Păianjenul argintiu AEC 18

Am zâmbit când am descoperit folia de aluminiu în cuibul 18 din bradul-calendar pentru Adventul Exploratorului Creativ. Tocmai decupasem niște fulgi de nea din bucățele de staniol... Oricum, din folie cred ca nu aș fi reușit sa decupez fulgi de nea... Dar nici ce sa lucrez cu ea nu-mi venea în minte. Pe internet sunt multe filmulețe în care unii oameni confecționează minunății – am văzut câteva și știam ca nu am timp sa realizez ceva sofisticat. Și atunci... mi-am zis sa lucrez un fulg de nea din scobitori pe care sa înfig cocoloașe de aluminiu făcute din folie. În mintea mea părea o idee buna, dar practica m-a contrazis – scobitorile cu cocoloașe argintii arătau jalnic în forma lor ciudată (și sărăcăcioasă, deloc festiva). Atunci am a tăiat fășii late de circa 2 cm și le-am răsucit pana au devenit șnururi, apoi le-am prins de fiecare scobitoare – voiam sa le răsucesc și să fie în fel de spirale lângă cocoloașele de pe scobitori. Văzându-le întinse... mi-am schimbat iar ideea: ceea ce făcusem pana atunci arata ca un păianjen alb cu picioare foarte lungi. Și păianjen a rămas. Doar se știe: un păianjen și-a țesut pânza pe un brad împodobit de o gospodina și așa a apărut beteala.

Rămăsese multă folie... Am spiralat șase fășii, dorind sa le prind pe picioarele paianjenului (dar am uitat). Și am făcut flori din ce-a mai rămas, decupând folia în spirala, apoi rulând fâșia tăiată... Nu prea arata a flori... Poate ciulini congelați. (sunt chiar lângă Didi, și nu se văd prea bine – cu intenție i-am izolat. Din folie mai sunt câteva cocoloașe-margele.

Probabil ca am gusturi îndoielnice, dar îmi place păianjenul – cu spiralele atașate pe picioare va fi... ca un păianjen care a ajutat albinele la cules de polen.

Bauxita, aluminiul, poluarea

Atunci când – la doi, trei ani – cei mai mulți cumpără un telefon mobil mai performant decât ultimul, când folosim vase din plastic, când aruncăm dozele din aluminiu la un loc cu deșeurile menajere, când schimbăm mașina și/sau electrocasnicele etc. după câțiva ani de folosire, dar și atunci când n-avem idee ce materii prime se folosesc pentru toate cele enumerate (și multe altele) și în ce condiții se obțin, consider că nu putem afirma că avem grijă de mediu.

Deoarece jocul Transformări creative la care particip este despre refolosire / reciclare (și în luna martie au fost fost ca temă cutiile metalice), profit de ocazie să scriu câte ceva despre producția de aluminiu, despre impactul acesteia asupra mediului și despre marii jucători pe piața bauxitei și aluminiului.

Ce este aluminiul și pentru ce este folosit

Pe scurt: aluminiul este un element chimic, notat cu simbolul Al.

Pe lung. Aluminiul e o resursă care formează circa 8% din scoarță Pământului, fiind al treilea cel mai răspândit element chimic, după oxigen și siliciu. Este al doilea cel mai popular metal (după fier/oțel) folosit în fabricarea diverselor obiecte - este un metal moale, ușor, rezistent la căldură și foc, ușor de prelucrat în diverse forme; reflectă lumina (se folosește la producerea oglinzilor metalice) și căldură eficient, nu ruginește, e non-magnetic, non-toxic.

Utilizare. E folosit de la foliile alimentare și cutiile de unică folosință pentru îmbutelierea băuturilor, vase de bucătărie până la electrocasnice, componente auto, componente pentru avioane, nave război, dar e folosit și în industria construcțiilor, în industria electrochimică (sub formă de sârmă, înlocuind conductoarele electrice din cupru), în industria alimentară (pentru ambalarea unor produse), în industria farmaceutică.

Reacționează ușor cu alte elemente chimice, în special cu oxigenul – reacționând rapid cu oxigenul se formează stratul protector de oxid de aluminiu.

Fiind rezistent la coroziune (datorită stratului protector de oxid) rezistă și la acțiunea chimică a acidului azotic diluat sau concentrat (canistrele în care se transportă acid azotic sunt din aluminiu).

Caracteristicile aluminiului se îmbunătățesc atunci când e combinat cu alte metale pentru a realiza aliaje de aluminiu – adică, un material cu proprietăți îmbunătățite, care ar putea fi mai rezistent sau care ar putea fi topit la o temperatură mai ridicată (punctul de topire pentru aluminiu este de 660 grade Celsius (1220 grade Farenheit) iar punctul de fiebere este 2467 grade C (4473 grade F). În funcție de utilizare, aluminiul poate fi combinat cu bor, cupru, litiu, magneziu, mangan, siliciu, staniu, zinc s.a.

Aluminiul rezistă zeci de ani și este complet reciclabil - poate fi reciclat pe termen nelimitat fără a-și pierde proprietățile.

Aluminiul nu există în stare naturală, fiind întâlnit numai în combinații, sub formă de minereuri cum ar fi: silicații și silicoaluminații – argila și feldspatul, albită, mică etc.; criolitul; oxidul de aluminiu (corindon, topaz, rubin, safir, ametist, smarald, șmirghelul); oxizi micști, crisoberil; bauxită.

Bauxita este minereul din care se extrage peste 95% din producția mondială de aluminiu.

Cum se produce aluminiul și riscurile pentru mediul înconjurător

Pe scurt: se produce dificil; consum enorm de apă și de energie electrică, iar riscul de poluare este foarte mare.

Pe larg. Este nevoie de aproximativ 2-3 kg de bauxită (minereu de aluminiu) pentru a produce doar 1 kg de aluminiu pur. Patru tone de bauxite conțin două tone de aluminiu care generează o tonă de aluminiu valoros. Lingourile comerciale din aluminiu cântăresc aproximativ 16 tone.

La nivel mondial sunt extrase anual peste 130 de milioane de tone de bauxită (specialiștii sunt de părere că rezervele de bauxită ne ajung vreo 400 de ani).

În general, producția de aluminiu din bauxită brută este un proces care consumă foarte multă energie, care utilizează multă apă, electricitate și alte resurse. Fiind necesară o cantitate extrem de mare de electricitate sunt construite, uneori, centrale electrice care sprijină exclusiv industria aluminiului (este extras din minereul de bauxită prin procesul Bayer). Cărbunele (poluator de top) furnizează jumătate din energia pentru topire, și este considerat a fi unul dintre cei mai poluanți combustibili.

Pentru a extrage aluminiu, minereul de bauxită este mai întâi zdrobit, apoi amestecat cu var, apă fierbinte și cenușă. Acest amestec este plasat într-un digestor, unde este încălzit sub presiune de abur. Se adaugă sodă caustică, care dizolvă alumina din minereu.

Perfluorocarburile eliberate în timpul procesului de topire a aluminiului sunt mult mai dăunătoare pentru încălzirea globală decât dioxidul de carbon.

Procedurile de rafinare consumă cantități variabile de apă și energie, ceea ce poate duce la creșterea emisiilor de carbon, poluarea aerului și a apei, precum și poluarea fonică și termică. Minereul extras este sfărâmat (până la circa 2 mm) cu mașinăriile numite concasoare (și fac astea un zgomot de-ți vibrează dinții în gură).

Atunci când bauxita e scoasă din pământ, prin procedura strip-mine, este eliminată toată vegetația din zona minieră, ceea ce conduce la dispariția hranei și habitatului speciilor din apropiere, dar conduce și la eroziunea solului.

Resturile de steril, periculoase, și noroiul roșu caustic sunt aruncate frecvent în gropile miniere care au fost excavate, de unde ajung în acvifere și contaminează sursele de apă din apropiere.

Dioxidul de carbon, perfluorocarburile, fluorura de sodiu, dioxidul de sulf, hidrocarbura aromatică policiclică și o listă lungă de alte gaze cu efect de seră sunt emise în timpul topirii și procesării și s-a dovedit că acoperă regiunile înconjurătoare cu vapori otrăvitori.

Produsele secundare ale arderii, aerosolii caustici, praful din bauxită, calcar, var ars, alumină și sare de sodiu sunt câteva dintre particulele generate în timpul procesării despre care se știe că degradează calitatea aerului.

Problemele de mediu care sunt implicate în fabricarea aluminiului sunt emisiile mari de carbon, aerul poluat, apa contaminată, zgomotul și poluarea termică. Aceste probleme de mediu sunt asociate cu toate procesele de rafinare implicate în fabricarea aluminiului care utilizează niveluri ridicate de electricitate și apă.

Fapt divers. În 2010, octombrie, în urma unei defecțiuni la barajul pentru deșeuri al unui rezervor de la o fabrică de aluminiu a fost inundată cu noroi alcalin o zonă largă, inclusiv trei sate – efectele acestei grave scurgeri toxice nu sunt prea clar cunoscute pe termen lung.

Cei mai mari producători de bauxită și aluminiu

Altfel spus, cam pe unde-i mare poluarea din cauza exploatării minelor de bauxită. Poluare mare, dar și profituri mari.

Asia (inclusiv China și India), America Centrală și de Sud (inclusiv Venezuela, Brazilia, Jamaica, Guyana și Surinam), Rusia, Africa, Islanda și Australia. Australia satisface circa o treime din totalul nevoilor globale.

În Guineea – producător major de bauxită – în urma loviturii de stat din toamna 2021, ofițerii din forțele speciale au dizolvat principalele instituții acestui stat vest-african. Turbulențele au sporit temerile privind furnizarea de bauxită și prețul a crescut până la cel mai înalt nivel de până atunci (din ultimii 10 ani).

Guineea nu are rafinării proprii, rocile fiind expediate spre rafinării din China, în special. Minele de bauxită din Guineea sunt, toate străine. La începutul anului 2022 Guineea a anunțat că va interzice exportul de bauxită dacă deținătorii minelor nu vor construi rafinării pe teritoriul țării. A crescut exportul de bauxită din Brazilia spre China... „Traseul” bauxitei pare să se tot schimbe în ultimii câțiva ani...

China – cel mai mare producător mondial de aluminiu - importă din Guineea mai mult de jumătate din bauxită. Cotația aluminiului pe bursă crescuse foarte mult (și continuă să crească, dar mai lent).

Alt mare producător de aluminiu este Rusia – statele din Occident cam sunt dependente în acest sens.

Din 10 martie a.c. este in vigoare, în SUA, tariful de 200% asupra aluminiului și derivatelor produse în Rusia, iar din 10 aprilie sunt impuse tarife de 200% la importurile de aluminiu primar din Rusia. Măsura nu e cine știe ce, pentru că SUA importă un procent mic din Rusia (nici bursa nu prea s-a deranjat), dar se elimină (într-o oarecare măsură) concurența de pe piața SUA. Aluminiul rusesc e produs de Rusal și reprezintă circa 6% din livrările globale.

În Europa, o firmă din Germania a anunțat că va închide porțile fabricii de aluminiu din cauza crizei energetice.

Pandemia, războiul comercial dintre SUA și China, invadarea Ucrainei, criza energetică și altele, au dovedit fragilitatea lanțurilor globale de aprovizionare în mai toate domeniile.

Reciclarea aluminiului

Cu toate că producția de aluminiu din mină poate fi periculoasă pentru mediu (aer, apă, sol), acest metal este unul dintre cele mai ecologice metale de pe Pământ și acest lucru se datorează faptului că aluminiul poate fi reciclat de mai multe ori pentru a crea același produs.

Reciclarea aluminiului consumă doar 5%-8% din energia necesară extragerii sale din minereu, care e (cum scrie mai sus) un proces complicat, relativ costisitor și care consumă cantități enorme de energie electrică.

Ce se reciclează: doze de la băuturi, flacoane de deodorant, flacoane de fixativ și alte cosmetice, cutiile din aluminiu, foliile, veselă și vase din aluminiu etc.

Ce nu se reciclează: dozele care au încă produs, recipientele din aluminiu pentru vopsea și cele care au conținut substanțe toxice periculoase, folia de la unele alimente (ciocolată, chips, că exemple).

Opinie de sceptic

Dacă vom recicla mai multe cutii putem reduce cantitatea de materii prime necesare pentru a produce noi produse? Permiteți-mi să rămân sceptică: nu vom salva mediul de la distrugere prin exploatarea pământului pentru extragerea bauxitei. Cererea în industria de război, în producția de autoturisme și în multe alte industrii este tot mai mare.

Sigur! Măcar nu se vor mai produce noi doze/ambalaje din aluminiu proaspăt extras...

Cetățenii se ceartă între ei pe motiv că unii nu reciclează suficient, iar marii șmecheri ai lumii își construiesc fel și fel de bazaconii pentru război. Cetățenii își desființează aragazele cu gaz, mașinile pe benzină etc, iar șmecherii se plimbă cu avionul dintr-o cameră în alta și fac aplicații de război (de războaie nu mai zic!) folosind la greu aluminiu si kerosen.

Mi se pare doar mie sau ipocrizia chiar e ridicată la rang de responsabilitate? Pentru a nu avea mustrări de conștiință reciclez – pe cât posibil – dar și numai o juma’ de creier de-aș avea și tot aș înțelege ce se întâmplă cu adevărat în chestiunea protejării mediului înconjurător prin diferite moduri. Prea multă propagandă și prea puține fapte din partea celor care chiar ar putea face o diferență notabilă, reală.

Surse info:

https://www.metal-online.ro/informatii-despre-aluminiu-24.html

https://www.reynaers.ro/inspiratie/povesti/cum-se-produce-aluminiul

https://economedia.ro/cotatia-aluminiului-a-urcat-luni-la-cel-mai-ridicat-nivel-din-ultimii-zece-ani.html

Image by Florian Pircher from Pixabay

Indicator de direcție: arătat cu degetul

În etapa a patra a jocului este tema la liber, denumită Fii creativ! Cum să nu zâmbesc știind că mă înghesuie creativitatea? În mintea mea – și uneori pe hârtie – creez minunății (sau nu) dar când să pun în practică... Ups! Zboară creativitatea. Vorba ‘ceea: teoria ca teoria, dar practica mă omoară.

Așa. La Transformări creative – martie 2023, ultima etapă, am ales să confecționez un tablou prin embosare. De-a lungul timpului am utilizat această metodă dar numai pe suprafețe mici și m-am descurcat onorabil – plus că tabla (aluminiu sau aramă) era dreaptă, netedă și fără vopsea.

Tabloul pe care l-am făcut e mititel: 9x13 cm și nu am avut din ce să-i fac o ramă potrivită și nici agățătoare sau suport nu are (încă) dar îl pot agăța de un cui, dacă vreau.

În imaginea de mai jos sunt doze folosite la proiecte din luna martie.

De ce am ales embosare

Am ales această metodă pentru că am în minte de mai multă vreme să fac un tablou cu mâna din imagine – desenul îl am de mulți ani, făcut de un coleg de liceu. Câteva cópii pe hârtie și carton am mai făcut și le-am plasat prin diferite locuri în casă. Cum, de ce l-am amplasat prin casă? Pentru că nu e frumos să arătăm cu degetul arătător!

Al doilea motiv pentru care am ales embosarea: să aflu dacă sunt în stare să lucrez pe o suprafață mai mare. Cred că sunt, deși nu am avut ciocănel pentru a denivela tabla în exteriorul modelului.

Al treilea motiv: altceva nu-mi venea în minte – poate pentru că neuronul deja se montase pentru această mână cu degetul mic bandajat.

Cum am confecționat tabloul

Am lăsat fără cap și fără fund o doză din aluminiu, am tăiat-o pe lungime și am îndreptat-o răsucind-o în sens invers decât era îndoită din fabricație, apoi am netezit-o cu o rigla din lemn – s-a îndreptat bine, dar am cam denivelat-o când am început să conturez mâna – indicatorul de direcție, adică.

Liniile de contur sunt trasate cu un creion, apăsând direct pe desenul fixat de tabla, apoi le-am adâncit (tot cu un creion cu mină rezistentă la apăsare)

În exteriorul conturului am ciocănit tabla pentru a o denivela, în ideea ca forma indicatorului de direcție să iasă mai mult în evidență – n-am idee dacă operațiunea are o denumire specifică.

Am colorat cu bronz auriu mâna (indicatorul de direcție), bandajul degetului mic e vopsit cu vopsea acrilică. Fondul exterior e vopsit cu vopsea neagră (acrilică) și înainte de a se usca total am curățat superficial pentru a crea iluzia de vintage.

Tabla am tăiat-o la colțuri pentru a putea îndoi marginile pe o bucată de carton.

Și gata tabloul.

Conserve decorate. Transformari creative

La început de lună, când a început a treia etapă a jocului, abia am făcut rost de cinci doze de bere, iar acum am două conserve de la porumb.

Cum de am ajuns să am conserve de la porumb? Am văzut la Rux un viermișor din mărgeluțe și mi s-a făcut poftă de porumb fiert! Porumb, să fierb, puțin probabil să fi găsit în apropiere așa că m-am mulțumit cu boabele din conservă. Prima conservă am golit-o în ziua când am cumpărat-o, a doua zi după ce-am văzut viermișorul de relaxare anti-stres la Rux (am căutat articolul la ea pe blog - dar nu am reușit să-l găsesc pentru că mi-a scris in secțiunea de comentarii unde ar putea fi)

Astfel, pentru această ediție de la Transformări creative – martie 2023, am învelit aceste două conserve în plasă aurie (și cu fire vernil, fără luciu) de la un buchet de flori, le-am legat cu panglică galbenă rămasă tot de pe la niște flori și am lipit câte o floare făcută cândva din romburi colorate (din plastic).

Ce-am făcut am numit mască pentru ghiveci (h=8 cm, d=8 cm). Știu! La prima ediție din luna martie am făcut o mască pentru mini borcan (din lipsa conservelor).

În ghivece subțirele (în care se cumpără, de regulă, răsaduri) am plantat câte trei fire dintr-o plantă curgătoare care s-a cam stricat peste iarnă.

Acum am două ghivece cu luciri aurii (luciri care, evident, nu se disting în fotografiile mele). De-aș reuși să aranjez și balconul ar fi... culmea culmilor!

Vase de jucarie din aluminiu. Transformari creative

La nivel mondial, China este cel mai mare producător de aluminiu primar. Ar fi culmea să nu fie și cel mai mare producător de diverse produse/obiecte din aluminiu – are o industrie dezvoltată unde este nevoie de acest metal: vehicule, construcții, electronice, bunuri de larg consum. La export nu trimite numai produse finite, ci și semifabricate. Producția de aluminiu e susținută în principal de cărbune. Adică, e o industrie cam poluatoare, cu toate eforturile guvernului de a aborda problemele de mediu.

Pe scurt: e util să reciclăm cât mai mult aluminiu – reciclarea se face cu un consum energetic net mai mic și procedurile de reciclare sunt mai puțin poluante. Sigur, efortul celor mulți la diminuarea poluării planetare, în general, este infim.

Trec la lucruri mai ușor realizabile.

Săptămâna a doua (10-17 martie) – la Transformări creative – martie 2023 - este despre doza de suc/bere: realizarea a cel puțin două obiecte pornind de la o doză.

Am lucrat trei obiecte, de fapt, din doze pentru că prima dată am ratat fără grație realizarea unei farfurioare. I-am aplicat silicon albastru cu sclipici la îmbinări.

Am ratat și realizarea celei de-a doua farfurioare, dar mai cu grație.

Deși nu tocmai reușite (prin comparație cu modelul pe care m-am străduit să-l imit) a doua farfurioară (cea fără silicon) poate fi folosită ca ceea ce a destinat-o meșterul care m-a inspirat:

https://www.youtube.com/watch?v=XVSN9WLfKEE

Crăticioara (d = 6 cm; h= 4 cm) este după modelul de aici:

https://www.youtube.com/watch?v=4vwPuQx5tMw

Mi-a fost imposibil să mă descurc cu împletitul razelor farfurioarelor! Până la un punct totul era bine, apoi...

Și la crăticioară am ratat prima dată pentru că am tăiat prea scurt partea de jos. A doua oară am măsurat înainte de a tăia.

Masca aluminiu pentru mini borcan

În a treia rundă a Calendarului ReCreativ din 2023 este despre refolosirea/transformarea cutiilor metalice. Astfel, în calendarul Transformări creative – martie 2023 prima temă este ghiveci; un ghiveci sau o mască pentru un ghiveci, din cutie metalică. E o temă impusă. Celelalte două teme impuse sunt: un proiect pornind de la o doză din aluminiu de la băuturi și un proiect care să constea în două obiecte realizate prin transformarea a cel puțin două doze pentru băuturi. Ultima temă este la alegerea fiecărui participant.

Am ales să lucrez o mini mască pentru un mini borcan în care o frunză de aloe așteaptă să-i crească un fir de rădăcină.

E frunza dintr-o aloe care s-a dezvoltat... dintr-o frunză. Anul trecut o plantasem și s-a făcut frumoasă, înaltă de circa 20 cm. Când, în toamnă, am adus-o în casă... fleoșc! Cred că i-am pus prea multă apă (plantei de aloe, cică, îi place să aibă mai multă apă – probabil că am pus mai multă decât „mai multă”) și au putrezit rădăcinile. Am salvat două frunze: una e deja în pământ – și pare că-i e bine – iar a doua a rămas în borcănel, să facă măcar un fir de rădăcină. Pentru acest borcănel am ales o mască dintr-o doză galben-aurie. Am tăiat o fâșie de aluminiu ca decor pentru gura borcanului (capetele inelului sunt prinse cu o capsă)

Masca e înaltă de 5.5 cm si pe marginea de sus (smirgheluită în prealabil, să nu taie/zgârie, am aplicat, la cald, silicon albastru cu sclipici. 

Pentru ca masca pentru mini borcan să nu fie total banală am confecționat un fluturaș, decupat din aceeași doză (după ce l-am colorat l-am lăcuit).

Neavând cutii de metal pe care să le pot transforma în ghiveci sau mască pentru un ghiveci am ales să confecționez ceea ce se vede în fotografiile de mai sus.

Nu am uitat de foto cu doza din care am decupat, doar că programul pe care-l folosesc să editez fotografiile permite mai puține editări decât am nevoie uneori și aș fi întârziat și mai mult la joc.

Am încercat să folosesc programele sugerate de câteva colege de joacă dar nu mă descurc...

Productie si reciclare aluminiu

Recipientele metalice pentru băuturi sunt confecționate din aluminiu, un metal versatil, utilizat în multe ramuri industriale. Extragerea bauxitei din sol și extragerea aluminiului din bauxită se face prin procedee periculoase pentru mediu (apă, sol, aer) și cu un consum enorm de apă și energie.

Se spune că:

- aluminiul poate fi reciclat la infinit și nu-și pierde proprietățile;

- în numai șase săptămâni, o doza de aluminiu dusă acum la reciclat va trece prin tot procesul de reciclare și va reveni pe raftul magazinului;

- prin reciclarea aluminiului se economisește 90% din energia necesară producției, dacă e folosit în locul materiilor prime;

- prin reciclarea aluminiului se utilizează numai 5% din energia necesară pentru producerea de metal nou din minereu, și sunt produse numai 5% din emisiile de CO2;

- prin reciclarea unei tone de aluminiu nu se mai emit în atmosferă 9 tone de CO2 (cantitate echivalentă cu a conduce 40 de mii de km cu mașina);

- dacă sunt aruncate în natura sau ajung la groapa de gunoi, dozele din aluminiu se degradează în 500 de ani sau mai mult;

- la nivel mondial se folosesc anual peste 80 de miliarde de doze de aluminiu.

(sursa: hartareciclarii.ro)