joi, 30 aprilie 2020

Democrația in pandemie

Această criză de sănătate publică a adus cu sine o serie de limitări de drepturi și libertăți în toate statele lumii - statele aflate sub regim totalitar sunt și mai mult afectate decât cele pe care le numim democratice. În state precum Rusia, Turcia, China, Arabia Saudită unde, practic, puterea politică o are un singur om, măsurile luate servesc interesele politice ale acestor conducători. Și în statele democratice au fost luate hotărâri prin care sunt îngrădite anumite drepturi, și aceste restricții e posibil să continue și după criză. În state precum Ungaria și Polonia (în Europa) acest risc este foarte mare. Nici în ceea ce privește România nu aș fi foarte liniștită. Zilele trecute, premierul a rostit ceva extrem de…ciudat: “Parlamentul nu există”  - în contextul în care parlamentarii “lucrează de acasă” și i-au făcut o invitație în Parlament. Numai autocrații vorbesc “direct cu poporul”. Parlamentarii români sunt acasă pentru că așa… zic ordonanțele militare.
Citez: Eu am anunțat, unde să mă duc la Parlament, că parlamentarii stau acasă și nasc tot felul de inițiative... Eu informez periodic cetățenii cu privire la măsurile luate. Parlamentul nu există. Când se va relua activitatea parlamentară și printr-o procedură parlamentară sau constituțională voi fi invitat la Parlament, cu siguranță că voi fi prezent, a spus Ludovic Orban. (sursa: digi24) In mintea lui pare că parlamentul e dizolvat.
De curând, un proiect de lege controversat - autonomia Ținutului Secuiesc - a trecut tacit de camera deputaților, fapt care denotă o indiferență crasă a politicienilor (de toate culorile), și nu doar în criză extraordinară, pentru că proiectul a fost depus la Cameră înainte de Crăciunul din anul 2019 (dar nimeni nu s-a deranjat să-l dezbată cu adevărat (și să-l respingă). Oricum, având în vedere Constituția, o astfel de lege nu ar putea intra în vigoare chiar dacă parlamentarii ar dormi pe ei în continuare. Cu asemenea parlamentari, însă, în situații de criză ne putem aștepta la orice. Să nu uităm că din Partidul Național Liberal fac parte azi cei din partidul democrat liberal, care au adus Ro intr-o stare jalnică atunci când au guvernat, iar Partidul Social Democrat este fostul Front al Salvării Naționale înființat de Iliescu și acoliții lui.

În situații de criză precum cea pe care tocmai o trăim există un mare risc ca în anumite state să fie accelerată eliminarea controlului instituțiilor democratice asupra puterii anumitor politicieni. Autocrații, în special, vor specula actuala criză, dar și acei politicieni care vor să-și elimine rivalii politici pe căi nu tocmai democratice. Fiind o criză la nivel global fiecare stat își vede de ale lui și mai puțin e atent la ce se întâmplă în lume. Cele mai amenințate națiuni sunt cele unde puterea politică e concentrată în mâinile unui singur om sau în cele ale unui grup restrâns. Toate guvernele au luat măsuri extraordinare în ideea de a-și proteja cetățenii, dar aceste măsuri ar putea rămâne pentru mult-mult timp de acum înainte, ceea ce - clar! - nu este de dorit. Între aceste măsuri extraordinare se numără restrângerea dreptului la libera circulație, interzicerea adunărilor publice (implicit a protestelor), amânarea alegerilor electorale în anumite cazuri. Sistarea activitățîi economice în foarte multe sectoare poate conduce la sărăcie în cazul unor oameni și încărcarea sistemului ajutoarelor de stat.
Pandemia oferă un paravan celor care vor să forțeze regulile democrației și să le impună pe cele ale autocrației.
În state pecum Rusia, Turcia, Venezuela - dar și în Ro și nu numai - au fost impuse noi măsuri de cenzură - în ideea unei corecte informări a populației (sic!) - dar și de supraveghere și de imixtiuni în viața intimă și de familie (care exced, în unele situațîi, necesitatea pentru protejarea împotriva îmbolnăvirii). Postările considerate provocatoare sunt blocate (în Turcia au fost arestați mulți oameni care și-au exprimat opinia despre pandemie pe rețelele de socializare - aceasta înseamnă că libertatea de exprimare a început să fie pedepsită). În Venezuela, autoritățile îi arestează pe jurnaliștii și activiștii care critică pregătirile pe care statul le face pentru protejarea populației și care se ȋndoiesc de capacitatea sistemului sanitar că poate face față pandemiei. (latimes.com)
Concentrarea tuturor asupra propriei salvări poate conduce la prăbușirea unor instituții independente și apariția unor sisteme menite să ascundă eșecurile, nu să le expună. Consecințele unei guvernări autoritare poate conduce la un preț foarte mare pe care îl va avea de plătit întreaga lume. Modul în care statele autoritare (China, Rusia ca exemple) se laudă - și fac propagandă sistemelor lor autoritare sub care criza a fost învinsă repede și ținută sub control - îi poate aduce pe unii în situația de a crede că dictatura este cel mai bun regim politic dacă vrem să supraviețuim ca nații.
Extinderea controlului politic asupra mass-media este un pericol real: libertatea presei este amnințată. Jurnaliștii nu mai au acces la informații de interes public, nu au dreptul să publice anumite opinii ș.a.m.d.. S-a instituit și un control mai riguros al Internetului, al rețelelor sociale… Criticile împotriva politicienilor riscă să devină infracțiune - delict de opinie. Cei care răspȃndesc informații false despre acest coronavirus riscă închisoarea în state precum Rusia, China sau Ungaria. Pentru informații false e bine să existe sancțiuni, dar ca informație falsă nu trebuie să fie catalogată orice informație care nu coincide cu cea venită de la autorități în mod direct sau pe canalele de presă aservite unui regim politic sau altul. În unele state nici medicii nu au dreptul să ofere informații presei sau să se plângă public despre condițiile în care sunt obligați să muncească.   

Sfârșitul acestei crize de sănătate publică va pune lumea în fața unei crize economice majore, și se vor găsi argumente pentru amânarea alegerilor electorale, în anumite state libertatea presei va fi considerată un lux care nu mai poate fi permis, politicile cu privire la imigrație vor fi modificate și cine știe câte și mai câte vor apărea, mai ales că multe televiziuni, stații radio, publicații independente vor lupta din greu pentru supraviețuire.
Pandemia reprezintă o amenințare gravă pentru sănătatea publică, dar măsurile de urgență care se iau pentru combaterea pericolului pot avea și un impact discriminatoriu, cu efecte nocive pe termen lung.
Ingrădirea drepturilor civile și politice in timpul și după pandemie ar trebui să urmeze anumite principii. Freedom House le numește pe următoarele:
1. Orice restricții de urgență ar trebui să fie comunicate în mod clar, să fie adoptate într-un mod transparent, bine fundamentate în lege, necesare pentru a îndeplini un scop legitim și proporționale cu amenințarea.
2. Restricțiile de urgență care afectează drepturile de bază, inclusiv libertățile de adunare, asociere sau proteste, ar trebui să aibă o durată limitată, sub rezerva supravegherii independente, impuse și extinse numai pe baza unor criterii transparente. Persoanele fizice ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita compensații pentru încălcarea inutilă sau disproporționată a unor drepturi în timpul crizei.
3. Programele de supraveghere, noi sau extinse, care folosesc tehnologii emergente sau colectează informații personale ale persoanelor, inclusiv cele obținute de la companii private, trebuie administrate într-un mod deschis și transparent, necesar științific pentru a limita răspândirea bolii, pe durată limitată, sub rezerva supravegherii independente și "firewalled" de la alte utilizări comerciale și guvernamentale, cum ar fi aplicarea legii și aplicarea politicilor de imigrare.
(tocmai ce am aflat la karmapolice recomandare pentru documentarul "Să ne recuperăm datele" - despre pandemie și datele personale)
4. O presă liberă este vitală în perioadele de urgență. Nu ar trebui să existe nicio cenzură de stat sau alte restricții nejustificate privind circulația liberă a informațiilor. Trebuie depuse toate eforturile pentru a oferi și menține accesul la internet și la alte platforme de comunicare. Sancțiunile penale pentru distribuirea informațiilor false nu trebuie sa fie disproporționate și predispuse la abuz și aplicare arbitrară. Guvernele ar trebui să contracareze orice falsuri prin furnizarea de informații clare, exacte și actualizate.
5. Fiecare măsură să fie luată pentru a proteja administrarea alegerilor libere și corecte, inclusiv prin ajustarea regulilor de înregistrare a alegătorilor și a procedurilor secției de votare, încurajarea votării anticipate și permiterea votului prin poștă sau a altor proceduri de vot la distanță, în cazul în care integritatea voturilor poate fi asigurată. Amânarea alegerilor ar trebui să fie doar o ultimă soluție și ar trebui să fie susținută prin lege și un consens larg între forțele politice și experții independenți.

Sursa foto: pixabay; autor: Yomare

marți, 28 aprilie 2020

Program prelungit pentru vȃrstnici

De azi, oamenii cu vȃrsta peste 65 de ani au voie să iasă (ce ciudat sună!) între orele 7 și 11, apoi între 19 și 22, conform ordonanței militare 10, din 27 aprilie a.c.; tot pe lȃngă casă și tot cu declarație.
Am auzit unii “comentatori” mai tineri care ziceau ceva de genul: “Băi, dar magazinele deschid abia la nouă sau zece dimineața. Ce mare șmecherie au făcut?”. O-hooo! Au făcut! Să fie liniștiți toți aceștia: piața agroalimentară se deschide până ajung vârstnicii acolo, la fel și multe magazine - proprietarii de magazine vor modifica programul dacă e cazul. Sunt aproape sigură că aglomerație tot va fi acolo unde era și pȃnă acum dar, poate, nu la fel de mare avȃnd in vedere că cei care nu lucrează ar putea alege să iasă din casă ceva mai tȃrziu, de pe la ora 11 sau să evite piețele și magazinele de dimineață…
Cei care are au cȃini cred că sunt cei mai bucuroși, pentru că ȋi pot plimba de dimineață chiar ei, ca înainte de pandalie.
Pentru sufletul vârstnicilor această relaxare înseamnă mult, din punct de vedere psihologic, deși nu se rezolvă problemele lor, dar unele nu mai sunt chiar atȃt de acute. Nu-și vor întâlni prietenii, dar așteptarea revederii va fi mai puțin stresantă.
Pericolul plutește, încă, în jurul lor dar am speranța că vor fi ocrotiți, pentru că își iau măsurile necesare de protecție și - poate! - vor depune și ceilalți un mic efort ca să îi protejeze.
Îmi doresc ca toți cei care au vârsta sub 65 de ani măcar să le acorde întâietate dacă se înghesuie și ei în piețe și magazine în aceste intervale orare. Îmi doresc ca toți cei care au sub vârsta de 65 de ani să ia ei distanță dacă observă că un bătrânel se apropie prea mult, dar să fie politicoși, nu să înjure printre dinți: “boșorogule, te caută moartea acasă și tu te plimbi prin magazin”. Toți vom ajunge boșorogi la un moment dat - e singura cale dacă vrem să trăim mult. Dacă nu vrem să ȋmbătrȃnim… ȋnsemnă că murim tineri. Să murim tineri la vârsta de 160 de ani e fain, dar câți avem așa o șansă?! Bătrȃnețea e un dar, se zice…
Sunt tare bucuroasă pentru ei! Mi s-a mai liniștit sufletul. Știu și eu, știu și ei că nu e ideal, dar e un pic mai bine decât din 15 martie până acum. Îi simt mai puțin stresați.

Sursa foto: pixabay; autor: devans1202

Fă ce zice popa, nu ce face popa

In situația popii Calistrat de la Vlădiceni, Iași, cum trebuie făcut?
Zice el, ȋntr-o emisiune BZI (1:14:14) din 9 aprilie 2020, monologul lui fiind despre Săptămȃna Patimilor și Duminica Floriilor:
Și la bătrȃnelele astea expirate care deja sunt stafide sfințite și deja au moaștele mișcătoare și vii, la astea ne-am mai deplasat acasă și le-am dus […] și le-am ȋmpărtășit și am plecat sănătoși acasă.
video:
https://www.youtube.com/watch?v=Uy1Pyqne7hA
De bătrȃnei n-a spus nimic. N-or exista bătrȃnei expirați, stafide sfințite, moaște mișcătoare - pentru a rămȃne in ”registrul” lui - sau e vorba despre misoginism, pe lȃngă lipsa bunului simț? Sau… bătrȃneii de acest “tip” nu sunt ȋmpărtășiți? Nu știu, nu mă pricep. Dacă jignește, măcar să nu discrimineze.
O fi bun exemplul tipului? Dacă astfel de exemplu dau și unii in sutană ne mai mirăm că foarte mulți romȃni sunt needucați, egoiști, misogini, iresponsabili chiar și in situația unei crize majore de sănătate publică? Doar ȋntreb.
O fi creștinește să vorbească astfel la adresa unor oameni aflați la capătul final al vieții? Tipul nu e un oarecare, și se presupune că este “doctor de suflete”. Cum să cred că un astfel de om are har? Aroganță da! ooo-hooo! destulă; nu mai ȋncape și ceva respect.
& &
Noi, cei vechi
Nu vă lăsaţi jigniţi, voi cei numiţi bătrâni, pentru că nu există niciun motiv pentru asta.

Sursa foto: pixabay; autor: Conmongt

luni, 27 aprilie 2020

Coincidențe, ȋntȃmplări, conspirații. Citate favorite

- Le capitaine s-a bucurat când a aflat că n-ați părăsit încă Parisul, spuse agentul, vorbind pentru prima dată după ce plecaseră de la hotel. O coincidență fericită!
Langdon nu se simțea câtuși de puțin fericit, iar coincidență era o noțiune în care nu credea. După o viață dedicată studiului și analizei conexiunilor ascunse dintre diferite simboluri și ideologii, Langdon considera că lumea nu e altceva decât o nesfârșită rețea de stări și evenimente profund conectate. “Conexiunile sunt adesea invizibile”, obișnuia el să le explice studenților, “dar ele există întotdeauna, ascunse chiar sub suprafață.”
(“Codul lui da Vinci”, de Dan Brown, Editura RAO, București, 2004; traducere: Adriana Bădescu)
₪₪₪
Citate favorite, ȋntȃlnirea găzduită de Zina in ziua de luni din săptămȃna in care ȋncepe o nouă lună, gȃndită ȋmpreună cu Ella, la care poate participa oricine scrie o postare cu citate care i-au atras atenția ȋntr-o carte sau în altă parte și pe care o ȋnscrie în tabelul ȋntȃlnirii de luni.
₪₪₪
În ceea ce privește istoria există două puncte de vedere: evenimentele istorice sunt fie rezultatul unor evoluții întâmplătoare, fie, dimpotrivă, al unor conspirații bine puse la punct.
Potrivit primei teorii, istoria este, pur și simplu, o serie de accidente sau rezultatul voinței lui Dumnezeu, pe care liderii lumii nu o pot schimba sau preveni. […] Punctul de vedere conform căruia desfășurarea evenimentelor istorice ar fi rezultatul unor conspirații ar putea fi mai corect definit drept punctul de vedere “cauză-efect”. Accidente se petrec, fără îndoială. Avioanele, trenurile, automobilele se ciocnesc. Vapoarele se scufundă. Dar în istorie este limpede că, de cele mai multe ori, planificarea omului este cea care influențează desfășurarea evenimentelor. […] Antony C. Sutton (n.14.02.1925 - d.17.06.2002), profesor de economie din Londra, fost cercetător asociat la Institutul Hoover din cadrul Universității Standford, s-a arătat a fi de acord cu privire la faptul că atât manualele de istorie, cât și celelalte publicații de pe piață sunt dominate de o așa-zisă istorie “oficială”. El afirmă că “în ultimul veac, orice teorie a istoriei sau dovadă istorică ce nu s-a încadrat în modelul instituit de Asociația Americană de Istorie și de fundațiile importante care oferă burse consistente a fost atacată sau respinsă, nu pe baza dovezilor prezentate, ci pentru că nu era în acord cu așa-numitul Eastern Liberal Establishment* și cu linia sa istorică oficială”. “Oprobiul public se abate asupra oricărei cărți sau oricărui autor care nu se încadrează în standardele oficiale. Brusc, sprijinul financiar al fundațiilor dispare. Editorii încep să tremure. Sistemul de distribuție devine greoi sau eșuează complet.”
(“Guvernarea din umbră”, de Jim Marrs, Editura Curtea veche, București, 2009, traducere din engleză: Nicolo Della-Pupă).
₪₪₪ 
Amuzant pentru mine. Ultima carte nu știam că o am în casă! Am ales aleatoriu o carte din bibiotecă - pentru citate (fiind, din nou, în criză de idei) și lângă “Codul lui da Vinci” care a ieșit “la sorți” am văzut “Guvernarea din umbră”! Astfel de cărți nu cumpăr, în general, dar am primit câteva (și le-am citit, desigur) - poate și aceasta este dintre acelea sau, poate, a fost cumpărată de cineva cu Ziarul financiar. Nu contează! Am răsfoit-o și am ales un citat. Cartea cuprinde unele informații interesante, dar trebuie verificate aproape toate informațiile pentru a fi siguri că nu e schimbat contextul original.

*Eastern Liberal Establishment
https://www.dictionary.com/browse/eastern-establishment

duminică, 26 aprilie 2020

Ceva e putred in Danemarca

Nu-mi miroase a bine! Ceva e putred in Danemarca!
“Nu-mi miroase a bine” probabil că a derivat din a doua expresie. A doua expresie este, de fapt, un vers din piesa “Hamlet”, a lui Shakespeare, in scena apariției umbrei tatălui lui Hamlet ucis mișelește de frate, care s-a căsătorit mai apoi cu văduva lui. Umbra regelui a apărut pentru a-i comunica fiului său cine l-a asasinat. Replica a fost rostită de un ofițer (Marcellus), la apariția umbrei fostului rege al Danemarcei care-i cerea lui Hamlet să-l urmeze (actul 1, scena 4): “Something is rotten in the state of Denmark!”
Ana Iorga: Spunem asta atunci când simţim că ceva nu e în regulă la un om, la un eveniment, la un loc sau într-o un anumită situaţie cu care ne confruntăm. Atunci când intuim că ceva nu funcţionează cum trebuie. Că există poate un aspect care ne scapă şi acel detaliu face ca lucrurile să nu meargă bine. […] “Rotten” în engleză înseamnă putred, dezagregat, dar şi corupt din punct de vedere moral, social sau politic, acesta fiind sensul cu care este folosit în versul lui Shakespeare. […] E o replică celebră care a rămas în multe culturi.
Actul 1. Scena 4. Terasa (intră Hamlet, Horaţio şi Marcellus)
[…] Marcellus: Priveşte cu ce-ndemn curtenitor / Te-mbie spre un loc mai singuratic. / Dar nu te duce! […] Hamlet: De ce m-aş teme? Nu dau pe viaţa-mi preţul unui ac, / Iar sufletului meu ce-i poate face / Când e nemuritor cum e şi el? / Mă-ndeamnă iar. Am să-l urmez. […] Horatio: Hai, luaţi-i urma. / Unde-or duce-acestea? // Marcellus:  Ceva în ţara Danemarcii-i putred.

Sursa foto: pixabay; autor: geralt

sâmbătă, 25 aprilie 2020

Pe lȃngă bloc, pe loc, pe loc

Ce să faci când stai prea mult în casă? Mai citești o jumătate dintr-o carte (uneori cea de la sfârșit), mai vezi o jumătate de film, mai una, mai alta, și timpul trece. Dar când stai prea mult în casă nu prea se mai oxigenează creierul și începi să nu mai înțelegi una-alta. De exemplu, în plină stare de urgență masca medicală nu e obligatorie, dar după ieșirea din starea de urgență va fi, în spațiile publice ȋnchise, în mijloacele de transport în comun. Să fie atunci riscul mai mare de contaminare prin expiratie-inspirație? Nu-i la fel de mare și acum, în aglomerație? Hoții, de exemplu, vor fi atunci in elementul lor.
Particulele de praf pot conține agenți patogeni. Cu creierul neoxigenat nu mai pricepi de ce, atunci, se mătură străzile (cu utilaje speciale) ziua și nu noaptea (cu sau fără umezire în prealabil) - poate pentru că cei mai mulți au masca din pânză și e clar bună pentru protecție împotriva prafului?
Vezi pe cineva cu masca pe figură și-ți zici: “determinat omul, se protejează” și imediat vezi că împinge masca sub bărbie și aprinde o țigară; femeia tușește serios - tabacic - la trecerea de pietoni când semaforul e verde pentru mașini; oamenii se îndepărtează din reflex, fumătorului nici că-i pasă, fumează și vorbește la telefon: “Auzi, nenorocitul de președinte, c-o să purtăm masca până în 31 decembrie. Mai bine mască decât fular”. Nu te mai întrebi unde-i logica, pentru că n-ai creierul oxigenat și poate-ți joacă feste.
Te mai învârți în jurul blocului și-ți cad ochii pe o puzderie de șervețele foste umede presărate în zona-fostă verde de lângă intrarea pentru aprovizionare a unui magazin. Cu chiștoacele de țigări ești, deja, familiarizat. Ridici din umeri: or fi floricele și nu-ți mai dai seama. Ceva mai încolo, două mănuși din “plastic” aruncate la întâmplare… Coșul de gunoi la câțiva metri distanță… Clar! Cât să poată căra un om după el două mănuși considerate potențial contaminate?
Arbori ȋnfrunziți sunt mai peste tot:
Și un arbore ȋnflorit (floricelele albe nu se văd, pentru că fotografu-i amator rău de tot, dar se văd “nodurile” rezultate din “cosmetizările” succesive):
Un rest de lemn rămas din februarie, de la ultima ciuntire:
Și cȃteva timide păpădii la o margine de parcare:
La intrarea in scara blocului un anunț pentru vȃrstnici (pe un geam alăturat au lipit unul și cei de la primărie):
Cu creierul un pic mai oxigenat acum, cu praf și mirosuri de la țeava de eșapament a dubei frigorifice din care fusese descărcată marfă, ajungi în casă și, înainte de a închide fereastra, să nu se polueze și mai mult aerul din casă, fotografiezi o crenguță de tei care parcă-ți bate în geam încercând să-ți distragă atenția că ai creierul prea puțin oxigenat și pricepi nimic din nimic.
Nici bine n-ai fotografiat și vezi un cuplu de oameni ȋncă tineri care se mișcă alene spre bara de bătut covoare; liniștea care abia se instalase spre ora 13 e tulburată acum de oameni harnici ȋnarmați cu bătătoare. Ȋnchizi fereastra și ridici din umeri… E tot ce poți face, și ȋnțelegi că mai nimic nu se va schimba in bine prea curȃnd.

joi, 23 aprilie 2020

Vȃrstnicii izolați total, era visul unuia - Actualizare

Zicea șeful de la “infecțioase București” că vârstnicii trebuie izolați total, inclusiv de familiile lor - timp de trei luni! (după starea de urgență) - pentru că cei tineri vin și pleacă și îi pun în pericol. Vârstnicii care nu au unde să meargă ca să fie singuri ar fi trebuit să ajungă… în grija statului! Probabil că în vreun azil în care - imediat mai apoi - s-ar fi descoperit infecția cu pandalie și gata! Au scăpat de vârstnici. A se vedea azilurile în care au decedat, deja, o mulțime de vârstnici! Desigur! Nu ar fi fost cazul și acum, când statul s-ar fi implicat de la început. Grijuliul șef (fost secretar de stat demis din ministerul sănătății) a venit cu aberația în ideea unui program de relaxare gradată a măsurilor de “protecție”. Guvernul a respins categoric aberația lui: În privința deciziilor referitoare la relaxarea măsurilor de restricție, se va ține cont de nevoia aplicării acestora tuturor categoriilor de cetățeni. Astfel, va fi avută în vedere implementarea acelor soluții prin care să beneficieze de aceste măsuri toate categoriile de persoane, în condiții de siguranță sanitară, fără a impune restricții suplimentare anumitor categorii de persoane, se precizează într-un comunicat al Grupului de Comunicare Strategică. (sursă digi24)
Acestui individ nu i-au tăiat, încă, microfonul. La faza cu scuturați de praf a mai dres-o ulterior… schimbând în “aspirați”.
Vine și grijulia de la U.E., Ursula von der Leyen, și zice:
În lipsa unui vaccin, contactele cetățenilor în vârstă vor trebui restricționate cât mai mult cu puțință. Știu că este greu și că singurătatea este o povară. Dar este o chestiune de viață și de moarte. Trebuie să rămânem disciplinați și să avem foarte multă răbdare (...) Trebuie să învățăm să trăim cu virusul pentru multe luni, probabil până anul viitor. [...] Sper că vor produce un vaccin până la sfârșitul anului, a declarat ea pentru Bild am Sonntag (info Agerpress) (sublinierea îmi aparține)
Să rămânem disciplinați?! Pe sistemul “stați la locurile voastre?”
Cum învățăm să trăim cu virusul, ascunzându-ne prin găuri ca șobolanii într-o casă cu pisici?
Chestiune de viață și de moarte! zice tipa. Oh, da! Că le mai pasă unor vârstnici dacă mor de virus sau de infarctul produs de stresul singurătății, temerilor de tot felul, amenințărilor cu izolarea de familie, lipsa medicamentelor… Poate că unii își doresc să trăiască mai puțin, dar bine, nu mult și chinuit.
Dacă tot e să fie, atunci să fie o măsură fără excepții de genul: agricultorii, producătorii, apicultorii, cei care muncesc oriunde au voie să iasă… Toți să fie închiși, inclusiv politicienii și alți funcționari de stat cu vârsta peste 65 de ani să aibă voie să iasă doar două ore pe zi! Unii sunt mai vârstnici decât alții deși au aceeași vârstă?!
E inadmisibil ca un individ, cu de la el putere, să sperie oamenii până-i aduce în pragul infarctului! Cei care fac astfel de planuri ar trebui înlăturați din viața publică! Ei uită că există o Constituție, o Cartă a Drepturilor Omului (valabile inclusiv in situații ca starea de urgență). Cică, ministrul sănătății analizează necesitatea demiterii individului… Ce să mai analizeze? Fostul ministru al sănătății a demisionat după ce-a dat pe gură testarea în masă și acesta va rămâne, după ce lansează așa ceva în spațiul public?! 
Prea multă putere în mâna a prea puțini oameni! Un fel de dictatură medico-militară.

Completare
Planul individului se numește “Vacanța mare” - ȋși bate joc de oameni! (citiți și… dormiți liniștiți) 
Mulțumesc, @vax-albina.
Aproape nimeni nu ar fi scăpat de interdicții după terminarea stării de urgență! Nici cei cu vȃrste ȋntre 40-65 de ani, nici cei sub 40 de ani și clar că nu scăpau cei cu boli cronice de orice vȃrstă. Izolare totală pentru cei care pot lucra de acasă, pentru cei care nu au un loc de muncă, izolare totală pentru cei care nu au un loc de muncă esențial in perioada de pandemie! In mediul rural poliția locală ar fi eliberat adeverințe pentru “mers la muncă” (după ce i-ar fi identificat pe cei care au loc de muncă), adeverință pentru aprovizionare și pentru mers la farmacie - cȃte una de familie. Restul… descoperiți singuri, dacă vreți.

Ideea centrală nu e că acest plan a fost respins (cel puțin teoretic, deocamdată) ci e faptul că există un individ care l-a putut concepe!

Actualizare
Ministrul sănătății l-a demis azi, 23 aprilie, pe tip de la șefia Comisiei științifice speciale anti-covid19. 
Actualizare 24 aprilie
Tipul cu “vacanța mare” iese cu o scrisoare deschisă, susținând că el a vrut doar să-i protejeze pe vârstnici scoțându-i forțat din familii, uitând că fiecare om are dreptul să refuze așa ceva dacă își asumă riscul să se îmbolnăvească și să moară acasă, în izolare, lângă familia sa. Poate se îmbolnăvește, poate nu, dar fiecare om are dreptul să aleagă când să moară (NU afirm că e moral, corect sau mai știu eu cum, afirm că are dreptul).
El n-a spus imediat că nu e corect să fie demis pentru că planul e, de fapt, unul vechi, pentru începutul pandaliei - nu, vine acum, când a găsit o fofârlică: etapa de transmitere locală la cea comunitară, etapă parcursă la un moment dat pe la începutul lunii martie, dar nu s-a terminat cu “carantinarea”, ci s-a instituit starea de urgență. Exact o astfel de etapă va fi și imediat după încetarea stării de urgență, după 15 mai, când transmiterea este tot de la locală la comunitară). Cu pandalia, ni s-a tot spus, ne vom confrunta cel puțin până la sfârșitul anului, nu ne relaxăm brusc imediat după 15 mai mai ales că spre toamnă sigur va fi un nou val dacă nu sunt luate măsurile necesare… In plus, nu are nicio calitate din care să dispună măsuri fiscale.
Din planul lui:
Toți cetățenii fără locuri de muncă active trebuie să stea acasă 8-10 săptămâni. Ceilalți merg la muncă cu un program modificat ca mai sus pe grupe de vârstă. Toți ceilalți cetățeni - fac curat în case (p.7) - ultima remarcă este, de departe, o obrăznicie, și numai pentru asta poate fi demis (sublinierea îmi aparține).
Aceste 3-4 luni trebuie considerate ca și cum nu au existat vreodată (p.8, la final).
Să zicem că nu minte în legătură cu vechimea proiectului! Chiar și așa: un astfel de plan “totalitar” nu are ce caută nici chiar într-o stare de urgență de acest gen. De ce nu a făcut vorbire despre el, așa cum a făcut ședința cu primărița Bucureștiului pentru testarea în masă? Nu-i mai tăcea gura atunci!
O fi el vreo somitate in domeniul lui, dar la ce-i iese pe gură e mai sănătos pentru oameni să stea cu nasul in “pattern-uri” de viruși și bacterii, să scrie articole, să susțină alte conferințe (unele sponsorizate de "big pharma" - "prietenii știu de ce") etc.. La ce somitate este spune cam multe prostii: “o gripă” - zicea la ȋnceputul pandaliei; “spălați-vă, naibii, pe mȃini”, “spirtul medicinal nu e bun ca dezinfectant”, ”testare in masă” ȋntr-o fază a pandemiei in care rezultatul putea reprezenta eventual o statistică “de cartier” (au spus-o, cu alte cuvinte, alți specialiști); “scuturați de praf”, când in praf pot exista agenți patogeni… Acestea sunt exemple din ultimele luni. Numai siguranță nu inspiră afirmațiile lui. Cum ieșea el la rampă, cum erau alții obligați să iasă pentru a infirma spusele lui.
La adresa de mai jos este publicată scrisoarea lui deschisă. Las aici link spre aceasta pentru că așa e corect: un fel de drept la replică, altfel spus.
Dacă vreți să mai citiți despre tipul demis ieri:
Din ancheta celor de la Rise Project (iunie 2018): Epidemiile televizate l-au făcut celebru, în două mari reprize. Primul vârf de audiență l-a capitalizat în 2005, când gripa aviară instala panica în țară, după ce aprinsese mapamondul. Avertizor de serviciu pe dezastre infecțioase, Cercel a trasat permanent coduri roșii în prime-time, punând presiune pe stat și influențând achiziții publice cu mesaje alarmiste. Ca acesta:
„Într-un prim val al pandemiei, adică în primele 4-5 luni, se pot îmbolnăvi până la 4 milioane de români, iar 2 milioane dintre aceștia vor muri. Oamenii trebuie să știe că ne așteptăm la un virus foarte agresiv.” (Adrian Streinu-Cercel, iunie 2006) Au murit doar câteva sute de mii de orătănii contaminate de păsările migratoare sau, pur și simplu, ucise preventiv de guvern. În țările cele mai afectate, Vietnam, Indonezia și Thailanda, bilanțul funebru se ridica la 87.

În 2009, cu televiziunile după el, Adrian Streinu-Cercel era primul român care se vaccina împotriva gripei porcine și anunța dramatic noul pericol. Alt record de audiență. Fix atunci ocupa funcția de secretar de stat la Ministerul Sănătății și găsise un partener de încredere în Primăria Capitalei, condusă de dr. Sorin Oprescu, care organizase centre de vaccinare prin oraș. Unul funcționa la Institutul „Matei Balș”, unde demnitarul Cercel, cu mandatul suspendat la spital, făcea totuși băi de mulțime cu oameni încolonați la vaccin.

Sursa foto: pixabay; autor: ErikaWittlieb

marți, 21 aprilie 2020

Mască versus văl

Vă mai amintiți scandalul cu vălul islamic, de acum 10-12 ani, când oamenii din toată lumea s-au împărțit în două tabere: pro și contra vălului religios, când unele state au introdus în legislații prevederi de genul: e interzisă acoperirea feței - cu orice! - într-o proporție în care persoana nu poate fi identificată? Atunci, bau-bau era terorismul și unele drepturi au fost restrânse în ideea de a diminua “fenomenul”. Unii politicieni doreau ca drepturile omului să fie și mai restrânse, dar cetățenii din mai toată lumea au zis “pas”: “îmi asum riscul; tu, stat, nu-mi restrȃngi dreptul la libera circulație, la adunări, nu mă percheziționezi când vrei, unde vrei ș.a.m.d.”! Se “argumenta” atunci că e pentru “eliberarea femeilor” interzicerea vălului (deși unele vor să poarte vălul - și “masca”) și că e o măsură împotriva terorismului - sub văl ar putea fi un bărbat dispus să arunce în aer cine știe ce… sau ar putea fi o femeie acoperită din cap până în picioare și care ar putea avea sub “rochiile” ei o centură cu explozibil… Și altele de gen, ca și cum o femeie cu rochie scurtă, cu tatuaje și cu o burtă falsă de gravidă plină cu explozibil n-ar fi putut face același lucru. S-a dovedit, în timp, că atacurile teroriste au continuat, cu toată interzicerea vălului în unele state. Acum, însă, a mai auzit cineva de vreun atac terorist? Poate mai sunt?! Dar cui îi mai pasă? Acum, audiența o face virusul, deci despre acesta vorbește toată lumea! Teroriștii cu arme și explozibil se tem de virus?! Au devenit ei, brusc, solidari cu ceilalți oameni în lupta împotriva acestui virus? Pot purta liniștiți mască și pot “dărâma” o mulțime de simboluri “capitaliste”. E foarte bine că n-o fac! Nu mă înțelegeți greșit. Mă întreb, însă, cum de s-au potolit?! Pot purta mască și se pot plimba liber păstrând distanța regulamentară… Ce-i oprește pe “kamikaze” să facă ce au mai făcut, mai ales că e mai simplu, cu tot cu poliția și armata de pe străzile lumii… Hoții de lemne nu s-au potolit. Credeți că s-au potolit traficanții de droguri sau de armament?
Ȋmpotriva teroriștilor - și a borfașilor de duzină - s-au plantat camere video aproape peste tot; vor urma (pretutindeni) scanerele termice cu infraroșu și dronele care vor descoperi in mulțime pe cei cu temperatura mai mare decȃt cea considerată normală și “cititoarele dechipuri” acoperite cu mască? Big brother e aici pentru binele nostru, desigur. Urmează microcipul implantat, pentru a descoperi din timp vreo posibilă infecție cu transmitere rapidă in masă?
“Bomba biologică” e mai periculoasă decât o încărcătură de TNT, mai mulți oameni se tem să nu se îmbolnăvească și să moară de vreo boală teribilă care amenință omenirea decât de o bombă “obișnuită” care poate exploda într-un loc și să facă victime “pe arie restrânsă”, ceilalți fiind în siguranță pe unde sunt. Când Ebola, de exemplu, făcea ravagii prin statele africane îi compătimeam pe acei oameni, făceam donații pentru a fi ajutați, dar ne vedeam de viață, uitând repede că alții se luptă pentru viața lor  - acum învățăm pe propria piele ce înseamnă un astfel de pericol.
Schijele nu se “iau” din aer, ca virusurile și unele bacterii… Așa, se rezolvă simplu: cetățenii se vor supraveghea unii pe alții, chiar luptându-se între ei: cei care respectă interdicțiile cu cei care nu le respectă, fără ca primii să-și dea seama că se pot expune îmbolnăvirii.
Că e pandemie, terorism sau război cred că trebuie să ne păstrăm rațiunea, să nu renunțăm la a gândi și, mai ales, să nu ne resemnăm într-o veșnică restrȃngere a drepturilor fundamentale pe care unii le consideră “pericol existențial”.
Măsurile de siguranță se vor relaxa la un moment dat, dar masca va fi purtată în continuare de mulți oameni… unii dorind să se protejeze, alții dorind să nu fie recunoscuți.

Fapt divers. Bănuiesc că știți: iarna - mai ales când e foarte frig - masca din pânză va îngheața pe figură și riscați un ”romantism” la nivelul oaselor feței; ochelarii se aburesc (chiar și vara în anumite condiții) dacă țineți și nasul în mască, iar dacă nu acoperiți nasul purtați masca total degeaba. In unele cazuri e posibil să apară ulcerații (de presiune) la nivelul tenului, prin contactul cu o mască nepotrivită, mai ales din cauza transpirației; oxigenul nu mai ajunge cum trebuie in plămȃni și respirația va deveni prea scurtă, sacadată, iar dacă sȃngele nu se oxigenează cum trebuie in timp pot apărea alte simptome de hipoxemie. In niciun caz să nu vorbiți prea mult cȃnd purtați masca - veți ȋncepe să tușiți din cauza uscăciunii cavității bucale și a căilor respiratorii.
Purtați mască! Dar acoperiți-vă și nasul; nu mai purtați masca sub bărbie sau atârnată de-o ureche (trăgând-o pe față numai în magazin, de exemplu) - dacă vreți să fiți, cu adevărat, ceva mai mult protejați decât fără mască. Iar pe cei care nu poartă mască lăsați-i în pace! Unii nu vor să o poarte, iar unii nu pot să o poarte. Să gȃndim, măcar un pic, in afara cutiuței noastre.

Sursa foto: pixabay; autor: Anestiev/Bessi

luni, 20 aprilie 2020

Lumina de sȃmbătă

Sâmbătă, 18 aprilie, nu se știa prea sigur cum va fi împărțită Lumina la credincioșii ortodocși… Unii ziceau că vor veni cu polițiștii, vor da “lumina” unui reprezentant al asociației de locatari (în cazul blocurilor de locuit) și din ușă în ușă pe la cartierele de case… Dar cum a fost, exact, n-am idee. Au sunat vecinii juma de zi la noi să ne întrebe dacă vrem Lumină, dacă vrem Paște… Le-am mulțumit pentru grijă și am spus nu. “Îți e frică de virus?” au întrebat, fără excepție. Nu, nu de virus mi-e frică, ci de aberațiile “oficialilor” - una-două vin cu câte un text: “cutărică, după ce a împărțit lumină la cetățeni, a fost depistat pozitiv la pandalie”. Și, hop! Toți cei care au intrat în contact direct sau indirect cu el sunt plasați în izolare. N-am de gând să stau închisă-n casă și să primesc chiftele cu praștia timp de două săptămâni.
Vine seara… Pe la ora nouă și ceva sună soneria! Și suuună! La ușă, un vecin cu o candelă stinsă în mână. “Îmi dai, te rog, și mie Lumină?” Fac ochii mari la el, și nu-mi găseam cuvintele! “N-am” - e tot ce reușesc să îngân, gândindu-mă că el nu a fost anunțat cine și cum a adus Lumina în bloc. “Dar ai în balcon două candele”. Ochii mei se măresc și mai mult, pentru că avem doar o candelă decorativă în bucătărie. Și-apoi îmi pică fisa! În balcon avem două lămpi mici, de grădina, care funcționează pe bază de baterie solară și luminează frumos. Le-am primit de la o prietenă, cu vreo zece ani în urmă, și de atunci sunt acolo! Le-o fi văzut de afară și a crezut că-i semn că avem Lumină pentru Paște și să știe lumea de unde să ia. Aproape să mă sparg de rȃs! dar m-am străduit să mă abțin, din respect pentru vecin. Doar că nu puteam articula niciun cuvânt din cauza hohotelor de rȃs care erau gata-gata să-mi spargă inima tot încercând să le rețin! Cred că făceam mutre-mutre și, la un moment dat, vecinul a zâmbit, apoi a rȃs și a zis: “Sunt lămpi de grădină?” Atâta mi-a trebuit, și-am izbucnit în rȃs. A rȃs și el cu mine, și-am rȃs ca proștii în fața ușii: eu în casă, el în hol - au ieșit pe hol două vecine, nedumerite, și, greu, le-am povestit și lor. Am rȃs toți patru - cu lacrimi! - cred că vreo cinci minute! Și-apoi ne-am văzut de ale noastre. Am scos imediat lămpile de acolo; doar mâine le pun la loc. Încă mai rȃd când îmi amintesc. Am obiceiul să rȃd că proasta-n târg de ce-mi aduc aminte… 

Sursa foto: pixabay; autor: Free_Photos

sâmbătă, 18 aprilie 2020

Paștele cu bucurie să ne fie!

Iepurașul să ne-aducă liber la plimbare! Și ceva dulce! Viață dulce!
Vă doresc ca Sărbătoarea de Paște cu senin in suflet să vă fie!

Pe blogul Monei, in articolul "Unde cauți", am aflat ieri un punct de vedere la care nu știu dacă s-au gȃndit mulți. Mi-a plăcut atȃt de mult ȋncȃt am copiat aici fragmentul. 
Poate ȋși liniștesc sufletul și cei care sunt azi tulburați că nu pot merge la biserică din cauza interdicțiilor:
Petrecem Paștele precum ȋntȃiul Paște. Cȃnd Iisus a fost răstignit și pus in mormȃnt, și apostolii și cei care ȋl ȋnsoțiseră stăteau ascunși ca să scape de persecuții. La fel precum restul creștinilor, ascunși in case, ferindu-se de oameni. Ȋl petrecem la fel ca ei! In tăcere, ascunși, neieșind afară. Ȋnsă cu mesajul de speranță: că a venit Iisus la oameni, arătȃndu-se lor, trecȃnd prin ușile ferecate, a VENIT EL la ei! Crezi in Paștele acesta, precum aceia au crezut in primul Paște al lui Iisus... Pregatește-ți casa pentru oaspetele cel mare, nu te gȃndi la ce nu e, ci gȃndește-te la ce e Paștele acesta.

miercuri, 15 aprilie 2020

Colorat in contur

Când am primit cărțile de colorat pe care le-am amintit cu ceva timp în urmă mă simțeam cam cum trebuie să se simtă o lămâie stoarsă. Am colorat atunci cu tenacitatea unui dependent de desen! Habar n-am dacă există dependenți de desen! Probabil că nu! Sau… or fi!
Acum, de când cu “stați în casă!” mi-am reamintit de cărțile cu planșe și-am început să colorez. Unele desene îmi plac mult, altele nu prea, dar am colorat și-și (nu în ordinea paginilor, ci în ordinea “atracției”). Unele îmi plac cum au ieșit, altele mai puțin - mai ales că mi-am dat seama că puteam colora altfel și ar fi ieșit forme mai interesante (în cazul unora).
Spre lăsarea serii începeam să colorez și m-a prins și ora 5 dimineața frecând creionul de pagina lucioasă. De când nu mai e nici Miki la noi, să o plimb, ies mai puțin pe afară, și nici nu am de făcut cine știe ce treburi pentru a obosi “sănătos”, așa că somnul începe să cam fugă de mine. Nu amintiți de sport pentru că am o lene de mă doare cȃnd e vorba despre sport.
Arată foarte fain unele desene, pentru că paginile sunt lucioase și după ce le colorez nu-și pierd luciul - în poze, însă, nu se vede luciul care conferă desenului un anumit farmec.
Galeria cu desene din cartea “Mister oriental”:
Primul desen ȋmi place cel mai mult dar l-am fotografiat fără să țin cont cum e “repartizată” lumina (pe telefon se vedea ok) și arată de parcă ar fi decolorat de soare in partea dreaptă (in realitate culorile sunt strălucitoare).
Am găsit și un program de editare foto online (https://www.photocollage.com/), dar nu m-am descurcat cu efectele. In imaginea de mai jos am ales “caleidoscop” (e modificată prima foto).

Trece timpul: răsărit, apus, răsărit, apus. Miercurea fără cuvinte

Fotografii pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat Carmen și găzduit acum de Zina.

marți, 14 aprilie 2020

Un om in vȃrstă, ca mulți alții

Frica, anxietatea, nu distrug doar mintea omului, ci și motorașul care ne ține în viață: inima. Cei cu inima sănătoasă riscă să și-o “strice” când se lasă stăpâniți de temeri; cei cu motorașul defect riscă să-l oprească de tot. E greu să nu te sperii, să nu fii anxios atunci când nu reușești să vezi clar ce se întâmplă în jurul tău, mai ales atunci când ești la vârsta la care nu prea mai poți înțelege de ce una și de ce alta. Vârstnicii (nu toți! dar cei mai mulți) sunt, de la o anumită vârstă, la fel ca și copiii mici: neascultători, agitați, curioși, încăpățânați, aerieni de multe ori… dar, pentru că au un “bagaj de viață” încărcat, sunt și mai anxioși. Ei simt că tinerii nu prea-i mai văd pe stradă, că nu le prea mai pasă de ei și chiar rȃd de ei, uneori. Ei știu că nu toți medicii mai sunt interesați să le salveze viața, să îi chestioneze despre problemele lor, ei știu că cei tineri nu au răbdare (și nici timp) să-i mai asculte…Și atunci își crează un fel de comunitate a lor, socializȃnd ei între ei, prin piață, pe străzi, în parcuri, în excursii. Când le interzici unora și micile bucurii pe care le mai au aproape că îi condamni la moarte, pentru că le ucizi spiritul sugerând că, de fapt, îi protejezi (de virus, eventual, dar nu de tensiune și glicemie crescute - ȋntre altele; de sufletul lor cine și cum are grijă?). Cei care au familia lângă ei sunt mai liniștiți, dar cei singuri riscă să ajungă la disperare…
Da, ați ghicit - nici nu era greu - unde vreau să ajung: ordinul pentru vârstnicii cu vârsta peste 65 de ani și interdicția de a ieși din casă mai mult de două ore pe zi (dacă nu au urgențe, nu sunt agricultori sau producători) și încă o oră seara pentru cei care au un câine. Zvonistica spune că vor să păstreze această interdicție (poate ceva mai relaxat) încă trei luni după 15 mai când ar înceta efectul decretului pentru prelungirea stării de urgență! Nu sunt prea sigură că vor mai rezista mulți încă o lună în stilul acesta de arest la domiciliu, mai ales că au nevoie de lumina zilei! Somnul celor mai mulți nu e bun oricum, dar fără a sta și pe afară va fi și mai rău! Oboseală le mai trebuie, că alte boli și stres au din belșug zilele acestea! Pentru vitamina D e nevoie și de soare! Nu știu nici cum voi rezista eu (și nu doar eu) dacă mai trebuie să scriu încă 30 de zile declarații pe proprie răspundere!
Scriu despre un domn în vârstă de 78 de ani. Stă aproape toată ziua la tv, să nu cumva să se anunțe ceva interdicții și el să nu afle și apoi să fie amendat (amenda minimă pentru persoanele fizice, de două mii de lei, e mai mare cu câteva sute de lei decât pensia lui). A fost electrician până s-a pensionat și acum, în putere fiind, mai meșterește (mai meșterea) una-alta pentru cei care au nevoie de ajutor cu instalațiile electrice. Veșnicul zâmbet din ochii lui începe să se stingă - încă face glume, dar se teme de tot ceea ce vede că se întâmplă în țară și în lume. I-am spus să nu mai stea la tv, că-l anunț eu dacă apare ceva care l-ar putea interesa. Nu are încredere - a zis: tu le ai pe ale tale și poate uiți. În martie nu a găsit în farmacii un medicament pe care-l ia lună de lună pentru inimă. În final, i-a făcut rost cineva, dar tare agitat era: ce mă fac fără medicamentul ăsta? pare o întrebare care-l obsedează. Merge zilnic la piață (in intervalul permis: 11-13) sau la alimentara, stă mereu la coadă (in funcție de mărimea magazinului pot intra două, trei, opt sau mai mulți oameni, ceilalți stau afară) alături de alți vârstnici, la distanța regulamentară de 2 m, fie că e cald sau plouă, fie că e frig și bate vântul, și-și cumpără câte puțin: nu vreau să cheltuiesc prea mult pentru că s-ar putea să am vreo urgență mâine și trebuie să am ceva bani. Stă mereu în tensiune: dacă nu vor mai avea politicienii bani pentru pensii? dacă luna viitoare nu găsesc medicamentele de care am nevoie? dacă nu vine ambulanța când am nevoie de ajutor? dacă mor în casă și voi fi găsit după multe zile? Pentru mine, această neliniște a lui este un fel de “drobul de sare”, dar îi înțeleg temerile (poate voi fi la fel ca el la bătrânețe?! sper că nu!). Încerc să-l asigur că nu se va întâmpla ce se teme el dar dă din cap neconvins că e cum zic. N-o să-mi mai văd prietenii dacă nu ne dau drumu’ din casă. Cum dădea primăvara mergeam în parcul central și jucam șah; campionate făceam! Se aduna lumea ca la circ când jucam. Cu cine mai joc șah? Cu cine mai vorbesc acum? Mai și bârfeam; trecea timpul mai repede. Mai prind eu primăvara de anul viitor? Omul e singur. În urmă cu doi ani i-a murit soția - răpusă, zice el (și-l cred), de moartea unicului fiu, cu trei ani în urmă. Nora și nepotul nu sunt în țară (nici băiatul lui nu era, de la începutul anilor 2000) și în ultimul an nu s-au mai interesat deloc de el. Doar cu prietenii și vecinii ce se mai “întreținea”. Acum nici cu aceștia nu se mai poate întâlni, nici pe aleile de sub Tȃmpa nu se mai poate plimba - unde culegam urzici; știu eu un loc bun, unde nu e praf, unde nu umblă câinii. Din Poaină culegeam flori și le aduceam la baba mea. Îmi spune că-i oscilează tensiunea - când coboară, când urcă; eu nu aveam tensiune oscilantă.
Nu mai știu în ce an l-am întâlnit… Oricum, trăia băiatul lui. Era iarnă, el era încărcat cu sacoșe grele și abia își ținea echilibrul pe gheață. M-am oferit să îl conduc acasă, cărând eu una dintre sacoșe - un bloc distanță de locuința noastră. Am mers încet și am tot discutat. Aflând că-mi place să citesc m-a invitat pe la ei, poate găsesc ceva cărți care-mi plac. Am refuzat, desigur. Când am ajuns lângă blocul unde locuia a vrut să-mi mulțumească oferindu-mi două portocale - l-am refuzat inițial, dar pentru că a fost insistent n-am vrut să par penibilă și le-am luat. Apoi, ne-am tot întâlnit pe bulevard - el mă observa aproape mereu primul (eu abia văd oamenii pe stradă, mai ales când sunt cu câinele) și mă saluta cu “săru’mâna”. Într-o zi, când eram cu câinele, m-a oprit și nu știa cum să se scuze că vrea să mă rețină întrebându-mă ce și cum despre câini, ‘că fiul a cumpărat un cățel pentru copil și nu se descurcă prea bine, și nora e nervoasă că alea-alea. Pe scurt, voia să știe dacă îl pot ajuta să educe puiul de câine pe care degeaba îl scoteau afară ‘că el ținea tot drumul și cum ajungea în casă, cum făcea. Atunci i-am dat numărul de telefon și el mi l-a dat pe al lui. Până a învățat câinele să facă afară (și altele) am tot vorbit la telefon și ne-am întâlnit, apoi ne-am “oprit”; ne salutam doar pe stradă - mi-a zis și că au plecat definitiv copiii în străinătate. Pe la mijlocul lui martie a.c. m-a sunat, și din nou vorbim la telefon - mai mult vorbește el. Mă sună, în general, când se mai sperie de câte ceva aflat la tv. Îmi fac griji pentru el. Sunt tentată să îl sun în fiecare seară, să știu că e acolo și că e bine. Sunt, totuși, liniștită, pentru că are doi vecini (cuplu) cu vârsta sub 65 de ani care sunt atenți și la el.
Un cuvințel nu a spus acest om ȋmpotriva măsurilor luate de autorități; nu a “ȋnjurat” pe nimeni, ȋnțelege de ce trebuie să existe aceste măsuri; e doar trist pentru că viața ȋi e și mai grea decȃt ȋnainte, pentru că nu mai are parte nici de micile bucurii de pȃnă de curȃnd. Poate că exagerez, dar am sentimentul că se topește cu fiecare zi care trece.
Ca omul la care m-am referit mai sus sunt mulți alții - pe câțiva îi cunosc în mod nemijlocit (le citesc teama în ochi, le aud tremurul din voce), despre alții am auzit sau citit - inclusiv la Zina: Frica. Acestor oameni le este tot mai greu să vadă viața în roz; încep să își piardă și bruma de speranță pe care o aveau pentru o bătrânețe liniștită - care oricum nu era liniștită în Ro, pentru cei mai mulți. 

Sursa foto: pixabay; autor: pixel2013

duminică, 12 aprilie 2020

Declarația pe proprie răspundere

Am înțeles că în unele orașe din Ro unii oameni au fost amendați pentru că nu au completat corect declarațiile pe proprie răspundere; acești oameni sunt trecuți în statistică alături de cei care au încălcat ordinele, când ei, practic, au scris incomplet o declarație, nu au încălcat ordinele. Dacă e adevărat, nu-i cinstit, și acești oameni ar trebui să conteste amenda în instanță.
În alte orașe doar li s-a atras atenția, unora, și li s-a spus ce și cum să scrie. De exemplu, acum câteva zile - am aflat ieri - o prietenă a mamei (cu vârsta peste 65 de ani) a fost oprită pe stradă; mergea la piață. A arătat actul de identitate și declarația scrisă de mână in care scria ce se cere în ordonanța militară nr. 3, art. 4 al. 3: Declarația pe proprie răspundere trebuie să cuprindă numele și prenumele, data nașterii, adresa locuinței, motivul și locul deplasării, data și semnătura. Ei i s-a spus că nu a scris care piață și nici că are cunoștință despre prevederile articolelor 326 și 352 din codul penal care se referă - primul - la falsul în declarații și al doilea la zădărnicirea combaterii bolilor. “Domnule polițai, la televizor nu a spus așa ministrul de interne”. “Și dumneavoastră nu aveți internet?” “Nu, nu am.” Nu a fost amendată.
Există mult prea mulți oameni care nu au acces la internet! Și apoi, ce sens are să scrii că știi despre două articole din codul penal când toată lumea știe că cine nu respectă ordinele va fi amendat?
Trebuie scris nu doar simplu: merg la alimentara să cumpăr alimente, ci trebuie o poveste: merg la magazinul / farmacia cutare și dacă nu găsesc acolo ce-mi trebuie merg la cutare… și tot așa, dacă nu aleg toți să stea la coadă la un supermarket. Din fericire, dacă traseul (pentru orice avem declarația) rămane același zilnic putem modifica data și nu mai scriem o nouă declarație! Fără această clarificare unii ar trebui să folosească un copac ȋntreg ca să-și procure hȃrtia!  
Formularul declaraţiei pe propria răspundere are o rubrică unde se completează locul/locurile deplasării, în acest sens se vor menţiona locurile în care persoana se deplasează, în ordinea în care aceasta intenţionează să-şi desfăşoare traseul. Astfel, se pot menţiona mai multe locuri. Citită la @Petru: "Dacă vine un cutremur ieșim din casă imediat sau după ce completăm declarația?" 
În declarația-tip inițială (nesimplificată)  se cerea și “interval orar”! Adică… pleci de la domiciliu la ora 13 și trebuie să scrii când revii! Improbabil să știi când revii la domiciliu, în anumite situații. În noul model nu mai e nevoie, așa cum nu mai e nevoie (nici nu era, dar unii doreau, se pare!) să scriem poliloghia despre cunoașterea articolelor din codul penal sau faptul că declarația e conformă cu dispozițiile ordonanței militare.
În declarația-tip inițială (nesimplificată) se cerea și CNP, dar nu și prin dispozițiile ordonanței. În fond, când arăți actul de identitate e acolo cnp, nu trebuie să rămână “în copie” în telefoanele prea multor persoane, fie acestea polițai sau soldați - aceștia azi sunt, mâine nu mai sunt în cadrul acestor instituții: poliție și armata.
Unii oameni (și dintre cei care au sub vârsta de 65 de ani) au ȋnțeles că pot merge oriunde, oricȃnd, dacă scriu o declarație pe proprie răspundere. Greșit. Trebuie citite cu atenție ordonanțele militare, altfel veți merge la mormȃntul celor dragi, de Paște, să puneți o floare, și veți fi amendați dacă sunteți verificați (asta voia să facă azi o doamnă pentru care am scris eu declarațiile, iar ea doar modifică data - are ȋncheietura mȃinii luxată).
Nimic nou sub soare! Legile din Ro - chiar și în situații de urgență - sunt făcute pe genunchi și pentru a le ȋnțelege sunt necesare “note explicative”. Ar fi bine să citească aceste “note explicative” și cei care ne verifică la declarații.

joi, 9 aprilie 2020

Ȋnceput de transformare. Jocul cuvintelor(243)

Nu trebuia să privească pagina din calendar pentru a ști că e primăvară. Și-a ȋmbrăcat cămașa sport, pantalonii de doc și și-a agățat pe umăr traista împletită din fir de cânepă. De vreo lună își făcuse capul ceaslov studiind despre cum se filmează, și tot nu știa mare lucru, dar asta conta mai puțin.  Și-a luat camera video, pe care n-o mai folosise de ani, și-a pornit să colinde străzile din cartier, chit că avea voie să stea pe-afară doar un ceas-două! Nu prea vedea chip de om - mai mult  fețe acoperite cu bucăți de pânză divers colorate, oameni care se mișcau ca într-un film cu zombi, ferindu-se unii de alții, umblând ca pe un câmp minat. A pornit aparatul camuflȃndu-l în traistă, să nu știe oamenii că sunt filmați. Nu se ghida după vreun criteriu în plimbarea lui - umbla hai-hui pe străzile din jurul blocului și asta îl amuza - până atunci, în viața de adult, nu făcuse nimic fără un scop precis. Cariera lui de medic generalist se dusese pe apa sâmbetei cu puțin înainte de a ieși la pensie în anul care tocmai începuse, luând o curbă descendentă de când se contrazisese cu un șefuleț care le știa pe toate și care era susținut de un șef care ȋi știa pe toți.
A pornit pe străzi cu gândul răutăcios să-i filmeze pe oamenii care arătau caraghios, dar primăvara i-a învins gândul, atrăgându-l cu veșmântul ei frumos colorat și pe ici-colo ușor parfumat. Până în acea zi nu s-ar fi gândit că poate fi plăcut să admire natura. Părea că acum vede pentru prima dată cum arată primăvara. A filmat copaci și a filmat păsări, albinuțele care bȃzȃiau într-un copac plin cu flori roz, pisicile tolănite la soare… Și tot umblând așa s-a cam îndepărtat de locuință. Brusc, cerul părea că se întunecă, păsările amuțesc, pisicile se ascund și florile din pomi se scutură… De fapt, totul era neschimbat, dar trecuseră două ore, trebuia să alerge spre casă, să nu-i taie calea vreun echipaj pus pe amendat bătrâni ieșiți la plimbare în afara programului de voie. Se bucura, totuși, că are dreptul la două ore de plimbare - mai mult decât unii condamnați la pedeapsa cu închisoarea. De-ar fi avut un câine ar mai fi avut și seara, pentru o oră, bilet de voie. Dar n-are câine! Poate că ar fi timpul să ia unul de la un adăpost. A ajuns acasă scăpând neamendat, dar de ideea cu câinele nu a scăpat - altceva la care nu s-ar fi gândit până acum. 
₪₪₪
Postare pentru Jocul celor 12 cuvinte găzduit de Eddie pe blogul său, Cartim.
Cele 12 cuvinte: ceas, ceaslov, calendar, criteriu, camp, canepa, cariera, curba, camasa, chip, chit, camera.
Sursa foto: pixabay; autor: AnnaliseArt

miercuri, 8 aprilie 2020

Clor! Clor! Clor!

În ultimul timp, clorul e în gura multor vorbitori: dăm cu clor pe străzi, pe garduri, prin parcuri, în aer, în blocuri! (și nu e vorba despre serul fiziologic sau despre “sarea de bucătărie” care e un compus al clorului și e vitală pentru oameni și animale - mai ales când nu are iod).
Dialog real: “Mă ustură ochii de la clorul folosit la dezinfectarea scării!” zice cineva. “Am spus că nu e ok” - îi răspunde altcineva. “Da, dar măcar omoară virusul” zice cel cu ochii usturați. Sigur! In condițiile in care virusul nu te atacă in timp ce ai mucoasele iritate de la clor sau altele.
*
Agentul infecțios, deși constituie cauza principală și indispensabilă in producerea infecției, nu e capabil el singur să determine starea de boală. Pentru ca să apară o boală infecțioasă, e necesar ca organismul să fie receptiv la infecție. Receptivitatea e starea opusă rezistenței antiinfecțioase. Receptivitatea la infecții poate fi crescută prin defecțiuni ale mecanismelor de apărare antiinfecțioase (defecțiuni ale mucoasei, pielii s.a.). Chiar factori din mediul extern pot interveni pentru a crește această receptivitate la infecții: frigul, uscăciunea aerului sau atmosfera poluată cu substanțe chimice sau particule fizice. In producerea bolii infecțioase trebuie să se țină seama de intrrelația mai multor factori: cantitatea și calitățile microorganismelor patogene (virulența), starea de receptivitate sau de apărare a organismului, precum și tipul său de receptivitate, și acțiunea unor factori din mediul ȋnconjurător. In acest mod ne explicăm pentru ce același microb nu determină la toate persoanele infecții cu manifestări asemănătoare.
Conservarea intactă a tegumentului și a mucoaselor este prima barieră de apărare contra infecțiilor; pielea și mucoasele acționează ca bariere anatomice față de invazia microbiană. Este indicat să nu irităm, spre exemplu, mucoasa bucală cu substanțe caustice. Prin mijloacele de apărare ale mucoaselor există formarea de mucus și acțiunea de mișcare a cililor celulari în spre afară, prin care se elimină o dată cu mucusul și microbii (secreție nazală, strănut, tuse cu expectorație). Mucoasa conjunctivală se apară cu ajutorul lacrimilor, care sunt și ele dezinfectante (conțin o enzimă cu acțiune bactericidă care se află și în secreția nazală, în salivă și alte secreții). Atât tegumentul cât și mucoasele se apară și printr-o “microfloră” microbiană “normală”, constituită din microbi nepatogeni, care împiedică multiplicarea și pătrunderea în corp a microbilor patogeni.
Ce fac clorul și unele substanțe derivate? 
Irită mucoasele, conjunctivul (canalelele ochiului pe unde intră virusul). Clorul, biocidele puternice în general, distrug și microbii nepatogeni care împiedică multiplicarea și pătrunderea în corp a microbilor patogeni. Sângele are putere bactericidă și împiedică înmulțirea microbilor pătrunși întâmplător în sȃnge. Tot în sânge se află interferonul, o glicoproteină cu rol important în apărarea contra virusurilor. 
(sursa: Medicina de familie, Editura Medicală, București, 1986)
Dacă omul, însă, inhalează vapori de biocide, de clor și alte dezinfectante puternice, nu doar că își irită mucoasele, dar își alterează și plămânii, iar când plămânii nu funcționează cum trebuie nici sângele nu mai are puterea naturală de a lupta împotriva “dăunătorilor”. Aceleași efecte le are poluarea, in general.
Florin Mihălțan, medic pneumolog: "Vaporii care se degajă de la soluțiile de clor sunt iritante bronșice, iritante respiratorii, pot să dea tuse, secreție, pot să dea inflamație a mucoaselor la nivel conjunctival și la nivelul nasului". Hipocloritul este o substanță corozivă pentru piele și dăunătoare pentru ochi, iar dacă intră în contact cu materia organică de pe suprafața drumului poate forma subproduse extrem de periculoase. Organizația Mondială a Sănătății susţine că nu există până acum date științifice despre eficiența acestor substanțe în combaterea coronavirusului. Mai mult decât atât, medicii pneumologi atrag atenția că vaporii produși de unele substanţe pot fi periculoși. Reprezentanţa din România a Organizației Mondiale a Sănătății recomandă să se folosească doar detergenții convenționali, cu evitarea producerii de praf și aerosoli. 
(sursa: stiri.tvr.ro din 30 martie 2020)
Prin ordonanța militară 4, autoritățile locale sunt obligate să spele străzile, intrările și holurile blocurilor, să monteze dispozitive cu soluții dezinfectante la toate intrările in blocuri. Cine face așa ceva, după ce stropește cu biocide sau cu ce-o stropi, trebuie să spele temeinic mai apoi, nu să lase substanța împrăștiată și după un timp să vină iar să dea, tot fără să spele mai apoi.
*
Deși împiedică dezvoltarea bacteriilor precum Giardia sau E Coli, clorul este în același timp toxic pentru organismul uman. Clorul este un iritant foarte puternic care contribuie la acumularea radicalilor liberi, având efecte asupra sănătății celulelor. 
Medicul Tudor Ciuhodaru, în ianuarie 2019, despre efectele clorului:
Clorul reacţionează cu apa din ţesuturi formând acizi oxigenaţi (acid hipocloros), fiind astfel un iritant puternic pentru ochi, piele şi mucoase.
Cele mai frecvente intoxicații sunt prin inhalare și în doze mici și produc în general efecte iritative la nivelul căilor respiratorii: tuse, strănut, senzație de constricție toracică, respirație șuierătoare dar, mai ales la astmatic, pot declanșa sau agrava crizele severe. Nu sunt excluse fenomenele hipersecreție bronișcă, bronșită de edem pulmonar toxic cu potențial letal (mai ales în cazul expunerilor repetate la doze mari). Pneumonia chimică şi edemul pulmonar toxic pot apare chiar după o latenţă de 12-24 de ore.
Intoxicația cu clor poate rezulta din inhalarea sau ingerarea clorului din aerul contaminat sau prin consumul de alimente sau apă contaminate. Efectele clorului asupra sănătății umane depinde de cantitatea de clor prezentă, de durata și frecvența expunerii. Pentru fiecare individ, efectele pot varia, deși simptomele frecvent înregistrate includ în general dificultăți de respirație, acumularea de lichid în plămâni, arsuri ale gurii, inflamații ale gâtului, dureri de stomac, dureri toracice, tuse, vărsături și sânge în scaun. Clorul irită pielea, ochii și sistemul respirator. Aceste efecte nu sunt susceptibile să apară la nivelurile de clor care se găsesc în mod normal în mediul înconjurător.
În stratul superior al atmosferei, moleculele care conțin clor au fost implicate în distrugerea stratului de ozon. (wikipedia)
Cred că nu e bine să folosim in exces dezinfectanți puternici - concluzia mea.

Sursa foto: pixabay; autor: DavidRockDesign