Anul acesta, în România, au fost validate candidaturile a
14 oameni. Între aceștia, câteva nume mă sperie. Da! Sunt cam sperioasă,
teoretic; mă îngrozește
sacrificarea porcilor cu hangerul și unii dintre
cei care candidează pentru funcția de șef de stat. Toți ne vor binele! Să nu le
permitem să ni-l ia!

Cine sunt cei 14 candidați? Klaus Iohannis - președintele în exercițiu, susținut de
Partidul Național Liberal; Dan Barna - candidatul Alianței
USR-PLUS; Mircea Diaconu - actor, candidat independent,
susținut de ALDE și Pro România care au format alianța “Un OM”; Kelemen
Hunor - UDMR; Bogdan Stanoevici, candidat independent,
actor și fost ministru pentru românii de pretutindeni; Ramona Ioana
Bruynseels - Partidul Puterii Umaniste (social liberal); Sebastian-Constantin
Popescu - Partidul Nouă Românie; John Ion Banu -
Partidul Naţiunea Română, stabilit în Statele Unite; Cătălin Ivan -
Partidul Alternativa Pentru Demnitate Naţională, fost europarlamentar
PSD; Viorel Cataramă - Dreapta Liberală; Viorica
Dăncilă - fost prim-ministru, candidat PSD; Ninel Peia -
Partidul Neamul Românesc, fost deputat PSD; Theodor Paleologu -
Partidul Mișcarea Populară; Alexandru Cumpănașu, candidat
independent.
În linii generale,
nu prea avem ce alege, dar vom alege. Unii “pretendenți”, cred, s-au lansat în
această cursă electorală pentru a “fărâmița” voturile alegătorilor, pentru că
șanse reale nu au.
Foști membri din
ultimul fost partid de guvernământ, psd, par a fi în gașcă, doar-doar unul o
avea vreo șansă să tragă, din nou, partidul în față.
Independenții - cu
ghilimelele de rigoare - sunt chiar hazlii când ne spun că ei chiar sunt
independenți; și noi ne facem că-i credem; ce, e vina lor dacă unele formațiuni
politice, mai mult sau mai puțin simpatizate la nivel național, s-au oferit
să-i sprijine? Ei nu refuză sprijinul deoarece - evident! - doresc să câștige
alegerile pentru binele tuturor cetățenilor! Ca independent, în politică mai
ales, n-ai nici cea mai mică șansă de a realiza ceva din ceea ce ți-ai propus
dacă ideile tale nu se potrivesc cu interesele grupurilor care orbitează în
jurul politicienilor.
Discursurile
candidaților, bănuiesc, sunt ca de obicei: sforăitoare. Unul vrea respect
(Kelemen Hunor), altul, între altele, vrea pace între oameni și interzicerea
exportului de lemn (Bogdan Stanoevici, actor plecat în Franța - prin
căsătorie - în anul 1989, revenit în 2011).
Kelemen Hunor, în
sloganul de campanie electorală scrie “Hunor” cu “R” invers: Я. Un joc de
cuvinte, li s-a explicat celor de la g4media.ro: ”Hun” semnifică Ungaria, în
timp ce ultima parte din nume, ”Or”, citită invers, semnifică România. Ce treabă
are Ungaria în alegerile prezidențiale din România știe numai el (și prietenii
lui). Categoric, românii și maghiarii (sunt diferiți de unguri, chiar dacă
mulți au și cetățenie ungară) trebuie să se înțeleagă, la fel și cele două
state, care sunt diferite: România și Ungaria.
John Ion Banu, om de afaceri american, stabilit în SUA, e
candidatul diasporei din Florida, autoproclamat susținător al actualului
președinte american, critic la adresa actualului președinte al României; e susținut
de un partid despre a cărei existență nu am știut până am scris acest text; nu
are, neapărat, un plan, in eventualitatea că va deveni președinte și nici nu
știe prea bine care-i treaba cu politica la București - nici nu cred că-l
interesează, ci cred că știe: șansele lui sunt minime, spre zero, dar dă bine
să zici că ai candidat pentru președinția unui stat.
Ramona Ioana
Bruynseels, de profesie
jurist, fost consilier de stat pentru mediul de
afaceri în Aparatul de lucru al fostului premier Viorica Dăncilă. Zice ea:
“Avem nevoie de o schimbare, e schimbarea necesară României, o femeie în
fruntea țării cred că ar face cea mai mare schimbare pe care o poate simți
România la ora actuală.” De acord, zic, dar schimbare se numește și când dăm
din lac în puț - ceea ce nu ne (mai) trebuie.
Ninel Peia și colegii lui de partid par a avea un
fix: ”fără soroșiști”.
Viorica Dancila se visează “un președinte care va lupta
pentru toți românii” - ca premier n-a reușit; de ce ar crede cineva că va reuși
ca șef de stat într-o republica parlamentară?
Sebastian-Constantin
Popescu s-a născut în 1982
la Balș (Olt), a terminat facultatea de Medicină Veterinară Timișoara (2006);
s-a mutat la București; cinci ani a fost medic veterinar, apoi jurnalist, azi
(și) membru de partid, candidat la președinție.
Viorel
Cataramă, afacerist;
demisionat din PNL și-a înființat propriul partid: Dreapta Liberală.
Alexandru
Cumpănașu s-a evidențiat
în scandalul generat de “Cazul de la Caracal” - atunci am aflat despre
existența lui. “Ori noi, ori ei! România fără clanuri” e sloganul lui de
campanie. Un slogan care mi se pare cel puțin discutabil, în sensul că poate fi
înțeles în mai multe feluri. În “revista” lui de campanie electorală scrie
despre nepoata lui, despre soția lui și despre studii, dar nimic despre cum își
imaginează că “rezolvă lucrurile”. Nu e ca și cum ceilalți candidați ar avea
vreo soluție de rezolvare pentru ceea ce nu funcționează în România sau
funcționează deficitar. Toți au doar dorințe.
Cei pe care nu
i-am amintit separat de “lista candidaților” presupun că sunt mai cunoscuți și
cam toată lumea știe câte ceva despre ei.
Știu exact pentru
cine nu votez, dar oscilez între persoanele pentru care sunt
tentată să votez. Pe ce criterii, oare, se alege neghina de neghină?