibul ca o platformă, din crenguțe, prinse lângă tulpina arborelui (preferă foioasele - teiul intră în categoria foioaselor și m-am gândit că, poate, vor alege să-și facă în tei cuibul, să fie aproape și de sursa de papa). Guguștiucul “el” este foarte viteaz: se ia la “ceartă” și cu porumbeii care vin la grăunțe. Îl ajut și eu pe micuț, e drept, și doar că nu-mi ciugulește din palmă. Micuța nici nu știu dacă e pui sau ba… E mititică și pare că nu se descurcă să mănânce grâu… Habar nu am, cu certitudine, care e “ea” și care e “el”, dar îmi dau cu părerea în funcție de ce comportament și mărime au. “Ea” - ceea ce mi se pare ciudat, cumva - nu are “inelul” negru pe gât - are doar o liniuță, ȋntr-o parte.

În pozele de mai jos: ea cu spatele

Ea cu fața

Amândoi (el e mai sus)

Cred că e clar: evit televizorul, nu reușesc să mă concentrez nici la citit și nici la puzzle; curățenie n-am chef să fac, de gătit nu știu să gătesc, pe Miki o mai plimb doar diseară… și nu prea am ocupație. ☺

Ȋntrebări in timpul pandemiei

La Timișoara sunt cele mai multe cazuri de însănătoșire pentru că se folosește o anumită “schemă de tratament”. Zicea medicul Virgil Musta că ei folosesc altă schemă decât pe restul teritoriului țării… Afirmă că au avut succes pentru că au tratat mai mult tineri fără alte afecțiuni și că s-a hotărât să fie scheme diferite în țară pentru a verifica rezultatele… (mediafax.ro)

De ce nu se folosește schema verificată la Timișoara (măcar pentru pacienții tineri și fără alte afecțiuni)?! Oamenii sunt cobai fără a fi întrebați dacă vor să fie?

Sunt blamați - mai mult sau mai puțin - cei care fac cozi la magazine… Între aceia mulți (poate chiar toți) n-or fi și dintre cei care s-au aprovizionat pentru 7-10 zile și acum li s-au terminat proviziile, sau dintre cei care au cumpărat decent până acum, și vor să-și facă și ei provizii?

Unii oameni ies din casă, riscând să se îmbolnăvească și să-și îmbolnăvească familia…

Dacă eu respect regulile cu strictețe nu am șanse foarte mici - spre deloc - să mă îmbolnăvesc?

Unii oameni sunt sfătuiți /obligați să stea în casă. La muncă merg numai cei care nu pot lucra de acasă și trebuie să asigure “bunul mers al economiei”, adică cei care asigură curățenia orașelor (adunând gunoiul), cei care se asigură că funcționează instalațiile de apă, gaz, internet etc., cei care ne asigură sănătatea, siguranța, alimentele… Acești oameni pot fi vectori de transmitere mai ales pentru familiile lor. Ei de ce să nu stea în casă?

Unii cetățeni au sosit în țară de curând, din “zone roșii”; la intrare au fost controlați și nu au avut simptome. Oare chiar există riscul să fie contaminați dacă nu au avut simptome după ce au stat atât de mult în zone considerate periculoase?

O întrebare pe care și-a pus-o și @fosile: de ce interdicție de ieșire numai noaptea?

Ma gȃndeam (un fel de a spune): ce s-ar alege de toate măsurile acestea de prevenție in caz de cutremur? Ce-ar alege oamenii? Să se salveze de un pericol posibil sau de unul iminent?

Vor fi bătute in cuie ușile de acces ale celor aflați in izolare și in carantină? Vor fi ȋmpușcați dacă ȋncearcă să se salveze?

***

Banc

Generalul  intră in biroul unui maior. Maiorul ia poziție de drepți, salutȃnd cu mȃna la chipiu: “Recomandați!”

Unii sunt razna. Ștampilarea obligatorie

La tv se auzea o voce de femeie care vorbea despre ștampilarea cu tuș a celor aflați în izolare sau carantină! Ceee?!!! Dau fuga să văd! Nu era o femeie, ci un primar de sex masculin (prin telefon), care spunea că vede ca fiind utilă o astfel de măsură - ștampilă sau o brățară (propunerea a făcut-o inițial pe FB, vineri, sub formă de sondaj). Aș zice: stop cadru!

În situații precum starea de urgență statele pot deroga de la Convenția pentru Drepturile Omului și pot restrânge exercitarea anumitor drepturi, dar și in astfel de situații e interzisă categoric tortura și e interzisă sclavia! Ștampilarea celor aflați în izolare e stigmatizare, e tortură psihică, pe bune! Ce fel de tuș ar trebui să fie pentru a nu se curăța după spălări repetate?! Le-ar tatua un număr? N-ar fi “bine” să le fie cusute pe haine triunghiuri negre? Sau să le atașăm clopoței, să știe populația cȃnd se apropie?

Nu va fi pusă în aplicare o astfel de măsură - e, oricum, inutilă - dar numai faptul că un individ a fost în stare să o dea pe gură mi se pare inadmisibil! Pentru cei care încalcă regulile impuse acum sunt pedepse draconice! N-ar trebui să fie la fel de grele pedepsele și pentru cei care spun astfel de prostii, pentru cei care fac abuzuri etc.?

Probabil că lui i-a venit această idee aflând că în Mumbai (India) sunt ștampilați pe mână cei care sunt în izolare! De ce nu se inspiră de la elvețienii care, cel puțin până ieri noapte, au refuzat să închidă oamenii în carantină?

Ieri dimineață am văzut o emisiune difuzată în 28 februarie (link-ul îl am de la Suzana și l-am scris la final), în care un profesor doctor la pensie discută despre panica instalată la începutul epidemiei… Între altele, și-a arătat indignarea pentru că multe state au lăudat eficiența Chinei în lupta cu virusul. Vorba lui! Cum naiba poți să lauzi niște indivizi care au bătut în cuie ușile oamenilor, i-au înfometat și chiar împușcat pentru a stopa o epidemie?! Sunt aproape sigură că reprezentantul statului chinez nu a ratificat Convenția pentru Drepturile omului! Cum să lauzi un stat dictatorial care încalcă flagrant drepturile fundamentale ale omului?! Chiar vrea cineva să se întâmple și în statele democratice așa ceva? Pentru că spre asta pare că se tinde in unele state… profitȃndu-se din plin de panica unor oameni… Și nici nu știu dacă sunt atât de mulți panicați cȃt sunt oameni care au înțeles că trebuie să urmeze niște reguli și se supun, dar pentru că niște inconștienți încalcă regulile mi se pare total absurd să îi ștampilezi pe toți!

Emisiunea:

https://www.youtube.com/watch?v=e48TnWrsGP0

sursa foto: pixabay; autor: cdd20

Tovarășa ȋnvățătoare

Am mai scris pe ici-colo că mi-a plăcut școala ca măgarului fuga: am plâns în prima zi de școală - de supărare că trebuie să merg la școală, și am plâns în ultima zi de școală - de bucurie c-am scăpat! Abia după ce am terminat liceul a început, din nou, să-mi placă să învăț. Învățătoarea și cei mai mulți profesori nu mi-au stimulat deloc dorința de a învață, deși o aveam, dacă tot trebuia să merg la școală...

Mi-a amintit de anii de școală Zina, cu Întâmplări de viață (alta adresa URL in febr 2021). Poate că n-o să mă opresc aici pentru că amintirile vor începe să se piardă la un moment dat. Poate că, după o săptămână, voi uita chiar și unele amănunte scrise aici, amintindu-mi-le numai dacă fac vreo conexiune cu cine știe ce sau dacă revin aici.

Învățătoarea pe care am avut-o avea vreo 50 de ani. Era considerată una dintre cele “bune” în școala unde am învățat. Pentru că bunicul patern fusese învățător - și o cunoștea bine pe “tovarășa” - am ajuns în clasa ei (am aflat asta peste timp). Mai bine, poate, mă lăsau în pace! Sau… poate că așa a trebuit să se întâmple.

Din când în când vedeam pe unii dintre părinții și bunicii colegilor intrând în școală pe la “intrarea profesorilor”. Aveau cu ei sacoșe, iar când ieșeau nu le mai aveau. Într-o zi, pe bunica unei colege am văzut-o ducând un bibelou în școală și ieșind fără el. Am întrebat-o pe mama dacă n-ar trebui să ducă și ea bibelouri la școală. Faza asta mi-a povestit-o mama, mult mai târziu. Mi-a spus că nu, pentru că ea și tovarășa învățătoare nu se cunosc așa de bine încât să-și facă daruri. Nu cred că m-am lăsat păcălită.

Deși nu îmi plăcea să merg la școală am învățat bine. Spre finalul clasei întâia învățătoarea îmi dă o notă de 9 la nu mai știu ce materie, și-mi strică media generală! Tot peste timp am aflat că… erau prea mulți cu coroniță în clasa a noastră și acesta e motivul pentru care unii nu au luat premiul întâi. Ok, bun și premiul doi - nu m-am dus la festivitate, oricât au insistat părinții.

Iată-mă în clasa a doua! Știam să scriu, știam să și socotesc (ȋncă nu se “complicaseră" socotelile). Lucrare de control la aritmetică! Am scris ce-am știut și când au venit lucrările… nota “minus zece”. Nu înțelegeam cum să fie “minus zece”, întrebându-mă cum o trece în catalog. Am ridicat mâna, cu două degete întinse, învățătoarea m-a întrebat ce am nevoie. Am întrebat-o de ce am “minus zece” dacă nu am nicio greșeală. Mi-a zis că… am scris urȃt, dar să fiu linișitită că în catalog va trece nota zece! Mie mi se părea că am scris chiar foarte citeț și nu am înțeles de ce ar fi trebuit să scriu “frumos” la aritmetică. Am întrebat-o și pe mama acealși lucru și mi-a zis că, poate, “tovarășa învățătoare” punctează și scrisul! N-am înghițit gălușca dar nu am insistat.

Lucrare de control: să scriem un text după dictare (o lecție din manual ne-a dictat). Am scris mare, frumos, citeț. Când ne-a adus lucrările… aveam nota nouă! Am verificat textul de pe foaie cu cel din manual: erau identice (doar că unul era tipărit). Am întrebat-o din nou pe învățătoare de ce e așa, și iar mi-a servit chestia cu scrisul nu prea frumos! Mamei nu i-am mai spus nimic. La următoarea lucrare de control a trebuit să povestim “Albă ca zăpada”. Eeee! Am povestit în scris dar am scris cu un creion foarte ascuțit și am scris cât de mic am putut: mic, mic, ca niște puricei. Surpriză! Am primit nota zece! Zău dacă mai înțelegeam ceva! Cu acea ocazie, învățătoarea a chemat-o pe mama și i-a spus să mă ajute să învăț să scriu mai mare pentru că a trebuit să-și pună două perechi de ochelari pentru a citi! Mama s-a mirat, pentru că scrisul meu era mare și cam lăbărțat. Acasă m-a întrebat de ce am scris așa de mic. Atunci i-am spus despre nota nouă de la dictare pentru că am scris urȃt. A fost prima și ultima dată când m-am răzbunat pe cineva - poate că învățătoarea s-a prins (doar știa cum scriu de obicei!) dar nu și-a schimbat atitudinea față de mine (eu i-am zis atunci “pedeapsă pentru tovarășa învățătoare”). Atitudinea și-a schimbat-o radical când am refuzat să devin pionier.

Au mai fost multe de-a lungul celor 12 ani de școală, începând chiar din clasa a doua. Încep să cred că m-am distrat fain la școală! 

Stați in casă!

Ieri, câteva ore, mi-am intoxicat creierul cu “știri”… Un fel de a spune “intoxicat” pentru că auzeam și nu prea - câte o sintagma-mi atrăgea atenția și ascultam mai serios… Ce m-a intoxicat cu adevărat au fost “clipurile” acelea care, invariabil, se terminau cu “Stați în casă!” “Stați acasă!”

Zău! Dacă mai aud o celebritate - română sau străină - spunând “stați acasă!” o să vomit! E așa de caraghios să-mi spună așa ceva un milionar care are vilă cu piscină într-o curte de câteva hectare încât mă mir că nu-i e rușine să se preteze la așa ceva! Or fi și plătite pentru asta, “celebritățile”?!

Mai sunt și cei care se filmează jucând ping-pong în casă, cu tigăile, de exemplu! Ok! Foarte mulți profită acum pentru 15 minute de glorie (treaba lor!) și câteva mii/milioane de like-uri… și vor să ne facă să credem că e simplu să stai în casă.

Difuzarea acestor videoclipuri la tv ȋncepe să pară propagandă… ieftină.

Să le spună să stea în casă celor care nu au o casă, celor care stau câte șase într-o cămăruță fără baie și nici TV nu au… Să-i convingă pe aceștia să stea în casă! Să-i convingă să stea în casă pe cei care sunt singuri cuc și nici la telefon nu au cu cine vorbi…

Sunt sigură că nici vouă nu trebuie să vă spună o “bunicuță” să stați in casă. Ați ȋnțeles pericolul și stați in casă. Cine n-a ȋnțeles pȃnă acum nu va ȋnțelege nici de acum ȋnainte… dar banii din raiting (de exemplu) trebuie să circule…

Bineee! Stăm în casă! Eu, voi, am/ați înțeles că trebuie să stăm/stați în casă - și să ieșim când e musai! Vedem des la tv și pe aiurea astfel de filmulețe. Și?! Noi respectăm recomandarea, dar alții? Și nu mă refer la cei care au ieșit în parc sau “la pădure” profitând de o zi frumoasă de primăvară! Au făcut-o, au făcut-o! Cică din cauza lor ne-am ales cu ordonanța militară numărul doi care limitează ieșirile mai ales noaptea. Scriu aici numai două articole din ordonanță, care ne “interesează” în principal:

Art. 4

În intervalul orar 06.00 - 22.00, se recomandă că circulația persoanelor în afară locuinței / gospodăriei să se efectueze numai pentru următoarele motive:

a) deplasarea în interes profesional, inclusiv deplasarea între locuință/gospodărie și locul/locurile de desfășurare a activitățîi profesionale, atunci când activitatea profesională este esențială și nu poate fi amânată sau desfășurată de la distanță;

b) deplasarea pentru asigurarea de bunuri care acoperă necesitățile de bază ale persoanelor și animalelor de companie/domestice, precum și bunuri necesare desfășurării activitățîi profesionale;

c) deplasarea pentru asistență medicală care nu poate fi amânată și nici realizată de la distanță;

d) deplasarea din motive justificate, precum îngrijirea/însoțirea copilului, asistența persoanelor vârstnice, bolnave sau cu dizabilități ori deces al unui membru de familie;

e) deplasări scurte, în apropierea locuinței/gospodăriei, legate de activitatea fizică individuală a oamenilor și nevoile animalelor de companie/domestice.

Art. 5

(1) În intervalul orar 22.00 - 06.00, circulația persoanelor în afara locuinței/gospodăriei este permisă numai pentru motivele prevăzute la art. 4.

(2) Pentru verificarea motivului deplasării în interes profesional, persoanele sunt obligate să prezinte, la cererea personalului autorităților abilitate, legitimația de serviciu, adeverința eliberată de angajator sau o declarație pe propria răspundere.

(3) Pentru verificarea motivului deplasării în interes personal, persoanele sunt obligate să prezinte, la cererea personalului autorităților abilitate, o declarație pe propria răspundere, completată în prealabil.

(4) Declarația pe propria răspundere trebuie să cuprindă nume și prenume, dată nașterii, adresa locuinței/ gospodăriei/ locului activitățîi profesionale, motivul deplasării, dată completării și semnătura.

(5) Măsura se aplică începând cu dată de 23 martie 2020, ora 22.00, ora României.

(să zicem că umblu dupa ora 22, prezint declarația pe propria răspundere… și? vine cu mine polițaiul care mă legitimează? păstrează el declarația? - dacă o păstrează și mai ȋncolo mă ia un altul la ȋntrebări? )

Perfect! Avem acum și o ordonanță militară care ne restrânge dreptul la libera circulație. Nu vom încălca aceste dispozițîi dar… sunt mulți care o vor face, și nu doar dintre cei pe care i-am amintit mai sus. Aici mă refer la… lotul olimpic de alba-neagra care a revenit în țară, la cerșetorii și proxeneții care au revenit în țară… mulți dintre aceștia neavând o casă în care să stea. Cu ei ce vor face? Sigur, îi vor impresiona cu un videoclip în care o celebritate le spune să stea în casă… Sau… îi vor invoca drept motiv pentru o nouă îngrădire a drepturilor tuturor pentru că, se știe: în Ro, dacă vrei să prinzi un evazionist distrugi o mie de firme; dacă vrei să nu se fure din ajutoarele împărțite oamenilor cu posibilități financiare reduse elimini ajutoarele…

Sursa foto: pixabay; autor: geralt

Oliță nu aveți?

Ziceam că refuz să mai deschid televizorul pentru știrile astea apocaliptice, dar…

Azi îmi făceam de lucru la masa din sufragerie - am început să lipesc piesele unui puzzle montat cu muuult timp în urmă. Am deschis tv-ul pentru a asculta muzică pe canalul de muzică preferat și, cum nu știam unde e canalul la acel televizor, am butonat; butonând, am ajuns la Digi24 (cca ora 15:30), unde era o știre despre vârstnicii care ies din casă în ciuda sfaturilor autorităților. Curioasă să le ascult motivele - nu e că nu le-aș ști pe cele mai multe - am rămas acolo.

La 74 de ani cât crezi c-o să mai trăiesc?, Sunt singur, cine să-mi cumpere cele necesare?, Fără să ies din casă încă nu pot, Trebuie să iasă cineva, și ies eu, pentru că soția e mai puțin rezistentă (dragul de el nu se gândea că ar putea să-i “ducă” virusul). Și tot așa…

Ajunge “reportera” la o doamnă cochetă care ședea pe bancă într-un parc. Nu vă e teamă să ieșiți? întreabă “reportera” cu voce de copil. Cum să nu ies? Trebuie să plimb câinele! face ochii mari doamna. Și întrebarea de Pulitzer a “reporterei”: Nu aveți o oliță?!

(dialogurile sunt citate aproximativ - ideile sunt certe)

Motivele au fost și de genul “o mare manipulare”; “cine se teme mai mult o să aibă parte”…

Zău acum, cât de incult trebuie să fii să nu știi că un câine face la oliță doar dacă e dresat special?! Să zicem că a întrebat asta încercând să fie amuzantă, dar chiar și așa, tot juma’ de creier a dovedit că are: câinii învățați - în sensul de educați - să facă afară vor face în casă - ȋntr-un final! - doar dacă sunt singuri și au o nevoie urgentă - diaree, de exemplu. Când nu sunt singuri, cei mai mulți schelălăie, alergând spre ușa de ieșire și oamenii știu că blănosul lor are o urgență.

Evident, dacă refuzi să scoți câinele trebuie să-i suporți (și tu, și vecinii) schelălăielile, lătrăturile, agitația… Într-un final va da drumul pe undeva… Dar! Pui în pericol un câine bătrân și educat altfel pe care îl obligi să se comporte astfel… Zic și eu: mai multă grijă cu pretențiile.

Unii or avea cap doar să nu le plouă-n gât?!

Fapt divers. Toți cȃinii pe care noi i-am avut la bloc au fost ȋnvățați - la sfatul unui dresor - să facă și in balcon, in ideea că pot fi momente cȃnd nu are cine să ȋi ducă afară - ne asiguram, pe termen lung, că nu vor fi probleme. Și bine am făcut pentru că, la un moment dat, Bony (boxerița pe care am avut-o din 1991 in 2000) a rămas singură acasă două zile - venea o prietenă (o dată pe zi) și ȋi dădea mȃncare, apă, curăța balconul, dar nu putea să o și plimbe. (oricum, Bony n-a mȃncat nimic pȃnă am venit acasă). Au fost multe alte ocazii cȃnd sfatul dresorului s-a dovedit util.

Pe Miki nu am insistat să o ȋnvăț, la rugămintea prietenei care o are “cu acte” - Miki e in “custodie comună”. ☺

Cică, de ce tot ies vârstnicii din casă! Unii au pensiile atât de mici încât nu-și permit să-și facă provizii! Își cumpără strictul necesar gândind-se că, poate, a doua zi le vor trebui niște bani pentru cine știe ce urgență…

Completare ulterioară publicării textului

Declara o farmacistă că vȃrstnicii nu găsesc, in farmaciile unde mergeau de regulă, medicamentele necesare lună de lună, conform prescipțiilor medicilor, pentru afecțiunile cronice de care suferă și merg de la o farmacie la alta, și unde găsesc fac coadă. Alfel spus, poate că ar trebui să fie ȋnțeleși și - mai ales! - ajutați.

Sursa foto: pixabay; autor: tanakrit_tae

Ieși afară!

(se poate ieși ȋnăuntru? da, știu, e un pleonasm acceptat de limba romȃnă)

Am tendința de a transforma blogul într-un fel de “jurnal de epidemie”… Timpul trece și amănuntele se estompează. Vreau să mi le amintesc.

Privesc în jurul meu și îmi dau seama că nu mai înțeleg nimic! Unii își poartă masca sub bărbie - punând-o, probabil, in locuri aglomerate (!!!); un nene in vârstă urinează lângă un gard, pleacă și... își duce mâna la ochi! O tânăra împarte pe la blocuri cataloagele unui supermarket... 

Azi, în alimentara unde am intrat pentru a cumpăra un pui vânzătoarele și oamenii puțini care erau acolo strigau la o mână de om: “Ieși naibii afară dacă nu cumperi! Vrei să ne ȋmbolnăvim toți?!”

Acel om este unul fără adăpost, dar curățel, un bătrânel care obișnuiește să bea, dar nu face urȃt la băutură, din contră - l-am văzut adesea pe acolo, comentând, vânzătoarele și clienții râzând. Azi a fost altfel - doar că nu a fost îmbrâncit afară. Mi-a fost milă de el… Avea o privire tare nedumerită, ca și cum nu înțelegea ce are lumea cu el, așa, dintr-o dată… A pus bărbia în piept și a ieșit.

Vitrinele unde, de regulă, erau expuse ouă și diferite produse din carne erau goale. Într-un colț erau trei găini congelate, în pungi… Am găsit pui în altă alimentară… dar am plecat acasă cu un gust amar în suflet.

Privind o mănușă de latex aruncată pe trotuar, o mască aruncată în zona verde, o alta la colțul blocului… m-am întrebat ce fel de oameni sunt cei care le-au aruncat la întâmplare! Le-a scos vântul din pubele? Puțin probabil: n-a bătut vântul atât de tare încât să facă asta. Le-au scăpat “ecologiștii” când au deșertat pubelele fixe în cea mobilă? Poate… dar nu prea cred.

Zilele trecute, trecând pe lângă o pubelă stradală plină ochi cu resturi m-am gândit cum ar arată orașul dacă “ecologiștii” nu ar mai colecta gunoiul aruncat de oameni… Ne-ar asfixia gunoaiele! Și m-am mai gândit la toți aceia care-i disprețuiesc pe cei care lucrează la salubritate… Fără acești oameni care curăță în urma noastră ar fi vai și amar de noi și de orașele noastre!

Ce mai văd azi! O mașină de la salubritate mătura carosabilul! E drept, avea viteză mică, dar rotativele acelea tot ridicau ceva praf - o perfectă măsură de a preveni răspȃndirea virusurilor, a microbilor… Nu le-o fi spus nimeni că trebuie să măture cu umed, dacă tot i-a apucat hărnicia? Sau: puteau face asta noaptea! 

Sursa foto: pixabay; autor: RitaE
**
Recomandare Laura: Scrisoare de la “Corona” (e in limba italiană)
Mesajul: “nu putem fi sănătoși ȋntr-un ecosistem bolnav”.
https://www.youtube.com/watch?v=4Us8r51xPOA

Liniștea ciudată a nopții

De prin anul 2004, când l-am avut pe Boby, un câine boxer pe care l-am găsit și care era atât de posesiv încât lătra și se repezea (in lesă fiind) spre orice câine, și spre orice om care arăta mai ciudățel, mi-am făcut obiceiul de a ieși noaptea la o plimbare lungă. Și mi-a rămas obiceiul pentru că îmi plac liniștea nopții, străzile aproape pustii. În unele din aceste plimbări aproape că-mi aud gândurile…

Duminică seară - pe la ora 22 - am ieșit cu Miki. A doua zi, luni, 16 martie, urma să fie declarată starea de urgență pentru “lupta” împotriva răspândirii infectării. Era pustiu-pustiu! Nici automobile, nici pietoni… Nimeni și nimic. Liniște ca noaptea in cimitir.

Nu era acea liniște cunoscută din alte nopți, ci una apăsătoare, cumva, ca și cum și insectele nocturne erau ascunse. Era o liniște care nu-mi plăcea în mod deosebit. Și mă gândeam la strania situație în care a ajuns omenirea. Și m-am gândit ce fel de popor om fi noi dacă o persoană ca Viorica Dăncilă a ajuns să fie prima femeie din România care a candidat la funcția de președinte de stat și a ajuns în turul doi la alegeri…

Și mă gândeam la toți oamenii care sunt bolnavi și speriați, bătrâni și singuri… Cum să ajuți acești oameni?! M-am gândit și la condițiile din spitalele din România, la lipsa de… orice și indolența unor cadre medicale, de impolitețea altor lucrători din sistem… Acum, unii dintre aceștia sunt în “prima linie” și mulți nu au cum să se protejeze pentru a ajuta pe cei care au nevoie… Și-i vedeam, cu ochii minții, pe politicienii români și… M-a cuprins groaza!

La un moment dat, din direcția opusă, a apărut un om - avea rucsac și o sacoșă… Avea aspectul unui om fără adăpost. Și omul… a tușit! Nu și-a acoperit gura tușind. Fiți liniștiți! Distanța dintre noi era mare și vântul nu bătea deloc. Nici nu mi-am dat seama cum am ajuns de partea cealaltă a zonei verzi late de circa cinci metri care împarte trotuarul în două! Din nou au năvălit gândurile negre: cui îi pasă de acești oameni?! Am ajuns să ne temem de semenii noștri… 

Plimbarea a fost una total nereușită…

În următoarele seri nu am mai simțit acea “liniște ciudată”, dar se simte ziua. Dacă până de curând se cam goleau străzile pe la ora 18, când închid cele mai multe magazine din zonă, acum de pe la ora 16 e aproape pustiu. Se aud mai clar glasurile guguștiucilor, al porumbeilor și, undeva, se aude o ciocănitoare. N-am mai auzit pescărușii! Pisicile se plimbă liniștite, doi copii din bloc ies la joacă în fiecare zi înainte de prânz. În general, oamenii își văd de viața lor, dar am văzut mai mulți cu mască (și câțiva și cu mănuși). Azi, un vecin m-a întrebat de ce nu port mască, pentru că a văzut la tv, pe nu mai știa ce canal, un anunț cu “să purtați masca”. I-am zis că pe mesajele date de la guvern zice s-o purtăm doar dacă suntem răciți și trebuie să ieșim sau dacă știm că intrăm în contact cu cei care sunt răciți… Și rostind cu voce tare “dacă știți pe cineva răcit” m-a pufnit râsul din cauza de… “fractură de logică”! De unde să știu eu că cineva pe lângă care aș putea trece este sau ba răcit și nu poartă mască…? Încep să am sentimentul că toate aceste măsuri preventive sunt un fel de frecție la picior de lemn, dar se speră încetinirea contaminărilor…

Ce-am mai citit despre una-alta? OMS anunță că e posibil să fie o legătură între contaminare și fumat! Nu e ceva clar, dar se presupune, pentru că fumatul atacă sistemul circulator și cel respirator și un organism slăbit e mai predispus la infecții. Alta: cercetătorii chinezi ar fi făcut o analiză “pe grupe sanguine” și au ajuns la concluzia că cei cu grupa 0 au cel mai mic risc, iar cei cu grupa A cel mai mare… E specificat acolo: cercetările sunt preliminare, deci nu e certitudine.

Surse:

https://www.viva.ro/actualitate/studiu-din-china-cat-de-predispus-esti-la-coronavirus-în-functie-de-grupa-de-sange-cei-cu-grupa-0-au-riscul-cel-mai-mic-2530258

*

https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/avertismentul-oms-de-ce-ar-trebui-sa-renuntam-la-fumat-in-timpul-pandemiei-de-coronavirus.html

Ieri, in piață, am auzit-o rȃzȃnd pe o vȃnzătoare: “de la tutun tușesc, dar mi-e și frică să tușesc!”

Ce-am mai auzit?! Fel și fel de capete de medici care au obiceiul să vorbească la tv, dau din gură că se așteaptă un “bum” de infectari și că… și că… Părerea mea: să lase oamenii în pace! O fi așa, nu zic nu, dar nu mai băga oamenii în panică, lasă lucrurile să se desfășoare. Vor să-i determine pe cei mai mulți să stea prin casă? Așa o fi, dar parcă tot nu e ok să bagi spaima în unii oameni.

Cel mai mult mă sperie politicienii români și “măsurile de protecție” pe care le iau: le spun angajatorilor, între altele, să plătească ei șomajul tehnic și mai apoi statul, după 60 de zile, le va returna banii. Vorba unui angajator: de unde să am bani de salarii dacă nu am încasări?

Au mărit pedepsele și amenzile pentru cei care zădărnicesc măsurile luate pentru limitarea infectării…  ca și cum inconștienții care fug din carantină ar fi interesați de lege, de parcă le-ar păsa…

Pare că în România ne apropiem de momentul  “scapă cine poate”. E foarte trist. 

Sursa foto: pixabay; autor: quicksandala 

Verde 2019. Miercurea fără cuvinte

Fotografii pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen.

Sursa foto: Brasov, orașul sufletului meu

Happy WW!

Fotografiile sunt și in tabelul WW de aici:

https://natashamusing.com/2020/03/love-in-the-times-of-corona-wordlesswednesday-wednesdaywisdom-yeahwritenonfiction/

Și aici:

https://myworldthrumycameralens.blogspot.com/2020/03/my-corner-of-world_18.html

Supravegheat cu grijă

Cu diverse motive mai toate orașele lumii sunt extra-supravegheate: pe străzi, în magazine, în instituții, în gări etc. camere de supraveghere cu circuit (teoretic) închis. În China (probabil că și în alte părți), cetățenii sunt supravegheați inclusiv cu dronele; în telefoanele mobile au diverse aplicații care-i țin sub “ochii” autorităților la fiecare pas - unele aplicații sunt folosite de autorități să le atragă atenția că nu și-au plătit dările către stat (și tot prin atfel de aplicații, autoritățile se comportă precum recuperatorii de datorii de prin alte părți: trimit mesaje către rudele, prietenii, colegii, vecinii celui care a întârziat cu plata taxelor, cică pentru a-i face de rușine dar și pentru ca ceilalți să insiste ca datornicul să remedieze situația.

(știrea a “venit” pe Agerpres) Zilele trecute, premierul israelian a venit cu ideile lui: cei infectați  vor fi supravegheați cu aparatura folosită de serviciile secrete: urmărirea telefoanelor celor infectați pentru a ști dacă respectă carantina sau ba. Procurorul general al Israelului a aprobat această ȋncălcare a dreptului oamenilor la intimitate - urmează să aprobe și Parlamentul. Măsura ar fi luată pentru a limita răspândirea virusului. In Israel, până ieri s-au înregistrat 200 de cazuri și niciun deces. Opoziția la această măsura este destul de puternică.

N-am idee dacă a fost aprobată sau ba această măsură, dar sper că nu.

Presupun un anumit grad de încălcare a intimităţii acestor persoane, pentru a putea afla cu cine au intrat în contact după ce s-au îmbolnăvit şi ce au făcut înainte de a contracta virusul. Este un instrument eficient pentru a localiza virusul” şi a-l izola, în loc „să izolăm întreaga ţară”, a explicat premierul în exercițiu.

Fapt divers.

În luna februarie a.c., Google a șters 600 de aplicații din “Play Store”, între acestea fiind și “Clean Master” (creată de compania chineză Cheetah), aplicație care promitea utilizatorilor protecție antivirus și navigare în privat. În fapt, aplicația adună unele date web ale utilizatorilor: ce siteuri sunt vizitate mai des din navigatorul “privat” al aplicației, ce subiecte sunt căutate, numele căilor de acces WiFi, cum se navighează pe fiecare pagină web, între altele.

Cheetah susține că trebuie să monitorizeze utilizatorii pentru a le menține datele în siguranță și pentru a le oferi servicii utile.

În 2018, Google a interzis accesul aplicației chineze CM File Manager în “Play Store” din cauza încălcării politicilor de fraudă de publicitate.

(sursa: Forbes, via digi24)

Mă instalez să compun un text pe cu totul altă temă și mintea o ia pe câmpii și tot la astea ajung. Mai las un pic mintea să zburde, apoi o aduc la ordine. 

Sursa foto: pixabay; autor: GDJ

Am timp dar nu am chef

Pentru mine, săptămâna care imediat se încheie a fost una lejeră; următoarea, probabil, va fi și mai lejeră având în vedere că de mȃine va fi declarată “starea de urgență”. Eh.

Mi-am zis că pot face ceea ce nu am avut timp să fac până acum și mi-am dorit: să recondiționez câteva jucării, să cos câte ceva, să lipesc un puzzle care e asamblat și să asamblez un altul. Și, ca să vezi! N-am avut chef… Am recondiționat o jucărie, dar cam în dorul lelii. Cum să am poftă de mărunțișuri când sunt oameni “sechestrați” pe cine știe unde, în carantină, așteptând, practic, să treacă timpul și să poată pleca acasă? Cum să am chef de fleacuri când aud / citesc cum unii înjură românii din străinătate ‘că au venit acasă? Ok, poate era bine să rămână unde erau, dar unii nu puteau rămâne, chiar de-ar fi vrut. Și apoi, oricine are dreptul să fie alături de familie în astfel de situații - mai ales când familia dorește la fel.

Mă doare sufletul 'că unii nu vor să respecte regulile pe motiv că nu le e teamă, că nu cred în “vrăjeala” asta… Nici eu nu mă tem pentru mine, dar nici nu sfidez soarta și nici nu vreau să îmbolnăvesc pe cei dragi (nici pe necunoscuți). Dacă nu vreau să mă conformez regulilor pentru mine o fac pentru alții, care se tem sau nu, cărora le e indiferent sau nu… Și mi-ar plăcea să facă și alții la fel.

Indiferent ce cred eu despre această nebunie nu vreau să risc și să pun în pericol pe ceilalți.

Mă revoltă politicienii… 

Mă ȋntristează cei care s-au avântat să-și facă stocuri de alimente și dezinfectante fără a se gândi că, poate, unii n-au avut atunci, pe moment, bani să-și cumpere și mai apoi n-au prea mai avut ce să ia.

Mai am multe de scris, dar nu are sens… așa că revin la jucăria pe care am recondiționat-o. O motocicletă pe care am găsit-o printre lucrurile unui unchi.

Așa a fost:

Așa este:

În final, umor negru sec:

Aeroportul din Brașov a suspendat zborurile spre și dinspre toate statele. (in Bv nu există aeroport; politicienii, care mai de care, promit aeroport la Bv in fiecare campanie electorală, de aaaaani de zile - s-au demarat lucrările dar stagnează)

*

Știe cineva cum se circulă pe DN1?