miercuri, 21 decembrie 2016

Decembrie 1989 - Decembrie 2016

Crăciunul românilor a fost înroşit de sânge in Decembrie 1989…
De luni (19 decembrie), din pacate, germanii au si ei parte de amintiri insangerate in pragul sarbatorilor de iarna. Viata isi va continua cursul dar amintirile triste vor plana an de an asupra Sărbătorii Crăciunului…
sursa foto: Brasov, orasul sufletului meu

Trei pentru 353. Miercurea fără cuvinte

Miki
Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte! Jocul pornit de Carmen şi continuat de Călin. Sunt invitaţi în joc toţi cei care doresc. Regulamentul e scris pe blogul lui Călin.
(am cules trei poze).
HAPPY WW!

marți, 20 decembrie 2016

Magii de la Răsărit

Craii (magii, regii – cum mai sunt numiti) de la Rasarit, care au urmat Steaua ce i-a condus la Prunc sunt considerate unele dintre cele mai misterioase personaje care apar in Biblie.

In Biblie (Evanghelia dupa Matei, capitolul 2), acestor personaje nu li se pomeneste numele si nici nu scrie cati barbati au fost, dar cercetatorii au emis diferite ipoteze, cei mai multi afirmand ca au fost trei, poate dupa numarul darurilor oferite Pruncului: aur – simbol al regalitatii, smirna – simbol al sacrificiului si tamaie – simbol al spiritualitatii.

sâmbătă, 17 decembrie 2016

Departe. Reflexii in oglindă

Sursa foto: Turism de aventura.

Dacă doreşti să participi, publică într-un articol pe blogul tău o imagine sau un clip pe care tocmai le-ai "văzut in oglinda ta“ (poate fi si cea retrovizoare) şi inscrie articolul la Reflexii in oglindă.

miercuri, 14 decembrie 2016

Ultima frunză. Urma scapă turma. Miercurea fără cuvinte


Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte! Jocul pornit de Carmen şi continuat de Călin. Sunt invitaţi în joc toţi cei care doresc. “Regulamentul” e scris pe blogul lui Călin.
HAPPY WW!

marți, 13 decembrie 2016

Mai avem mult până la democraţie

In România orice pare a fi posibil – daca e si penibil.

La loc comanda! S-au promis fel si fel de reduceri si eliminari de taxe, de anul viitor, 2017. Neeee! Nunu! Promisiunile electorale vor fi respectate din 2018, sa nu avem derapaje economice. Cum?! Si v-au votat oamenii pentru 2018? Desigur, mai bine mai tarziu decat niciodata. Cine stie ce se mai intampla pana la anu’ si… se mai poate amana, omul mai uita, ocupat cu saracia si ajutorul social… sau intelege ca trebuie sa stranga cureaua pentru… plata datoriei externe. Puşchea pe limbă! Totusi, mai verificam, poate scadem si crestem din anul ce vine.
Oooo! Cârcotaşă ce sunt! Se va mari salariul minim! Serios?! S-ar fi marit oricum, indiferent cine castiga alegerile.

N-am scaun

In dorinta de a imbunatati imaginea României peste hotare, in 1968, comunistii au lansat Festivalul International “Cerbul de Aur”, festival care n-a avut o viata lunga, Ceausescu desfiintandu-l in anul 1972. Festivalul s-a reluat in anul 1992 pentru a fi intrerupt in 2009. Anul acesta s-a discutat despre reluarea festivalului, din 2017, un spectacol concurs, care a reunit nume celebre. Sa fie!

In anul 1969 a participat Julio Iglesias, din partea Spaniei – si nu a luat vreun premiu. In acel an, la a doua editie, Luminita Dobrescu a fost prima românca ce a castigat trofeul “Cerbul de Aur”, cu “Of, inimioara”. In 1971, Kiki Dee a reprezentat Marea Britanie; 5 ani mai tarziu, in 1976 lansa Don’t Go Breaking My Heart in duet cu  Elton John, piesa care a ajuns numarul 1 atat in UK Singles Chart cat si in topul U.S. Billboard Hot 100, aducandu-i celebritatea la nivel mondial. In 1997, Christina Aguilera (avea 17 ani) a concurat din partea S.U.A. Despre cei care au sustinut recitaluri sa nu mai zic!

luni, 12 decembrie 2016

Promisiuni electorale

Pe scurt, din patru in patru ani, politicienii români promit o ţară in care vor curge râuri de lapte si miere si câinii vor avea covrigi in coadă.

Pe larg, se promit cresteri salariale, cresterea ajutoarelor sociale, cresterea indemnizatiilor fel de fel. Hm. Indemnizatia de somaj a tot scazut in ultimul timp, de exemplu. Salariul minim pe economie a mai crescut puţin (salariu mai mare, taxe mai mari pentru stat) dar alta serie de oameni a ajuns la “biroul fortelor de munca” – indemnizatia pentru ei o fi suportata din taxele incasate de la cei care (inca) mai au o afacere si/sau care (inca) mai au un loc de munca.

Hm. A crescut alocatia pentru copii?! Nu prea – au crescut preturile la gaz, apa, electricitate – de fapt, nu pretul acestora a crescut, ci al accizelor (bani care ajung in visteria statului), al distribuirii / transportului… Alte sume care sunt purtatoare de taxe pentru stat (si, mai mult sau mai puţin, de la caz la caz, venituri pentru actionari, intre altii).

sâmbătă, 10 decembrie 2016

N-ai zece clase, nu pupi permis de conducere

Parlamentarii români au mai venit c-o… Nici nu ştiu cum să-i spun! Cică nu se mai pot înscrie pentru obţinerea permisului de conducere persoanele care nu au terminat zece clase! Frate! În sărăcia lucie din unele zone ale acestei ţări sunt copii care abia termină opt clase! 
În mintea capul politicienilor români, vinovaţi de cele mai multe accidente rutiere sunt cei care scriu “mi-au” cum zice pisica: miau! Sper că au şi o statistică pe temă! Semnele de circulaţie sunt desene! Le poate înţelege şi cel care ştie să citească doar silabisind cu voce tare!

Măsura aceasta îngrădeşte dreptul la muncă pentru mulţi oameni – eu aşa cred. Poate că mulţi nu au terminat zece clase dar au nevoie de permis pentru a conduce un tractor sau o basculantă, de exemplu, să-şi câştige pâinea!

Felinare, străzi, parcuri, pieţe şi oameni

Ideea felinarelor am preluat-o de la pandhora, si cand am gasit fotografiile nu m-am multumit doar sa le postez pentru ca prea se impleteau multe in mintea mea.

In 1804, prima solutie de iluminat public pentru Brasov a fost utilizarea felinarelor cu ulei.
Descoperirile care permiteau iluminatul public cu gaz de huila se datoreaza lui Philippe Lebon (1791) si lui William Murdoch (1792). Prima strada din lume iluminata cu gaz a fost Pall Mall din Londra, in 1807. Nu stiu cand a fost introdus iluminatul public cu gaz in Brasov, dar pe una dintre laturile Pietii Prundului din Brasov se afla un stalp din fier, ca dovada a iluminatului public cu gaz aerian; inscrisul de pe stalp informeaza curiosii ca a fost lucrat in atelierele fratilor Schiel in Kronstadt.

vineri, 9 decembrie 2016

Culori strălucitoare in deşert. Reflexii in oglindă

Depresiunea Afar (Depresiunea Danakil sau Triunghiul Afar) este o depresiune geologică ce include, între altele, Deşertul Danakil şi cel mai jos punct din Africa, Lacul Assal (în partea centrală a statului Djibouti, 155 de metri sub nivelul mării). Numai râul Awash se varsă în depresiune, unde se termină într-un lanţ de lacuri care au salinitatea crescută.
Depresiunea Danakil (din deşertul cu acelaşi nume) cuprinde teritoriul Dallol, un sit de minerit izolat accesibil doar călare pe cămilă. În Danakil lumina zilei e orbitoare.
Regiunea Dallol este una din cele mai îndepartate şi slab populate locuri de pe Pământ.

joi, 8 decembrie 2016

Testul de omenie lipseşte

Lângă poliţia naţionala a fost infiintata politia locala, in 2011 (cred), cu atributii in ordinea şi liniştea publică, precum şi paza bunurilor; circulaţia pe drumurile publice; disciplina în construcţii şi afişajul stradal; protecţia mediului; activitatea comercială; evidenţa persoanelor; alte domenii stabilite prin lege.

Cica, pentru a deveni politist local se dau fel si fel de teste. Pacat ca nu se da si “testul de omenie”. Desigur, nu prea-ţi da mâna sa fii omenos cu violentii – si nimeni nu le cere – dar sunt cazuri in care violentii sunt asa de la boala, nu de la alcool sau de la “ce jmecheri sunt ei”. Inainte de a fi politist este – sau ar trebui sa fie – om; inainte de orice suntem, in primul rand, oameni – sau ar trebui sa fim.

Cine poate deveni politist local? Din pacate, oricine indeplineste niste criterii minime: ceva gramatica, ceva sport (da, da si ceva legislatie – cel puţin, asa cred!) si un interviu – probabil sunt intrebati de ce vor sa devina politisti locali si ei raspund ceva de genul ”sa protejez”. Or proteja primari sau alti indivizi de genul si se comporta la modul ”era să aveţi o scamă”, dar la cetateni multi dintre ei se dau de parca sunt buricul pământului. E notorie individa din Bucuresti (politista locala), care se credea, probabil, in serialul Chicago P.D. la crime majore” si tragea de-o pustoaica ce-si plimba câinele fara botniţă, câinele nefiind ”rasă periculoasă” conform legii, dar de unde sa stie politista? Ea smucea de fata, ca si cum si-ar fi dorit s-o muşte acel câine. Doar prin faptul ca nu a muşcat-o, in timp ce-i brutaliza stapana, orice individ inteligent ar fi inteles ca acel câine nu-i periculos.

miercuri, 7 decembrie 2016

Din istoria cinematografelor Brasovului

Cinematograful dezvăluie privirii o lume in mai multă armonie cu dorinţele nostre. (André Bazin)

In Brasov au fost candva mai multe cinematografe. Incepand cu anul 2000 au fost inchise rand pe rand.

In vechi documente scrie ca prima proiectie de film la Brasov a avut loc la 5 decembrie 1896 (ar fi prima din Transilvania), la Vila Kertsch, unde aveau loc evenimentele culturale ale vremii si unde azi e construit “Modarom” (vila a fost grav avariata in 1944, in bombardamentele americanilor din ziua de Pasti; in 1970 a fost demolata total).
La scurt timp de la prima proiectie cinematografica mondiala din 1895, de la Paris, brasovenii au avut privilegiul de a vedea peliculele lui Lumiere. In 1898 apare cinematograful “Apollo-Bioscop”, iar in anul 1901 a fost construita o hala de lemn pe Promenada de jos a Brasovului (zona parcului "Nicolae Titulescu" de azi). In acest an, 1901, brasoveanul Emil Toth colinda din sat in sat cu un aparat de proiectie. Avea primul cinematograf ambulant din tara si le arata orasenilor si satenilor din Transilvania filme mute. In 28 noiembrie 1908, a fost infiintat un cinematograf permanent, in sediul fostului (deocamdata) cinematograf Astra (Transilvania Expres nr. 4087, 23 ian 2007).
(In Bucuresti, primele proiectii s-au facut in anul 1890, pe Calea Victoriei, la cinema Lumiere).

Cinematografe rămase. Miercurea fără cuvinte


Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte! Jocul pornit de Carmen şi continuat de Călin. Sunt invitaţi în joc toţi cei care doresc. “Regulamentul” e scris pe blogul lui Călin.
HAPPY WW!
Surse foto
Cinemateca: http://www.bizbrasov.ro
Sala Patria: http://old.mytex.ro
One: cinemaone.ro

marți, 6 decembrie 2016

De Moş Nicolae, La mulţi ani!

Sănătate, armonie şi belşug tuturor celor cu numele Nicolae şi Nicoleta şi toată seria!
Sănătate, armonie şi belşug tuturor celor care sărbătoresc (sa nu) ziua lui Moş Nicolae şi aşteaptă (sau nu) daruri!
Numai bine, tuturor!
♥ ♥ ♥
Sfântul Nicolae din Myra reprezintă sursa primară de inspiraţie pentru Moş Crăciun. El a trăit in secolul al patrulea şi a fost un episcop creştin al provinciei Licia din Anatolia bizantină, fiind renumit pentru faptul că împărţea cadouri oamenilor săraci. Se mai spune că Sfântul Nicolae este Sfântul protector al copiilor si obişnuia să cutreiere la jumătatea lunii decembrie prin aşezările oamenilor şi să se oprească la casele cu copii, unde lăsa daruri "dulci"; era acoperit de roba episcopală, cu roşu şi alb (culorile veşmântului lui Moş Crăciun), şi călărea un măgar. In timpul evului mediu multe biserici au fost construite in onoarea lui prin toată Europa. 

luni, 5 decembrie 2016

A venit iarna

- Te-ai pregătit pentru iarnă, Mitică?
- Da, omule. Chiar ieri am făcut un împrumut la bancă!
○ ○ ○ ○ ○ ○ ○
 - Spune, mă, tot adevărul, că te-au turnat vecinii! De unde ai bani să plăteşti întreţinerea pe lunile de iarnă?
○ ○ ○ ○ ○ ○ ○
 - Bulă, ai citit “Iarna pe uliţă”?
- Doamna profesoară, eu nu citesc nici vara pe terasă şi vreţi să citesc iarna pe uliţă?
○ ○ ○ ○ ○ ○ ○
 - Ce învaţă elfii lui Moş Crăciun la şcoală? 
- Elfabetul.
○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

Săptămâna minunată să fie!

Sursa foto: https://mathieumth.wordpress.com/

duminică, 4 decembrie 2016

Gabarit depăşit. Reflexii in oglindă

Foto: L.K.

Dacă doreşti să participi, publică într-un articol pe blogul tău o imagine sau un clip pe care tocmai le-ai "văzut in oglinda ta“ (poate fi si cea retrovizoare) şi inscrie articolul la Reflexii in oglindă.

Categorii de cetăţeni: fraieri şi “jmecheri”

Angajatii acestia ai statului nu stiu ce legi sa mai inventeze pentru ca ei sa nu munceasca; ma refer aici atat la politicieni (peştele de la cap se împute – şi se curăţă de la coadă) căt si la slujbasii obisnuiti, cu atributii de control, autorizari si altele de gen.


S-au gandit ei si s-au sfatuit, sa scuteasca de pârnaie pe aceia care-s prinsi cu mâţa-n sac – adica nu-si platesc birurile – daca achita datoria si penalizarile. Sa zicem ca e bine… Dar s-au mai sfatuit, in toamna asta, sa bage la plata pe toti aceia care nu-si platesc intretinerea timp de 45 de zile. Gata cu chematul in judecata! Direct executare silita. Adica, furnizorul de apa, gaz, gunoi etc. s.a.m.d. merge hopa-hopa la un executor judecatoresc si da “cererea” – nu mai fac asta reprezentantii asociatiilor de proprietari. Executorul, hopa-hopa, scrie ce-are de scris si trimite fraierului hartia. Omu’ o primeste si, poate, face infarct cand afla ca in 15 zile tre’ sa-si achite datoria la intretinere. Da, e lege din data in 26 noiembrie a.c.

sâmbătă, 3 decembrie 2016

Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi

Azi, 3 decembrie, este Ziua Internationala a Persoanelor cu Dizabilitati… Cati oameni stiu acest fapt? Am aflat abia anul trecut, desi e declarata astfel din anul 1992. Poate ca am mai auzit, dar mi-a intrat pe o ureche si mi-a iesit pe cealalta… spre rusinea mea, dar ma consolez cu gândul ca n-oi fi stiind când este “ziua lor”, dar stiu destule persoane in aceasta situatie pentru a intelege cu ce se confrunta – una dintre prietenele mele era oarba, din cauza diabetului; copilul unor amici s-a nascut cu hidrocefalie; nepotul unei vecine e in caruciorul cu rotile in urma unui accident rutier pentru care nu a fost vinovat; un amic, in tinerete, a vrut sa se sinucida aruncandu-se in faţa trenului si s-a ales cu paralizie de la mijloc in jos (acum “promoveaza” viata mai ceva ca un om sanatos). Prin toti acestia – dar si prin altii – de-a lungul timpului am intrat in contact direct cu mai multi oameni aflati in dificultate si cunosc relativ bine problemele pe care le au. Azi nu mai sunt la fel de implicata dar problemele nu s-au schimbat si nici rezolvat. Am facut impreuna tot ce am putut, dar o mâna de oameni nu poate face cât ar putea face o masă de oameni.

vineri, 2 decembrie 2016

Împlinire personală

Nu ceea ce nu stii te face sa ai probleme, ci ceea ce stii sigur. (Mark Twain)

- Oare de ce x nu lupta pentru implinirea personala? Un curs de dezvoltare personala nu i-ar strica.
Fac ochii mari la persoana care ma bruiaza. In gând, imi scutur capul ca un personaj din desene animate, mirat la culme.
- Ti-a zis ca nu se simte implinit personal?
- Nu, dar imi dau seama… Nu s-a casatorit până acum, nu are un copil, nu are o cariera de succes…
- Ii place ceea ce face. Sunt profesii care nu intra in categoria “cariera de succes” in sensul dat de media, dar cand iti place munca pe care o prestezi nu stiu de ce sa vrei altceva. Cand faci ceea ce-ti place si castigi frumos as zice ca e o cariera de succes. Nu multi se pot lauda ca au reusit sa isi satisfaca pasiunea la locul de munca.
- Ar putea fi sef! A fost propus sa conduca echipa si-a refuzat! Asta, in mod sigur, ar contribui mult la implinirea profesionala.

miercuri, 30 noiembrie 2016

Prin parbriz. Miercurea fără cuvinte

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte! Jocul pornit de Carmen şi continuat de Călin. Sunt invitaţi în joc toţi cei care doresc. “Regulamentul” e scris pe blogul lui Călin.

Foto: L.K.
HAPPY WW!

Lupul in mitologia românilor

Se spune că in această noapte lupii se adună şi pot să vorbească, iar cel care îi aude va muri. Ajunul de Sfantul Andrei este considerat unul dintre acele momente in care bariera dintre văzut şi nevăzut se ridică, aceasta fiind clipa prielnică pentru a obţine informaţii despre anul care vine.

În oricare colţişor de lume unde există lupi există şi legende despre aceştia. In România, pe vremuri, haitele de lupi erau mari – acum, ca şi in alte zone din lume, lupul a intrat in categoria animalelor protejate prin lege deoarece pare a fi pe cale de dispariţie.

Lupul este un animal simbol in multe mitologii. Peste an, românii au mai mult de 30 de sărbători – mai mici sau mai mari – dedicate lupilor, ceea ce înseamnă că pe teritoriul actualei Românii lupul a fost considerat un animal important, mistic. Calendarul păgân ascuns în spatele celui creştin consemneazã multe zile ale lupilor între care cea mai importantă rămâne ziua Sfântului Andrei – legendele spun că in misiunea sa pe tărâmul lupilor apostolul a fost călăuzit de Marele Lup Alb.
Conform unor ritualuri străvechi, de ziua Sfântului Andrei era celebrat Anul Nou al dacilor, ziua fiind numită si “Ziua lupului” (după simbolul dacic al lupului). In unele regiuni ale ţării sărbătoarea se numeşte “Luparia”. Tradiţia spune că in nopţile de 16 februarie şi 30 noiembrie lupii se adună pentru a primi hrana de la patronii lor (ai căror câini sunt): Sf. Petru, Sf. Andrei şi Sf. Trifon (zis Nebunul).
Se mai spune că lupul a fost creat de diavol şi insufleţit de Dumnezeu şi, in momentul însufleţirii, lupul l-a urmărit pe diavol şi l-a muşcat de călcâi – această urmărire se repetă anual, între 1-6 ianuarie.

Sântandrei este o mare divinitate geto-dacă peste care creştinii au suprapus pe Sfântul Apostol Andrei cel Întăi chemat, ocrotitorul României, data celebrării lui fiind 30 noiembrie; in calendar inlocuieşte o divinitate precreştină, personificare a lupului (numele acestei divinităţi s-a pierdut). Noaptea de Sântandrei (29 - 30 noiembrie) şi ciclul de înnoire a timpului, care se suprapun peste perioada calendaristică a Dionisiacelor Câmpeneşti şi cu fermentarea vinului in butoaie la popoarele tracice, păstrează numeroase urme precreştine.
In calendarul popular, noaptea dintre 29 şi 30 noiembrie se mai numeşte Noaptea Strigoilor, când spiritele morţilor ies din morminte şi fac numai rele.
₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪
Numele lupului nu e atestat in dacă şi tracã, dar a fost dedus. In trecutul tracilor de la nordul Dunării (dacilor sau geţilor), lupul a ocupat un loc important. Orice istorie a românilor descrie steagul dacic care avea cap de lup si coadă de balaur. Stindardul dacic avea o semnificaţie spirituală. Pentru Mircea Eliade dacii sunt o confrerie războinică al cărei simbol a fost lupul. Dificultatea ar fi aceea a deosebirii de nume: dacii (lupii, de la “daoi”, cum ii numea Strabon) sunt tracii nord dunăreni din vest, pe când cei din răsărit se numesc geţi. Sunt şi aceştia tot lupi? (in “De la Zalmoxis la Gengis-Han”).
Daos inseamna lup in traco-frigiana. Dacii aveau ca totem lupul şi ei se considerau lupi din vechime. Legenda Marelui Lup Alb, animalul preferat al zeului Zamolxes (Zamolxis s.a.) si protectorul Daciei a fost asimilat, împreună cu vechile obiceiuri, de creştinism şi in special de Sf. Andrei, pastorul lupilor. In satele de munte au mai rămas vechi datini care sunt încă respectate.
₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪
O tradiţie a oamenilor lupi este atestată de Herodot şi pentru neuri, locuitori străvechi ai actualului pământ românesc : „Aceşti oameni au reputaţia de a fi vrăjitori, căci atât sciţii, cât şi elinii stabiliţi in Sciţia spun că o dată pe an fiecare dintre neuri se preschimbă în lup, pentru puţine zile, şi că pe urmă îşi recapătă îndată forma". Practicile şi superstiţiile licantropice au dăinuit din cele mai vechi timpuri până astăzi în România. Obiceiuri care se mai văd şi astăzi prezintă oameni care poartă mască de lup.

Licantropia nu este o invenţie medievala. Vergiliu menţioneaza spiritele pădurii sub formă de vârcolaci, credinţa care face parte dintr-un fond european comun. În general, vârcolacul reprezintã răul care perturbă ordinea firească a lucrurilor şi este generat la rândul sau de o abatere de la reguli. În mitologia româneascã, vârcolacul (licantropul), cel care mănâncă Soarele şi Luna, poate proveni (ca şi moroiul sau strigoiul) din copiii născuţi morţi, nebotezaţi, din fratricizi, din cei care nu respectă tradiţiile, ca exemple. Se spune ca sufletul se poate pierde pe vecie dacă în momentul transformării se întrerupe legătura cu trupul. Lycaon din mitologia greacă este transformat de Zeus în lup pentru că a îndrăznit să practice jertfirea umanã. Licantropia, conform unor cercetări recente ale modului de raportare a doctorilor bizantini la boală, se pare că ar fi de fapt un tip de labilitate psihică.

După Vasile Alecsandri, credinţa în vârcolaci datează la noi de pe timpul dacilor, căci Ovidiu o menţionează, adăugând că vârcolacul este numit în latină vermicolacius.

Vârcolacul se încadreaza în simbolismul devoratorului, al gurii de fiară, o imagine iniţiatică ce duce cu gândul la alternanţa zilei şi a nopţii, la ciclul viaţă-moarte. Gura lupului este grota, întunericul, infernul.
Pe de alta parte, şi in mitologia românească, lupul este o călăuză spre regatul morţilor – in unele bocete se vorbeşte despre întâlnirea cu acest animal iniţiatic care va conduce sufletul omului spre rai.
Indienii americani priveau transformarea în lup şi calitatea de lup singuratic drept o onoare.

In mitologia românească exista şi pricolicii, “oameni-lup”, fiinţe cu trup de lup şi cap de om, sau fiinţe cu trup de om şi cap de lup sau oameni “cu coadă”. Pricolicii – oameni slab dezvoltaţi, stăpâniţi de o agitaţie nenaturală şi foarte agili – sunt in slujba diavolului şi acţionează numai noaptea, in locuri pustii, păduri neumblate sau răscruci de drumuri; pot străbate orice obstacol şi, de regulă, se aşază pe pieptul oamenilor adormiţi. Pricoliciul poate fi înnăscut – al nouălea frate din noua fraţi, zămislit din incest – sau poate deveni pricolici – dacă e blestemat, de exemplu, dacă îşi bea urina sau dacă bea urină de lup.
Artur Gorovei (in “Descântecele românilor”, 1931), scrie că pricoliciul nu trebuie confundat cu vârcolacul, care este o fiinţă jumătate om, jumătate lup şi care e influenţat de fazele Lunii (transformându-se la Lună plină in lup).
(exista si alte variante despre pricolici: de exemplu, ei umblă pe pământ, vărcolacii prin aer; pricolicii pot lua şi forma altor animale etc. şi, precum vârcolacii, pot fi recunoscuţi dacă sunt dintre cei care s-au transformat peste noapte).

O variantă mai salbatică şi mai violentă a pricoliciului, in miturile româneşti, este tricoliciul (om cu păr de lup pe el), pe care Dimitire Cantemir (Descriptio Moldaviae, 1761) îl asimilează francezului loup-garou; scrie cărturarul că această fiinţă ia naştere prin vrăji diavoleşti care transformă oamenii in fiare, luând şi firea acestora. Tudor Pamfile menţionează că denumirea de tricolici este de origine greacă şi că monstrul provine dintr-un lunatic. În credinţa populară tricolicii mai pot fi progeniturile unor lupi infernali care se împreunează cu femei bântuite de coşmaruri senzuale, în păduri, sau lupoaice care se împreunează cu bărbaţi în condiţii stranii şi păcătoase. Uneori se hrănesc cu mânji din hergheliile rătăcite, şi atunci se transformă în mânji-lupi, întorcându-se pentru a decima herghelia din care fac parte.
De Sfântul Andrei, doresc tuturor celor cu nume din seria Andrei, sănătate, armonie, belşug şi viaţă frumoasă! Şi celorlalţi le doresc la fel! 

₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪
surse online:
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/lupul-demon-infernal-i-c-l-uz-divin
https://ro.wikipedia.org/wiki/V%C3%A2rcolac
http://suspans.ro/literatura/opinii/despre-pricolici-si-varcolaci
http://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/sfantul-andrei-traditii-obiceiuri-superstitii-68771.html

marți, 29 noiembrie 2016

Statistici exagerate

Le consider exagerate. Or fi adevarate?
Din vreo 7 miliarde de oameni in cativa ani ar trebui sa mai ramana… zero, daca ar fi sa luam in serios unele statistici care ne arata cati oameni mor pe zi / pe ora si chiar pe secunda (!) din te miri ce cauze.

Potrivit statisticilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, aproximativ 1,4 milioane de oameni sunt victimele celor mai grave epidemii (scrie intr-un articol publicat pe nu stiu unde in anul 2014 – de-ar fi sa caut tot ce s-a publicat pe tema as constata, poate, altceva).

Cand sunt citite separat ai tendinta de a le crede adevarate, dar citite “una sub alta” devin aproape hilare, din punctul meu de vedere.
Ce ciudat suna in gura unui medic sa afirme ca fiecare bucăţică de şuncă mâncată iti scurteaza viata cu noua minute! Nu cu 10 minute, nu cu opt – exact cu 9! Nu-s mare consumator de carne ssau mezeluri si, cu toate acestea, ar fi trebuit sa fi murit pe la 1800.

sâmbătă, 26 noiembrie 2016

La ora apusului, in Zanzibar

Republica Tanganyika constituită în această zonă la 9 mai 1962 a format împreună cu Zanzibar, in 26 aprilie 1964, Confederaţia Tanzania. Zanzibar este un arhipelag de lânga coasta de est africană, in Oceanul Indian, la cca. 41 km de coasta Tanzaniei si la 6 grade sud de Ecuator, arhipelag alcătuit din două insule mari: insula principală Zanzibar si insula Pemba (in nord), in zona aflându-se unele dintre cele mai frumoase plaje din lume.

Nordul insulei este cel mai vizitat de turişti. In zona reciful are culoarea curcubeului si sunt cele mai multe golfuri si plaje frumoase. Coasta de vest a Zanzibarului este fragmentată de recife de corali, plajele sunt mai înguste si apa lângă ţărm este adâncă.

Capitala este Zanzibar City, renumită pentru oraşul vechi, Stone Town, unde a fost una dintre cele mai mari pieţe de sclavi din Africa şi unde poate fi vizitat Slave Market Site. Istoricii au estimat că la mijlocul secolului al XIX-lea plecau din portul Zanzibar circa 60 de mii de sclavi, spre diferite părţi ale lumii.

vineri, 25 noiembrie 2016

Cum intri la etajul doi?

Din categoria “ce mai caută oamenii pe Internet”: “cum spargi un apartament etaj 2”? Aşa e dată întrebarea, dar n-am vrut un astfel de titlu.

Multe mai caută oamenii pe Internet şi prea multe nu mă miră, dar mă supără, oarecum, când ajung pe acest blog cu astfel de “cautări”. De ce au ajuns, bănuiesc: pentru textul Cum fură hoţii din locuinţe.

Mă şi amuză! Mă amuză deoarece persoana care adresează această întrebare nu cred că va avea succes in “profesie” – eventual îşi va asigura cazare si trei mese pe zi gratis. Poate şi acces la vreo bibliotecă. Dar! De va ajunge să fie cazată gratis după gratii, presoana in cauza va putea fi numită “calificată” atunci când iese. Partea nasoală pentru cetăţenii care locuiesc… la etajul doi. Ah! Pentru toţi ceilalţi, de fapt, ce ameţită sunt!

Superstiţii despre lupi in România

La români există mii de superstiţii – unele dintre ele sunt comune şi altor popoare şi, în unele cazuri, înseamnă exact opusul (acelaşi lucru la unii e de bine, la alţii de rău). Unele dintre acestea sunt chiar caraghioase, dar etnografii, folcloriştii, afirmă că există (sau au existat).
Despre lupi mă aşteptam să fie ceva mai… spectaculoase.

Mitologia românească referitoare la originea lupului afirmă că acesta a fost creat de diavol, pentru "paguba" omului. Numai că diavolul n-a putut să-şi ducă opera la bun sfârşit: după ce a modelat lupul din humă sau lemn, nu a mai reuşit să-i dea viaţă. Pentru a ieşi din această încurcătură, el a acceptat pariul cu Dumnezeu: lupul va prinde suflet, dar nu va fi al aceluia “după care s-ar lua să-l mănânce”. De îndată ce a prins viaţă, animalul înfometat s-a repezit la diavol; acesta abia a scăpat ascunzându-se într-o baltă, lăsând însă o bucata din călcâi în colţii lupului. Animalul care trebuia să fie ajutorul diavolului devine duşmanul lui. Momentul culminant al acestei înfruntari se consumă în miezul iernii, in ziua (de Bobotează, mai ales) în care diavolii nu se mai pot ascunde în tărâmul hărăzit lor: apele adânci şi stătute.
Sărbătorile lupilor la români sunt multe şi superstiţiile legate de lupi nu pot lipsi; am făcut o selecţie (numai despre lupi) şi le scriu “pe categorii”.
De Sfântul Andrei
Ziua de 30 noiembrie era denumită Ziua Lupului sau Godinetul şchiop şi multe din practicile ajunului acestei zile şi din ziua respectivă se leagă de lupi.
Ziua de 8 iulie, însă, e numită tot Ziua Lupului sau Precupului (in calendarul popular românesc sunt peste 30 de sărbători dedicate lupului). In aceasta zi (a Sf. Mare Mucenic Procopie, in calendarul creştin-ortodox), legat de lupi, se spune că sunt interzise muncile casnice, secerişul şi torsul; femeile care lucrează de Ziua Lupului riscă să piardă copiii sau să fie atacate de lupi.
Sfântul Procopie (Precup, Pricop sau Pricope) este cel care apără recoltele şi ţine lupii departe, dacă este respectat cum se cuvine.

În noaptea Sfântului Andrei se spune că lupii încep să vorbească, însă cine îi aude este în pericol de moarte. Vor fi atacaţi de lupi şi se vor transforma în vârcolaci. Tot în această noapte, se mai zice, lupul îşi poate răsuci gâtul şi vedea coada; devine mai sprinten şi prada n-are şanse de scăpare.

Dacă in această noapte vitele mugesc înseamnă că vin lupii; pentru a le feri de lupi, gospodarii fac o cruce din ceară şi o lipesc pe cornul drept al vitelor.

Se spune că Sf. Andrei ămparte lupilor prada pentru iarna ce vine. Nu este bine să mături în ogradă sau în casă pentru că vin lupii şi-ţi mănâncă vitele.

Ca să apere animalele din gospodărie de lupi, oamenii îngroapă un drob de sare descântat în pragul uşii grajdului.

Acela care umblă cu pieptenele in ziua de Sf. Andrei va fi mâncat de lup; mai ales femeile se feresc in acea zi nu numai de a umbla cu pieptenele, dar şi de a-i rosti numele.

Filipii

Filipii sunt zeităţi protectoare ale lupilor, despre care nu s-au păstrat foarte multe credinţe.
In credinţa populară se spune că Filipii ar fi fost nişte apostoli care, pe vremea prigonirii creştinilor, au fost aruncaţi într-o groapă cu lupi, de unde au scăpat prin credinţă. Aceşti Filipi ar fi fost şapte fraţi rătăcitori care umblau prin lume şi care aveau puterea de a-i poci sau schimonosi pe cei care nu-i cinsteau.
Aceste divinităţi cu puteri miraculoase au atăt rolul de a pedepsi cât şi de a proteja. Filipii au puterea de a apăra casele de foc, de lupi, de şerpi şi de primejdii în general. În unele regiuni ale ţării se crede că Filipilor li se supun lupii, iar celor care nu le cinstesc ziua aşa cum trebuie lupii le vor ataca gopodăriiile.

Filipii de toamnă

In tradiţia populară, Flipii de toamnă încep la 10 noiembrie şi, de obicei, se ţin trei zile: 12, 13 şi 14 noiembrie. De Filipi, zilele de la începutul postului, nu e bine să torci, pentru că vin lupii.
Unul dintre Filipi era şchiop şi, pentru că tot rămânea in urmă, este sărbătorit cu câteva zile intârziere, la 21 noiembrie. Numit şi "Filipul Şchiop", acestuia i s-a dus renumele de fiinţă răzbunătoare şi neiertătoare. Toţi Filipii te mai pot ierta, dar Filipul Şchiop – niciodată. In ziua de Ovidenie (21 noiembrie, Intrarea Maicii Domnului in Biserică) se celebrează şi Filipul cel Şchiop sau Filipul cel Mare, divinitate arhaică a lupilor şi conducător al cetei Filipilor, ale căror zile preced Lăsatul de Sec. "Filipul cel Şchiop este sfânt. A fost şchiopătat de Dumnezeu pentru că s-a abătut de la dreapta credinţă." (Th. D. Sperantia, Răspunsul la chestionarul de sărbători păgâneşti).
Filipii se ţin cu trei zile înaintea fiecărei lăsări de post. Trei se serbeaza toamna, in ultimele zile ale dulcelui dinaintea Postului Crăciunului Aceştia sunt mai buni.
Lucinul este o sărbătoare pastorală cu dată fixă: 18 octombrie (Sf. Luca, in calendarul creştin-ortodox), perioada constituirii haitelor de lupi în vederea reproducerii. E specifică regiunii Banat şi era dedicată acestei divinităţi care protejează lupii. Scopul sărbătorii este acela de a preveni ca lupii să distrugă turmele de oi sau bovine.

Filipii de iarnă

Perioada cuprinsă între 25 ianuarie şi 2 februarie (in unele părţi ale ţării 29 ianuarie - 2 februarie) este cunoscută sub numele "Filipii de iarnă”. Nedeia Lupilor, de Sfântul Petru de iarnă, se sărbătoreşte la 16 ianuarie (Cinstirea Lupului, când Sfântul Petru, protector al acestui animal, îi stabileşte hotarele şi îi permite să mănânce din turmele oamenilor), iar pe data de 1 februarie e praznuit Sf. Trifon (zis şi cel Nebun) - se zice că e interzis să munceşti în această zi pentru că-ţi ia lupul vitele.

Filipii de iarnă sunt ţinuti mai cu seamă în casele de ciobani şi în gospodăriile în care sunt animale. Aceştia sunt respectaţi pentru protejarea vitelor şi a oilor de atacul lupilor, dar e bine ca toţi să ţină Filipii deoarece se ştie că lupii fac pagube mari, vânând mai mult decât mănâncă.
Ciobanii ţin sărbătoarea ca să nu vină lupul cel şchiop şi să le fure oile. Cu toate acestea, ei nu văd în lup doar prădătorul turmei, ei ştiu foarte bine că lupul e singurul animal ce poate vedea dracii, alungă bolile copiilor şi, alături de vidră, călăuzeşte sufletul mortului spre lumea de dincolo. ”Culcuşul dracilor sunt apele: bălţi, lacuri, gârle; şi fiindcă în ziua de Bobotează se sfinţesc apele, peste noapte nu le mai dă mesii să se pitească, aşa că ei sunt goniţi de lupi, care îi mănâncă mai repede decât pe purcei”. (Th.D.Sperantia)

Perioada cuprinsă între Filipii de toamnă și Filipii de iarnă este dedicată împerecherii lupilor.

Se zice că lupul e câinele Sfântului Petru (29 iunie, Sf. Petru de vară, Filipii de vară, Soborul lupilor), şi unde-i porunceşte el, acolo face pradă. Când se strâng mai mulţi lupi la un loc, de urlă, se zice că se roagă lui Sf. Petru să le rânduiască prada. Se crede că lupul are trei peri de drac pe cap, de aceea e fioros. In aceasta zi de 29 iunie se crede că lupii sunt adunaţi într-un loc anume (de obicei la o răscruce) acolo unde se arată Sf. Petru şi le împarte lupilor de mâncare dintr-o pâine (prescură) ce nu se mai sfârşeşte şi le dă boabe de năut să le potolească foamea, pentru că fără învoirea sfântului lupii nu ar îndrăzni să facă vreo stricăciune în lume.
Despre lupi se zice că sunt şi câinii Sf. Andrei şi Sf. Trifon.

In credinţa populară, în a doua zi de Lăsata secului de Paşte, are loc lupta divinităţii lupilor, Filip cel Şchiop cu Sântoader cel Şchiop, divinitatea cailor.

Superstiţii de Filipi

La fiecare casă, lângă coşul de fum, se atârna câte o secure sau un topor pentru a ţine lupii la distanţă, de animale şi oameni.

Sunt încleştaţi dinţii daracului, se astupă gura sobei (in prima zi de Filipi), se leagă cleştele şi foarfecele cu sfoară, în credinţa că astfel se leagă gura lupului şi nu va mai da iama printre vite şi oi.

De Filipi femeile nu se piaptănă, pentru a nu se îndesi pădurea şi a nu se înmulţi lupii şi, pe vremuri, nu scoateau cenuşa şi gunoiul din casă deoarece superstiţia spunea că, în perioada de împerechere, lupoaicele calcă hotarul satelor, răscolesc gunoiul şi caută tăciuni aprinşi pentru a-i mânca, spre a deveni mai fertile.

Nu se toarce, nu se ţese, nu se prelucrează piei de animale şi nu se spală rufe; dacă spală, totuşi, trebuie să spele cu apă clocotită, pentru că doar aşa vor opări gura lupului.

Pentru a nu atrage lupul nu era pomenit cuvântul “lup”, acestuia spunându-i-se “godinet” sau “gavăt”.

Alte superstiţii legate de lup

- cine vede urmă de lup să mănânce pământ din ea, să aibă pofta de mâncare a unui lup, să-i fie bine trupului;
- când calci in baligă de lup să te fereşeti;
- când te încalţi în pat îţi mănâncă lupii râmătorii;
- să mânjeşti piciorul stâng din faţă al vitei cu baliga pentru că atunci lupul nu se atinge de ea;
- când primăvara – în zonele cu ape – urlă lupii a vrăjmăşie pe deal e semn de viitură mare;
- dacă mergi noaptea pe căi lăturalnice şi te vede lupul – dar tu nu-l vezi – vei răguşi; dacă şi tu îl vezi, e de bine;
- când cauţi vite pierdute să nu mănânci, că le mănâncă lupul;
- cu ficat de lup se vindecă oftica;
(Credinţe şi superstiţii româneşti, de Artur Gorovei si Gh.F. Ciauşanu. Humanitas, 2012)
- se spune că nu trebuie să pronunţi cuvântul lup în decembrie deoarece te vei întâlni cu el. 
În vis, lupii anunţă o trădare în viitorul apropiat.

Surse online:
http://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/filipii-iarna-123160.html
http://jurnalul.ro/timp-liber/culinar/filipii-de-toamna-308665.html
http://traditii-superstitii.ro/traditii-si-superstitii-in-saptamana-filipilor-de-toamna/

joi, 24 noiembrie 2016

13 citate despre oameni

Ce oameni excepţionali trec pe lângă noi, anonimi, şi noi admirăm prosteşte atâţia neghiobi, numai pentru că au vorbit de ei presa şi opinia publică, numai pentru că le-a popularizat numele politica şi literatura. (Mircea Eliade)

Fă ceva minunat! Oamenii ar putea imita gestul tău. (Albert Schweitzer)

Se compara uneori cruzimea oamenilor cu cea a animalelor salbatice, comparatia este jignitoare pentru acestea din urma. (Feodor Mihailovici Dostoievski)

miercuri, 23 noiembrie 2016

In repaus. Miercurea fără cuvinte


str. Piatra Mare
Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte! Jocul pornit de Carmen şi continuat de Călin. Sunt invitaţi în joc toţi cei care doresc. “Regulamentul” e scris pe blogul lui Călin.

Happy WW!

marți, 22 noiembrie 2016

Minciună exagerată

Toti oamenii mint sau au mintit de cel puţin cateva ori in viata – cine zice ca n-a mintit… minte. Minciuni “nevinovate”, din politete, pentru a ascunde unele adevaruri dureroase… Sunt si cei care trantesc minciuni in fiecare zi – si nu ma refer la mitomani. Multe minciuni am auzit la viata mea, dar unele mi-au ramas in memorie.
Cea cu vizita presedintelui american Ronald Reagan e chiar nevinovata pe langa cea auzita in copilarie – zic eu.

Eram in scoala generala, cand inca ne jucam impreuna toti copiii din bloc. La una dintre scari locuia o familie cu doua fete – noi, ceilalti, le consideram puţin ciudate si pentru ca erau foarte suparacioase.
Intr-o vara ne bulverseaza vestea ca fiica cea mare a acestei familii a murit! Cum sa moara un copil pe care l-m vazut la joaca o zi mai devreme?! Agitatie mare in bloc… Vecinii adunau bani pentru flori, sunau la usa familiei, sa afle daca au nevoie de ceva ajutor. La scoala, invatatoarea celei mici a luat bani din fondul clasei, a cumparat coroana si s-a prezentat cu o parte din copii.

duminică, 20 noiembrie 2016

Comemorarea victimelor accidentelor de circulatie

La initiativa RoadPeace (organizatie caritabilă din Marea Britanie, ce acorda asistenta victimelor accidentelor rutiere), prin Rezolutia privind ameliorarea sigurantei rutiere, adoptată la 26 octombrie 2005, Organizatia Natiunilor Unite a stabilit ca a treia duminica din luna noiembrie sa fie desemnata Ziua mondiala de comemorare a victimelor accidentelor de circulatie, pentru a semnala faptul ca acest fenomen a devenit ingrijorator. A treia duminica din noiembrie este 20 noiembrie in acest an.

Degeaba, insa, exista legislatie, degeaba exista o zi de comemorare a victimelor accidentelor de circulatie daca nu se vor deranja toti sa respecte legislatia, sa fie atenti cand conduc sau cand traverseaza (dupa caz). Am vazut adulti, de mână ţinând copii, alergand pe trecere cand culoarea semaforului era rosu – pe motiv ca masina e departe; am vazut adulti, de mână ţinând copii, traversand prin locuri chiar periculoase… In Franta exista o dispozitie – in codul rutier (nu cred ca au abrogat-o) – prin care se permite traversarea pietonilor cam pe oriunde, daca nu exista un loc amenajat la 50 de metri intr-o directie sau alta. In acest mod ii obliga si pe soferi sa circule cu mai multa atentie. In Ro, traversarea este permisa la coltul strazii (cand nu exista o trecere de pietoni in apropiere), in conditii de siguranta, autovehiculele avand prioritate.

sâmbătă, 19 noiembrie 2016

Dintre ai noştri. Reflexii in oglindă

Miki
Pufitică & Johnny
Dacă doresti să participi ,publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip ,pe care tocmai le-ai "vazut in oglinda ta ",(poate fi si cea retrovizoare) si inscrie articolul la Reflexii in oglinda.

Pentru ca zilele acestea sunt lipsita de imaginatie, mai mult decat in alte zile, m-am jucat pe siteul http://www190.lunapic.com/editor/
(reclamatii pentru calitatea fotografiilor nu primesc). 

joi, 17 noiembrie 2016

M-a speriat Luna

Era pe la mijlocul anilor 1990 (nu-s sigura, pentru ca nu le prea am cu memorarea cifrelor). Eram impreuna cu o prietena. In drum spre casa am trecut pe la ea – intr-o comuna din imediata apropiere a orasului – pentru ca voia sa ia ceva de la parinti inainte de a merge acasa. Era seara, pe la opt, poate, si bezna totala in zona – casa era la sosea, la marginea comunei unde nu erau stalpi de iluminat public si casele aveau obloanele trase. Pe cer sclipea o singura stea. In ideea de a nu sparge cineva masina am ramas acolo si ea a intrat.

Era liniste totala. Priveam bezna peste câmpul ce se deschidea in stanga mea. La un moment dat, de dincolo de câmp, se iţeste un punct extrem de luminos ce s-a lungit, ca o raza de laser, până la masina. Mi-am simtit inima-n gât si m-am gândit la un incendiu, dar repede am alungat ideea pentru ca nu erau vâlvătai. Lumina portocalie creştea, se ridica pe cerul de catifea neagra. Intai un semicerc mai mic, galben-portocaliu incandescent, apoi semicercul se tot marea. O imagine fascinanta!