joi, 14 mai 2020

Am vrut să fie șoricel

Ar fi trebuit să fie șoricel, așa cum am văzut pe net, dar pentru că nu am avut acces la internet in ziua cȃnd m-a chinuit talentul l-am lucrat “din amintiri” și a ieșit ce a ieșit. Habar n-am ce, dar zic că-i șoricel. E o “păpușă” pentru mȃnă.
Dacă n-a ieșit șoricelul, poate că iese șarpele. A ieșit unul (cam nemulțumit de cum arată) dintr-o cravată, tot după un model “din amintiri”. Are și clopoțel - un zurgălău mititel cusut de coadă. Acum “păzește” ușa de la intrarea in casă.
După ce am terminat m-am jucat cu ei și cineva a remarcat că șarpele e dușmanul șoricelului. Poate, dar nu in cazul acesta.
Ceea ce ar fi trebuit să fie puteți vedea la adresele de mai jos:
șoricel (la final videoclip)
Mai jos, o familie strȃns unită. N-am avut model pentru “familie”.
Pa-pa! 

marți, 12 mai 2020

Inchide la non-stop

Mă trezesc, și arunc o privire la ceas: opt și zece. Mă întind liniștită și apoi sar ca arsă! La ora nouă închide la non-stop! (program de pandalie) Ce duș, ce alte alea?! Mă spăl ca pisica și sar în haine. De ce m-or fi lăsat să dorm atâta?! În timp ce mă încălțam aud o voce din sufragerie: “Unde te grăbești așa?” “Închide la non-stop și i-am promis vecinei că-i cumpăr azi mure congelate”. Apare în cadrul ușii și mă privește lung cum mă agitam prin hol. “Închide la ora nouă dimineața?” se miră, mustăcind. Mi-au trebuit câteva fracțiuni de secundă ca să procesez informația, apoi pufnesc în rȃs. Mi se păruse mie că ceva nu-i ok - la ora opt seara, de vreo două săptămâni sunt pe afară câțiva copii cu tații lor (se aude mai mult vocea taților) - dar cu promisiunea făcută, foarte bine fixată în creier, nu m-am gândit serios ce și cum. La loc comanda! Până la ora 11, când s-a terminat "programul vârstnicilor", am avut timp să dau jos noaptea de pe mine.
M-am zăpăcit cu totul! Nu doar că nu mai știu ce zi este, dar nu mai știu nici ce oră este! 

Sursa foto: pixabay; autor: sergeitokmakov

duminică, 10 mai 2020

Un ceai in cinstea mamei

In momentul in care se naște un copil se naște și mama. Ea nu a existat niciodată pȃnă atunci. A existat femeia, dar mama niciodată. Mama este ceva cu totul nou. (Bhagwan Shree Rajneesh)
Cea mai scumpă de pe lume
Spune-mi care mamă-anume
Cea mai scumpă e pe lume?
Puii toți au zis de păsări,
Zarzării au zis de zarzări,
Peștișorii de peștoaică,
Ursuleții de ursoaică,
Șerpișorii de șerpoaică,
Tigrișorii de tigroaică,
Mânjii toți au zis de iepe,
Firul cepii-a zis de cepe,
Nucii toți au zis de nucă,
Cucii toți au zis de cucă,
Toţi pisoii, de pisică,
Iară eu, de-a mea mamică.
Orice mamă e anume
Cea mai scumpă de pe lume!
(Nichita Stănescu)
Mulțumesc pentru invitația la ceai, Ella draga!

sâmbătă, 9 mai 2020

Drepturi la care am renunțat

În situații de excepție, cum este o problemă gravă de sănătate publică, oamenii renunță voluntar sau obligat la unele drepturi și libertăți, până trece pericolul(?) Unii au fost nevoiți să renunțe la mai multe, alții la mai puține; unii total, alții parțial. Când este pentru o perioadă scurtă, e în regulă, dar când perioada se tot prelungește - cum pare a fi cazul acum - nu mai este în regulă.
La nivel global - în mai toate statele - au fost limitate / îngrădite mai multe drepturi:
1. Dreptul la respectarea vieții intime și de familie, a domiciliului;
2. Dreptul la muncă;
3. Dreptul la libera circulație;
4. Dreptul la libera exprimare (= libertatea de opinie și libertatea de informare);
Curtea europeană a precizat, în repetate rânduri că libertatea de exprimare priveşte nu doar informaţiile sau ideile apreciate favorabil sau considerate inofensive sau indiferente, dar şi pe cele care contrariază, şochează sau neliniştesc; aceasta fiind exigenţa pluralismului, toleranţei şi spiritului de deschidere caracteristice unei societăţi democratice. De o protecţie aparte se bucură, în acest context, discursul jurnalistic, presa fiind considerată “câinele de pază al democraţiei”.
5. Libertatea de gândire, conștiință și religie;
6. Liberul acces la cultură;
7. Libertatea artelor și a științelor;
8. Libertatea de întrunire și asociere;
9. Dreptul la instruire;
10. Dreptul la sănătate - nu va mirați! Mulți oameni au ales să nu mai meargă la spital, de teamă că nu vor mai ajunge acasă; unii oameni nu au fost tratați deși au ajuns cu ambulanța la spital (și au murit); mulți oameni nu au găsit medicamentele absolut necesare; mulți oameni nu au au avut unde merge la dentist și multe altele;
11. Dreptul la vot.
Am uitat ceva? 
În unele situații a fost încălcat inclusiv principiul egalităţii şi nediscriminării, care constituie un element fundamental al dreptului internaţional în materia drepturilor omului.

Sursa foto: pixabay; autor: stevepb
(postare programată)

vineri, 8 mai 2020

Dorințe care mai bine nu se ȋndeplineau

Mai mulți sunt cei care plâng pentru că li s-au îndeplinit dorințele decât cei care plâng pentru că nu li s-au îndeplinit. ** Ai grijă ce-ți dorești pentru că s-ar putea să primești.
Mi-am dorit ca în zona blocului să fie liniște așa cum a fost până prin anul 2010. Acum este.
Mi-am dorit ca aerul după ploaie să miroasă “a curat”, cum mirosea când eram copil. Acum miroase.
Mi-am dorit să nu mai fie așa de mult praf prin oraș. Acum nu mai este.
Mi-am dorit să scadă nivelul poluării. A scăzut.
Mi-am dorit ca oamenii să nu mai vină în vizită neanunțați, sunând direct la ușă. Acum nu vin.
Mi-am dorit ca oamenii să nu se mai înghesuie în mine prin magazine, la cozi, în mijloacele de transport în comun. Acum n-o mai fac.
Mi-am dorit să am mult timp liber, să pot pleca pe coclauri sau pe aiurea. Acum am, dar n-am voie să plec unde vreau, când vreau.
Mi-am dorit ca oamenii să se spele pe mâini după ce merg la budă, când vin de afară etc.. Acum o fac, cel puțin teoretic.
Mi-am dorit ca oamenii să-și acopere gura și nasul când tușesc sau strănută. Acum așa fac majoritatea.  
Toate dorințele înșirate mai sus mi s-au îndeplinit. Și cu asta, ce-am făcut? Nu-mi place prețul plătit. Am uitat să specific și in ce condiții aș fi vrut să-mi fie îndeplinite dorințele. 

Sursa foto: pixabay; autor: Kranich17

Să tragă!

Discuție despre situația muncitorilor care au plecat în Germania să culeagă sparanghel.
Starea nației live, 27 aprilie
Zice un comentator: Terminați cu termenul sclavie. Fiecare primește ce merită. Oamenii ăștia nu au avut chef să deschidă o carte dar au ales să facă opt copii. Să tragă. Asta e.
Ca cel care a comentat astfel sunt o mulțime de alții care n-au ieșit niciodată din zona lor de confort, din pătrățica lor. Omu’ greșește fundamental în afirmația lui. Pe acest “principiu”, orice om care nu a avut parte de învățătură/educație în copilărie, adolescență etc. (și nu ȋntotdeauna din vina lui) sau care are studii dar nu și-a găsit un loc de muncă sau a pierdut un loc de muncă la o vârstă la care nu-și mai găsește ușor nu e om, nu are drepturi. Și animalele au drepturi!
Nu toți cei care au plecat din țară ca sezonieri au acasă opt copii și nici nu fac, toți, parte din familii cu opt copii (știu că opt e o cifra aleasă la întâmplare de comentator). Între cei care pleacă din țară la cules de orice sau la îngrijit vârstnici sau persoane bolnave sunt și oameni care au diplomă de bacalureat și chiar diplomă de licență. Dar nu asta contează! Ideea este că există oameni care pot gândi în acest mod despre semenii lor: “să tragă!” Două clase - sau niciuna! - dacă ar avea cineva, și tot nu ai dreptul să spui așa ceva despre cei care au avut mai puține șanse ca tine la o viață decentă. Sunt oameni care nu fug de munca grea și dacă tot e grea munca măcar să o presteze pe bani mai mulți decât ar câștiga în România pentru același gen de muncă. Indiferent de studii, vȃrstă, situație materială etc., oamenii au adrepturi egale - sau ar trebui să aibă - și cine ȋi poate ajuta să ȋși obțină drepturile ar trebui să intervină.
Întrebarea pe care trebuie să și-o pună oricine înainte de a da așa ceva pe gură este: De ce unii oameni au ajuns în situația de a accepta aproape orice pentru niște bani care să-i ajute să poată merge și a doua zi la muncă? Răspunsul îl știu toți cei care pot gândi și în afara cutiuței în care trăiesc. Din fericire, aceștia sunt mai mulți decât cei care gândesc precum comentatorul în cauză.

sursa foto: pixabay; autor: Goumbik

Starea nației -Live Broadcast 27 aprilie 2020
https://www.youtube.com/watch?v=XeK8P2_tmzs

joi, 7 mai 2020

Preţul libertăţii. Citate

Preţul libertăţii este vigilenţa veşnică. (John Philpot Curran)

Prețul libertății este dorința de a lupta imediat, oriunde, oricând și cu absolută ȋndrăzneală. (Robert A. Heinlein)

Prețul libertății este de a permite libertatea. Foarte puțini oameni sunt dispuși să plătească prețul. (Leonard Jacobson)

Cei care vor renunţa la libertatea esenţială pentru a dobândi o fărâmă de siguranţă pe moment nu merită nici libertate, nici siguranţă  (Benjamin Franklin)

Cel care dă libertatea pentru siguranţă, în final le va pierde pe amândouă. (Benjamin Disraeli)

Tot ce este cu adevărat măreț este creat de individul care poate lucra in libertate. (Albert Einstein)

Libertatea nu constă in faptul că oamenii pot face tot ce doresc, ci in faptul că ei nu trebuie să facă ce nu doresc. (Jean Jacques Rousseau)

Cȃt timp ființele umane sunt imperfecte, vor exista întotdeauna argumente pentru extinderea puterii guvernului de a face față acestor imperfecțiuni. Singurul mod logic de a elimina imperfecțiunile este totalitarismul - dacă nu ȋnțelegem că tolerarea imperfecțiunilor este prețul libertății. (Thomas Sowell)

Prețul libertății este probabilitatea infracțiunii. Prețul protecției este probabilitatea sclaviei. (Dan Geer)

Perspectiva unui guvern care îi tratează pe toți cetățenii săi drept posibili infractori este mai îngrozitoare decât orice terorist. Și mai înfricoșător este un cetățean care poate accepta renunțarea la libertățile sale ca preț al "libertății". (Joseph Sobran)

Ordinea socială cu preţul libertăţii nu este o afacere bună. (Marchizul de Sade)

Arborele libertății trebuie udat din când în când cu sângele patrioților și tiranilor.
Aș prefera să fiu expus la neplăcerile din prea multă libertate decât la cele ale unui grad prea mic. (Thomas Jefferson)

Dacă vrem să fim liberi, nu trebuie să ne fie frică de a muri. (Brice Parain)

Sursa foto: pixabay; autor: geralt

marți, 5 mai 2020

La frizer cu mască și mănuși

La frizer cu mască și mănuși, după 15 mai a.c., zicea Adrian Marinescu (ceva medic pe undeva). Cu mănuși ȋnțeleg; dar cu mască? Asta ȋnseamnă că mustăcioșii/bărboșii n-au ce căuta acolo decȃt dacă vor să-și aranjeze freza. La perciuni cum va interveni frizerul?
La coafor tot cu mască?
Probabil că la dentist tot cu mască și mănuși vom merge… Hm. La dentist, ȋți pune-n frunte pistolul termometru și ai febră din cauza unei infecții la vreun dinte (motivul pentru care mergi acolo, să zicem). Cum știe dentistul dacă febra e de la vreun abces sau de la…? Sau că nu e și de la… și de la…? Te trimite să-ți faci un test chiar dacă urli de durere? Sau ȋți face testul pe loc? Ar fi bine să fie date publicității și procedurile care ar urma in anumite situații. Poate ca omul nu vrea test și atunci stă acasă și-și pune ceapă coaptă pe abces.
Cred că intrăm in etapa “ziua și perla”.

Sursa foto: pixabay; autor: Cdd20

sâmbătă, 2 mai 2020

Liliacul a-nflorit


Liliacul a înflorit și sub fereastra noastră, dar nu și talentul meu de fotograf.
Stăteam la fereastră și priveam în gol frunzișul din arborii care alcătuiesc o draperie vie în dreptul ferestrelor. Am văzut ciorchinii cu floricele movulii (nu prea deschise) și i-am fotografiat.
Privitul în gol s-a dus, dar am rămas la fereastră; de altceva n-aveam, oricum, chef. Pe-afară, urmele ploii și liniște - liniște cum n-a mai fost nici duminica in ultimii ani. Motivul liniștii nu e, totuși, unul… liniștitor.
La un moment dat, râset cristalin de copil. O fetiță, însoțită de tatăl ei, ieșea dintr-o scară de bloc. Micuța pe lângă trotinetă. Îi plasează tatălui trotineta și aleargă spre cea mai mare baltă din zona, râzând.
- Nu sări în apă! îi zice tatăl, nu prea convins.
- De ce? De-aia a făcut ploaia balta! (și sare în baltă)
- Mai bine vezi dacă poți traversa balta cu trotineta…
Aleargă și-și ia trotineta și fuga prin baltă cu ea.
- Să nu cazi! o atenționează tatăl.
- Și ce dacă? Mă ridic.
Dialogul lor a fost întrerupt de două vecine care au ieșit să se plimbe.
- Mai sunt zece minute - le spune tatăl copilei, după saluturile de rigoare.
- Stăm prin spate până la șapte; respirăm aer curat. Și-au stat de vorbă zece minute, până când s-a făcut ora 19 fix și-au pornit spre bulevard.
Cu o zi înainte, tot după ploaie, am auzit-o pe nora uneia dintre aceste doamne: “- Doamne, ce aer curat!” A exclamat atât de tare încât cred că s-a auzit până la ultimul etaj. “Până azi am ieșit numai cu mască! Ce mă bucur că am uitat masca acasă și nu m-am întors după ea!” (la această observație au rȃs toți cei cărora, aparent, li se adresase).
**
Pentru prieteni: revin online luni (sau marți). Numai de bine! 
(postare programată)

vineri, 1 mai 2020

De la termometre digitale la tuneluri dezinfectante

Despre termometrele digitale cu infraroșu sunt de acord mai toți specialiștii din lume: dau erori. Cu toate acestea, de cȃteva luni, se cumpără la greu astfel de termometre pentru a măsura temperatura oamenilor la aeroport, la intrarea în magazine și fel și fel de instituții. Exceptând creșterea producției pentru aceste termometre (care era nesemnificativă până la începutul acestui an) utilizarea lor ca măsură de prevenire a transmiterii acestui CV e aproape frecție la picior de lemn, dar dă bine la imagine: politicienii se preocupă de sănătatea oamenilor. Aceste dispozitive sunt celebre pentru inexactitate, afirmă dr. James Lawler, expert medical la Centrul Global pentru Securitatea Sănătății din cadrul Universității din Nebraska. Unele dintre ele sunt mai mult pentru spectacol.
Aceste termometre determină temperatura prin măsurarea căldurii emanate de exteriorul corpului unei persoane și măsurătorile pot fi imprecise în anumite medii: un drum prăfuit, în cazul cuiva care a luat medicamente împotriva febrei; cineva care a alergat poate avea temperatură crescută; temperatura poate fi mai ridicată în cazul femeilor și în cazul copiilor. Uneori, cei care folosesc termometrele nu le țin suficient de aproape de fruntea persoanei și atunci temperatura poate fi mai mică decât cea reală; alții le țin prea aproape și vor avea o citire de temperatură mai mare decât cea reală. Cu toate acestea, sunt utilizate în multe aeroporturi, în special pentru a controla temperatura celor care vin din state unde bolile transmisibile, de tot felul, par a fi la ordinea zilei (și nu de când cu pandalia recentă)
De ce mania de a cumpără termometre digitale pentru a le orienta spre fruntea oamenilor deși specialiștii afirmă - de la apariția lor - că nu sunt perfecte? Pentru că, în luna ianuarie, unii de la Organizația Mondială a Sănătății au spus că prin măsurarea temperaturii s-ar putea reduce “riscul importării” (virusului).
Doar pentru că un instrument cu infraroșu arată că cineva are o temperatură ridicată nu înseamnă că persoana este bolnavă, cu atât mai puțin că e purtătoarea virusului. Ar fi putut face exerciții fizice, poate a luat anumite medicamente, a spus Jim Seffrin, expert în dispozitive cu infraroșii de la “Infraspection Institute” din New Jersey.
Dacă o persoană care nu are, de fapt, temperatura crescută e scoasă de urgență din comunitate, testată și cine mai știe ce altceva, nu-i bai (se alege omul cu o spaimă dar îi trece). Problema gravă este dacă o persoană bolnavă apare ca fiind sănătoasă, în urma măsurării temperaturii cu un aparat care dă erori. Această persoană nu doar că va fi privată de tratament medical dar - în contextul dat - va îmbolnăvi alți oameni. 
Tunelurile dezinfectante pe care le cumpără care mai de care pentru spitale, in special, sunt făcute… “după ureche”.
Ce spun specialiștii despre cele care se vȃnd azi la greu, fabricate in Ro:
Combinația asta în care se pulverizează substanțe dezinfectante și în același timp se acționează și cu o lampă UV-C mi se pare o combinație nefericită. Radiația UV-C este foarte energetică și dacă ai de exemplu apă oxigenată, acțiunea razelor UV-C asupra apei oxigenate rupe legăturile și o transformă în apă. O componentă o anulează pe cealaltă, e ca și cum lași un element chimic în soare și devine instabil. În același timp, radiația UV-C e obturată de particulele aflate în suspensie, deci ne dăm cu stângul în dreptul folosind aceste două metode deodată, explică Paul Popescu, cercetător în cadrul laboratorului “Modulab” din București.
*
Dr. Alexandru Rafila, președintele Societății Române de Microbiologie: Chestiile astea sunt tot mai frecvente și lumea dezvoltă comportamente obsesive fără să se mai întrebe care e referința științifică. Eu n-am găsit nimic prin documentele Organizației Mondiale a Sănătății care să recomande așa ceva.
*
Pentru dezinfectare prin tehnologia UV-C trebuie să fie o expunere prelungită. Dacă treci zece-cincisprezece secunde prin acel tunel, nu putem spune că se rezolvă categoric problema. Iar dacă stai prea mult, devine dăunător pentru sănătate, spune Adrian Marinescu, infecționist la Institutul Matei Balș.

Pe ce principiu se dau avizele in anumite cazuri? “Dacă nu face rău, noi ȋi dăm avizul”. (!!) Ding-ding! Citiți articolul de pe Recorder, să aflați - dacă nu știți - cine și cum ne apără de pandalie.

Sursa foto: pixabay; autor: TheDigitalArtist
₪₪₪
Referințe termometre:
https://www.todayonline.com/world/thermometer-guns-covid-19-front-lines-are-notoriously-not-accurate
*
https://lunguldrumpanadeparte.wordpress.com/2014/10/01/masurarea-temperaturii-si-termometrele-cu-infrarosii/
*
https://www.nytimes.com/2007/08/07/health/07heat.html
Referințe tuneluri dezinfectante:
https://recorder.ro/isteria-tunelurilor-dezinfectante-zeci-de-spitale-din-tara-cumpara-dispozitive-facute-dupa-ureche-decat-deloc-sunt-bune-si-alea/