Socrate:
Nimic nu ne poate seduce, nimic nu ne poate atrage; nimic nu face urechea
noastră să se orienteze, privirea noastră să se fixeze; nimic nu este ales de noi
in multitudinea lucrurilor şi nu face inegal sufletul nostru, fără să fi fost, într-un
fel, preexistent in fiinţa noastră, fie aşteptat in secret de natura noastră.
Tot ceea ce devenim, chiar pasager, a fost preparat. A existat in mine un
arhitect pe care împrejurările n-au terminat să îl formeze.
Fedru:
După ce cunoşti asta?
Socrate:
După nu ştiu ce profundă intenţie de a construi care nelinişteşte surd gândirea
mea.
Fedru:
N-ai fost nimic asemănător când existam.
Socrate: Ţi-am
spus că m-am născut mai mulţi şi că
am murit unul singur. Copilul care se
naşte este o mulţime nenumărată, pe care viaţa o reduce destul de iute la un
singur individ, cel care se manifestă şi moare. O cantitate de Socrate s-a născut
odată cu mine, de unde, puţin câte puţin, s-a detaşat Socratele sortit magistraţilor
şi cucutei.
Fedru: Şi
ce-au devenit toţi ceilalţi?
Socrate:
Idei. Au rămas la starea de idei.
(scurt fragment din dialogul
Eupalinos sau Arhitectul, de Paul
Valéry, dintr-un fragment mai lung citit in cartea Paul Valéry şi modelul Leonardo, de Gabriela Negreanu, Ed Albatros,
Bucureşti, 1978 - lucrare de debut). Cele două personaje, Socrate şi discipolul
Fedru, se întâlnesc in regatul lui Hades şi fac o trecere in revistă a vieţii
pe care au consumat-o in lumea de sus; între altele, se întreabă ce ar face
dacă le-ar fi dată şansa de a o lua de la capăt.
Despre autorul dialogului
Ambroise Paul Toussaint
Jules Valéry (30.10.1871-20.07.1945), poet francez, eseist, filosof,
interesat de teatru - a scris o piesă în două părţi („Mon Faust”) - şi de
altele: a scris un număr de “colocvii” şi “dialoguri” (Socrate şi medicul, Eupalinos
sau arhitectul, Sufletul şi dansul,
Dialogul arborelui, Ideea fixă).
A fost nominalizat la
Premiul Nobel pentru Literatură in 12 ani diferiţi.
Valéry dezvoltă teoria
semnificaţiei multiple a poeziei:
Versurile
mele au sensul care li se dă în momentul lecturii. Ar fi o mare greşală - care
ar contrazice esenţa poeziei - să se afirme că fiecare poezie corespunde unei
anumite intenţii reale şi unice a autorului.
Îl interesau şi arta,
istoria, muzica, evenimentele curente; îi plăceau aforismele - in cele 257 de
caiete de note, unde, vreme de 51 de ani şi-a închis, zi de zi tot sistemul de
notaţii şi reflecţii care-i sunt proprii folosea întotdeauna formula aforistică.
Ca exemple:
Omul poartă in sine tot ceea
ce trebuie pentru a-l umili. Fapt de care Părinţii şi teologii au prea abuzat.
*
Nimic nu face un om mai
redutabil, mai implacabil, mai… ca facultatea de a vedea lucrurile… aşa cum sunt.
*
Politeţea este indiferenţa
organizată.
*
Cine eşti?
Sunt ceea ce pot.
Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina
şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc
să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte sau in altă parte, la
un moment dat. Click&Comment Monday!
e sloganul acestui joc.
Despre autoarea lucrării Paul Valéry şi modelul Leonardo
Gabriela Negreanu (născută Vasilache; 06.07.1947-22.10.1995), poetă, eseistă, redactor.
Între anii 1970-1985 a fost redactor la Editura Albatros. În 1985 a fost înlăturată de la editură, mutată într-un post de funcţionară. După Decembrie 1989 a lucrat la redacţia Culturală a Televiziunii Române, realizatoare a emisiunii Logos şi ethos.
A scris poezii de la vârsta de 8 ani şi a activat în echipele de teatru ale şcolilor frecventate. Ca poetă, a debutat cu poezia Dunăre, în Luceafărul, 1983. S-a sinucis aruncându-se de de la etajul nouă al blocului in care locuia.
sursa foto Gabriela Negreanu: http://ilazu.blogspot.com/
