Cel mai vizitat loc din municipiul Braşov este, probabil, Piaţa Sfatului.
Numită cândva Târgul Grâului (denumire atestată din 1520 - numită
în documente Markplatz), Piaţa Libertăţii (in primele decenii ale secolului
XX), Piaţa Sfatului din 1922, Piaţa “23 August” (din 1981) şi din nou Piaţa
Sfatului a rămas “punctul zero” al oraşului.
Zonă comercială
In Evul Mediu Braşovul a fost un oraş comercial renumit, in
care se adunau negustorii români, greci, armeni, turci, italieni, polonezi şi
nemţi. Este momentul in care încep să se dezvolte hanurile, a căror construcţie
o imită pe cea a unei fortificaţii: ziduri inalte, curte interioară şi o singură
poartă de acces.
Marele incendiu din 21 aprilie 1689 aproape că a distrus
oraşul - a fost momentul in care, un timp, negoţul a mers mai greu.
Din cauza
vântului puternic, in câteva ore, arde aproape tot oraşul. Pe lângă locuinţe
(care in cea mai mare parte erau dn lemn), limbile de foc mistuie
magazinele şi atelierele breslelor, Turnul Casei Sfatului se năruie,
fiind afectate chiar şi clădiri izolate precum Turnul Alb şi Turnul Negru
(numit astfel după acest incendiu). Biserica evanghelică Sfânta Maria a
suferit pierderi imense; a ars întâi acoperişul, care din cauza greutăţii s-a
prăbuşit, focul s-a extins apoi în interiorul bisericii, unde au ars mobilierul
şi toate materialele perisabile - dupa acest incendiu a fost numită “Biserica Neagra”.
Oraşul, însă, renaşte din cenuşă, de data aceasta clădirile
fiind ridicate numai din piatră sau alte materiale rezistente la foc.
Din 1364 era organizat târgul anual cu participare largă;
aici erau organizate şi târguri periodice sau săptămânale (vineri) unde veneau
negustori din toată ţara şi chiar de peste
graniţe, Piaţa Sfatului fiind arondată mai multor străzi amenajate special
pentru negoţ.
Mărfurile erau vămuite lângă poarta care se afla in capătul străzii
Vămii (str. Mureşenilor astăzi), pe unde se ajungea direct in piaţă. In 1550
era deja atestată existenţa unui jude al pieţii care, împreună cu subalternii
săi, veghea la bunul mers al activităţii.
Magistratul şi funcţionarii oraşului
vegheau la respectarea ordinii din piaţă, in sensul că fiecare comerciant
trebuia să-şi aşeze marfa in locul stabilit de Consiliul Orăşenesc.
Existau mai multe târguri (şiruri) in piaţă şi in vecinătatea
acesteia: Târgul Boilor (str. Diaconu Coresi), Târgul Cailor, Târgul de Peşte, Târgul
Florilor (pe latura unde este azi “Cerbul Carpatin”) continuat, până la Biserica Neagră, cu Târgul Fructelor; Târgul Putinarilor, Târgul Grâului (în faţa
Bisericii Adormirea Maicii Domnului) şi Sirul Inului (în faţa sediului Băncii
Naţionale de azi, care funcţionează in unul dintre cele trei palate Czell). Pe
partea unde era Banca Albina, paralel cu Casa Sfatului, spre Poarta Schei, era
Şirul Botelor. Şirul Inului se afla în prelungirea Târgului Cailor (str.George Bariţiu
de azi) şi se continua cu Zollstrasse, numită apoi Strada Vămii, apoi Voievodul
Mihai, apoi 7 Noiembrie, azi Mureşenilor.

In cartea sa, Braşovul
de altădată, Sextil Puşcariu ne spune că negustorii aveau şi melci, pentru
amatori – îi vindeau “Sub Bucium”, o piaţă mică, accesibilă şi din Piaţa
Sfatului, numită mai apoi “Prundul Rozelor” (după nemţescul Rosenanger) şi azi
numită Piaţa “George Enescu”.
Numele nemţesc e vechi şi s-a dat când aici era
într-adevăr un prund pe care creşteau tufe de trandafiri sãlbatici. Din Şchei
venea valea în dreptul Sfatului, unde era “Podul Minciunilor”, se despărţea in
două braţe, unul curgând pe Strada Vãmii, spre Braşovul vechi, iar al doilea
spre Blumăna, având albia prin locul Uliţei Căldărarilor. Între cele două ape
era un prundiş cu tufişuri de mărăcini, greu de străbătut. Pe când eram in
clasele din urmă ale liceului, săpându-se temeliile bisericii din Târgul
Grâului şi ale casei din colţul Străzii Căldărarilor cu Strada Coresi, oamenii
au dat de piatră de râu din prundişul ce era pe aici.
Nota: Uliţa
(strada) Căldărarilor se numea astfel de la breasla care-şi avea aici
atelierele; a fost numita şi str. Porţii cândva, Carol II pentru o scurtă
perioada şi acum e str. Republicii, poarta fiind la capătul unde se află
azi “Modarom” (locul unde era fosta poartă a oraşului e marcat azi cu piatră
albă).
Azi, in Piaţa Sfatului se mai organizează târguri, cu
diferite ocazii, şi majoritatea clădirilor au (cel puţin) la parter, spaţii
comerciale sau birouri.
Loc de recreere
Piaţa Sfatului este locul unde se organizează diferite târguri,
spectacole, diferite activităţi culturale - locul unde s-a desfăşurat
Festivalul “Cerbul de Aur” când a fost reluat, in 1992 (întrerupt in 1997 şi
reluat in 2001; ultima ediţie, după reluare, a fost in anul 2009).
Piaţa Sfatului nu a fost întodeauna pietonală. In 1892 a apărut
tramvaiul (mai mult tren decât tramvai), care trecea şi prin Piaţa
Sfatului şi pentru care a fost dărmată Poarta Vămii.
In faţa Casei Sfatului era o staţie pentru autobuzele care
veneau din Piaţa Prundului (Şchei), până prin anii 1980. Şi era loc de parcare
– un mare loc de parcare, unde mereu găseai loc (dar nici maşinile nu erau in
număr aşa de mare ca azi).
Şi, cândva, până prin anii 1970, in Piaţa Sfatului erau pomi:
castani, in principal, dar şi salcâmi - unii îşi amintesc că ar fi fost şi tei
– cică într-o noapte ar fi tăiat toţi pomii, ca hoţii de lemn de azi. Gura târgului
vorbeşte că se are in vedere plantarea de arbori - ceea ce mi se pare destul de
firesc, mai ales că sunt multe bănci şi vara mai e nevoie şi de puţină umbră - nu doar sub umbrelele de pe terasele localurilor.
Fântâna arteziană a fost construită
in anul 1987, anul din care Piaţa Sfatului este pietonală. Între timp s-a scos
piatra cubică şi s-a înlocuit cu nişte… dale (piatra cubică, vorbeşte lumea) ar
fi fost vândută străinilor care ştiu că oraşele cu istorie medievală ar trebui
să păstreze pavajul cât mai aproape de cel original. Prea multe străzi istorice
au fost asfaltate in Braşov…
De fapt… nu ştiu care mai are piatră cubică.
Pe la începutul anilor 1990,
pentru un timp, maşinile (cele de marfă, in special) au mai avut acces in zonă.
Băncile din lemn oferă un loc pentru odihnă sau pentru a pierde
vremea într-un cadru frumos, înconjurat de oameni şi de istorie. Porumbeii încă
mai apar şi in Piaţa Sfatului deşi cele mai multe locuri unde se adăposteau au
fost blocate.
In Piaţa Sfatului e o forfotă zilnică (noaptea e linişte, e
pustie Piaţa - câţiva întârziaţi mai întâlneşti). Ziua, vara, sunt ocupate
terasele, băncile şi marginile fântânii arteziene. Porumbeii aproape că ţi se
strecoară printre picioare şi zboară, uneori, razant deasupra capetelor.
Sunt aici (şi azi) o mulţime de magazine, restaurante şi
cafenele - pentru toate gusturile. Copii au, şi ei, un loc al lor unde, uneori,
se pot juca cu fel şi fel de maşinuţe; câţiva meşteri îi învaţă să confecţioneze
diferite figurine din baloane.
Locul unde se află acum Restaurantul Chinezesc, era pe vremuri
un loc select de întâlnire pentru elita Braşovului, restaurantul Luther. Era localul pe care-l frecventau
intelectualii - medici, profesori şi, în special, avocaţi. Patronul
restaurantului era renumitul comerciant Ioan Moşoiu, care era considerat un
adevărat fiu al Braşovului, datorită donaţiilor pe care le făcea, în special
pentru liceul Şaguna.
Legende urbane
(sau nu)
Una dintre legende spune că sub caldarâmul Pieţei Sfatului ar fi fost îngropate
cereale. In anii ’950, apoi în 1967 şi 1987, trei camioane s-au prăbuşit în
Piaţa Sfatului, sub pavajul surpat. Atunci au ieşit la iveală gropi de alimente datând din Evul
Mediu, de pe vremea când vechii braşoveni ascundeau provizii pentru vremuri de
asediu. Locul exact al fiecărei gropi era cunoscut doar de trei oameni din oraş
care identificau gropile cu nişte frânghii speciale. Întinzându-le perfect
între colţurile pieţei, în dreptul nodului făcut de către cei ce ascunseseră
alimentele trebuia să se afle o groapă.
Tuneluri secrete.
Se spune ca Piaţa Sfatului ar fi brâzdată de mai multe tuneluri. Trei dintre
ele ar duce la Biserică, iar unul ar ajunge chiar până sub Tâmpa. Cercetările
istorice nu pot confirma exact harta tunelurilor, dar se pare că au existat.
Există in centru mai multe guri de tunel, care au fost astupate in timp, dar arhitectura
de acum a zonei nu permite efectuarea de cercetări. Se spune că aceste tuneluri
erau folosite ca refugiu împotriva atacatorilor, pentru ascuns provizii, dar şi
o parte din bogăţiile oraşului.
Sursa fotografii:
clic pe foto pentru mărire
http://www.landesarchiv-bw.de/; www.delcampe.net/; http://volganeagra.blogspot.ro/;
Mai multe fotografii cu Brasovul in alte timpuri aici:
Bibliografie
Braşov:
scurtă istorie ilustrată a evoluţiei urbane, Dana Jenei, Anca Maria
Zamfir, Gruia Hilohi, Gernot Nusbaecher;
Album monografic. Judetul Brasov, XXX;
Braşovul de altădată, Sextil Puşcariu;
Străzi, case, oameni din Braşov, de Steluţa Pestrea Suciu
Online: casasfatului.ro; http://www.summitbucharest.ro/ro/40.html;
http://www.economiczoom.ro/life-style-hobby/palatele-din-brasov.html;
adevarul.ro; http://monitorulexpres.ro/mobil/?stiri&p=mozaic&sID=132897;