miercuri, 29 august 2012

Miercurea fara cuvinte - Doresc unii, pentru Tâmpa...


Ca la Rio...

                                                       în Brașov











Wordless Wednesday (35) este jocul inceput la CARMEN


Happy Wordless Wednesday!
 

marți, 28 august 2012

Copiii sunt viitorul Lumii

Îți poți trăi viața doar în două moduri: sau crezi că nu există magie, sau crezi că totul e magie.
Albert Einstein

În micile universuri în care copiii își duc existența nimic nu este resimțit mai acut decât nedreptatea. 
Charles Dickens

Dacă vrem să schimbăm cu adevărat ceva la un copil, ar trebui să analizăm mai întâi acel lucru pentru a vedea dacă nu este ceva ce ar putea fi mai degrabă schimbat în noi înșine.
Carl Jung

Un copil este un înger ale cărui aripi se micșorează pe măsură ce îi cresc picioarele. (?)

Parinții n-ar trebui să-i mintă pe copii niciodată, nici măcar atunci când pare a fi în folosul lor. Minciuna este ceva foarte periculos chiar și în cantități mici. Ea deteriorează conștiința, iar aceasta, împreună cu dragostea, sunt lucruri de valoare eternă.
Pablo Casals

Copiii sunt mesajele vii pe care le trimitem unor vremuri pe care nu le vom vedea.
John W.Whitehead

Timpul prezent este definit de Thomas Carlyle ca ”cel mai mic copil al eternității, copil și moștenitor al timpurilor trecute, cu binele și răul lor, și parinte al întregului viitor, cu noi întrebări și semnificații”, de a cărui înțelegere corectă sau eronată depind chestiunile de viață și de moarte pentru toată lumea, ghicitoarea sfinxului adresată nouă tuturor, ca să răspundem ca și cum am trăi și nu am muri.

Omul care nu mai are nimic de pierdut este cel mai greu de învins.
Goethe

Un om care căruia i-a murit copilul este un om care nu mai are nimic de pierdut. Un om căruia i-a murit copilul este un om care nu se mai teme de nimic; este un om care va trăi cu inima însângerată până la moarte și dacă poate duce o viață normală este un om cu adevărat puternic. Pe acești oameni numai moartea îi poate învinge.

sâmbătă, 25 august 2012

O poveste parfumată despre cărți


Povestea pe care azi o veți citi a fost… declanșată de o rețetă culinară! Veți râde – sau vă veți întrista – dar aceasta e povestea mea! Totul a pornit, să zic așa, de la o postare citită Luni: "Imamul a lesinat..." Am “botezat” mâncarea “imamul leșinat”…
Trebăluitul în bucătarie e cel mai slab punct al meu – între multe altele slabe! Dar am gătit… imam leșinat! Parfumul cărților de bucate îmi este perfect necunoscut, dar îmi imaginez că e de… ceapă călită și vanilie și… piper și cine mai știe ce! Poate! Oricum, am copiat rețeta pe o bucățică dintr-un plic în care sosise o factura și fuga la bucătărie, pentru că îmi plângea gura! N-am idee cum ar trebui să fie la gust “un imam leșinat” dar al meu a fost perfect!

Happy Weekend! (23) - Exerciții pentru un abdomen plat

 
Dacă e Sâmbată e Happy Weekend! și e la Editția 23.
Distracția a început la Elly


Începem exercițiile! Simple! Ușor de executat!


Încălzire ușoară...

și relaxare!

Lenea nu înseamnă să nu faci nimic; lenea înseamnă să fii liber să faci orice.
(Floyd Dell)

Lenea nu e nimic altceva decât obiceiul de a te odihni înainte de a obosi.
(Jules Renard)

Lenea este începutul tuturor viciilor, încoronarea tuturor virtuților.
(Franz Kafka)

**
Doi leneși mergând pe stradă:
- Auzi mah, tu vezi barul din fața noastră, ăla de la colțul străzii?
- Da!
- Cât faci până la intrare?
- Păi, la 50 de metri câti sunt… cam 3 ore!
- Oooo, mah, ‘că nu ești rachetă!!!

Un minunat sfârșit de săptămâna vă doresc!



vineri, 24 august 2012

Trădarea lunii August







Un joc de șah e viața. Destinul singur joacă.
Iar noi suntem pionii. Vrând de urât să-i treacă,
Ne mută, ne oprește, un timp ne mută încă
Și apoi în cutia neantului ne-arunca.
(Omar Khayyam, Catrene)



Scria Mircea Eliade că “filosofia și teatrul sunt o pregătire pentru moarte”. Dar cred că nimic nu mă poate pregăti pentru moarte – nu pentru moartea celor dragi, pentru moartea celor care le sunt dragi celor care îmi sunt dragi…
Se spune că ceea ce se întâmplă în lume putem privi ca pe un spectacol... De-ar fi așa ar însemna că putem interveni, prin imaginație și putem modifica spectacolul așa cum vrem. Cum fac aceasta atunci când sunt în fața unei teribile dureri sufletești? Cum aș putea spune unei persoane dragi care suferă pierderea unei ființe mult iubite: “lasă imaginația să alerge și totul va fi cum vrei tu”? Cum să spun aceasta? 

Cum poate trăda o fracțiune de Timp? De-a lungul vieții durerile cele mai mari le-am cunoscut în aceasta lună a sfârșitului de anotimp. Dar și unele dintre cele mai mari bucurii… Destinul parcă ar vrea să-mi anuleze durerea prin fericire și fericirea prin durere! Ca și cum n-ar trebui să mă bucur până la lacrimi dar nici să plâng până la epuizare. Unire a contrariilor?!

joi, 23 august 2012

Lacul vrăjitoarelor


În timp, dovada existenței acestei zone (Țara Bârsei) merge până la 60 de mii de ani în urmă. Acest loc a fost martorul trecerii a numeroase civilizații străvechi care s-au și stabilit în regiune de-a lungul timpului – și fiecare a lăsat o urmă a existenței sale.
Fiind înconjurat din trei părți de munți, Brașovul a constituit locul ideal pentru construirea unei cetăți. Anul 1203 apare în unele documente și calendare ca fiind data începerii zidirii cetății Brașov, dar nu e o dată certă…
Membri Ordinului Cavalerilor Teutoni au primit permisiunea papei pentru a se stabili aici; acest ordin a luat ființă pentru a lupta împotriva cumanilor care amenințau să cucerească întreaga zonă. Teutonii au dorit să înființeze un stat propriu, dar papa s-a opus.

Lacul Vrăjitoarelor

miercuri, 22 august 2012

Sarea în superstiții


E dificil - spre imposibil - a se stabili când au început oamenii să consume sare dar probabil că tot pe atunci au început și superstițiile.

În negura timpului sarea era foarte prețuită pentru că extragerea era dificilă și, la fel, transportul către așezările umane aflate la distanțe mari de locul exploatărilor. În unele zone a fost numită "aurul alb" - în Africa era atât de prețuită încât era folosită ca monedă de schimb.
În Biblie exista multe referiri la sare. În Vechiul Testament, legea mozaică cerea ca sarea să fie adăugată animalelor care erau arse in cadrul sacrificiilor rituale. În Noul Testament (evanghelia după Matei), Isus spune: Căci tu ești sarea pământului, pentru a arăta discipolilor cât de prețioși îi erau; expresia se folosește și azi pentru a descrie o persoană valoroasă. Amintiţi-vă şi basmul "Sarea in bucate".
Mai tot comerțul Antichității a fost dependent de sare după ce s-a descoperit că aceasta este și un bun conservant: alimentele (în special carnea și peștele) tratate cu soluții saline suprasaturate puteau fi transportate, fără să se altereze, pe distanțe mult mai lungi. Slăvită la ospețe de barbari, sarea a fost venerată și în Grecia antică, unde era utilizată ca ofrandă adusă zeilor, în cadrul ritualurilor de sacrificare a animalelor. Tot la greci, dar şi la evrei, arabi, români, este şi simbol al ospitalităţii şi al prieteniei.

Sarea este element purificator în şintoism, are rol de purificare a spaţiului (cred luptătorii de sumo),  evreii consideră că este un element de sfinţire a victimelor, iar alte populaţii consideră că are rol de purificare a gospodăriilor.

Care ar fi superstițiile cu privire la sare? Am gasit unele, dar probabil că sunt mai multe…

Miercurea fără cuvinte (34) - Pot fi leneșă ca el?




Wordless Wednesday (34)  Imagini minunate găsiți pornind de la Carmen, unde vă puteți înscrie – în fiecare zi de Miercuri.

Happy Wordless Wednesday!



marți, 21 august 2012

Leapsa - de vacanta



Preiau leapsa de la Minnie (Multumesc), care a preluat-o de la Vienela
Stiu ca a “trecut” pe la OchiiVerzi si pe la Ciprian...

1. Muntele sau marea?
Muntele, categoric.

2. Iarna sau vara?
Vara – e cald, e vesel, e… vacanta mai lunga :)

3. Care e destinatia la care visezi ca vei ajunge macar o data in viata?
Japonia

4. Care a fost cea mai frumoasa tara pe care ai vizitat-o?
Nu pot alege...

5. Care a fost cel mai frumos oras din afara tarii pe care l-ai vizitat?
Idem 4 :(

luni, 20 august 2012

Pisicile și superstițiile

Cu privire la pisici există multe superstiții dar cele mai cunoscute se referă la pisicile negre.
În unele regiuni ale lumii – inclusiv la noi – există superstiția că pisica neagră aduce ghinion: atunci când o vezi trebuie să faci trei pași înapoi. În tradiția creștina – și nu numai – negrul este culoarea ceremoniilor funerare și atunci când îți apare în cale pisica neagră e de rău.
Originea acestei superstiții este – în parte – legată de faptul că in negura Timpului pisicile negre au fost asociate cu vrăjitoarele și cu magia neagră. In plus, negru este culoarea nopții – să zicem așa – și a lucrurilor malefice.
Pisicile negre au, de regulă, ochi albaștri sau verzi – sunt fascinante. Negru este o culoare considerată elegantă, sofisticată și care conferă celui care poartă veșminte negre o aura de mister. Se spune că a purta haine negre înseamnă (și) că le dai de înțeles celorlalți: “nu vreau energie de la voi și nici nu vreau să vă dau” – poate de aceea este ales negru ca semn al doliului.

La fel ca și alte animale, pisica presimte cutremurele. Se întinde leneș deasupra zonelor unde sunt filoane de apă sau radiații ale solului.
Ca și câinele, pisica poate simți bolile stăpânului. Multe experimente au dovedit că animalul care are un stăpân suferind de epilepsie poate semnala un atac epileptic chiar cu o zi mai devreme. Toate acestea le simte din comportamentul, mirosul și vibrațiile omului.
In folclor se mai spune că pisica prezice vremeastă cu spatele la foc - se apropie furtuna; strănută, priveşte prelung pe geam sau îşi spală urechea cu laba - anunţă ploaie; îşi ascute ghearele de piciorul mesei - semn de îmbunătăţire a vremii, iar dacă îşi ascute ghearele de covor anunţă vânt; doarme cu toate lăbuţele sub ea - anunţă vreme rea; stă cu mustățile căzute înainte sa înceapă să plouă și când pisica se spală pe față tot semn de ploaie este sau semn că vor veni musafiri.

Unele dintre superstiții:
- Sunt considerate animale care aduc noroc pentru că se zice despre ele că au nouă vieți iar cifra nouă este considerată a fi o cifră care aduce noroc și bunăstare (alții spun că pisica ar avea șapte vieți);
Mitul despre cele nouă vieți ale pisicii s-ar putea explica prin realități biologice: cănd cade poate să se rostogolească în aer cu ajutorul cozii pentru a ajunge la pământ pe labe; între timp își cocoșează spatele și întinde labele din fața, ca pe niște arcuri, pentru a ajunge;

Aduce noroc să vezi o pisică albă când te duci la şcoală şi aduce ghinion să vezi o pisică albă noaptea.

- E semn bun dacă in ziua nunții întâlnești o pisică neagră;

- Fiind asociate cu vrăjitoarele nu e de mirare că pisicile negre au devenit un simbol al sărbătorii Halloween și pentru că există credința că sufletele oamenilor se întorc pe pământ sub formă de animal (in special pisica neagra);

- Indiferent de culoare pisica trebuie ținută departe de copilul nou născut pentru că “îi fură respirația” – de-ar fi să gândească logic superstițioșii ar înțelege că e un sfat bun, pentru că firul de păr al pisicii este foarte fin și periculos inclusiv pentru adulți (dacă îl inspiră pot avea probleme mari);
In India de azi încă mai există credința conform căreia felinele absorb energia de la oameni în timpul somnului. 
O posibilă explicaţie: undeva in negura timpului, o pisică a fost văzută lingând laptele de pe buzele unui sugar, iar mama acestuia a interpretat acest lucru ca "răpirea suflării bebeluşului”. În realitate, o pisică poate fi atrasă de lapte şi poate exista un anumit risc de sufocare accidentală; nu e indicat ca animaluţul (câine sau pisică) să fie singur cu un sugar.

- Părul de pisică neagră era folosit de femeile care primeau o cerere în căsătorie și nu erau hotărâte - luau trei fire de păr de la o pisică neagră și le lăsau să cadă în pragul casei; în funcție de litera pe care cele trei fire o formau ( N = nu, D = da) răspundeau pretendentului.

- O pisică la bordul navei aduce noroc – pentru marinarii englezi, pisica neagră însemna noroc; pe fiecare vapor se aflau pisici pe care marinarii le venerau și pentru că prindeau șoarecii și șobolanii iar în caz de naufragiu pisicile erau primele salvate.
La începutul secolului al XIX-lea se credea că pisicile negre păzesc pescarii de furtuni sau de orice alte evenimete neprevăzute, astfel încât soțiile acestora țineau pe lângă casă câte o pisică neagră. Pisicile negre erau atât de căutate și dorite încât uneori erau furate.

Aduce noroc să ai pisică neagră in casă, să atingi una, să îţi intre in casă, să te întâmpine la uşa cuiva, să vezi trei pisici negre la rând. Aduce ghinion să vezi o pisică neagră dimineaţa devreme, să îţi întoarcă spatele sau să fugăreşti o pisică neagră.

- Pisicile negre apărute in vis prevestesc o perioadă dificilă; dar și la acest “capitol” există multe-multe interpretări: persoanele născute in semn de aer, dacă visează pisici – in general – înseamnă “prieteni”, dar pentru nativii din celelalte zodii poate însemna ceva mai puțin benefic, ca exemplu;
Când in vis o pisică atacă și cel atacat reușește să scape cu bine e semn că norocul e aproape;

- Pisica neagră care taie calea cuiva aduce ghinion (și respectivul trebuie să facă trei pași înapoi înainte de a-și continua drumul, dacă nu poate ocoli zona in care pisica i-a tăiat calea) dar dacă merge in aceeași direcție cu cel care a văzut-o acesta va avea noroc; alții spun că trebuie să faci trei sau 13 (in functie de tradiția zonei) pași înapoi,  să îți încrucișezi degetul arătător cu mijlociul, să îți scuipi in sân și să zici “Ptiu, piei drace” iar dacă pisica vine spre tine trebuie neapărat să te întorci din drum; dacă pisica neagră îți taie calea vei avea ghinion întreaga zi. Se mai crede ca cine va vedea o pisica neagra va avea cativa ani de ghinion, dar daca viseaza o pisica neagra moarta anii de ghinion vor "muri".
Britanici din Yorkshire cred că e de bun augur să deții o pisică neagră dar aduce mare ghinion dacă aceasta îți taie calea.
In Japonia, Marea Britanie, parți din Asia și Europa, atunci când o pisică neagră îți taie calea ar trebui să zâmbești - e semn de mare noroc și bunăstare.
In Japonia a fost și este și azi considerată un animal care aduce noroc. Potrivit legendei, pisica unui călugăr a salvat viața unui om cu rang înalt, ademenindu-l de sub un copac care a fost lovit, mai tarziu, de trăznet.

In Germania, intersectarea cu o pisică neagră poate avea două semnificații. Dacă pisica trece din dreapta în stânga nu  e semn bun, dar dacă trece din stânga ta spre dreapta înseamnă că vei avea mare noroc în viață.
- Când îți taie calea o pisică in culori deschise la blană vei avea argint; 

- Cine pășește peste o pisică va avea ghinion; la fel și cel care calcă o pisică pe coadă;

- Dacă omori o pisică dracul o va răzbuna;

In Italia, dacă o pisică neagră se așează pe patul unui bolnav înseamnă că acesta va muri.
*
- Dacă o pisică neagră apare la o înmormântare sau taie calea cortegiului e semn că un alt membru al familiei va muri curând; 
- Dacă o persoană bolnavă vede două pisici bătându-se e semn de moarte.
- Dacă o pisică trece pe sub catafalc spiritul celui decedat va rămâne captiv in lumea celor vii;
- Dacă o pisică se atașează de tine va rămâne lângă tine și după moarte;
- Cel care își chinuie pisica va muri în furtună; cine dă cu piciorul într-o pisică va suferi de reumatism la acel picior; cine ineacă o pisică va muri inecat.

- Expresia “o pisică neagră îmi stă pe suflet” se referă la gândurile apăsătoare.
- Se zice ca e bine să pui unt pe labele unei pisici pentru ca aceasta să nu se rătăcească;

Francezii cred că pe fiecare pisică neagră există  un fir alb de păr. Dacă îl găsești și îl smulgi, fără să fii zgâriat, ți-ai asigurat un viitor strălucit pe toate planurile.
*
- Dacă o pisică strănută la nuntă prevestește o uniune fericită și îmbelșugată;
- Dacă intră in casă o pisică tigrată sau una cenuşie, e semn ca locatarul intră in posesia unei mari sume de bani.
- Să mângâi blana unei  pisici negre aduce sănătate și bunăstare. Aceeași semnificație există și dacă o pisică neagră străină vine în curtea și la ușa ta. Dacă gonești pisica afară din casă, îți scoți și norocul. 
In Letonia, dacă un fermier găsea o pisică neagră în culturile lui însemna că va avea recoltă bogată și de calitate.

- In China pisica neagră ținută pe lângă casă aduce foamete și necazuri asupra acelei familii.
Alte surse: pisicile sunt dușmanii spiritelor rele, ai demonilor și au puteri magice, salvând pe cei din lumea văzută

Olanda. Aici se cunoaște o superstiție potrivit căreia cine nu iubește pisicile nu se va căsători sau, când va muri va fi dus la cimitir pe ploaie.

Budhistii consideră că reîncarnarea în trup de pisică este privilegiul sufletelor bune și este penultimul pas pe care îl face spiritul uman înainte de a ajunge în Rai.
Despre profetul Mohamed s-a notat că odata și-a rupt cu grijă mâneca unei haine festive numai pentru a nu deranja somnul dulce al pisoilor care dormeau pe ea.
Indienii mohicani venerau pisicile ca pe zeități.
Celții credeau că pisicile sunt reîncarnarea persoanelor decedate și că, dacă ucideau o pisică – chiar și accidental – un mare ghinion s-ar fi abătut asupra lor;
Egiptenii, în antichitate, venerau pisicile ca zeități – erau animale de companie foarte apreciate, răsfățate și protejate de lege iar după ce mureau erau mumificate. Cine maltrata o pisică era condamnat la moarte.
Bastet era o zeiță care avea cap de pisică. In templul de la Bubastis (casa lui Bastet) zeița-pisică era adorată încă din timpul Imperiului Vechi, dar când regii libieni din dinastia a XXII-a au făcut din Bubastis capitala lor cultul acesteia a luat o amploare deosebită.

Regele Charles I avea o pisică neagră despre care credea că îi poartă noroc, astfel că acea pisică era păzită zi și noapte. Ca să vezi coincidență: a doua zi după ce pisica a murit, regele a fost arestat și condamnat la moarte prin decapitare.

În 1233 Papa Grigore al IX-lea a proclamat pisicile negre ca fiind un semn al diavolului și a exterminat o mare parte din ele, apoi a interzis creșterea lor – acest lucru a dus la înmulțirea șobolanilor și a șoarecilor și a jucat un rol major în declanșarea Marii Epidemii de Ciumă.
În vremea evului mediu biserica a considerat pisisca simbol al zeităților păgâne și clericii au considerat-o ca fiind întruchiparea satanei pe pământ. A fost, de asemenea, asociată întotdeauna și cu vrăjitoarele. 

Negru era considerată o culoare demonică: o pisica neagră a fost considerată astfel ca fiind ceva malefic. Se spunea că vrăjitoarele se transformau în pisici negre pentru a duce la bun sfârșit răul pe care îl puneau la cale și pentru a nu fi recunoscute de cineva. În acele timpuri când se ardeau “vrăjitoarele“ pe rug erau urmărite și pisicile. Cine avea o pisică neagră era suspectat de practicarea vrăjitoriei -  astfel animalul putea să aducă “ghinion” stăpânului său. 
Pisicile negre erau considerate talismane care confereau putere vrăjitoarelor. În unele culturi se credea că însuși sufletul vrăjitoarei era ținut înlăuntrul pisicii. 

În anul 1718 William Montgomery spunea că auzea în fiecare noapte în fața casei o mulțime de pisici negre care vorbeau limba oamenilor; după câteva nopți a omorât două din ele și pe o a treia a rănit-o grav; a doua zi dimineață două femei în vârstă, din sat, au fost găsite moarte iar cea de-a treia avea urme de violență pe corp fără a-și putea explica de unde aparuseră.
Sau:
O istorisire britanică spune că într-un castel s-au reunit multe vrăjitoare. Seara ele se transformau în pisici mari și negre. Sătenii din apropiere au hotărât să tăbărască peste ele și să le omoare. Intrând în castel ei au fost atacați de zeci de pisici feroce. Sătenii au lovit cu ciomegele câte pisici au putut. O parte dintre ei au fost omorâți, iar ceilalți s-au întors în sat. Aici, a doua zi, o serie de femei bătrâne necăsătorite, aveau pe corp vânătăi produse de ciomag.

Se credea că pisica are puteri fermecatoare, dar întunecate: vede spiritele și ascultă de comenzile acestora. În casele unde erau morți, deseori se aduceau pisici pentru a păzi casa de spirite. 

Pandhoraa mi-a oferit următoarele informații:
- in Evul Mediu pisicile negre erau inchise in custi de fier si arse pe rug impreuna cu vrajitoarele...
se spune ca nu de putine ori ingrozite foc au reusit cu o forta incredibila sa distruga custile sa scape din foc spre groaza asistentei si a celor care isi spuneau preoti...
Multumesc! :)

*
Deși în Biblie scrie clar: “Ferește-te de basmele lumești și băbești. Caută să fii evlavios" (1 Timotei 4:7) sunt prea mulți cei care-și spun “credincioși”, tocesc covoarele bisericilor, înconjoară biserica pe genunchi și coate dar se tem de pisica neagră și merg să le descânte babele, și fac multe altele… N-o să-i întreb eu, acum, “de ce?” dar curioasă sunt: cum de găsesc ei compatibile credința in divinitate și superstițiile?

Aga și arcul încordat



În vremea când se povestește sultanul numise un alt mare vizir. Dorind să atragă asupra lor razele binevoitoare ale acestui nou soare toți demnitarii statului se străduiau să mulțumească pe acest deținător al sigiliului imperiului.

Astfel, un pașă al Egiptului a ales dintre toate frumusețile bazarului din Cairo o sclavă tânără cu ten trandafiriu, cu șolduri rotunde, cu talia mlădie și mersul legănat. Ochii negri reflectau cea mai voluptoasă înflăcărare. A împodobit-o cu splendori, a urcat-o în litiera purtată de o camilă și a dat-o în grija celui mai credincios aga, s-o ducă în dar la marele vizir; i-a mai dat și o scrisoare de felicitare pentru acesta.
Aga a pornit la drum, sigur pe el, păzind cu strășnicie sclava: ziua stătea alături de cămila care purta litiera iar noaptea, la fiecare popas, se închidea cu ea într-o cameră. Pentru mai multă siguranță se culca în fața ușii, îi pregătea un pat lângă al lui și își înnoda cămașa de a ei.

sâmbătă, 18 august 2012

Poveste Parfumată - Pe urmele trecutelor iubiri sau Parfumul străzilor


Străzi. Străzi la propriu, străzi la figurat. O viață întreagă ne învârtim pe străzi. Trăim, iubim, fugim, ne întâlnim, ne despărțim… pe străzi. Străzi lungi și luminate, străzi înguste și întunecate, străzi drepte, străzi întortocheate, străzi în pantă lină sau abruptă - pe care urcăm sau coborâm; pe care acum urcăm și mai apoi coborâm. Labirint din străzi. Numai străzi. Și fiecare cu parfumul ei, fiecare stradă parcursă lasă o urmă în sufletul omului, prin întâmplările petrecute, prin clipele trăite… Un simplu miros poate declanșa valuri de amintiri - unele atât de intense încât ți se taie respirația, inima își accelerează ritmul și privirile se pierd în orizont invizibil. “Ce-ar fi fost dacă…?”

Frumoasa  brunetă din anii studenției, alături de care se plimba pe faleza Mării Mediterane și prin pădurile de cedri, în Beirut, a fost una dintre iubiri - și, la acel moment, era prima și ultima, cea mai mare, veșnică… Veșnicia a durat un an.
Întregul Orient se oglindea în ochii mari și rotunzi. Păr lung și negru, ca noaptea în deșert, mirosind ca briza. Iubirea lor nu avea nimic carnal. Cea mai senzuala atingere era impletirea degetelor, când se întindeau unul lângă celălalt pe nisipul fin al plajei. 

Ora de sport: Tango argentinian




"Tango este un bărbat și o femeie care se caută unul pe celălalt. Este o căutare a îmbrățișarii, a unui mod de a fi împreuna". 
(Juan Carlos Copes, dansator și coregraf)

Tango este muzică, poezie, pasiune… Deopotrivă senzual și orgolios.
Dansul de Tango este o expresie a muzicii și a ritmului dar semnifică și împărțirea unui spațiu, o îmbrățișare pasională, stabilind o conexiune superioară între parteneri: unitatea sufletelor. În timpul dansului partenerii nu vor abandona nicio clipă ansamblul unității. A dansa Tango – spunea cineva – este ca și cum te-ai plimba “în figuri”. Fie că dansează “close embrace” sau “open embrace” îmbrățișarea este una relaxată, pasională.
Tango este o experiență personală care se trăiește în ritm de dans. Istoria adevărată a Tango-ului se scrie în fiecare clipă în inima fiecărui dansator.

Acest dans senzual s-a născut la sfârșitul secolului XIX, în suburbiile orașului Buenos Aires, unde locuiau majoritatea emigranților. Își înecau durerile, dragostea, pasiunile intr-o muzică simplă, care le acompania stările. La început, Tango era format mai mult din perechi masculine. Bărbații suburbiilor căutau cele mai incitante mișcări de dans pentru a-și petrece timpul dar și pentru a impresiona femeile. Orgoliul de a demonstra măiestria în dans – în fața bărbaților dar și a femeilor – ținea de un anume sentiment viril. Mândria de a dansa cu măiestrie era o caracteristică masculină, iar a avea “doua picioare stângi” era o pată pe prestigiul oricărui bărbat orillero (locuitor al cartierelor mărginașe).
Existent într-o lume a dominației masculine, a vieții aspre trăită în sărăcie este preluat de perechile din casele de toleranță – singurul loc unde îmbrățișarea strânsă a corpurilor în ritmurile languroase era permisă, ca un preambul al iubirii plătite. Din acest motiv, mult timp, elitele sociale argentiniene au considerat acest dans ca fiind de o proastă factură.
Europenii au descoperit dansul în aceste lăcașuri ale plăcerii și în spectacolele de cabaret din Buenos Aires și, la începutul secolului XX, l-au adus în saloanele de dans din Paris, de unde s-a intors în Argentina cu o aura de eveniment monden.
Perioada anilor ’20 – ’50 este considerată ca fiind epoca de aur a acestui dans.
Tango cunoaște gloria datorită - se zice - lui Carlos Gardel, considerat vocea de aur a tangoului. El reușește transformarea tangoului într-o muzică așa-zisă respectabilă, iubită și admirată. La Cumparsita (imnul tangoului) este o piesă cantată și astăzi în mod tradițional la finalul unei petreceri de tango (milonga) și dansată, de regulă, cu un partener special.

(selecție din diverse surse)

HAPPY WEEKEND! e un joc initiat de Elly si a ajuns la Editia a 22-a! Pe blogul Blind Love va puteti inscrie!

HAPPY  WEEKEND!

joi, 16 august 2012

"Ne e silă"... scrieri politice, Mihai Eminescu

Mihai Eminescu

Nu demult, in toate statele Europei stipularea dobanzii era marginita: creditorul care si-ar fi stipulat dobanda nelegiuita era obligat de a restitui dobanda primita si pe langa aceasta el era si supus unor penalitati. Dar de pe la finele secolului trecut, legile contra uzurei au fost combatute si s-a cerut inlaturarea lor, ca fiind neutile. Intru combaterea legilor contra uzurei s-a sustinut ca statul n-ar interveni a regula relatiile creditului, acestea avand a fi regulate numai de particulari, fara nici un fel de amestec; ca e liber capitalul si exploatarea lui nu poate fi supusa unei restrictii din partea legiuitorului; ca moneta, nefiind decat o marfa, precum pretul marfei aseminea si marimea dobanzii are a se determina prin legea economica de cerere si oferta; ca aceasta lege si concurenta vor contribui la regularea dobanzei in mod normal si priincios, iar dupa inlaturarea oricarei restrictii legale se lasa a se spera micsorarea dobanzei. […]
In urma legilor de la 1848 si 1855 regulandu-se cesiunea agrara, taranii dobandira dreptul de proprietate si libertatea fara insa ca legiuitorul sa se fi gandit la masurile tutelare in vederea starii lor, si la masurile necesare pentru ridicarea lor morala si intelectuala, spre a putea sustine lupta mai ales cu capitalistul. Avand defecte morale, dedat betiei sau indemnat la betie chiar de speculanti, fara experienta, fara instructie si lipsit de protectia proprietarului de care fusese dezrobit, taranul e chemat a deveni prada uneltirilor uzurare a speculantilor la cari el e nevoit a se adresa. Insusi ministrul de justitie Glaser a zis ca trebuie sa fim cuprinsi de spaima cand ne inchipuim care poate fi starea intelectuala a multor persoane cu cari-si pot face speculantii manipularile cele mai de necrezut. Galitia e superioara Bucovinei sub raport intelectual. Ce trebuie insa sa fie in Bucovina? Cu ocazia aniversarii de 100 de ani a anexarii Bucovinei s-au publicat scrieri de ocazie care vroiau a arata cum toate progresele posibile s-au realizat in acea provincie, cum tot e in cea mai buna regula. […] Lipsit taranul astfel de instructie, nu ne putem mira ca el nu e in stare a pricepe socotelile si manipularile speculantului.
Datoriile ce contracteaza taranul in Galitia si in Bucovina nu sunt pentru scopuri economice, ci in mare parte ele sunt datorii de lux, de consumptiune. Carciuma e locul de predilectie in care se contracteaza datoriile. Taranul e invitat de speculant la carciuma, i se arata lucruri pentru femeie sau pentru copii si i se spune ca, daca el nu are mijloace spre a le cumpara sau spre a ospata la nunta sau la botez pe vecini dupa obiceiul de la tara, i se vor da pe credit lucrurile si bautura. Astfel se suscita trebuinte pe care taranul nu le poate satisface din mijloacele ce are. Pentru aseminea trebuinte se contracteaza datorii, se stipuleaza dobanzi pe luna, pe saptamana, se rafuieste socoteala din timp in timp, se adaoga si se socotesc dobanzi la dobanzi, se stipuleaza clauza penala si apoi se prezinta creditorul si debitorul la notar spre a incheia un act sau a i se cere debitorului o polita. Actul ce constata datoria cuprinde o suma care reprezinta de mai multe ori suma primitiva datorita.
Forma ce o prefera speculantul pentru constatarea datoriei e polita; se cere debitorului o polita; acea forma e placuta speculantului pentru ca ea ascunde manipularile uzurare, apoi din cauza procedurei sumare si din cauza ca debitorul  in general nu e in stare a se infatisa la tribunalul departat comercial spre a face contestatiile.
Ani munceste taranul cu nevasta si copiii spre a scapa de creditor, insa adeseori in zadar.
*
Prin legea din 1864 satenii au fost emancipati de claca si de dijma; pe langa libertate li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra unei mici parti de pamant pentru aratura si finat pentru cari insa ei sint obligati a plati o anuitate de despagubire. Legiuitorul nu a avut prevederea a recunoaste ca nu era destul a consacra libertatea si dreptul de proprietate pentru fostul clacas: in conditiile morale si intelectuale, in care se afla sateanul, in imprejurarile economice create ar fi trebuit a se lua masuri spre a-l instrui, spre a-l sustinea si a-l apara si mai ales a-i inlesni sumele de cari ar fi avut trebuinta pentru diferite cauze si la diferite ocaziuni. […]
Pentru locuitorul satean nu s-a facut insa nimic. Sateanul e lipsit de orice protectie si e lasat la prada, la bunul simt si bunul-plac a diferitelor categorii de functionari administrativi si judecatoresti si la discretiunea proprietarului, arendasului, a speculantului de la tara, la care e nevoit a se adresa in caz de trebuinta. Si trebuintele sunt multe. […]
In legea din 1868 se stipula ca pentru executarea unor obligatii private datornicul sa fie considerat ca un vinovat si executat manu militari. Si aceasta se petrece nu sub regimul Regulamentului Organic, ci sub regimul celei mai liberale Constitutii care garanteaza libertatile individuale si care recunoaste si sateanului dreptul pentru alegere de deputati, cari sa voteze, intre altele, legi ca legea  din 1868 […] si pentru justificare se invoca interesul producerii agricole, ca si cand aceasta ar fi reprezentata numai prin proprietari si arendasi.
(1879)
**
Daca am fi intr-o tara, unde statistica sa nu fie tratata ca poezia, drept une nobile inutilite, ar fi o curioasa statistica de facut in statul roman astazi independent, adica statistica victimelor inegalitatii. […]
Cea dintii grije prin urmare a statului independent este ca, lasand d-o parte orice fraza, sa caute a aduce cat mai degraba imbunatatiri in administratie. Mai intai de toate este de neaparata trebuinta pentru acest scop ca agentii inferiori ai statului  sa nu mai fie recrutati de prin cafenelele oraselor in virtutea nici unui alt titlu decit ca au facut parte din canalia electorala sau ca a fost prigonit de “reactiune”.
Sunt oameni carora li s-a dat la discretie soarta si dreptatea populatiei cutarei sau cutarei localitati tocmai fiindca sub guvernul conservator au fost turburatori ai ordinii publice sau chiar fiindca au fost tiriti pe atunci la judecatorul de instructie pentru delicte de drept comun. De la astfel de oameni, cari sunt pacatuiti tocmai pentru netrebnicia lor, nu se poate astepta fireste sa inteleaga cuvintele datorie si morala.
Indreptarea care se cere insa nu o poate astepta un om cu judecata si cu experienta de la un guvern al carui partid, in puterea caruia se razima, este in cea mai mare parte a masei lui compusa tocmai din creaturile despre cari vorbim.
(15 februarie 1880)

“Ne e sila”… (scrieri politice) – Mihai Eminescu, Ed Soroc, Bucuresti, 1991
(antologie alcatuita de Cornel Brahaș)

Altele:
Ceasul lui Mihai Eminescu
Ca la noi la nimenea , scrieri politice
Cel mai lung poem de dragoste  - Luceafarul

marți, 14 august 2012

Despre spiritul legilor


Spiritul si litera legii. Abuzul de drept si frauda la lege
Acestea sunt probleme conexe cu interpretarea normei  juridice.
Abuzul de drept ia naștere atunci când se urmărește încălcarea spiritului legii, finalitatea urmarită de legiuitor.
Abuzul de drept constă în exercitarea drepturilor conferite de lege cu rea credinţă, cu încălcarea scopului pentru care ele au fost instituite, de fapt în scopul de a produce consecinţe vătămătoare pentru altcineva. Litera legii este folosită în mod nelegitim. Mobilul acestui comportament nociv poate fi dorinţa de şicană, răzbunare etc. De exemplu introducerea unei acţiuni în justiţie cu scopul de a-l şicana pe cel reclamat, cel care reclamă ştiind foarte bine că nu are dreptate, un funcţionar care în exerciţiul atribuţiilor sale nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte defectuos pentru a cauza o vătămare drepturilor sau intereselor legale ale unei persoane.

Horoscopul pentru azi


Dragoste: astrele îți surâd.


Sănătate: astrele îți surâd și mai tare.


Bani: astrele se tăvălesc pe jos de râs.

O zi minunată vă doresc!

duminică, 12 august 2012

Poveste Parfumată - Vizită în scop matrimonial, cu parfum interbelic

Am să mă călătoresc –
Sunt furat ca de ispite
S-o voiesc să n-o voiesc
Spre ținuturi negândite
(Rondelul plecării, Macedonski)
Anii '20 / Anii '30
S-a pomenit pe un peron de lemn, într-o gară de lemn care mirosea a praf de cărbuni. Călătorise alături de un grup vesel și foarte parfumat care acum era întâmpinat de un alt grup la fel de vesel și gălăgia lor acoperea cu succes glasul ceferiștilor.
Avea o valiză cartonată, învelită în piele deja ponosită, în care și-a adus câteva schimburi. Minunata ei rochie “de Duminică”, cu talia joasă, croita din pânză de in, țesută în casă, vopsită in gri și cusută de mama ei – de care s-a arătat foarte încântată (in special de gulerașul din catifea neagră) – prin contrast părea scoasă din cufărul bunicii. Rochia cenușie se potrivea perfect cu vremea mohorâtă. “Cea mai nevricoasă vreme din lume!” cum s-a exprimat scriitorul Meschendorfer  descriind vremea de la poalele Tâmpei. Totuși, Soarele promitea să-și arate chipul.
Vărul Alex, care a așteptat-o la gară, încerca sa-și ascundă jena de a fi văzut cu ea la braț și a condus-o repede la automobilul de piață care l-a adus la Gară. Mare lucru – își spuse. Poate Iancu, fiul prietenei mătușii, n-o va plăcea și va scăpa de o uniune impusă. Voiau s-o marite cu un bărbat in vârstă de treizeci de ani! Prea bătrân pentru ea, care abia împlinise douăzeci de ani. Mintea și sufletul îi erau orientate către romantism, spre călătorii in țări înconjurate de mister, nu la a fi “mamă de familie” care să aibă invitați in fiecare după-amiază și să asculte vorbăria goală a unora și altora. Nu-și dorea - și nu-i plăcea - să schimbe amabilități de circumstanță, îi plăcea să comunice – și de aceea discuta foarte des cu fostul ei învătător, un bătrânel înțelept, foarte răbdător cu reprezentanții generațiilor viitoare. Dorea să facă schimb de idei cu indivizi culți, într-o societate in care spiritul să zboare liber. Și părinții voiau s-o mărite! Iar ea dorea să învețe, să vadă lumea, orice altceva dar nu măritiș.
O încântau aglomerația de pietoni, trăsuri, autobuze… clădirile înalte, unele foarte colorate și altele sobre, cu sculpturi pe frontispiciu, cu porți înalte. Cele mai multe case păreau să nu aibă curți – dar mai apoi a înțeles că toate curțile sunt “interioare” și puține case aveau curți la stradă – dar și acelea erau apărate de privirile trecătorilor cu garduri foarte înalte, nu ca la ea, unde vecinii iși sprijineau coatele pe gard și discutau, din uliță, cu proprietarii.
Se simțea in aer miros de fum și de pâine proaspătă…
Pe măsură ce se apropiau de Centrul orașului incântarea ei creștea: îmbrăcămintea trecătorilor i se părea minunată! Nu-și putea lua privirea de la rochiile diafane ale femeilor, de la pălăriile cu boruri late care le apărau tenul de Soarele care se înălța, alungând norii care au întâmpinat-o la Gară.
Bărbații purtau costume elegante și pantofi fini. Pălăria nu lipsea, iar in buzunarul de la haină cei mai mulți purtau o batista cu un colț vizibil sau o floricică. Nu-și dădea seama de ce bărbații din oraș îi apar mai frumoși decât cei pe care îi întâlnea in mod obișnuit și, brusc, a înțeles: nu aveau bărbi! Se tundeau și se rădeau la frizer. Cei mai mulți aveau mustață - mai stufoasă, mai fină… Și părul era tuns de cineva care știa ce face.
Mătușa Filofteia, fiică de boier, soție de comerciant, a primit-o cu drag, nu cu politețea rece la care se așteptase din partea unei bogatașe. Și i-a făcut inventarul valijoarei. Total nemulțumită a zorit-o să facă o baie rapidă – in apa pe care a parfumat-o cu ceva grunjos, căreia îi spunea “sare de baie”. Vasul in care ținea sarea era din porțelan alb, cu irizări albăstrui. Apa in care s-a îmbăiat mirosea ca iasomia și parfumul părea să se insinueze și in pielea ei. Ar fi stat mai mult acolo, dar nu era timp acum.
Pe strada Regina Maria aproape că alergau pe trotuarul din piatră cubică, până la prăvălia Fogel, unde repede-repede i-a cumpărat matușa două rochii: una pentru zi și una pentru seară. În prăvălie mirosea frumos – probabil de la doamnele care pipăiau diverse stofe și se sfătuiau între ele despre ce și cum cu modelele de rochii – care mai de care mai îndrăzneață - văzute in revistele ilustrate deschise pe tejgheaua comerciantului; reviste aduse tocmai de la Paris si Viena.
Apoi au alergat la salonul de coafura Cottora, unde doamnele își așteptau răbdătoare rândul pentru a li se ondula părul - “mise en plis” - cu ajutorul unor clești mari încălziți la flacără. Dar pentru că a preferat să-și păstreze părul lung coafeza i l-a aranjat într-un coc strâns la ceafă și a pus câteva agrafe colorate care să țină la un loc șuvițele rebele ale părului cu fir subțire, de culoarea razelor de soare. Când au ieșit încă simțea parfumul din salon – se impregnase in rochia ei de in care - până cu vreo trei ore in urmă - mirosea a săpun de rufe.
Acum, mai liniștite, au pornit spre casă, pe o altă stradă, ocolind Piața Libertății pentru că era zi de târg și aglomerația le-ar fi întârziat prea mult. Mirosul de carne prăjită care înmiresma aerul aproape că o leșina de foame, dar nu îndrăznea să spună ceva, așa că a întrebat doar de unde vine acest miros ademenitor. “De la Gaura Dulce, unde toată ziua sfârâie grătarele, pentru că negustorii, băieții de prăvălie, cheflii și pierde-vară sunt mereu flămânzi. Carnea friptă se aduce pe un fund mare de lemn – căruia aici îi spune cârpător – iar chelnerița o taie cu mare iuțeală in formă de tăieței, peste care se presară sare și piper” – îi explică mătușa, care părea să știe de toate despre toate. “Nu e un loc pentru doamne” – încheie zâmbind.
Vitrinele prăvăliilor de lux îi atrăgeau privirile – și nu știa ce să privească mai întâi: arhitectura elegantă a clădirilor, rafinamentul orășenilor sau minunățiile de prin vitrine?
În colț la Corona, la terasa unde s-au oprit pentru o cafea și o felie de tort, mătușa i l-a indicat pe Cincinat Pavelescu, care avea o garoafă roșie la buzunar, lavalieră neagră, ghetre gri și monoclu. Fata nu l-ar fi recunoscut, dar numele lui i-au adus in memorie cuvintele maestrului: “ Pentru ochii tăi cei dulci, / am să scriu niște povești / numai tu să le citești, / noaptea… când mergi să te culci”.
Terasa era un loc in care se aduna boema brașoveană - vara veneau și alții, in special din București - dar matușa nu-i cunoștea pe toți cei care frecventau locul pentru că de ceva ani nu mai ieșeau la teatru, nu mai frecventau restaurantele, deși cele mai multe și mai bune restaurante – Corona, Luther, Ursu, Promenade, sau Transilvania - erau aproape de casa lor si seara nu putea decât să privească spre automobilele de piață, negre, care-i duceau la distracție pe cei care nu erau nevoiți să muncească din zori și până in seară. Parfumul doamnelor și domnilor ajungea până in camera ei, vara, când ținea ferestrele deschise. Parfumul produs de om concura, in unele seri, parfumul Naturii. În Transilvania ar urma să se desfașoare și petrecerea ei de nuntă, dacă l-ar fi plăcut pe Iancu și el pe ea…
În sfârșit, din nou acasă! Picioarele o dureau îngrozitor, deși avea pantofi cu toc jos, iar mătușa părea să nu fi fost deloc afectată de alergătura nebună deși pantofii ei aveau tocuri.
Masa era pregatită și, după ce s-au răcorit puțin, s-au așezat să mănânce – din farfurii de porțelan, cu floricele și margini aurii, și cu tacâmuri argintate. Avea și mama ei asemenea veselă, dar nu o folosise niciodată. Unchiul și vărul păreau nerabdători ca ele să sosească pentru a putea sorbi supa caldă, de pui.
Abia pe la ora optsprezece a avut liber să meargă la odihnă. Și-a aruncat pe un scaun Biedermeier  rochia de in și s-a strecurat in așternutul care mirosea a levențică. După numai trei ore mătușa a venit s-o trezească. Urma să sosească Iancu, pentru a ieși apoi in oraș. Așa, in cămașuță, a dus-o in camera ei. Mari i-au fost mirarea și încântarea văzând pe masa de toaletă o mulțime de sticluțe, cutiuțe pentru creme, pentru pastilele de rimel, casete pentru bijuterii, lămpi pentru arome, rujuri… Mătușa, zâmbind, a împins-o să șadă pe scaunul cu spătar. I-a pudrat tenul cu pudra Caron, dar nu prea mult, pentru că tenul ei alb se încadra perfect in moda vremii. I-a marcat genele lungi cu rimel – și a dat puțin și pe sprâncene. Buzele i-au fost accentuate cu rujul roșu, cu aromă de trandafir, produs în laboratoarele Lancome, și puțin luciu de buze, de la Max Factor. Apoi a pulverizat parfum Narcisse Noir, tot de la Caron și o picătură de Onyx Noir, de la Coudray – nu prea mult, pentru că-i tânără; numai femeile vârstnice – zicea mătușa - se parfumează și se pudrează mai intens. A îmbrăcat rochia neagră, cu decolteu mare in spate dar cu mâneci lungi. Mătușa i-a împrumutat două șiraguri lungi, din perle gri și o percehe de cercei cu perle. Ciorapii din mătase, de culoarea pielii, și pantofii negri, din satin brodat fin, cu ața in nuanță mai deschisă, o poșetă mică, din același material cu pantofii, întregeau ținuta. Mătușa a vrut să îi prindă o bentiță pe frunte, dar a refuzat categoric, pentru că se simțea incomodată și chiar nu-i păsa dacă era sau nu la modă. Zâmbind numai pentru ea, simțind in nepoată o rebelă, femeia nu a insistat.
A venit și momentul mai mult sau mai puțin așteptat: întâlnirea cu Iancu, potențial viitor soț. Un bărbat plăcut: mirosind discret a apa de colonie fină, înalt, brunet, cu părul lucios de la briantină, cu mustața subțire. Elegant in costumul negru, cu papion negru si camașă albă. Cearcănele și pungile de sub ochi – care nici lui Alex nu-i lipseau – dovedeau o viață de noapte intensă. I-a sărutat galant mâna, fixându-și privirea in ochii ei. Apoi, fără reținere, a măsurat-o cu privirea, făcând-o să roșească puternic pentru că oricum se simțea dezbrăcată in rochia aceea… Iancu a ajutat-o să îmbrace pardesiul lung, subțire, care aparținea tot mătușii. Filofteia i-a condus pe toți trei la automobilul de piață care îi aștepta in fața casei. “Să n-o duceți la Parisien Grill” – le-a spus, zâmbind, celor doi bărbați.
Șoferul a oprit automobilul in fața unui local fără nimic spectaculos ca semn distinctiv – o firmă indica faptul că sunt in fața barului de noapte Parisien Grill. Fata a izbucnit in râs, privind pe rând la cei doi însoțitori. La intrare au fost întâmpinați cu politețe și conduși la masa lor – oricine putea deduce ca erau “de-ai casei”. Toate privirile erau ațintite spre necunoscuta care părea că plutește printre mesele acoperite cu fețe de masă lungi. Chiar și dansatoarea negresă – care reprezenta punctul de atracție al localului – era ignorată pentru că noua apariție avea ceva aproape straniu. Intimidata peste măsură, fata s-a strâns mai aproape de Iancu – căruia mândria aproape că-i oprea inima. Protector, i-a cuprins talia cu brațul și a condus-o la masă, unde i-a oferit un pahar cu șampanie și a sfătuit-o sa bea tot lichidul auriu – ceea ce a facut și, in scurt timp, a simțit că se relaxează, putea distinge chipurile, putea simți minunatele arome de parfum care o învăluiau. Nu le putea identifica dar erau de la case precum Caron, Molinard, Lancome, Guerlin, Coudray
Părea să intre sub o vrajă care o subjuga încet și totul se transforma într-o fantezie senzuală. Căsătoria putea să mai aștepte multi ani… Înțelegea, poate mai bine ca niciodată, că dorește să învețe, tânjește să trăiască intens, să călătorească, să fie liberă să gândească altfel decât ceilalți, să nu spună ce spun ceilalți. Își dorea să trăiască idealul, cu toate riscurile pe care le-ar impune asemenea viață. Își dorea eliberarea.

Pentru a fi contemporani cu întâmplările de ieri și pentru a le transforma în azi - în ceea ce privește frumusețea din trecut - poate că se potrivește Iles d’Or, de la Molinard, un parfum cu note de iasomie, ambră, nuga, praline și vanilie, care invocă prin arome anii de aur treizeci.

Povestea Parfumata de azi apare in colectia Mirelei și tema este propusă de Elly

Happy Weekend! (21) - Fioroasele feline!

- Tigrișorul doarme deja, așa-i?





Cea mai mică dintre feline este o capodoperă.
Leonardo da Vinci


Pisica nu descoperă că are o coadă care îi aparține până când n-o calci pe ea. 
Henry David Thoreau


Dintre toate creaturile există doar una care nu poate fi făcută sclavă 
a biciului: pisica. Dacă omul ar putea fi încrucișat cu o pisică omul ar fi 
îmbunătățit dar ar deteriora pisica.
Mark Twain

HAPPY WEEKEND! e la Editia a 21-a și a început la Elly

vineri, 10 august 2012

Iubire de-o zi



L-a văzut prima dată pe aleile unui parc, toamna. Copacii începuseră să cearnă covor de frunze arămii pe iarba încă verde. Erau pretutindeni frunze: pe alei, pe iarbă, pe bănci, pe ghizdul fântânii arteziene adormite; foșneau frunzele sub pașii ei, un foșnet ca un oftat greu. Vântul sufla încetișor aerul și alerga frunzele prin parc. Fata le privea amuzată. Soarele în amurg învăluia decorul cu lumină roșiatică, de crepuscul, și parcul avea culoarea roșu-portocaliu întretăiată de verde, arămiu, galben și maro. Se lăsa o seară umedă, arămie, cu liniștea frântă doar de șoaptele frunzelor agitate în vânt. Câteva fire de praf ridicate tulburau cristalul aerului cu parfum de pământ care așteaptă ploaia – parfumul fânului ud.

joi, 9 august 2012

Legile iubirii


În juru-acestei roze plutește-o fină boare.
E-un nimb fragil de ceață? Vrej de parfum e oare?
Un rest din vălul nopții e părul tău de maur?
Trezește-te, căci zorii în cupe toarnă aur…
(Omar Khayyam)


Seic-ul-Islam

La batranete, un mollah a fost numit Seic-ul-Islam, adica sef suprem al religiei. Dupa ceremonia de consacrare, seara, s-a intors acasa. Kiaha-Cadine - femeia care se ocupa de femeile lui - il conduce in harem sa vada noile femei primite in dar cu ocazia numirii. Intr-o sala mare, bogat mobilata, pe un covor gros si moale stateau culcate in cerc, una langa alta, multe fete tinere.. Kiaha le prezenta:
- Aceasta e din partea sultanului, aceasta din partea marelui vizir, aceasta de la ministrul de externe, aceasta de la marele rabin… si tot asa…
Batranelul le admira rand pe rand, le mangaie cu privirea trupurile sculpturale, pielea fina si stralucitoare de tinerete si ofteaza adanc, tot mai adanc, ca si cum o mare suferinta ar pune stapanire pe trupul si sufletul sau. Si brusc, exclama, intr-un geamat ragusit:
- Poti sa faci ceva pe fericirea care vine dupa 60 de ani!
Si a ramas proverb.

(anecdota traditionala povestita de Abdul-Haqq-Efendi, publicata in Cartea Voluptatii, de Ahmad Ibn Souleiman – Pro Editura si Tipografie 2002 - repovestita / adaptata - de mine)

miercuri, 8 august 2012

marți, 7 august 2012

Amenofis IV - faraonul controversat



Amenofis (Amenhotep) IV, in anul 5 de domnie isi schimba numele in Akhenaton, care inseamna "slujitorul globului lui Aton" (glob care arde in flacari) – in ale surse traducerea este: “Cel care este pe placul lui Aton”
Suveranul a domnit intre anii 1379-1362 i.e.n. si a fost al 10-lea reprezentant al dinastiei 18, fiul lui Amenofis II si al reginei Tiy. Sotia lui este frumoasa si celebra Nefertiti.
Akhenaton a fost cea mai controversata personalitate din galeria faraonilor egipteni.

Poveste Parfumată - Parfumul lui Gustar, parfumul muncii


Când spun “August” mă gândesc la tranziția spre toamnă. Este o lună a secerișului (îi mai spune Secerar), o lună care abundă în fructe, legume dar și flori. Deși aflată la limita cu Toamna August e luna în care sunt înflorite multe specii de flori, unele de interes apicol – flori care se află în diferite faze de înflorire. În stupi începe creșterea generației care va ierna – altfel spus: o nouă generație de albine pentru anul care va veni. Tot la vremea aceasta începe perioada de împerechere a urșilor. O veche legendă spune că ursul, cândva, era dus cu lanțul să mănânce miere, pentru ca nu voia: se temea de albine. Dar mai apoi, când a văzut că albina nu-i poate face rău, pentru că îl protejează blana groasă, nu s-a ma dat dus de la miere și oamenii au fost nevoiți să îl tragă de coadă și l-au tras așa de tare că i-au rupt coada – de aceea azi ursul nu mai are coadă (1)

sâmbătă, 4 august 2012

Happy Weekend! (20) - In vino veritas


weekeeeend... happyyyyy...


Sfrijită ca o Sfântă Vineri, 
Mi-a spus o babă: la români,
Băbeasca place mult la tineri
Pe când Feteasca, la bătrâni.
(Al.O.Teodoreanu)

Bea vin! În el se află puteri de sănătate!
Le prinde băutorul, și prinde voioșie!
E vinul singur leacul în rele, câte-s toate,
Și când îl bei pricină-i oricând de bucurie!
Ea singura, beția-ți dă sațiu-n voluptate!
(folclor persan)

Sus ulcica! Sus paharul! După legea stămoșească!
Ne-au adus romanii apă, Dumnezeu să-i fericească!
Astăzi însă cu romanii ți-ar fi greu să te împaci;
Ziua vinului de astăzi, noi slăvim străbunii daci!
(Victor Eftimiu)

Jocul HAPPY WEEKEND! e interesant; e la Editia a 20-a si a inceput la Elly
E simplu si amuzant!

HAPPY WEEKEND!