2014-08-29

Reflexii în oglindă. Pe strazi




Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,

Înnebunitele ploi și ploile calme,

Ploile feciorelnice și ploile-dezlănțuite femei,

Ploile proaspete și plictisitoarele ploi fără sfîrșit,

Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile, […]

(din Descîntec în ploaie, de Ana Blandiana)
 Pentru jocul "Reflexii in oglinda"

2014-08-27

Miercurea fără cuvinte! Marea traversare

pe o strada in Cuba" un caine, o pisica matura si trei pui de pisica
Sursa foto: Turism de aventura 
adresa paginii s-a schimbat, foto nu mai e in albume: 
https://ro-ro.facebook.com/ExtremeTravelandAdventure/
Fotografie pentru Wordless Wednesday! (35), la CARMEN
HAPPY WW!

2014-08-26

Obsesia vaccinarii - vaccinul B.C.G.

Gripa tratată corespunzător te ține șapte zile, dacă n-o tratezi te ține o săptămână…

Vaccinurile (în logica lucrurilor) scad capacitatea sistemului imunitar, exact așa cum administrarea de antibiotice prea des crește rezistența organismului la acestea fiind necesare unele din ce în ce mai puternice.

Vaccinările obligatorii - în unele cazuri la naștere - nu sunt o soluție pentru eradicarea unor boli considerate a fi cu impact major. Un exemplu ar fi vaccinul B.C.G., împotriva tuberculozei, vaccin care se face la naștere. Sunt mai mulți cercetători care sunt de acord cu aceasta.

Vaccinul B.C.G (sigla bacilului lui Calmette și Guerin, inventatorii vaccinului) a fost fabricat plecând de la o cultură de bacili Mycobacterulm tuberculosis bovis, de aceea intră în categoria de vaccin viu atenuat. Se face obligatoriu tuturor nou-născuților, la noi în țară, fiind inclus în programul național de vaccinări.
România este singura ţară din UE unde se mai efectuează vaccinarea B.C.G. la naştere.

Profesorul Mande, la 24 octombrie 1967, denunţă deschis neajunsurile vaccinului BCG, la aproape 50 de ani de la descoperirea lui. Profesorul Stephani, de la Universitatea de Medicină din Geneva, a reunit 104 de lucrări, scrise de 82 de autori, despre daunele produse de B.C.G., în care scrie: Acest bacil viu invadează sistemul limfatic, unde se instalează conform obiceiului strămoşului său (bacilul tuberculozei bovine). Nimeni nu poate spune astăzi care va fi evoluţia sa în următoarele decenii. Cauza tuberculozei limfatice generalizate este încă necunoscută”. În urma vaccinării B.C.G., au fost diagnosticate 104 cazuri de otită purulentă, unele din ele fiind complicate cu osteită locală purulentă, cauză frecventă a surdităţii. Profesorul de Microbiologie Jean Basset accentuează şi el, alături de mulţi alţi oameni de ştiinţă, complicaţiile frecvente şi grave ale vaccinului BCG.
Profesorul Lignieres concluzionează: Tuberculoza este cel mai des provocată de însuşi vaccinul BCG; Dr. Scohy se opune nu doar vaccinului B.C.G., dar şi principiului vaccinării (ceea ce i‑a adus multe necazuri…), motivele fiind expuse în revista Des clefs pour vivre (nr 4, august 1994), între care citez:
- După vaccinarea cu B.C.G., nu mai este posibilă depistarea precoce a infecţiilor tuberculoase (!), ci doar într‑o fază tardivă, mult mai gravă. La ora actuală există tratamente eficace pentru TBC şi, dacă ar fi depistate de la început, aceste infecţii ar putea fi vindecate cu antibiotice, fără alte complicaţii.
- Infecţiile tuberculoase depistate la cei vaccinaţi cu B.C.G., sunt mult mai grave şi mai contagioase decât la cei nevaccinaţi, din cauză că acest vaccin provoacă o reacţie de hipersensibilitate întârziată defavorabilă, cu o cazeificare sub formă lichidă, de cele mai multe ori, care diseminează în întregul organism.
- Vaccinarea sistematică din Franţa nu a dus la eradicarea acestei boli, ci dimpotrivă, la o creştere a cazurilor de TBC. În Franţa, de mulţi ani, profesori de Medicină cer renunţarea la vaccinul B.C.G. Doi dintre aceşti medici sunt: profesorul J. Chrétien,  pneumoftiziolog la Spitalul Laennec, Paris, şi profesorul J. P. Derenne, pneumolog la Spitalul Saint‑Antoine, Paris, ambii exprimându‑şi dorinţa de mai multe ori în revista medicală Le Concours Médical.

Pe plan mondial. Studiul OMS - certurile repetate legate de vaccinul B.C.G. au determinat Organzaţia Mondială a Sănătăţii să facă un studiu în India, între anii 1968‑1971. OMS a ales un număr de 209 de localităţi, însumând 360.000 de persoane. Toate persoanele au fost testate la tuberculină iar cele cu o reacţie negativă (nevacinaţi) au fost împărţite în două grupe: una a fost vaccinată şi alta nu, ca apoi să fie urmărite timp de 7 ani şi jumătate.
Raportul OMS, Rapport du groupe scientifique ICMR/ OMS, numero 651‑ Geneve, 1980, a fost următorul: Vaccinul B.C.G. nu conferă nicio protecţie în termenul celor 7 ani şi jumătate de supraveghere, iar tuberculoza a atins mult mai des persoanele care reacţionaseră iniţial la tuberculină, după vaccinare, decât pe cei care nu prezentaseră nicio reacţie. Cu alte cuvinte, cei care aveau reacţia la tuberculină pozitivă prezentau o reacţie de hipersensibilitate întârziată care nu‑i proteja de TBC, pe când cei care nu reacţionaseră la tuberculină nu prezentau această alergie întârziată şi erau mult mai apăraţi împotriva tubercuozei.

Reacţiile adverse şi complicaţiile vaccinului B.C.G.:
‑Abcese locale: apar la locul inoculării, la aproximativ 6 săptămâni de la vaccinare şi sunt considerate ca fiind o complicaţie, dacă diametrul leziunii măsoară peste 0,6 cm;
‑ Adenopatii: la 13 săptămâni de la vaccin, se constată o inflamaţie a ganglionilor regionali, care deseori se infectează, formându‑se abcese;
‑ Osteite şi osteomielite: inflamaţia şi infecţia oaselor, în special a oaselor lungi, care pot apare între 6 luni şi 4 ani de la vaccinare (în medie 12 luni);
‑ TBC: forme grave, diseminate, uneori complicate cu menigită tuberculoasă şi deces;
‑ Otite purulente, soldate uneori cu surditate;
‑Infecţii frecvente ale căilor aeriene superioare şi inferioare: laringite, rinofaringite, otite, bronşite;
‑Afecţiuni reumatice;
‑Scăderea imunităţii;
‑Decesul.
În concluzie, nu este deloc recomandată vaccinarea BCG a sugarilor.

Dacă nu vrei să-ți vaccinezi copilul acesta nu e primit mai apoi în comunitate: la creșă, la grădiniță, la școală etc.. Dar dacă într-o clasă cu 30 de elevi 29 dintre ei sunt vaccinați de ce să nu permiți înscrierea unui copil nevaccinat? Ceilalți sunt protejați împotriva tuberculozei dacă acel unic copil nevaccinat ar contracta boala. Nu e logic? Sau ar trebui sa fie logic, dar logica este ignorată atunci când sunt în discuție bani - mulți bani.

Sursa (si): http://bucovinaprofunda.wordpress.com/2012/12/03/adevarul-despre-vaccinul-bcg-dr-christa-todea-gross/

2014-08-25

Buna dimineata soare! Curcubeul de seara!

Profit că e ora înnoptării și postez fotografii ale curcubeului dublu care s-a lăsat fotografiat de brașoveni în seara zilei de 21 august a.c., după o ploaie scurtă dar viguroasă. :)
Și azi a plouat, dar curcubeul nu s-a arătat!
Sursa foto (toate drepturile aparțin autorilor): Brasov, orasul sufletului meu
Pe pagina de FB sunt adunate multe fotografii ale curcubeului și fiecare autor are numele trecut acolo.

Ganduri despre unii oameni

Moartea lui Socrate şi răstignirea lui Hristos fac parte dintre trăsăturile cele mai caracteristice ale omenirii. (A.Schopenhauer)
Vânătorii de trofee periclitează existența multor specii. Vânătoarea în exces, ca sport sau pentru produse de lux in special, nu e de ajutor geosistemului în general și nu protejează Terra împotriva încălzirii globale sau răcirii globale sau împotriva inundațiilor, cutremurelor, tornadelor sau uraganelor.
Blana aparține animalelor frumoase care s-au născut cu ea, nu oamenilor urâți care o poartă.
Postare inspirată de un articol al Vienelei: Dorinta de a ajuta, ca un fel de explicație pentru motivația care-i animă pe cei mai mulți să fie (sau să pară) mai preocupați de animale decât de oameni.

Sursa foto (toate drepturile aparțin autorilor):
https://www.facebook.com/PuppyArticFox?fref=photo (in febr 2021 link era invalid) 
https://www.facebook.com/pages/Fans-of-Animal-Rights/538495896210987?ref=stream 

2014-08-24

Discutie intre baieti

Ce poți să faci când ești singur acasă, când cei apropiați - și dragi - se tot duc sau nu le e prea bine și nu-i poți ajuta pentru că ceea ce au ei nevoie depășeste puterea unui om?

Poți să plângi - dar la ce-ți ajută plânsul? Se eliberează puțin din apăsarea sufletului, se curăță ochii dar dacă plângi prea mult se și înroșesc ochii, se umflă. Sau poți să râzi! La ce-ți ajută dacă râzi? Se mai eliberează puțin din apăsarea sufletului și te doare stomacul când râzi prea mult și te dor și fălcile și te poți îneca de râs. Nu se rezolvă lucrurile nici când plângi și nici când râzi. Uneori râd atât de tare încât lacrimile îmi cad la picioare! Caut bancuri și citesc; urmăresc filme de comedie și… compilez un dialog, o discutie intre baieti…
- Nu mai pot! Ciocanul lui Thor m-a lovit în frunte, săgeata lui Eros mi-a străpuns inima! exclamă unul dintre baieti văzând frumusețea de fată care tocmai se așezase la o masă vecină, pe terasa aproape goală la ora aceea.
- Și Medusa te-a transformat în prost!
- Dar o vreau!
- Nu-i vorba despre ce vrem noi, ci despre ce vrea ea…
- La fizicul tău… ai mai multe șanse!
- Corect! Dacă-i superficială mă alege pe mine; dacă-i intelectuală te alege pe tine… Sunt mai bine făcut decât tine și - să fim obiectivi! - mai frumușel.
- Tare modest ești!
- Îmi place să mă laud cât de modest sunt! Dar dacă-i intelectuală, cum spuneam…
- Nu mă cunoaște! Toate aleg după fizic!
- Că noi le alegem după profunzimea gândirii, că vrem să mângâiem creierul!
- Unde o fi aterizat nava care a adus-o pe Terra?
- Pe creierul tău!
- Oare ce înseamnă privirea pe care a îndreptat-o încoace? Că s-a uitat la mine?!
- Sau prin tine! Nu te mai holba! încearcă prietenul să-l tempereze, gândindu-se că educația primită în primii șapte ani de viață își dovedesc acum utilitatea: nu pornește pe alei ca un cățeluș după o codiță ridicată - în primii ani de viață fetele învață să nu umble cu coada ridicată și băieții să nu umble după cozi ridicate.
- Oh! Nu s-a inventat un profesor pentru fericire?
- Ba da! Îi zice moartea albă!
- Deși vorbești pe înțeles eu nu te înțeleg…
- Mi-ar plăcea să fii echilibrat!
- Echilibrat?! Sunt om, nu roată de mașină!
Discutia intre baieti s-a terminat și amândoi s-au bosumflat când fata l-a sărutat pe bărbatul care tocmai s-a așezat la masa ei…

Când simţi că eşti trist, priveşte către stele, doar ele te vor face să ţii privirea în sus. (J.W.Goethe)

2014-08-23

Ecaterina Teodoroiu, eroina de la Jiu

- Înainte, băieţi, nu vă lăsaţi, sunteţi cu mine! A murit în clipa când se descoperea spre a îndemna ostaşii cu aceste vorbe.
Ecaterina Teodoroiu s-a născut la 14 ianuarie 1894, în comuna Vădeni, azi cartier în Târgu Jiu, în familia agricultorilor Elena şi Vasile Toderoiu. A început şcoala primară în satul natal şi a terminat-o la Târgu Jiu, unde învăţătoarea a înscris-o în catalog cu numele de Ecaterina Teodoroiu.

În condiţiile declanşării Primului Război Mondial, tânăra s-a înrolat într-una dintre primele unităţi de cercetaşe din Bucureşti, cohorta "Păstorul Bucur", condusă de către Arethia Piteşteanu.
În vara anului 1914 a revenit la Târgu Jiu, activând în cadrul cohortei de cercetaşi "Domnul Tudor". Din iunie până în august 1916, la decretarea mobilizării, Ecaterina s-a aflat din nou la Târgu Jiu, ajutând la îngrijirea răniţilor în cadrul aceleiaşi cohorte "Domnul Tudor", aflate sub conducerea lui Liviu Teiuşanu. Date fiind dăruirea şi angajamentul său, la începutul lunii octombrie 1916, Ecaterina a fost chemată la Bucureşti de către Regina Maria.

Pe 14 octombrie 1916, în timpul primei ofensive germane peste Munţii Gorjului, Ecaterina ia parte alături de populaţia civilă, cercetaşi şi o companie de miliţieni la luptele de la Podul Jiului, concurând la respingerea atacului unei companii bavareze inamice.

Pe 30 octombrie, în timpul ofensivei trupelor germane şi a retragerii trupelor noastre, ignoră orice risc şi-i duce de-ale gurii fratelui său Nicolae, sergent în Regimentul 18 Gorj. Răpus la finele întrevederii de explozia unui obuz, tânăra jură că îl va răzbuna.
La începutul lui noiembrie 1916, Ecaterina îi solicită colonelului Obogeanu, în comuna Dăneşti, să fie primită voluntară într-unul dintre regimentele de infanterie ale brigăzii. Ca urmare, ziua de 4 noiembrie o găseşte cu Compania a 8-a comandată de locotenentul Gheorghe Gheorghiţoiu în marş spre comuna gorjeană Răşina, pentru a ţine piept inamicului pe aliniamentul Târgu Jiu-Brătuia-Răşina-Peşteana. Aici are loc primul episod eroic al tinerei combatante, care, intrând în contact cu inamicul care încercuise compania, a reuşit o eschivă demnă de un cercetaş iscusit: le răspunde nemților pe limba lor că se predă dar pune arma la ochi și ucide câțiva soldați. Datorită gestului ei, care a creat derută în rândul inamicului, scapă de a fi luați prizonieri comandantul companiei, locotenentul Gheorghițoiu și 15 soldați.

Într-o altă împrejurare, relatată de colonelul Jipa, comandantul Regimentului 43/59, Ecaterina a căzut prizonieră împreună cu alţi camarazi, fiind dusă sub escortă spre Bumbeşti. Făcându-se noapte şi profitând de neobservarea santinelei, ea a scos un revolver pe care îl avea în sân şi, fără a avea un singur moment de ezitare, a împuşcat santinela. A scăpat cu o rană uşoară la piciorul drept şi s-a alăturat din nou regimentului său.

În luptele din 6 noiembrie 1916 din apropiere de Filiaşi a fost rănită de un obuz la ambele picioare, fiind evacuată la Bucureşti şi ulterior la Spitalul "Regele Ferdinand" din Iaşi. Cu prilejul vizitei M.S. Regina Maria, aceasta a recompensat-o cu 400 lei lunar, acordându-i totodată gradul de sublocotenent onorific, pentru a-i conferi autoritate în faţa trupei.
După ieşirea din convalescenţă, la 23 ianuarie 1917, Ecaterina a fost încadrată în Regimentul 34/59 Infanterie (cantonat la Codăeşti pentru refacere), în calitate de comandant de pluton în Compania a 7-a, comandată de sublocotenentul Mănoiu, pe care îl cunoscuse în spitalul de la Iaşi.

În ziua de 7 februarie 1917 s-a dus la Iaşi şi s-a prezentat M.S. Regina Maria, rugând-o să îmbunătăţească traiul soldaţilor din Regimentul 43/59 Infanterie. M.S. Regina a ascultat-o cu bunăvoinţă şi apoi a ordonat ca să i se pună în sanie 400 kg sare de bucătărie şi câteva mii de ţigări pentru soldaţi. Aceste daruri Ecaterina Teodoriu le-a împărţit personal la toţi soldaţii din regiment.
În ziua de 14 februarie, în urma unui denunţ anonim la Marele Cartier General cum că în cantonamentul Regimentului 43/59 Infanterie se găseşte o femeie, domnul colonel Lăzărescu, şeful de stat major al Diviziei a II-a a făcut o anchetă. Simţindu-se vizată prin această anchetă, Ecaterina Teodoroiu s-a prezentat în persoană domnului general Broşteanu, comandantul Diviziei a XI-a, şi i-a raportat situaţia sa.
Generalul Broşteanu ordonă efectuarea unei anchete; Ecaterinei i se permite să rămână: Purtarea sa a fost din cele mai morale.

Moartea Ecaterinei Teodoroiu


Pe 4 august 1917, Ecaterina a plecat împreună cu camarazii săi pe front, îmbrăcată în uniforma de sublocotenent şi echipată cu armă, raniţă, cartuşieră, grenade şi sacul cu pesmeţi. În pofida drumului anevoios, a mărşăluit alături de soldaţi, iar pe 20 august regimentul şi-a ocupat poziţiile în tranşeele de pe Dealul Secului.
Miercuri, 22 august 1917, la ora 21.15, unităţile române sunt atacate şi surprinse descoperite de unităţi din Regimentul 40 Rezervă german. Pe timpul retragerii, sublocotenenta Ecaterina Teodoroiu a fost izbită în cap de două gloanţe de mitralieră pe Dealul Secului-Muncel.

A fost înmormântată cu paradă pe 23 august 1917, în valea Zăbrăuciorului, lângă casa viei Apostoleanu, alături de căpitanul Dumitru Morjan, gorjean căzut la datorie cu o zi înainte, în fruntea Companiei a 6-a. La căpătâi i-a fost ridicată o mare cruce de stejar, de către comandantul Diviziei a XI-a.
La patru ani de la moartea Ecaterinei, pe 4 iunie 1921, osemintele Ecaterinei au fost deshumate şi transportate la Târgu Jiu, unde, pe 9 iunie, au fost depuse în cavoul din faţa Primăriei, în aşteptarea unui proiectat monument comemorativ. Sicriul eroinei a fost confecţionat din oţelul unor tunuri capturate de la inamic şi a fost depus într-o criptă betonată din faţa catedralei din Târgu Jiu. Ulterior, deasupra criptei a fost amplasat un monument din marmură.

Casa în care s-a născut Cătălina Toderoiu există şi azi, în Târgu Jiu, în ea fiind amenajat un muzeu dedicat tinerei eroine ce a căzut pentru Patrie în timpul primului război mondial.

Din Ordinul de zi nr. 1 din 23 august 1917
În timpul ciocnirii de ieri noapte pe Dealul Secului a căzut în fruntea plutonului său, lovită în inima-i generoasă de două gloanţe de mitralieră, voluntara Ecaterina Teodoroiu din Compania a 7-a.

Pilda rară a unui entuziasm unit cu cea mai stăruitoare energie, aceea pe care unii au numit-o cu drept cuvânt Eroina de la Jiu, şi-a dat jertfa supremă, lipsită de orice trufie, de orice deşartă ambiţie, numai din dragostea de a apăra pământul ţării acesteia cotropită de duşmani.

Ecaterina Teodoroiu a fost la înălţimea celor mai viteji apărători ai ţării sale şi i-a întrecut prin puterea cu care înfrângând slăbiciunea femeiască a ştiut să dovedească vigoarea bărbăţiei de trup şi de suflet şi calităţile întregi ale unui ostaş îndrăzneţ, neobosit şi plin de entuziasmul de a se face folositoare cu orice preţ. […]

Pentru dragostea-i de ţară, pentru simţu-i rar al datoriei, pentru energia şi avântul cu care şi-a împlinit ceea ce socotea misiunea ei, până la jertfa supremă, o citez la ordin de zi pe Regiment, dând-o ca pildă tuturor ostaşilor.

Nota
În general, legenda creată în jurul Ecaterinei a dat naştere multor neconcordanţe; se pare că, pe alocuri, mitizarea a luat-o înaintea faptelor.
Numele de familie al eroinei: potrivit certificatului de naştere (redat de Ion Mocioi, cel mai apreciat monograf al Ecaterinei), acesta e Toderoiu - Cătălina Vasile Toderoiu. În scrisori, rapoarte, ordine, memorii apar însă mai multe variante: Toderoiu, Teodoroiu, Toderiu, Teodoriu. Contemporanii au receptat, deci, diferit numele de familie al fetei, iar noi redăm întocmai variantele, menţionând că însăşi Cătălina a ortografiat pe nişte cârţi poştale şi albume gen oracol de liceu când Lili Toderoiu, când Lili Teodoroiu. Schimbarea numelui şi a prenumelui a intervenit, se pare, în timpul şcolii, tânăra din Vădeni fiind prezentă în documentele militare şi cu numele vechi, şi cu numele consacrat, şi cu alte forme intermediare.
Vârsta tinerei reprezintă o altă sursă de inadvertenţe: născută la 14 ianuarie 1894 (potrivit aceluiaşi certificat de naştere), Ecaterina ar fi avut, deci, 23 de ani la momentul sacrificiului suprem pe câmpul de luptă. Cu toate acestea, în numeroase documente ale timpului e prezentată drept o „copilă”, iar generalul Ernest Broşteanu notează – vom vedea – că Ecaterina nu are decât etatea de 17 ani. În plus, luând ca referinţă datele oferite de acelaşi Ion Mocioi, doar fratele cel mai mare, Nicolae, a murit pe front în 1916, trimiterile Ecaterinei la activitatea de front a tatălui şi a celorlalţi fraţi fiind voit mistificate.

Surse info: historia.ro, wikipedia.org, enciclopediaromaniei.ro
Sursa foto: ro.wikipedia.org

2014-08-22

Reflexii în oglindă

Lacul Noua, din nou.
Pentru jocul "Reflexii in oglinda"
Sursa foto: https://www.facebook.com/BrasovOrasulSufletuluiMeu/photos_albums

Exista democratie?

Îndoiește-te de toate. Găsește-ți propria lumină. (Buddha)

S-ar putea spune că trăim într-o lume a teoriilor conspirației, de aceea trebuie să avem mintea deschisă și să ne îndoim de orice - și mai apoi să ne îndoim de îndoială.
Una dintre chestiunile care par certe este și aceea că politicienii au ajuns să aibă un singur și comun stăpân: banul. S-a ajuns la a defini seriozitatea unui politician în funcție de câți bani poate aduna (dacă e bogat, alegătorul ar putea presupune că va avea grijă să apere interesele cetățenilor) și nu se mai pune preț pe ideile lor, idei pe care le-ar putea închiria serviciului public.

Alegerile nu mai sunt alegeri ci par mai mult a fi licitații…Vorba lui Mark Twain (30.11.1835 - 21.04.1910): dacă votul nostru ar putea schimba ceva nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm. Da, ni se permite să votăm dar mai sunt alegerile libere? Sau… cât de libere mai sunt? Ar fi chiar culmea ca politicienii să schimbe sistemul care i-a adus la putere!

V-ati hotarat pe cine votati? - Oh! E casi cum as alaege care ins in sevraj sa ma opereze pe creier.

De ce licitații?! Ce au de vânzare politicienii? Fiecare politician ales răsplătește pe marii donatori, pe marii agenți electorali cu diverse posturi care le vor aduce bani mulți, influență și alte beneficii; îi vor numi pe aceștia în consilii de administrație, în ambasade etc.. Guvernul e de vânzare. Și președintele e de vânzare. Când sunt așa mulți bani implicați e naiv cel care se mai gândește la democrație. În politică banii oferă puterea celor cu bani!

Avem democratie?! Spunea Noam Chomsky* despre democratie: Societatea aceasta nu e una democratică și nici nu s-a intenționat să fie. În istoria lumii cei bogați și puternici domină și prea puțini oameni au vreun control asupra propriilor guverne.

În România aproape cert că nu avem democratie ci poliarhie - sistem în care puterea e în mâinile celor care gestionează bogățiile unei națiuni, clasa socială a celor responsabili și restul populației e fragmentat.
Baza democratiei e credința că toți ne-am născut egali și că acea egalitate trebuie acceptată de cei aflați la putere, dar în încercarea de a-și câștiga sau apăra drepturile mulți oameni au fost încarcerați și torturați la ordinul celor care dețin puterea și sunt hotărâți să o păstreze. Între cei care au cu adevărat puterea nu există, cu adevărat, nici măcar unul care să dorească democrația altfel decât la nivel declarativ fiindcă democrația le-ar contesta structurile de putere și autoritatea. Acesta este motivul (sau unul dintre motivele) pentru care oricine apare cu o idee democratică e respins ca nesemnificativ, ori ca fiind intrigant ori extremist sau ceva similar și, astfel, adevărata lansare a dezbaterii publice privind alternativele, este nimicită.

Guvernele trebuie să echilibreze necesitățile întregii societăți, inclusiv pe cele ale marilor afaceriști (marile afaceri produc mulți bani) bazându-se pe etică și responsabilitate morală și socială. Dar corporațiile au devenit mai puternice decât oricând și reprezentanții multor parlamente și guverne au ajuns să emită legi menite să ajute pe acești mari afaceriști să câștige și mai mult pentru că se aleg și ei cu ceva - mai mult sau mai puțin. 

Corporațiile acaparează, prin lege, doar pentru a satisface interesul financiar al proprietarilor lor, mai presus de orice, chiar și mai presus de binele public: tot mai multe vaccinari devin obligatorii (deși în cazul unor vaccinuri nu se cunosc efectele adverse pe termen lung), oamenii consumă antibiotice prin hrana animală (crescătorii de animale fiind obligați prin lege să vaccineze animalele) și astfel se ajunge la rezistența la antibiotice și sunt necesare unele din ce în ce mai puternice și cine să le producă?! Antibioticele puternice au efecte negative asupra organismului și multe alte afecțiuni par să apară ca ciupercile după ploaie și alte medicamente sunt produse pentru a le ține sub control. Vitaminele sintetice sunt recomandate oricui, oricând; sarea iodată devine obligatorie deși nimeni nu știe când un om poate fi afectat de prea mult iod dând în hipertiroidie, de exemplu - și alte medicamente sunt necesare pentru ținerea sub control a acestei afecțiuni… Exemplele pot continua…

Notă
*) Avram Noam Chomsky (n. 07.12.1928, Philadelphia, SUA) este un lingvist și activist politic american, profesor emerit în lingvistică la Massachusetts Institute of Technology (MIT). În lumea academică, Chomsky este cunoscut pentru teoria gramaticii generative și pentru contribuțiile sale în domeniul lingvisticii teoretice. El este cel care a revoluționat întreg sistemul lingvistic modern prin celebrele sale modele generative.
Chomsky a declarat că preferințele sale personale sunt unele anarhiste tradiționale, în bună măsură cu originea în iluminism și în liberalismul clasic și că apreciază socialismul libertarian. Este un simpatizant al anarho-sindicalismului, prin care înțelege un sistem descentralizat de asocieri libere între instituții economice și sociale. (wikipedia.org)

2014-08-21

Monopoly de Transnistria

De mâine Transnistria va fi o mare tablă de Monopoly.

Pentru a marca a 20-a aniversare a monedei transnistrene Banca Republicană Transnistreana va emite monede de plastic ce vor circula în paralel cu bancnotele de hârtie de aceeași valoare.

Monedele au fost create în Rusia și vor fi de diferite forme geometrice și culori, vor avea o rezistență sporită și mai multe elemente de securitate. La fabricarea acestor monede vor fi folosite materiale cu o textură specială, elemente de contur şi microtexte și vor reflecta lumina într-un mod specific atunci când sunt expuse la raze ultraviolete sau infraroşii.
Deocamdată, acest tip de bani nu este produs nicăieri în lume. Aceasta este o inovaţie nu doar pentru Transnistria, ci şi pentru comunitatea bancară internaţională. Monedele au fost create de colegii noştri din Federaţia Rusă, iar noi vom fi primii care le vor folosi, a declarat prim-vicepreşedinta BRT, Olga Radulova, într-un interviu pentru televiziunea transnistreană.
(Info preluată de pe ziarulfinanciar.ro via  pravda.ru)

Unii vor să elimine total banii materiali - pentru a stopa (zic ei) - spălarea de bani, evaziunea fiscală; alții vor monedă electronică (bitcoin) și transnistrenii vor monede din plastic. 

O fi bine, o fi rău…?! Cred că e spre rău când valoarea banilor ajunge să fie calculată la kilogram polistiren (glumesc, evident - sau poate nu și n-am habar?!)
Note:
Monopoly este un joc originar din Statele Unite, introdus pe piață de frații Parker. Numit și Jocul de schimburi comerciale rapide cu proprietăți, numele lui se inspiră din conceptul economic de monopol, adică dominația unei singure entități asupra unei piețe. Jucătorii se mișcă roată pe o suprafață de joc, deplasându-se în funcție de numărul decis de zaruri, mărindu-și averile imobiliare prin achiziționare de case și hoteluri și încasând chirii de la adversarii săi, scopul final fiind de a-i împinge pe aceștia spre faliment. (wikipedia.org)
Bitcoin este un sistem de plată electronică descentralizat și o monedă digitală creată în 2009 de Satoshi Nakamoto. Construcția monedei Bitcoin permite deținerea și transferul anonim de valoare. Bitcoinii pot fi salvați pe un computer personal sub forma unu fișier portofel sau pot fi stocați cu un serviciu de portofel a unei terțe părți, iar în ambele cazuri bitcoinii pot fi trimiși prin intermediul internetului oricărei persoane cu o adresă Bitcoin. Topologia de la egal la egal și lipsa unei administrații centrale fac nefezabil ca o autoritate, un guvern, etc. să manipuleze valoarea Bitcoinului sau să introducă inflație prin producerea lor.
În luna februarie a anului 2014 existau peste 12.000.000 bitcoini. La prețurile curente, valoarea cumulativă a monedelor Bitcoin emise (indicator echivalent cu capitalizarea de piață) depășește 7 miliarde USD. (wikipedia.org)

Bikini și politică

Vrei să porți bikini trebuie să plătești! Nu aici, în Goa!
În Goa (India), ajung anual circa trei milioane de turiști, din mai toate statele europene.
Ministrul turismului din Goa a propus interzicerea costumelor de baie din doua piese și a fustelor scurte pentru turistele străine. A propus, de fapt, interzicerea cu desăvârșire a bikinilor (n-a specificat, însă, că dorește ca și străinele să facă baie îmbrăcate, precum cele mai multe autohtone - poate le vrea goale, pe plaje speciale); expunerea goliciunii - zicea el - nu se potrivește culturii indiene și un astfel de comportament le pune în pericol chiar pe ele.

Dacă ideea acestor politicieni se materializează cele care vor să se plimbe în bikini pe plajele din Goa vor trebui să plătească (se gândesc ei la un tarif între 12-24 euro: diferențiat - mai puțin pentru femeile care arată bine și mai mult pentru cele care nu arată prea bine - sau încă nu s-au hotărât la tarif? - și vor sta pe plaje special amenajate (ca țarcuri?!)  pentru turistele cu bikini. Le vor interzice tanga și bărbaților și îi vor trimite pe plajele speciale? Cu sau fără plată? Alături de femei sau separat?!

Cei din opoziție (politică) strigă tare că nu e doar o încălcare a libertății indivizilor dar și dorința partidului de la putere de a privatiza plajele și de a încasa bani din concesiuni.

Unii preferă să nu vadă pe plajă bikini alții din contră: vor să vadă pretutindeni și… sunt de pamflet:

Un primar român de la malul mării e probabil să se orienteze și el spre plaje private special amenajate pentru puștoaice care au împlinit vârsta de 18 ani, evident, și care vor să fie văzute în compania lui, visând că vreun mascul de vârsta tatălui le va remarca și sponsoriza.
Ca primar o fi bun, n-am idee, dar ca bărbat mi se pare cam… nefericit. Se comportă ca un fost adolescent plin de coșuri pe care fetele îl ignorau (nici măcar nu făceau mișto de el) și acum vrea să adulmece și el ceea ce i-a lipsit în adolescență și în tinerețe. El n-ar interzice bikinii, ba chiar i-ar declara obligatorii pentru anumite plaje cel puțin. Un bărbat sigur de sexualitatea lui nu se comportă… ca primarul în cauză. 
Sunt psihologi care afirmă că activitatea politică intensă scade libidoul; bărbații se efeminează și femeile capată un aspect masculin (hm… parcă-parcă e ceva adevăr în această afirmație dacă urmăresc cu atenție personajele din politica românească - și nu numai).

Unul vrea să facă bani pe funduri cu bikini altul vrea anume faimă tot cu funduri și bikini.

2014-08-20

A ta e mare! A ta e mai mare!

Oficialitățile londoneze și italiene se ceartă cu privire la unde este rata criminalității mai mare.
Biroul britanic pentru străini îi avertizează pe cetățeni - dacă vor să-și petreacă vacanța în Italia - că există risc mare de a fi jefuiți mai ales în gara Termini (Roma), în autobuzul 64 care merge spre Vatican dar și în trenul care face legătura Roma-Fiumicino (aeroport).

Oficialii italieni din Roma se supără și le dau britanicilor replica: La Londra e mai periculos din punct de vedere al criminalității! și își avertizează cetățenii cu privire la pericolele ce i-ar putea aștepta în anumite cartiere londoneze.

Romanii primesc cu bucurie turiștii britanici dar se simt ofensați de astfel de avertismente care dau impresia unei superiorități inexistente, de fapt. Un fel de “râde ciob de oală spartă” - zic eu și mă gândesc: deci știu și ei cum este să fie acuzați că turiștii sunt în pericol de a fi jefuiți când ajung în vacanțe pe acolo. Ce ție nu-ți place altuia nu-i face
*
Reprezentanții statului român pedepsesc furtul din buzunare pentru că nu suportă concurența. În școlile românești se face și educație civică… sperându-se la o schimbare de percepție.

Miercurea fără cuvinte. Spre orizont

Fotografii pentru Wordless Wednesday! (34), la CARMEN, unde este tabelul pentru participarea la joc.
Sursa foto: Turism de aventura (albumul “Kenya-Zanzibar iulie 2014”) 
adresa paginii s-a schimbat, foto nu mai e in albumele actuale:
https://ro-ro.facebook.com/ExtremeTravelandAdventure/
HAPPY WW!

2014-08-19

Legenda Nerei

Se zice că demult de tot, când soarele se întâlnea în fiecare zi cu luna, iar stelele erau aproape să le culegi cu mâna, trăia în pădurile de pe aici, un mândru şi falnic fecior, puternic ca bradul. Vânător iscusit, cum altul nu era, el săgeta uliul din zbor şi ciuta din fugă.
Într-o bună zi, aflat la vânătoare chiar in inima pădurii, întâlni o minunăţie de fată cum nu mai vazuse şi mult se minuna feciorul de îndrazneala fetei de-a bate inima pădurii, pe acolo pe unde fiarele sălbatice erau la ele acasă; dar mai mult şi mai mult s-a speriat când în zilele celelalte, întâlnind-o, simţi cum inima-i bate să-i iasa din piept. Şi-aşa, nu după mult timp, numai pădurea fu martora iubirii lor curate căci, pasămite, şi copila îl indrăgise din prima clipa.

Tatăl fetii, stăpânul acestor locuri, băgând de seamă că mai tot timpul copila şi-l petrecea în mijlocul pădurii, puse iscoade s-o urmărească, şi când află de dragostea dintre pădurar şi fată, mâniat la culme, trimise potera să-l aducă în lanţuri pe flăcău, că vezi bine, singura-i copilă era peţită de boieri, sosiţi cu alai să-i ceară mâna, iar fata îi refuzase îndrăgind un simplu flăcău fără stare. Hain la suflet, credea că, odată întemniţat, copila va uita iubirea-i curată şi-şi va alege de mire un boier de neam din cei ce-i tot dădeau târcoale.

Nici rugăminţile, nici plânsetul fetii nu-l înduplecară, ba mai rău, îl aruncă pe flăcău într-o grotă din inima muntelui şi puse să i se zidească intrarea. Şi-n seara nunţii, când o pală de vânt aduse dinspre munte chemarea tânguitoare a flăcăului ferecat, cu lacrimi şi jale copila se ruga la zâna cea bună s-o ajute.

 

















La rugaminţile-i fierbinţi, văzând cât de mare-i era dragostea, zâna cea bună o transformă într-o şuviţă de apă cristalină pentru a se putea strecura din piatră în piatră spre inima muntelui; şi fata a început să-şi caute iubitul şi-n ajutor să-i vină sfredelind temniţa de piatră. Trecură ani şi ani, şi Nerganiţa, cu dragostea-i nestinsă, străpunse muntele câtu-i de mare, pătrunse în cele mai tainice unghere şi-n cele mai ascunse cotloane până când în faţă nu-i mai rămase decât câmpia largă. Şi înțelegând că drum de înapoiere nu-i, lăsă să-i rătăcească unda în câmpie, purtându-i povestea de iubire iar mărturie peste timpuri rămaseră cheile ce spintecă muntele, grotele ce împânzesc peretele, lacurile cristaline adunate din lacrimile vărsate.
Odată ajuns în Cheile Nerei (căci aceasta este legenda lor) ai păşit în ţara legendei îmbrăcată în parfumul ameţitor de liliac sălbatic şi-n foşnetul misterios al pădurilor nestrăbătute.
Galerii sapate de om

Textul e copiat de aici:
http://www.infocheilenerei.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=66&Itemid=75 
Sursa foto: https://www.facebook.com/ExtremeTravelRomania/ https://www.facebook.com/turismdeaventura.extremetravel/photos_albums 

2014-08-13

Miercurea fără cuvinte. Ora mesei

Fotografii pentru Wordless Wednesday! (33), la CARMEN.
Sursa foto: Turism de aventura (albumul “Kenya nov. 2010”)
adresa paginii s-a schimbat intre timp, foto nu mai e in albumele actuale:
https://www.facebook.com/ExtremeTravelandAdventure
HAPPY WW!

2014-08-12

Tot pe la Cheile Nerei

Acum vreo două săptămâni și ceva cineva vorbea despre cascada Bigăr și despre faptul că e între cele mai deosebite din lume. Pentru că nu era nici locul nici momentul să întreb despre ce-i vorba am căutat informații pe net și nu numai; cu această ocazie am aflat și că am fost acolo în copilărie - deși nu-mi amintesc; am vizitat atât de multe locuri în copilărie încât amintirile sunt foarte amestecate în mintea mea - și nici cu memoria n-am stat vreodată foarte bine când e vorba despre... geografie. Rețin, în general, ceea ce am văzut frumos dar nu și unde și când... Așa că acum ”mi s-a pus pata” pe Cheile Nerei și pentru că am avut și de unde să iau fotografii făcute de cineva care a fost acolo de mai multe ori m-am hotărât să adun aici informațiile. Deh! Am idei puține dar fixe! :)
Parcul Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa a fost înființat în anul 1990; are o suprafaţă de 36758 ha și este situat la limita sud-vestică a ţării, în sudul Munţilor Aninei, în judeţul Caraş-Severin, între localitățile Sasca Montană, Oravița, Anina, Bozovici, Șopotu Nou și Cărbunari. Cuprinde o zonă carstică1 pe cursul mijlociu al râului Nera care constituie şi coloana vertebrală a Parcului.

Printre atracțiile turistice sunt Cheile Nerei, Lacul Dracului, Lacul Ochiul Bei, multe peșteri, avene și cascade cu depuneri de travertin2. Întreaga zonă constituie o atracție în sine: primăvara aerul e parfumat de florile liliacului sălbatic - o pădure întreagă, care nu se prea mai află și în alte zone și cascadele au apă mai multă: Beuşniţa, Bigăr, Şuşara, Văioaga; sunt superbe peisajele pe cursurile de apă: râul Nera și afluenții săi Miniş şi Şuşara - care au săpat printre stânci - cu ihtiofaună bogată şi variată datorită legăturii permanente cu Dunărea; pârâul Bei şi afluentul său Beuşniţa cu numeroase praguri şi cascade formate prin depuneri de travertin; peșterile și avenele - între care Plopa, Ponor, Dubova, Peştera Boilor; galeriile suspendate (traseul galeriilor suspendate sau al tunelurilor săpate în stâncă)

Parcul constituie cel mai mare depozit compact de calcare din România, străbătut de râul Nera, dând naștere unui sector de chei sălbatice de 20 km, cu toate fenomenele carstice posibile (lapiezuri, doline, văi seci, văi oarbe, peșteri, izbucuri3 etc.).
Peisajul cheilor este dominat de pereți abrupți surplombați pe alocuri, la baza cărora Nera a creat numeroase meandre încătușate, marmite de eroziune și sectoare de tunele și poteci de acces săpate de om.
Râul Nera are o lungime de 131 km (124 km zic alții); izvorăște din Munții Semenic, de sub Vârful Piatra Goznei (1447 m) și se varsă în Dunăre. În interiorul parcului, după ce străbate Depresiunea Almajului de la NE la SV, în dreptul localității Șopotu Nou Nera își schimbă direcția spre NV străbătând frumoasele chei care au dat numele Parcului.

Note:
1) Carst - totalitatea proceselor legate de circulația apei în roci solubile (calcar, dolomit, gips, sare) și formele de relief la care acestea dau naștere (la suprafață și în adâncime) conturează noțiunea de carst.
2) Travertin - rocă sedimentară poroasă de calcar - alcătuită din calcit, calcit slab magnezian și aragonit - de culoare gălbui până la brun; ia naștere la gura unor izvoare termale bicarbonatate care ies din calcare sau traversează roci bogate în carbonați, ioni de carbonat de calciu și bioxid de carbon.
3) Izbuc - izvor de apă cu debit intermitent care se formează în regiunile carstice și funcționează pe principiul sifonului.

Ihtiofauna reprezintă totalitatea peştilor dintr-un bazin de apă (lac, râu, mare, ocean), dintr-o regiune geografică sau care au trăit într-o anumită perioadă a istoriei Terrei. Ihtiofauna zonei ecuatoriale este mai abundentă şi se caracterizează printr-o diversitate mai mare decât ihtiofauna zonei polare. 

Sursa fotografii:
(click pe foto pentru marire) 

Sursa info: http://www.cheilenereibeusnita.ro/ 

Pe aceeași temăLegenda Nerei; La Cheile Nerei

2014-08-11

La Cheile Nerei - Parcul Național Cheile Nerei

Unii dintre cei care au fost acolo spun că o excursie la Cheile Nerei e ca o călătorie la marginea Timpului. Zona e păstrată aproape așa cum a fost și acum mii de ani - poate ceva mai multe gunoaie, pentru că nu toți cei care ajung acolo sunt dintre cei care iubesc Natura cu adevărat, ci sunt mai mult niște snobi care vor să spună: Am fost la Cheile Nerei, cele mai lungi chei din România, între cele mai frumoase din Europa. Urmele celui mai vârstnic european, un Cro-Magnon cu o vârstă de 42.000 de ani, au fost descoperite în imediata apropiere a acestui parc național, la Anina.

Poate e bine că zona e oarecum greu accesibilă pentru că sunt mai multe șanse ca frumusețea sălbatică să se păstreze pentru și mai mult timp. Sunt aici păduri uriașe, cascade, peșteri, lacuri ale căror ape sunt fascinante prin culorile lor, stânci greu accesibile și trasee care îți impun să traversezi o Nera rece și învolburată, uneori, sau blândă și rece alteori.

Cascadele Beuşniţa, Bigăr, Văioaga şi Şuşara sunt cele mai vizitate dintre cele cre pot fi întâlnite în zonă, Bigăr (rezervația Izbucul Bigăr) fiind în topul realizat de The World Geography pentru cascade unice din lume pe locul întâi.
Nu departe de Sasca Montană, la câţiva kilometri de Bozovici se află cel mai mare parc cu mori de apă din România şi din sud-estul Europei: Rudăria. Aici, pe o lungime de aproximativ 3 km, albia râului Rudărica este presărată cu un şirag de 22 de mori de apă, proprietatea oamenilor. Toate morile sunt protejate de câte o stâncă masivă şi sunt funcţionale. În trecut au fost aproximativ 51 de mori, dar multe dintre ele au fost distruse la inundaţiile din 1955. Astfel, această porţiune din valea Rudăricii formează cel mai mare complex mulinologic din sud-estul Europei.

Nera este un râu de 124 km (131 km zic alții) lungime, din România și Serbia. Nera drenează o suprafață de 1.240 km², aparținând bazinului hidrografic al Dunării, și nu este navigabilă. Rețeaua hidrologică cuprinde bazinele râului Nera și ale afluenților: Nergana, Nerganița, Coșava, Helisag (Hiclișag), Miniș, Lăpușnicu, Moceriș, Ducin, Prigor, Rudăria, Bănia, Șopotu, Valea Rea, Beu și altele. Pe teritoriul parcului se află două lacuri naturale: Lacul Dracului - fenomen carstic unic în România - cu o suprafață de cca. 700 mp și adâncimea maximă de cca. 12 m și Lacul Ochiul Beiului cu o suprafață de 284 mp, adâncimea maximă de 3,6 m.
Accesul către Lacul Dracului se realizează relativ ușor, existând și un traseu turistic marcat cu bandă roșie care îi ghidează pe turiști până în punctul în care se găsește lacul, pe malul stâng al Nerei. Lacul Ochiul Bei este situat într-o zonă de o sălbăticie impresionantă a Parcului Național Cheile Nerei - Beușnița, la limita Munților Aninei cu Munții Locvei, în punctul de confluență al Râului Beu cu Râul Beușnița. Acest lac atrage atenția și datorită apei sale limpezi, de un albastru verzui foarte intens si placut la privire.

În zonă, temperatura medie anuală este de 10 gr C, cea mai scăzută fiind în luna ianuarie, de -2 gr C, iar cea mai ridicată în luna iulie, de 20 gr C.
Sursa foto: https://www.facebook.com/ExtremeTravelRomania/ - click pe foto pentru marire
Surse info (și):
http://www.cheilenereibeusnita.ro/index.php/geologie-geomorfologie-hidrologie-si-clima
http://www.ghiduri-turistice.info/ghid-turistic-cheile-nerei-o-zona-neasteptat-de-frumoasa
Actualizare:
La începutul lunii iunie 2021 s-a prăbușit o porțiune din cascada Bigăr
Pe aceeași temăLegenda Nerei; Tot pe la Cheile Nerei

2014-08-08

Fiecare capela cu scoala ei. Sau e invers?!

Actualizare 4.12.2014
Printr-o decizie (din noiembrie a.c.), judecătorii Curtii Constitutionale au stabilit că prevederile art. 9 al. (2) din Legea invatamantului nr. 84/1995 si cele ale art. 18 al. (2) teza intai din Legea educatiei nationale nr. 1/2011 sunt neconstitutionale.
Astfel, religia a devenit azi disciplina optionala, elevii avand posibilitatea de a alege studierea acesteia sau a alteia. Altfel spus: parintii nu vor mai semna hartii ca nu sunt de acord cu ora de religie  pentru copii lor - vor trebui sa aleaga altceva, din oferta educationala - si vor semna doar aceia care vor ora de religie pentru copiii lor. 
Acum ceva timp - nu foarte mult in urma - o stire locala m-a facut sa tresar: o scoala generala din Brasov are zugraviti peretii unei sali de clasa cu picturi religioase. Directoarea afirma ca astfel copiii sunt mai aproape de... spiritualitate. (?!?)
Sunt scoli in care - sau langa care - s-au construit capele - sau urmeaza sa se construiasca - unde copiii (si nu numai) se pot inchina. Se construiesc aceste capele pe langa scoli probabil pentru a nu mai fi condusi copiii - in grup - la diferite biserici, pentru a nu mai fi nevoie de acordul parintilor pentru a fi scosi din curtea scolii. Desigur, sunt si din ce in ce mai multi popi.
In unele gradinite de stat copiii spun o rugaciune inainte de masa.
Daca inainte vreme cantam imnul national la inceputul orelor de curs azi se vor spune rugaciuni?! Istoria ne-a invatat ca extremele sunt periculoase, iar trecerea de la ideologia marxista la ideologia ortodoxa nu mi se pare de bun augur.

Invatamantul laic nu ar trebui sa fie amestecat cu cel religios, in opinia mea. Facand aceasta nu vom fi altfel decat cei pe care prea multi crestini ii blameaza pentru religiozitatea exagerata. Poate exagerez, dar vom ajunge la fundamentalism ortodox? Mai ramane ca fetele sa invete in clase separate (daca nu in scoli separate) de baieti. Pentru ca - nu-i asa? - femeile n-au voie sa calce in altar deoarece nu sunt... pure... Asta ne invata religia... Religia ne mai invata ca sotia trebuie sa isi asculte sotul - altfel spus, sa nu iasa din cuvantul lui.

Copiii din România sunt invatati de mici ca trebuie sa-si faca semnul crucii cand trec pe langa o biserica. La fel fac si foarte multi adulti. Cand autobuzul trece pe langa cladirea unei biserici calatorii - prea multi - isi fac semnul crucii de trei ori. Cand un sofer a pus o frana brusca o batranica s-a intins cat era de lunga in autobuz, lovindu-se la buza si sangerand - tocmai facea semnul crucii. Pana si taximetristii isi fac semnul crucii cand trec pe langa cladirea unei biserici...

Diferenta intre bine si rău nu se invata studiind operele patriarhilor. Mi-e greu sa inteleg de ce unii credinciosi invata anumite slujbe pe de rost; mi-e greu sa inteleg de ce unii invata pe de rost numele tuturor sfintilor din calendarul ortodox; mi-e greu sa inteleg cum niste oameni pot declara sfinti alti oameni; mi-e greu sa inteleg de ce trebuie sa invatam copiii sa sarute icoane si sa se inchine la statui care reprezinta sfinti. Citind Biblia am inteles ca nu e in regula sa faci chip de lut si sa te inchini acestuia. Pot crede in divinitate si fara a-mi manifesta ostentativ credinta. Orele pe care multi le petrec in biserici ar putea fi petrecute practicand cele invatate: ajutarea celor in nevoie. Sunt biserici pe langa care sunt construite cantine pentru cei nevoiasi - voluntariatul la aceste cantine ar trebui sa fie mai bine vazut de divinitate decat statul in biserica.

Vad o multime de oameni care merg la biserica de 3-4 ori pe saptamana si sunt mereu incruntati, mereu nemultumiti, ba chiar isi cheama in judecata fratii de sange si-si barfesc semenii. Sunt hoti care inainte de o lovitura se roaga pentru a nu fi prinsi! Sunt proxeneti care-si fac semnul crucii cand trec pe langa cladirea unei biserici! Si printre acesti hoti si acesti proxeneti sunt dintre cei care au asistat, in scoala, la orele de religie.
Sunt, pe de alta parte, oameni cinstiti, buni cu semenii, veseli, optimisti si care n-au citit Biblia si n-au fost la biserica altfel decat la nunti, botezuri sau sarbatori precum Craciunul sau Pastele. Altfel spus: pentru a deveni bun, cinstit etc. nu e obligatoriu sa urmezi cursuri de religie, e suficient sa ai o educatie buna. Ce folos sa tarasti adolescentii la biserica atunci cand ei vor sa-si petreaca altfel timpul liber?

Mersul la biserica nu face pe nimeni om bun, credincios. Trebuie ceva mai mult decat cursuri de religie. Impunerea, insa, nu aduce cele mai bune rezultate, ba din contra, uneori. Credinta, in opinia mea, e o chemare... Trebuie sa simti, nu sa inveti. Credinta in divinitate mai poate fi si o... nevoie; nevoia de a avea un sprijin pe care il consideri puternic - credinta poate aduce echilibru in sufletul multor oameni.

Prin cele de mai sus nu afirm ca educatia religioasa nu urmareste un scop nobil, dar modul in care este aceasta oferita conduce copiii - de la varste din ce in ce mai fragede - pe drumul discriminarii. Cei indoctrinati ajung sa considere nepotriviti pe toti aceia care nu fac matanii, care nu-si fac semnul crucii cand trec pe langa o cladire, care nu merg la biserica - pe scurt, pe toti cei care sunt diferiti. Ajung sa marginalizeze pe toti aceia care nu sunt ca ei: credinciosi ferventi de acelasi rit. Si asta nu mi se pare deloc bine.

Ma vor intreba unii - cel putin in gand - de ce-i rău sa se invete religia in scoli. Nu-i rau, dar...! Nu se preda religie, se preda ortodoxism si se inoculeaza copiilor ideea ca “cine nu e cu noi e impotriva noastra”; ca cine nu are credinta ortodoxa are o credinta falsa - si asta nu mai e deloc bine, parerea mea. Educatia religioasa ar trebui sa se faca in afara programei, in zile de duminica, de exemplu.

In loc sa amenajeze cabinete medicale pentru fiecare unitate de invatamant amenajeaza capele...

(text din 08.08.2014 preluat de pe un blog pe care il voi sterge)

2014-08-07

O zi încărcată!

Ce motive de stres ai putea avea tu?! mă întreabă câte o inteligență ambulantă care crede că cine nu se plânge continuu are viață fără stres. Da, ar avea!? Dar întâlnește (și) pe cei care pun întrebări ca ale ei, inteligența ambulantă!
Te-am sunat ieri și nu erai acasă! îmi reproșeaza cineva, la telefon. Ca să vezi! mă uimesc în gând.
- Unde ai fost?!
- Pe-afară!
- Pe-afară unde?!
- Dacă-ți spun că m-am dat în bărci cu cineva pe care nu cunoști e ok?
- Cine?
- Cine ce?!
- Cine s-a dat cu barca?!
- Eu.
- Unde?!
- Pe undele apelor ochilor tăi de stres ambulant! Tu n-auzi ce zic?
- Ba da!
- Ce-am zis?!
- Că ai fost pe-afară… Voiam doar să aflu ce mai faci; ce te stresezi așa?!
- Sunt bine, mulțumesc…
- Și eu! Azi am fost să-mi plătesc facturile la telefoane și apoi am cumpărat niște iaurt din ăla cu fulgi de nu-știu-ce în el… Nu știi cum îi zice?
- Nu, nu l-am cumpărat eu…
- Nu contează! E bun și stiu cum arată, dar cred ca știi de care vorbesc pentru că-i face reclamă la TV…
- Nu, nu știu - știi că nu ma uit la TV, deci nu știu despre ce iaurt vorbești; mă bucur că-i bun.
- Da, la digestie! Am probleme la colon și nu prea ies zilnic…
- Ok, salută-l pe colon din partea mea!
- Ce? Pe cine să salut?!
- Ziceam că trebuie să închid pentru că trebuie să merg undeva.
- Când?!
- Acum!
- Bine, pa! Te sun mâine, să-ți spun ce-am reușit să rezolv cu…
- Pa-pa!

Ies din casă deja stresată și dau de o vecină pusă pe vorbă lungă. De fapt, e pusă pe bancă și de câtva timp se pare că n-a mai trecut nimeni pe acolo, să-i consume energia, așa că mă ia din scurt:
- Unde mergi?!
- Pe-afară!
- Nu te-am mai văzut de mult timp…
- Poate pentru că nu avem aceleași ore de ieșit - îi răspund din mers și pe măsură ce mă depărtez vecina strigă după mine tot mai tare, dar nu-i răspund la întrebările răcnite.

N-ajung în stația de autobuz că-mi iese în cale o altă vecină, mai tânără.
- Servus! Unde mergi? Mai ai câinele?! Mai pleci?! Mai stai la…?
- Da - îi răspund, și grăbesc pasul. Și femeia aceasta e vorbă lungă și pentru că s-a prins că după prima întrebare o iau la fugă îmi adresează toate întrebările deodată, îi răspund “da” și conversația se termină.

Urc in autobuz, sperând că s-a terminat… Nu! O cunoștință (fostă colegă de școală) pe care o întâlnesc rar, spre deloc dacă n-ar veni pe la noi când are drum prin zonă, pentru a ne povesti ce și-a mai modificat prin casă…
- Ooo, mai ieși și tu din casă!
Fac ochii mari-mari-mari și încerc să eliberez ceva sânge între circumvoluțiunile blocate.
- Nu înțeleg ce vrei să zici - reușesc să încropesc o propoziție.
- De câte ori vin la voi sunteți în casă…
- Acolo locuim… Vii doar… Mă opresc, pentru că mă simt ca și cum m-aș disculpa. Cum reușești să faci astfel de construcții ilogice?!
- Dacă vă găsesc mereu acasă… Unde mergi?! (legatura externa)
- Până la…
- Eu merg până la capăt de linie - îmi taie vorba. Am fost cu soțul pe Tâmpa duminică. Tu când ai fost ultima dată?
Simțindu-mi creierul din ce în ce mai mic cobor imediat ce autobuzul oprește într-o stație - habar n-aveam care, dar nu a fost cea unde ar fi trebuit să cobor… Inspir adânc aerul coclit al amiezii și mă gândesc cu tristețe la ce vieți sărace trebuie să aibă astfel de oameni. Și mă pufnește râsul, pentru că ei, la rândul lor, așa or gândi despre viața mea - și poate au dreptate. Câțiva trecători mă privesc ușor curioși, dar și-or fi zis că vorbesc la telefon (e greu să faci deosebirea între cei care vorbesc singuri pe stradă și cei care vorbesc la telefon folosind căști)… Bine dispusă acum îmi mai cumpăr un bilet de autobuz și aștept în stație, în plin soare, când toți caută umbra - stând în soare îmi spun că n-o să vrea nimeni să-mi țină companie și să se coacă alături de mine debitând inutilități.

(petrecute în 4 august, consemnate azi pentru a nu scrie cuvinte pe care mai apoi să le regret editez)

Cât timp mi-a luat să public aceste rânduri mă abțin eroic să scriu!

2014-08-06

Miercurea fără cuvinte. Confruntarea

Fotografie pentru Wordless Wednesday! (32), la CARMEN, unde este tabelul pentru participarea la joc.
Sursa foto: Turism de aventura (albumul “Nepal”):
https://www.facebook.com/ExtremeTravelandAdventure
actualizare 2021: adresa paginii s-a schimbat intre timp, foto nu mai e in albumele actuale