Extratereștrii propun noua Constituție - Happy Weekend! 34

- participarea la vot este obligatorie, potrivit legii;

- cetățenilor României le este garantat dreptul la sănătate fizică și mentală, precum și la hrană sănătoasă, care să nu conțină substanțe toxice și otrăvitoare;

- statul român este obligat să recupereze şi să treacă în proprietate publică toate proprietăţile restituite şi retrocedate prin încălcarea legii şi a intereselor poporului român;

- statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent. Neîndeplinirea acestei obligații dă dreptul cetățenilor să ceară dizolvarea Parlamentului și demisia Președintelui României

Ce mare lucru dacă sunt urmărit pretutindeni?!

Pornind de la un text scris de lili3d, am citit despre distrugerea mentală a românilor AICI. 

Între altele, scrie despre cum unii români spun că ce mare lucru că sunt filmați pe stradă, în magazine și pe mai știu eu unde cât timp nu au nimic de ascuns, cât timp nu fac nimic ilegal. Astfel de afirmații fac oameni de la care, personal, aveam unele așteptări, în sensul că mă așteptam să fie apărătorii unor principii - pentru că, altfel, se bat cu pumnul în piept că sunt apărători ai drepturilor omului, că sunt împotriva cenzurării Internetului. Or, între aceste “drepturi ale omului” e inclus și dreptul la intimitate. Faptul că “nu fac nimic ilegal” nu înseamnă că nu am nimic împotrivă dacă sunt urmărit pretutindeni! Am!! Nu vreau să fiu urmărit oriunde, oricând!

Pe motiv că se luptă împotriva terorismului s-a ajuns până la scanarea corpului uman în aeroporturi! E atât de absurdă o astfel de măsură încât nu pot să cred că așa mulți oameni o iau de bună! E ca și faza cu interzicerea vălulului islamic pe motiv că sub acest văl se poate ascunde un terorist! Ca și cum teroriștii nu ar putea găsi alte metode de a plasa bombe în puncte pe care le consideră strategice! O teroristă nu trebuie să se ascundă sub văl dacă vrea să arunce în aer un autobuz plin cu oameni, ca exemplu. E suficient să se costumeze în femeie gravidă și să urce în autobuz! Se vor găsi mulți cetățeni care, politicoși, îi vor oferi un loc pe scaun. Faptul că mii de camere video urmăresc cetățenii pas cu pas nu ne vor salva de la un eventual atac terorist! E o copilărie să creadă cineva așa ceva! Camerele video nu sunt montate împotriva teroriștilor, cum încearcă unii să le inoculeze idei naivilor! Pentru ce sunt, totuși, montate? Pentru a prinde “găinari”: hoți mărunți, șoferi care încalcă reguli de circulație și alte chestiuni de gen. Și mai sunt montate în ideea că se pot afla unele informații despre anumite persoane de interes: unde sunt la un anumit moment, cu cine sunt și ce fac. Iar cel mai absurd motiv este acela că se dorește a da bani - mulți bani! - unor societăți care produc astfel de echipamente (a se înțelege clientelă politică) - și e cel mai tragic motiv! Părerea mea.

Cei care cred că supravegherea gen “big brother” e pentru siguranța cetățenilor obișnuiți e naiv cu diplomă! Și, să-mi fie iertată observația: de la o anumită vârstă naivitatea se numește altfel!

  

Cel mai lung poem de dragoste

În anul 2009, World Records Academy, a omologat poemul Luceafărul, scris de Mihai Eminescu (15.01.1850, Botoșani - 15.06.1889, București), ca fiind cel mai lung poem de dragoste din lume. Toate cele 98 de strofe ale creaţiei eminesciene sunt traduse în limba engleză.

Pe pagina oficială a Academiei Recordurilor Mondiale (World Records Academy) se precizează că poezia lui Eminescu poate fi descrisă simplu (ca pentru generaţia YouTube de astăzi) ca o combinaţie între “Pe aripile vântului”  -  datorită caracterului romantic - “Star Trek” - pentru elementele de science fiction - şi “Love Story”. În baza acestor argumente, cei de la  WRA spun despre Luceafărul că poate fi considerat atât un poem romantic, cât şi unul modern, al mileniului trei.

Fuga este sănătoasă

Născut pe la mijlocul primului mare război, Angel a învățat să folosească praștia, făcută pe măsura lui, încă de la vârsta de patru ani. Pe la vârsta de șase ani își confecționa singur arma și își exersa tirul pe vrăbii, ulii, șoareci dar nici pisicile nu scăpau; ochea și fructele din copaci sau acoperișurile caselor. Buzunarele pantalonilor îi erau mereu pline cu pietre de diverse mărimi și praștia o purta la brâu, să o aibă mereu la îndemână.

- De ce omori tu, Angel, vrăbiile? Sunt și ele suflețele - încerca mamă-sa să-l domolească.

- Învăț să ochesc pentru că merg la război - era răspunsul lui unic.

Pierduse în război un bunic, trei unchi și alte câteva rude. Știa el, din discuțiile surprinse între adulți, că la război știi că pleci dar nu știi dacă te mai întorci acasă și trebuie să știi supraviețui: să poți ținti cu precizie dușmanul, să-l dobori; trebuie să știi să vânezi și să pregătești vânatul, că poate n-ai mâncare sau poate ți-e frig…

N-a mai plecat Angel la război, dar a crescut devenind maestru în mânuirea praștiei. Nimeni nu ochea mai bine ca el și de la mai mare distanță.

Într-o dimineață, tată-său l-a trimis la Dunăre, unde un consătean aduna scoici de pe canale și le vindea amatorilor. I-a zis să-l înhame pe Roib la căruța mică și să plece să aducă vreo doi saci cu scoici din cele mari, verzui și netede.

Angel abia aștepta, că-i plăcea să mâne calul și se ridica praful de pe ulițe în urma lui. Roib era un cal scund și solid, maroniu-roșcat și la glezne avea părul mai lung, de parcă era încălțat cu botoși. Era calul cel mai puternic din sat și cel mai frumos, așa se lăuda băiatul. L-a înhămat repede și s-a întins la drum. Drumul lung, afară cald, nu alerga calul dar căsca gura în toate direcțiile, după vrăbii, să dea după ele cu piatra. Legase frâiele și calul mergea alene, singur, către Dunăre. Totul părea amorțit, doar scârțâitul osiilor se auzea și niciun fir de iarbă nu se mișca, doar firele de praf se ridicau alene și apoi se așezau tăcute. A luat sacii cu scoici și, hai, înapoi - se ridicase Soarele și era chiar deasupra creștetului. Grăbi puțin pasul calului și când să pună praștia la brâu, hop! O ciudățenie mică și brun-roșcată se ițește din mărăcinișul aflat pe marginea drumului prăfos și pare că-l scrutează cu ochii ei strălucitori. Recunoaște imediat nevăstuica - mică, subțirică - și înainte ca aceasta să-și retragă capul și să-și vadă de-ale ei, poc! cu piatra după ea, și-o atinge, probabil, că imediat sare nevăstuica și se dă la cal. Angel, îngrozit - știa de la bătrâne ce rea e nevăstuica și cât e de fioroasă cu animalele - aruncă praștia în car și dă bici calului care, neașteptându-se la așa tratament, se cabrează scurt apoi o ia din loc smucind căruța și aproape răsturnând băiatul peste scoici. Angel îndemna la fugă animalul care nu era obișnuit să alerge în așa hal și tot privea peste umăr: nevăstuica nu se lăsa, alerga după el - în stilu-i caracteristic: ondulatoriu și rapid - prin colbul ridicat nori; un animal de pradă, carnivor, mic și feroce, despre care unii oameni cred că ucide și fără motiv, nu doar pentru a se hrăni.

Începuse un ocol Angel, de teamă că va duce nevăstuica la cotețele din ograda părinților, la animalele din bătătură! Și nu-i iese din minte povestea cu nevăstuica ce împletește cozile vitelor și le lasă fără lapte, și trebuia chemată dada Ioana, să le descânte și dada era destul de bătrână și dacă vitele mureau de la mușcătură vai de el va fi atunci! Și fugeau Angel și calul de speriaseră tot satul! Asudat și plin de praf a ajuns acasă, a coborât pripit, și-a sucit o gleznă dar a reușit să închidă poarta și încerca să astupe crăpătura dintre porți. Tată-său l-a calmat și Angel abia putea explica, gâfâind - aruncând priviri printre uluci - ce a pătimit cu fiara. Tare a mai râs tata și tare au mai râs ceilalți bărbați de superstiția lui și roșu ca racul fiert devenea fața lui Angel, și se rușina băiatul, însă tare bucuros era că a scăpat cu chipul întreg din confruntarea cu nevăstuica și n-a adus-o la gospodărie. În acea seară a pus praștia în cui și nici că a mai dat-o jos de-acolo!

Ușile oportunităților nu trebuie deschise cu piciorul

Un crainic și moderator TV, Hug Downs, povestește:

Am întâlnit un individ care a lucrat în televiziune - un om agresiv și extrem de ambițios, aflat la începutul carierei. Agresivitatea lui era aproape patologică. Încerca să urce în ierarhie profitând de ceilalți și prin ceea ce numesc “a deschide ușa cu piciorul”. Inițial, acest individ a avansat în carieră, dar oamenii pe care îi înlăturase, oamenii de care profitase, oamenii pe care îi jignise pe parcursul urcușului său egoist - toți aceștia nu l-au uitat. Ei îl respingeau în unanimitate. Atunci când s-a impiedicat, așa cum ni se întâmplă tuturor uneori, acești oameni pur și simplu s-au dat la o parte și l-au lăsat să cadă.

Dacă deschizi o ușă lovind-o cu piciorul e foarte posibil ca aceasta să se trântească înapoi și să te lovească în față.

(de la Dale Carnegie citire)

Evoluționism: cercul s-a închis?

(pamflet)

Teoria lui Darwin se bazează pe transformarea treptată a omului primitiv - omul de Neanderthal într-o fiinţă mai dezvoltată - în Cro-Magnon (un reprezentant timpuriu al Omului contemporan din Europa) şi, apoi, în omul modern, care socializează, în principal, prin intermedul diverselor aparate. Azi nu se mai spune că a evoluat cel care are cont pe Facebook, ci acela care are cont pe Wikipedia.

În ideea evoluționismului lupta violentă e cea care face să rămână numai cel mai puternic, cel mai adaptat; adică: scapă cine poate. Totodată, evoluționism înseamnă “cel puternic îl stăpânește pe cel slab”.

Reflexii în oglindă - Picături de xenon

detaliu foto

Pentru a participa, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai "vazut in oglinda ta", (poate fi si cea retrovizoare) si inscrie articolul la "Reflexii in oglinda".

Pachet de draci! Sau de diavoli tasmanieni?

Habar n-am cum arată un pachet de draci! Habar n-am cum arată un drac, și nici n-o sa am! Dar așa simt ca ar trebui să fie un pachet de draci: ca mine. Sau pachet cu draci? Sau cu diavoli? Nunu! Sper că nu cu diavoli tasmanieni! Oare de ce le-o zice diavoli acestor animaluțe? Ce-am citit despre ei, diavolii - de văzut n-am văzut (la TV) decât până la un punct, când operatorii încep să filmeze prada în care-și înfig diavolii colții lor mulți! - nu mi s-a părut că ar avea comportament drăcesc (dar nu știu să definesc drăcesc). Aha! Poate le-o zice diavoli din cauza țipetelor pe care le emit și care - se zice - i-au speriat pe primii europeni ajunși în Australia / Tasmania?! Așaaa... da... De-aș da drumul țipetelor din mintea mea cam așa, cred, s-ar auzi! Dar nu-s neagră ca ei și nici temperament rău - ca ei - n-am. Sau poate am, și nu-mi dau seama?! S-ar putea să am! De-aș fi avut laptop care să funcționeze (vorbă să fie!) precum computerul (a se citi cum se scrie) acum... nu l-aș mai fi avut decât ca piese de schimb, într-o cutie... de gunoi!

Miercurea fără cuvinte - Supărat pe lene

Postarea participă la Wordless Wednesday! (35)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Cine dorește să participe postează pe blogul său o fotografie (sau o serie de fotografii) care să vorbească fără cuvinte apoi scrie linkul în tabel, la Carmen, Intre vis si realitate.

Happy WW!

Krakatau

Pe Terra exista aproximativ 1300 de vulcani activi, între care circa 500 sunt vizibili, ceilalți fiind submarini. Vulcanul care nu a erupt în ultimii zece mii de ani e clasificat ca vulcan adormit; vulcanul care nu a erupt în ultimii 25 de mii de ani e clasificat ca fiind vulcan stins.

Krakatau este un vulcan activ din Indonezia, situat în arhipelagul Malay în strâmtoarea Sunda între insulele Java şi Sumatra. Suprafaţa insulei se extinde la 10,5 kmp. Înălţimea vulcanului este acum de 813 m, dar înainte de erupţia din anul 1883 a fost semnificativ mai înalt – erupția a distrus și insula și vulcanul, dar s-a format un altul, în anul 1928.

Bună dimineața Soare!

- Și seara bună, Soare! Dar unde e penelul meu?

În ochii pisicilor, toate lucrurile sunt proprietatea lor. (proverb englez)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Dacă doresti să participi, in fiecare luni, publică pe blogul tău, un articol (video, text, imagini) cu aceasta tema si daca vrei să-l impartasesti cu noi  inscrie articolul la "Buna dimineata soare!"

 

Scurtătura prin pădure

Munciseră la porumb până spre seară. Acum s-au retras la umbrar să ciocnească un pahar cu vin negru, puterea ursului. Gazda își cinstea atât ajutoarele cât și oaspeții veniți de departe. Noaptea se instala pe negândite, cu cântec de greieri. Din vorbă în vorbă, mai plesnind câte-un țânțar, mai alungând un fluture de noapte ce se încumeta în lumina lămpii ce atârna în umbrar, se făcu de miezul nopții și a doua zi aveau de mers iar la porumb, tocmai în linia pădurii, la capătul satului. Oamenii s-au ridicat să plece. Exceptând un văr ceilalți stăteau aproape. Vărul, doar, trebuia să străbată mult din sat până acasă, trebuind să ocolească o pădurice din care, uneori, sătenii își mai luau lemne de foc, pentru iarnă.

- Vere, io zic să nu te duci prin pădure - îl sfătuiește gazda, ființă mai temătoare de felul său. Prea a fost cald atâta vreme…

- Da’ ce-are, mă? îi taie vorba. Că doară nu dă ursul peste mine și nici mistreți nu sunt pe-acolo.

- Nu-s! Dar sunt bursucii în căutare de femele.

Vărul râde cu poftă și ceilalti îi țin isonul.

- Și crezi c-o să mă confunde cu una de-a lor?! Râdeau de le săltau cămășile. La câți viezuri am vânat io, nu mi-e frică de ei! Cel puțin zece din neamul lui au pierit de pușca mea!

Când Natura se joacă

Happy Weekend!

Țestoasa cu aspect de pui jumulit

E o țestoasă foarte rară, din familia Pelodiscus sinensis, cu carapace moale. Acestea pot fi întalnite în Asia, mai ales în China, unde fac parte din meniul oamenilor bogați. În general nu au pielea albă dar pot suferi de albinism, motiv pentru care unele exemplare sunt depigmentate. O altă particularitatea a acestor țestoase este faptul că au o brahnie specială in zona buco-faringiană, pe unde elimină urina.

Reflexii în oglindă - La dublu

Pentru a participa, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai "vazut in oglinda ta", (poate fi si cea retrovizoare) si inscrie articolul la "Reflexii in oglinda", la SoriN

Superstiție, de Marin Sorescu

Pisica mea se spală
Cu laba stângă,
Iar o să avem un război.

Fiindcă, am observat,
De câte ori se spală
Cu laba stângă,
Creşte considerabil încordarea
Internaţională.

Bunul-simț, o colecție de prejudecăți?

Albert Einstein (1) a afirmat că bunul-simț este o colecție de prejudecăți dobândite până la vârsta de 18 ani.

Înainte de a acuza pe cineva că nu are bun-simț ar trebui să definim noțiunea. Greu (spre deloc) putem (pot) defini această noțiune deoarece este mai mult un concept filosofic complex și mai puțin o noțiune concretă, clar definibilă. Mai apoi, ar trebui să definim “prejudecată”.

Dante (2) se referea la bun-simț ca fiind viziune practică și realistă asupra lucrurilor.

În istorie, conceptul a fost definit ca sumă de valori umane, treapta cea mai înaltă şi mai sensibilă de manifestare a eului spiritual. Bunul simţ este o stare de spirit şi o condiţie subiectivă a cunoaşterii care asigură împlinirea moral-spirituală a persoanei umane. Este condiţionat social şi cultural, abordabil din perspective multiple, dependent de fiecare epocă şi influenţat de diferitele doctrine filozofice şi morale. Înseamnă gust estetic şi probitate morală, dar şi simţ practic, valori concrete. În limbaj uzual, a te purta cu bun simţ corespunde la a fi rezonabil sau a fi conservator, dar şi a fi voluntar sau nonconvenţional, a avea demnitate.

Miercurea fără cuvinte – Zgomotoasă

Postarea participă la Wordless Wednesday! (34)

Cine dorește să participe postează pe blogul său o fotografie (sau o serie de fotografii) care să vorbească fără cuvinte apoi scrie linkul în tabel, la Carmen, Între vis și realitate.

 

În căutarea puiului de pisică

Într-o seară, spre noapte, pe la ora 23 auzeam un tânguit de pisoiaș. Era deja a treia sau a patra seară de când se auzea - mi-au zis ceilalți. Bătea vântul și norii scuturau câteva picături răzlețe de ploaie. Mi-era tare greu să merg la culcare știind că un suflețel captiv în blaniță se tânguie de foame sau de frică. Sunt tare neajutorați când sunt mici! Și când devin adulți, dar mai ales când sunt mici. Au ca dușmani naturali nu doar câinii, păsările de noapte, șobolanii, ci și oamenii cu suflet hain. În zonă nu erau decât câini și oameni - după știința mea.

Bună dimineața Soare

Lasă grijile, începe să trăiești

Oricare zi e bună pentru a începe și cu atât mai mult o zi de luni!

*

A ajunge să realizezi o împărțire echitabilă între muncă și distracție reprezintă “cea mai mare încercare”, spune Ray Stata de la Analog Devices.

Pe termen lung importantă este familia; nu salariul, nu pachetele de acțiuni, nu o casă de vacanță ci o viață de familie fericită; timpul liber este esențial. Cei mai mulți oameni ar răspunde la fel. Și, totuși, majoritatea oamenilor nu pun în aplicare aceste concepte, nu privesc echilibrul ca pe o prioritate și devin victimele obiceiului de a se concentra asupra carierei, din cauza presiunii imediate pe care aceasta o exercită, și pierd din vedere satisfacția imediată sau pe termen lung care decurge dintr-o viață personală împlinită.

Încercați să nu faceți nimic măcar o oră pe zi! “Irosiți-vă” astfel timpul. Apreciați-vă familia, prietenii, mediul în care trăiți, pe dumneavoastra înșivă, orice vă face să nu vă mai gândiți la carieră.

Munca fizică e o metodă terapeutică: să greblezi frunzele căzute, să tunzi pomii, să plantezi flori. Unii meditează dimineața, când e liniște și se pot destinde; se pot gândi la ziua ce tocmai începe.

Cei dragi sau Parfumul sentimentului de siguranță

S-a născut “la casă” dar părinții au ales - când ea avea vârsta de patru ani - să se mute la bloc. Și-au imaginat că acolo vor fi mai în siguranță copiii lor. Au plătit avansul pentru un apartament cu trei camere și după doi ani s-au mutat. Vecinii erau tineri toți și aveau unul sau doi copii. Cum apărea o nouă familie pe scară, cum toți săreau să ajute la cărat de mobilă - pentru ca nu toate obiectele încăpeau în liftul destul de spațios. Seara udau, cu rândul, zona verde din spatele blocului și curățau terenul de joacă pentru copii. Unul dintre părinți a reușit să aducă două mese de ping-pong, cu picioare din oțel, înfipte în pământ și cu blatul din beton - să nu poată fi mișcată și să nu se deterioreze în timp. Erau montate trei leagăne, doi stâlpi între care copiii legau fileul pentru volei. Pentru porțile de fotbal erau nevoiți să improvizeze și foloseau pietroaie. Un alt părinte a copiat modelul de scrabble dintr-o revistă Pif și l-a realizat din carton, inclusiv piesele cu litere, și copiii îl întindeau pe masa de ping-pong, organizând campionate. Își exersau abilitatea de a învăța cât mai multe cuvinte și erau obligați să știe să calculeze punctajul. Când nu jucau scrabble sau jocuri cu mingea, jucau cărți sau șah - ori pe pături întinse în iarbă, ori pe masa de ping-pong dacă nu juca nimeni. Iarna, părinții udau o parte din teren și făceau patinoar iar copiii, înarmați cu lopeți, curățau gheața în timpul zilei pentru a putea juca hochei, “coada de șarpe”, prinselea sau fotbal pe gheață. În fiecare seară un părinte uda patinoarul pentru ca a doua zi să fie neted, numai bun pentru patinat. Se adunau acolo, iarna, copiii din trei cartiere.

Aerul proaspăt te ucide

Smogul, care era odată atracția inedită a Los Angeles-ului, se întinde acum în toată țara […] iar oamenii s-au obișnuit atât de tare cu aerul poluat încât le vine foarte greu să respire altceva.

Flagstaff - Arizona

Recent am ținut o serie de conferințe prin țară și una din opriri a fost la Flagstaff, Arizona, la 7000 mile deasupra nivelului mării.

De îndată ce am ieșit din avion, am simțit ceva ciudat.

- A ce miroase? L-am întrebat pe domnul care m-a întâmpinat la aeroport.

- Nu simt nimic, răspunse el.

- E un parfum foarte specific cu care nu sunt familiarizat.

- A, trebuie că vă referiți la aerul proaspăt! Cei care vin aici n-au mai mirosit niciodată așa ceva.

- Și ce efecte are? L-am întrebat bănuitor.

- Se spune că face bine la plămâni. Respirați-l ca pe orice aer. Nimic special.

Reflexii în oglindă – Fierbințele

Foto: C.I.

Iarna englezeasca se sfarseste in iulie pentru a reincepe in august. (Lord Byron) Si in unele locuri e vesnic vara. Oare nu-i plictisitor?

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Dacă doresti sa participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai "vazut in oglinda ta", (poate fi si cea retrovizoare) si inscrie articolul la "Reflexii in oglinda", la SoriN

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Miercurea fara cuvinte – Le place si noroiul

Postarea participă la Wordless Wednesday! (33) la Carmen - Intre vis si realitate

HAPPY WW!

Parfum de gospodină

Îmbrăcată în combinezon de antrenament, din fâș, subțire, cu mănuși chirurgicale și cu bonetă de duș pe cap s-a instalat în bucătărie să gătească pentru musafirii ce urmau să vină - prieteni de familie plecați din țară cu mai multi ani în urmă. Când a fost la ei au primit-o cu mulțime de bunătăți și dorea să le ofere același tratament. Prea bună la gătit nu era, dar erau câteva specialități pe care reușea să le execute fără greș. Știa să fiarbă ciorbe, să prepare fripturi, grătare, salate, prăjituri și mult-multe altele - unele chiar sofisticate - dar nu-i place mirosul de mâncare gătită, nu-i place căldura plitei de la aragaz și a cuptorului. Avea senzația că mirosurile de mâncare i se impregnează în piele și în păr și nu mai poate scăpa. Parfumul fripturii nu-i deloc apetisant când îl adulmecă pe piele, în păr, pe haine sau mâini. E teribil parfumul mâncărurilor pe haine, piele sau păr, oricât de savuroase ar fi preparatele, oricât talent ar avea bucătarul.

Pe cât posibil evita bucătăria dar, uneori - ca azi - dorește să trebăluiască.

Vasele zdrăngăneau lovite unele de celelalte, de mobilier și chiuvetă se umplea cu ustensile care urmau a fi spălate în mașină, mai apoi. Roboții de bucătărie zornăiau de zor și tocau, amestecau, zdrobeau legume, aluat, fructe… Ca să nu mai audă zarva și-a pus căștile în urechi și asculta muzică de la mp4 agățat pe sub salopetă. Ledurile roboților de bucătărie păreau comunicatori secreți și o amuza cum arătau luminițele acelea roșii, galbene, verzi - unele statice altele pâlpâind parcă în ritmul melodiei pe care o asculta.