luni, 28 iulie 2014

Bună dimineața, Soare!



Ah! E seară! Bună seara, Soare! :)

Pentru Buna dimineata, Soare! jocul inițiat de Iulisa, la care găsiți tabelul pentru înscriere.

Magie Noire - parfumul ca o viață



Magie Noire, creat în anul 1978 de Lancôme, nu se compară cu formula diluată care a fost scoasă pe piață începând cu anii 1990… Acel parfum din 1978 este misterul și farmecul Orientului într-o sticluță, parfum care încântă și vrăjește simțurile. A fost creat de Gérard Goupy, Jean-Charles Niel și Yves Tanguy. Atunci, parfumul a luat lumea cu asalt, ca o furtună întunecată și misterioasă. Formula legendarului parfum Magie Noire te transpune într-o lume misterioasă, aventuroasă, în care simțurile îți sunt puse la încercare. Dintre toate parfumurile care încearcă să transmită ideea de întuneric, Magie Noire creat de Lancôme iese în evidență. L-am găsit prin anii 1980 în ”dulăpiorul cu minuni” al mamei și furam zilnic o picătură... L-am întâlnit, însă, prea devreme.

Notele întunecate ale parfumului te poartă de la trandafirul bulgăresc la mugurii de coacăze negre, de la iasomie și zambilă la ylang-ylang, de la chihlimbar la tămâie, smirnă, mosc, santal, patchiouli și apoi din nou la trandafirul bulgăresc, ca într-un carusel amețitor. Eteric și elegant, Magie Noire se potrivește femeilor puternice care nu se tem să-și urmeze instinctele; se potrivește femeilor care știu ce vor și nu se sfiesc să obțină. Reprezintă femeia îmbrăcată cu tricou negru și pantofi cu toc cui.

joi, 24 iulie 2014

Cei doi lupi



Un bătrân indian îi explica nepotului că nu merită să fie supărat și furios pe nedreptatea făcută de colegul său și nu trebuie să își tulbure armonia sufletului cu ură și dorință de răzbunare împotriva cuiva.
sursa foto: Native American Encyclopedia
- Cândva am fost ca și tine - spunea bătrânul. Eram supărat și furios pe unii care voiau prea mult, luau prea mult fără regrete. Furia și ura, însă, dragul meu nepot, pe tine te distrug, nu pe inamicul tău. E ca și cum ai înghiți otravă dorindu-ți ca dușmanul să moară. 
M-am confruntat și mă confrunt cu această luptă deseori. E ca și cum în mine ar trăi doi lupi...
Unul dintre lupi este bun, blând, inofensiv, trăind în armonie cu tot ceea ce-l înconjoară; nu se simte atacat din orice și luptă numai atunci când trebuie să-și apere familia și teritoriul.
Cel de-al doilea lup e total diferit: e agitat, mânios, nemulțumit; se luptă mereu, din orice, e copleșit de furie și ură.
Uneori mi-e greu să trăiesc cu acești doi lupi care se luptă în dorința de a mă domina...
- Bunicule... care dintre cei doi lupi va câștiga?
- Cel pe care îl hrănesc mai des.

(legenda Cherokee)

Lupul - caracteristici fizice generale



Lupul este răspândit în Canada, Alaska, Europa de Est, Peninsula Scandinavă, Rusia, Orientul Apropiat, Asia Centrală și Siberia, dar densitatea lor este în general redusă pe aceste arii.
Lupul are mai multe subspecii distincte: lupul polar - din tundrele nordice, care e mai mare, are blană albă, mai groasă și trăiește atât de aproape de pol încât este nevoit să vâneze permanent în întuneric, însă este în siguranță față de inamicul principal, omul, lupul de pădure nord-american; lupul rosu, care pe vremuri popula regiunea sud-estică a Statelor Unite, azi este foarte rar, exemplarele care trăiau în sălbaticie poate chiar au dipărut complet; lupul de stepă din deșerturile Asiei Centrale - lupul de pustiu este mai zvelt și mai deschis la culoare decât lupul european și nord-american și lupul comun, care trăiește și astăzi în pădurile est-europene și ale Peninsulei Scandinave.
Specia inițială de lup cenușiu din Alaska a dispărut de 12.000 de ani, iar cea din prezent este o subspecie, dovedește o cercetare realizată la Universitatea din California. Această specie nu diferă foarte mult din punctul de vedere al dimensiunilor de lupul gri care trăiește în prezent in Alaska, însă avea dinți mai mari și mușchi faciali mult mai puternici, fiind în stare să ucidă chiar și un bizon.

marți, 22 iulie 2014

Lupul (Canis lupus)

Din punctul meu de vedere, lupul este un animal fascinant. Mi-au plăcut lupii de când urmăream, în copilărie, filme și citeam cărți “cu indieni”. Indienii erau prieteni cu lupii - nu înțelegeam pe atunci că nativii americani, pieile roșii, erau prieteni cu toate animalele și vânau numai cât le era necesar pentru hrană și îmbrăcăminte.
Am vazut lupii, de la distanță, iarna, prin pădurile din Poiana Brașov și le-am auzit urletul. Tata ne liniștea spunându-ne că lupii nu atacă omul, și la vremea aceea pădurarii se preocupau cu adevărat să hrănească sălbăticiunile tocmai pentru a le ține departe de așezările umane. Peste ani am și plimbat un lup, în lesă.

Lupul este cea mai mare specie din familia câinilor (Canidae). Această specie este una din cele șapte care formează ordinul carnivorilor (Carnivora).Cele două specii de lupi sunt lupul (Canis lupus) și lupul roșu (Canis rufus). Subspeciile lupului sunt lupul polar, lupul nord-american, lupul de șes și lupul obișnuit.
Deși cercetările arată că lupul nu atacă oamenii, prea multe filme l-au arătat în postura de vânator feroce împotriva omului. Cercetătorii afirmă că nu există dovezi în acest sens, dar există dovezi că lupii s-au hrănit cu cadavrele celor înghețați sau al soldaților lăsați pe câmpul de luptă - după bătălia de la Hastings din 1066, soldații englezi căzuți au fost lăsați pradă viermilor și lupilor pe câmpul de luptă - și există dovezi ale faptului că, uneori, atacă gospodăriile umane pentru hrană - în secolul XVI, sub domnia reginei Maria Stuart, în Scoția a avut loc o invazie de lupi; ultimul lup scoțian a fost omorât în anul 1743.
Statisticile nord-americane arata ca in ultimii 60 si ceva de ani au fost dovedite, in zona, numai doua cazuri fatale in care au fost implicati lupii.

Lupul este cea mai răspândită specie dintre mamiferele care trăiesc în prezent si se adapteaza cu succes la cele mai diferite condiții de trai. Este un vânator foarte talentat, însă modul lui de trai are un impediment major: este concurentul direct al omului și, pe majoritatea zonei lui de răspândire, a pierdut în această luptă inegală.
Lupii au fost exterminați din toate țările Europei centrale și de nord în perioada secolului XIX și al doilea război mondial. Au mai rămas populații în Portugalia, Spania, Italia, Grecia și Finlanda, deși lupii au repopulat în mod natural multe părți ale Europei, recolonizând Franța, Germania, Suedia și Norvegia. Cele mai mari populații sunt întâlnite în Europa de est, România, Peninsula Balcanică și Polonia. În România, mai ales în timpul ultimului dictator comunist, lupul a fost vânat frenetic, aproape exterminat, dar populația de lupi a început să se refacă - având o rată medie de creștere de circa 0,5 %, dar rata de creștere este neconcludentă deoarece stabilitatea populației nu a fost încă apreciată.  În munții din Transilvania mai trăiesc lupi în număr mare, fapt ce a dat naștere numeroaselor legende despre oameni-lupi, legende care sunt la fel de populare și în Marea Britanie, așa cum în S.U.A., în rândul americanilor nativi în special, sunt populare credințele privind animalele totem.

Surse info: wikipedia.ro, http://www.carnivoremari.ro/lupul.php
Sursa foto: Wolf Tales (pagina FB)

Pe acceași temă:
Lupul - caracteristici fizice generale 

Sistemul de blocare parcare este ilegal

Dacă-l întreb de onestitate pe cetățeanul care și-a montat sistem de blocare a locului de parcare după modificarea și republicarea hotărârii consiliului local s-ar simți perfect jignit. Cum îndrăznesc să-l bănuiesc de încălcarea legii cu intenție? Dar e necinstit! Toți și-au scos sistemele de blocare de pe locurile închiriate, iar el - mai jmecher spre tripluștecher - și-a montat unul. Mi s-au aliniat piticii deoarece mi s-a adus la cunoștință ca doi vecini s-au certat pentru locurile de parcare…

Ce-ai cu el!? m-ar întreba unii, mirați. Ei, bine, am cu toți aceia care încalcă orice lege. Că e bună, că nu-i bună, cât timp există trebuie respectată! Cui nu-i convine, să adune semnături și să încerce schimbarea! Pe sistemul “Las’ că merge și-așa” se duce naibii totul, încet dar sigur. Mai corect ar fi: pe sistemul “nu-i treaba mea” nu ne mai revenim în veci. Nu tu amenzi pentru cei care beau în public - prin parcuri, săli de așteptare din gări etc., stații auto, pe lângă blocuri; nu tu amenzi pentru cei care-și scuipă cojile de semințe pe unde apucă, își aruncă resturile la nici trei metri de un coș de gunoi - unii le aruncă direct de la balcon; nu tu amenzi pentru cei care-și aruncă pe jos chiștoacele; nu tu amenzi pentru cei care-și golesc botul nasul pe stradă, nu tu amenzi pentru cei care-și lasă câinii liberi - nu mi-e mie că ar mușca pe careva, ci doar că există riscul să se piardă câinele - nu tu amenzi pentru cei care nu adună rahatul câinelui de pe trotuar, alei pietruite - a se citi clar: trotuar, alei pietruite - și toate celelalte mărunțișuri care adunate dau un tot cam prea mare pentru a spera că se va schimba ceva în bine. 

Ah! Că veni vorba de rahatul câinilor! Acesta trebuie luat și aruncat la cel mai apropiat coș de gunoi… ta-ta-ta-tam!... special destinat pentru asta! Dacă e să ne dăm rotunzi că luăm exemplul celor din celelalte state membre U.E. atunci așa ar trebui - și legea comunitară bate legea națională. Ghici ce?! Există așa ceva în RO?! Poate, dar in Brașov n-am văzut să fie pe undeva. Întâi avem o lege care nu prea poate fi aplicată apoi… dacă-și mai amintește cineva pune la punct și celelalte chestiuni. Dacă nu… se dau amenzi și se asmut credulii împotriva celor puțini care știu despre ce-i vorba. Reciclăm de ne doare mintea! Băgăm rahatul între resturile menajere, în coșurile de gunoi în care săracii țării își mai caută de-ale gurii sau resturi ce pot fi reciclate și pe care le adună bucată cu bucățică pentru a le vinde la centrele specializate.
Ne amendează pentru că nu punem hârtie la hârtie și sticlă la sticlă pentru ca ei să le amestece când le adună și să le arunce tot la muntele (că groapă nu mai e demult) de gunoi care tot crește și crește și - hop! - căutătorii în gunoaie au aprins muntele, din neglijență… Că mai crede cineva în astfel de “neglijențe” când știm ce economie (la buget, desigur) rezultă pentru edili.

Și iaca-așa, ce ușor ajung de la un sistem de blocare parcare la rahatul de câine! Nici nu e prea greu, când sunt atâtea chestii de rahat pe care le trecem cu vederea doar pentru a nu ne strica… armonia. Ei, bine, aleg să mi-o stric! Nu-l voi reclama pe ins la primărie, dar îi voi spune să-și scoată țevile galbene și să și le pună în pat, dacă-i plac așa mult. Bine, nu-i voi spune să și le pună în pat, ci doar să le demonteze. Dacă va vrea să mă enerveze atunci i-o dau și pe aia cu patul. Important e să și-l scoată! Sistemul de blocare parcare, nu altceva! De ce?! Pentru că așa scrie la lege! Cât timp eu pun rahatul de câine peste deșeuri cică reciclabile - încălcând legislația europeană în materie, dar respectând aberanta lege compusă de români care fac mișto de noi - poate să scoată și el rahatul de sistem din asfalt deoarece atunci când el nu are mașina acolo oricine are dreptul să parcheze pe acel loc.
No, ca tare-s supărată! :)) Lumea arde și eu mă împiedic într-un sistem de blocare parcare!


 Notă (cel puțin pentru brașoveni)
Anexă la HCL nr. 927/2006, republicată (regulament de atribuire şi folosire a locurilor din parcările de reşedinţă din municipiul Braşov)
Art. 35 lit b) Montarea unui dispozitiv de blocare pe locul de parcare se sancţionează cu amendă cuprinsă între 1000-2000 lei şi ridicarea dispozitivului de blocare; […] (pentru cei care blochează locul altfel amenda e ceva mai mică).
Actualizare iulie 2019. Sistemele există in multe parcări şi - cică - sunt permise in anumite cazuri. 

luni, 21 iulie 2014

Bună dimineața, Soare! Rugăciuni...



E timpul să încetăm lupta despre cine a creat lumea și să începem a lupta împotriva celor care o distrug.

Toate-s vechi și nouă toate
**
Fie ca Vânturile calde ale Cerului
Să adie blând asupra casei tale și
Fie ca Marele Spirit să binecuvânteze pe toți cei care intră acolo.
Fie ca pașii tăi să lase urme fericite în multe zăpezi
Și Curcubeul mereu să-ți atingă umărul.
(Rugăciune-binecuvântare a indienilor Cherokee, americani nativi)
*
Milostive Doamne! Facă-se voia Ta,
care vrea ca toţi să se mântuiască
şi la cunoştinţa adevărului să ajungă;
mântuieşte şi miluieşte pe robul Tău/roaba Ta (cutare).
Primeşte această dorinţă a mea
ca pe un strigăt de dragoste poruncită de Tine.
(Rugăciune creștină pentru aproapele, din cartea Pelerinul rus, în traducerea Arhimandritului Paulin Lecca)
*

sâmbătă, 19 iulie 2014

Pentru siguranța cetățenilor



Atunci când auzim că vor fi plantate montate sisteme de supraveghere în școli gândim - uneori cu voce tare: Perfect! Măcar în școli copiii să fie în siguranță! Și chiar sperăm că vor fi și ne dorim să fie.

În Brașov au fost montate 299 de camere video de supraveghere în nouă unităţi de învăţământ din municipiu: 203 camere de supraveghere pentru interior şi 96 la exterior, la care se adăugă, pentru  fiecare unitate de învăţământ, câte un sistem anti-incendiu cu senzori de fum, butoane de panică, sirene interioare şi exterioare şi o centrală de detecţie. Sistemele sunt coordonate din dispecerate locale de control conectate la dispeceratul aflat în sediul primăriei.
Imaginile captate de camerele de supraveghere vor fi stocate cel puţin o lună în dispeceratele de control de la nivelul instituţiilor de învăţământ.

Totul e frumos în plan, totul arată bine în primele luni, apoi încep: nu avem bani pentru…, nu avem bani pentru… Camerele cutare nu mai funcționează pentru că… Și când totul funcționează ca la carte și camerele de supraveghere înregistrează cine știe ce, în funcție de cine apare filmat, înregistrările se pierd sau nu. Pierderea înregistrărilor pare că a devenit o practica unitară în lumea noastră românească supravegheată - ceea ce nu prea se poate spune despre hotărârile pe care le dau judecătorii de prin țară: diferit, pentru același gen de cauză.

marți, 15 iulie 2014

Atac la computer



Zi de zi îmi propuneam o pauză de la computer pentru că multe altele sunt de făcut și multe am de învățat - mai e puțin și în RO vom avea nevoie de diploma pentru a ne fi permis să facem și-un pârț. Fără diplomă de pârțolog nu vom putea să certificăm dreptul nostru de a produce vânturi

Iată că pauza s-a impus duminică spre luni, săptămâna trecută. Camera era cu fundul în sus pentru că încercam o rearanjare a mobilierului, dar nu modificarea. Patul uriaș - cu venerabila vârstă de peste 100 de ani - ajunsese aproape de masă. M-am întins să iau ceva de lângă pat și m-am sprijinit în tăblie; tăblia a ieșit din locașurile în care era fixată și când s-a înclinat spre pat au cedat și susținătoarele saltelei. Încerc să mă sprijin și cel mai apropiat punct a fost unitatea centrală a computerului de pe masă, dar unitatea alunecă spre podea - am încercat să o prind, m-am înclinat și mai mult cu tăblia și computerul și-a terminat planarea la vreun metru distanță, firele, mouse-ul, tastatura zburând care-ncotro. În câteva secunde eram întinsă pe un blat de lemn, cu multe piese împrăștiate prin jur și nu știam dacă să plâng sau să râd. Am ales să râd și nu mă putem nicicum mișca de pe tăblia lucioasă a patului transformat în scânduri. Mi-a mai trecut pofta de râs când, după vreo oră, am constatat că nu mai funcționa computerul… Ce-or fi zis vecinii, dacă au auzit hărmălaia la acea ora târzie - sau matinală - de două noaptea, prefer să nu aflu…

miercuri, 2 iulie 2014

Miercurea fără cuvinte! (27)




Fotografii Wordless Wednesday! (27), la CARMEN, unde este tabelul pentru înscriere.













Sursa foto: Turism de Aventura (albumul “Kenya 2011”) / www.extreme-travel.ro




HAPPY WW!

Bună dimineața, Soare!



Și ghepardul salută soarele! :)


Ghepardul este cel mai rapid animal terestru, ajungând - zic unii - și la viteza de 120 km/h, dar cel mai adesea la 105 km/h, având și o mare viteză de accelerare - de pe loc - ajungând de la 0 la 105/110/h  în trei secunde. Toate cele patru membre ale sale se încrucișează pentru a obține o distanță maximă a pasului. Cu o coloană vertebrală deosebit de flexibilă, ghepardul se poate întinde foarte mult. Ghearele ghepardului se comportă precum crampoanele de pe un pantof de alergare, ajutându-l să-și mărească aderența atunci când sprintează, ele nefiind retractile, ca la celelalte feline.
Ghepardul se remarcă prin viteză, dar agilitatea sa lasă de dorit când e vorba să se cațere în copaci sau pe stânci.