Pentru
că-mi plac (nu doar) brățările foarte mult am ales să
confecționez o brățară
cu
cireșe pentru tema din această săptămână
a
Festivalului
fructelor de vară.
Inspirația
a venit aproape instantaneu în timp ce priveam modelele sugerate de
Niko, pe al cărei blog este tabelul
pentru înscrierea titlurilor postărilor celor care se joacă.
Materiale
folosite (ce-am avut prin casă): o fâșie dintr-un „pet” de apă
minerală la juma' de litru, piele, sârmă moale, ață și bile din ceramică
(dintr-un
șirag pe care nu l-am mai purtat în ultimul timp).
Plasticul
l-am învelit (prin
lipire cu adeziv) în
piele vernil (păcat că nu se vede bine culoarea pe care o consider
super) și am adăugat
o „crenguță” decupată
din
piele maro pentru a nu fi prea monotonă brățara.
Cireșele
sunt agățate pe „codițe” din sârmă înfășurată în ață
cu ceva sclipiri argintii, legate mănunchi. Frunzele sunt o bucată
de piele înnodată și crestată pe margini (înainte de-a o
înnoda). Cireșele
sunt lipite de brățară cu silicon (la cald).
Brățara
nu e tocmai frumos finisată dar fiind prima dată când lucrez o
brățară
în
acest „stil” zic că-i prototip care poate fi îmbunătățit.
Are „avantajul” că e flexibilă, brățara,
și
se potrivește mai multor dimensiuni de încheieturi.
Foarte
scurtă istorie a brățărilor
Brățările
par a se purta din cele mai vechi timpuri (anul 5000 i.Hr., în
Egipt). De-a lungul istoriei au avut importanță
atât
în cercurile laice cât și în cele religioase; au fost purtate ca
protecția împotriva spiritelor rele, ca semn al stării civile, iar
în unele culturi erau purtate pentru ca iarna să se transforme în
primăvară mai devreme decât mai târziu.
Cele
mai vechi brățări erau făcute adesea din materiale
naturale: iarbă, flori etc., dar și
din
crenguțe sau scoici și chiar din oase de animale sau pietre. Mai
apoi, brățările au fost confecționate din cupru sau bronz și, pe
măsură
ce
omenirea evolua, din aur și argint; azi, argintul este cel mai comun
material pentru brățări, și li se adaugă pietre prețioase sau
semiprețioase (evident, sunt și din aur).
Cercetătorii
par a fi de acord că în Egiptul antic brățara avea doar rol
decorativ, „la modă”. În alte culturi, brățările au avut (mai au) un rol
important în ceremoniile de nuntă.
Unele
sunt menite să protejeze încheieturile – cum erau brățările
din piele ale soldaților greci, de exemplu, care au devenit în timp
parte tradițională a uniformei lor militare. Dar tot brățări
erau și cele purtate de sclavi pentru a li se cunoaște
proprietarul.
Brățările
erau purtate atât de femei cât și de bărbați cam până în evul
mediu, când au devenit un accesoriu purtat în special de femei. În
secolul XX bărbații au început să poarte din nou brățări; sunt
confecționate din diverse materiale (au chiar forme diverse), cu
diferite semnificații / scopuri sau doar ca accesoriu fără altă
semnificație decât... modă, și sunt purtate de femei, copii,
bărbați.
Chiar
și în secolul XXI, oamenii poartă brățări cu diverse talismane,
simboluri ale zodiei sau „piatra natală” (piatra zilei de
naștere la încheietura mâinii dăinuie din timpuri străvechi).
Există brățări despre care se crede că ajută la vindecare și
prosperitate, și brățări care protejează împotriva deochiului etc..
La
un moment dat, brățările au fost modul prin care clasa bogaților
își afișa bunăstarea și locul în societate.
Azi, mulți poartă
brățări care arată apartenența la un grup sau care arată
o cauză pe care o susțin (de exemplu, benzile de cauciuc imprimate
cu simboluri sau cuvinte care se poartă la încheietura mâinii).
Prietenii pot schimba între ei brățări asortate confecționate
din șnur și legându-și unii altora brățara la încheietura
mâinii simbolizează legătura dintre ei. În China se obișnuia ca
părinții să ofere copiilor brățări de jad pentru a-i asigura de
dragostea și protecția lor.
Cu
sau fără simbolistică, mie-mi plac brățările! Știu, mă repet.
În
mod cert voi purta și brățara pe care am confecționat-o cu
această ocazie, dar nu știu încă la ce s-o asortez.