2019-09-30

Ambiția. Citate favorite

Se pare că orice om are cȃte o ambitie, daca nu pentru ȋnțelepciune, cel puțin pentru fleacuri, el caută să se facă faimos, dacă nu prin bunul simț, atunci prin nebunie.
&
Ambiția oricărui om se umflă pe măsură ce-i crește puterea.
[Axel Gustafsson Oxenstierna af Södermöre (n. 16.06.1583 - d. 28.08.1654), om politic suedez]
**
Stai departe de oamenii care ȋți micșorează ambiția. Oamenii mici ȋntotdeauna fac asta. Cei cu adevărat mari te fac să te simți că și tu poți deveni mare. (Mark Twain)
₪₪₪
Citate favorite e ȋntȃlnirea săptămȃnală găzduită de Zina, gȃndită ȋmpreună cu Ella, la care poate participa oricine scrie o postare cu citate care i-au atras atenția ȋntr-o carte sau în altă parte și pe care o ȋnscrie în tabelul ȋntȃlnirii de luni.
₪₪₪
autor: Archibald Tuttle
O singură ambiție este legitimă: aceea de a fi mai buni.
[Vladimir Ghika (n.25.12.1873, Constantinopol, Imperiul Otoman - d. 16.06.1954, Penitenciarul cu regim de maximă siguranță BucureștiRomânia) - prinț, diplomat, scriitor, om de caritate, preot catolic român, nepotul lui Grigore Alexandru Ghica, ultimul principe al Moldovei; beatificat in 31.08.2013].
*
Ambiția este ultima infirmitate a minților nobile. 
[James Matthew Barrie (n. 09.05.1860 - d. 19.06.1937, scriitor și dramaturg scoțian, cunoscut pentru crearea lui Peter Pan, băiețelul care a refuzat să crească]
*
Ambițiosul nu se mulțumește cu nimic, nici chiar cu fericirea. (Otto von Bismark)
*
Sclavul nu are decât un stăpân, ambițiosul are atâția câți oameni îi pot fi utili spre a ajunge.  (La Bruyere)
*
Cele mai multe dezbinări se ivesc in cetăți din cauza ambiției. (Aristotel)

2019-09-29

Parfum de mere din deșert. Poveste parfumată


Încă de pe vremea când leopardul hălăduia în munții Jebel Hafeet, familia ei locuia în Buraimi, oaza aflată la mică distanță de acesta. 
Zaher, capul familiei, descindea din puternicul trib beduin din Levant, Dulaim. Străbunicul lui s-a căsătorit cu o ḥāḍir, fiica unor sedentari, și a fost alungat din trib. A încălcat legea tribului și a plătit. Dragostea pentru soția lui, însă, i-a ținut loc de mamă, de tată, de frați și surori. Zaher moștenea temperamentul străbunicului; își cunoștea rădăcinile, dar nu simțea impulsul de a-și duce familia în deșert, să călătorească din loc în loc, să sufere, poate, de foame și de sete. Se descurca bine în oază, avea o turmă de cămile și cei dragi aveau tot ce le era necesar. De apă nu duceau lipsă pentru că sistemul de irigațîi funcționa acolo de sute de ani și oamenii îl întrețineau cu multă atenție.
Pentru că apă era din belșug, curmalii creșteau înalți și dădeau o mulțime de fructe. 
Trandafirii deșertului, cu buchetele lor de flori roșii, și florile de acacia, parfumau zilele, iar trunchiurile și frunzele curmalilor ofereau materie primă pentru construcții, pentru împletirea diferitelor coșuri sau obiecte de mobilier și pentru foc.
Aaliyah părăsise minunata oază o singură dată, in copilărie, când au străbătut împreună deșertul pentru a-și cunoaște rudele beduine. Și ea și Kaamil au fost fascinați de lucrurile de preț care împodobeau cortul majlis ridicat special pentru vizita lor, dar nu i-a plăcut deloc că și ea și mama ei au fost obligate să poarte niște rochii foarte largi și să își înfășoare capul în baticuri imense - se simțea în rochie că într-un giulgiu, și abia mergea fără să se ȋmpiedice. Nu s-a opus pentru că a rugat-o mama să aibă răbdare și să onoreze gazdele. 
Acolo a văzut pentru prima dată mere. Erau verzi și aproape perfect rotunde. Parfumul lor era ușor acrișor și nu semăna cu nimic din ceea ce cunoștea. Își imagina că era acolo un coș întreg cu mere din Samarkand. Mintea îi fugise la Povestea Prințului Ahmed și a Zânei Paribanou, în care prințul a cumpărat un măr magic care vindeca orice boală dacă bolnavul îl miroasea.
Luase atunci acasă o mulțime de mere. Câteva semințe le-a plantat lângă zidul căsuței lor și, după aproape un an, a văzut că ceva verde încearcă să iasă din pământ. Și de atunci a tot crescut, dar mai era mult până să dea rod - dacă va da vreodată, să aibă la discreție acele mici sfere verzi al căror gust nu-l putea uita.
De atunci, a mai părăsit oaza numai pentru a urca în munți - la început cu tatăl și fratele ei, mai mare cu cinci ani, apoi singură. Cunoștea amplasamentul tuturor grotelor și pentru că a crescut cu poveștile din “Nopți arabe” visa cu ochii deschiși, uneori sub soarele torid al amiezii.
La vârsta ei ar fi trebuit să se căsătorească, dar nici un “prinț fermecător” nu trecea pe acolo. Caravanele veneau des, dar oamenii erau bătrâni, cei mai mulți, și veneau de departe.Tatăl ei nu voia să se despartă de ea și nici nu o voia slugă la cineva. Kaamil râdea, și-i spunea că o să ajungă să fie numită “vrăjitoarea din munți” pentru că îi plăcea să culeagă plante și să prepare ceaiuri și fel de fel de leacuri, ȋntr-o grotă. Și ea și fratele ei au învățat să citească dintr-o carte cu și despre plante. Kaamil s-a mulțumit cu puțin, dar ea a pus în practică ceea ce a învățat citind acea carte veche ajunsă acolo cine știe când. Ea-i spunea că și el va rămâne necăsătorit și îl vor numi oamenii “șoimul deșertului”, pentru că era un foarte bun vânător și știa să ia urma vȃnatului ca nimeni altul.
Fata era îndrăgostită de oază, de munte și deșert. Se încumeta să avanseze mult în deșert și chiar dacă vântul ștergea urmele știa să ajungă acasă, dar de câte ori sosea o caravană se prezenta repede să afle dacă negustorii nu aveau și mere verzi parfumate. Intr-o zi, doi frați - o fată și un băiat - i-au spus că au! Bucuria ei n-a mai cunoscut margini! A cumpărat câte mere a putut duce în traista care nu-i lipsea de pe umăr și, mai apoi, tatăl ei a cumpărat și restul merelor. Aaliyah a insistat ca cei doi să doarmă în casa lor până când vor pleca mai departe. Tatăl a făcut propunerea, și a fost acceptată. În sinea lui spera ca fiul sau Kaamil să o placă pe sora negustorului, care avea deja douăzeci de ani, și, în loc să poarte chipul acoperit, ea purta la brâu - ca și fratele ei, pe lȃngă pușcă - un cuțit cu lama curbată, khanja, semn că aveau rădăcini certe în triburile de beduini.  
Cu permisiunea fratelui fetei, Kaamil se plimba cu Orkideh în împrejurimile oazei. El, care nu mușcase în viața lui dintr-un măr, acum împărțea cu fata același măr verde - și-l ofereau unul altuia și Aaliyah era sigură că cei doi își imaginau că se sărută - ea așa ar fi făcut. Ea așa ar face: ar împărți un măr cu musafirul lor negustor. De când îl văzuse nu-și mai putea lua ochii de la el, dar îl privea pe furiș, pentru că era o fată educată. Mama ei, însă, a înțeles repede cum stau lucrurile și, din vorbă în vorbă, a aflat că bărbatul e necăsătorit, iar modul în care îi privea fiica îi dădea de înțeles că nici ea, lui, nu-i era indiferentă.

În seara zilei următoare urmau să plece, cu promisiunea că vor reveni curând. În zori, Aaliyah își uda copăcelul crescut din semințele plantate, când a simțit prezența cuiva în spatele ei. Negustorul îi zâmbea și îi întindea un măr verde. Aruncându-și pletele pe spate, fata s-a ridicat, a luat mărul și a mușcat din el cu poftă, apoi i l-a întins cu partea din care mușcase. El a dus mărul la buze și a mușcat încetișor, privind-o în ochii mari și negri.
₪₪₪
Poveste înscrisă în Clubul Poveștilor Parfumate găzduit de Mirela. Parfumul a fost ales de pandhoraa.
₪₪₪
Mukhalat Muhjah de la Khalis - Emiratele Arabe Unite, Dubai - e un parfum floral-fructat, proaspăt, ale cărui note de vârf sunt măr, vanilie și flori albe; notele de mijloc sunt lămâie și mandarină iar că notă de baza predomină moscul alb.
Khalis e o marca relativ nouă, prima ediție de parfumuri fiind lansată în anul 2014, ultima fiind din anul 2016. Nu am găsit data la care a fost lansat parfumul unisex Mukhalat Muhjah, dar am înțeles că mai este în producție. 

2019-09-27

Provocarea muzicală de vineri

Cantecul este interpretat de YUNGBLUD (Dominic Richard Harrison) si face parte din coloana sonora a filmului “Fast & Furious Presents: Hobbs & Shaw” (2019)  pe care l-am vazut zilele trecute - pe DVD, pentru ca online mi-e imposibil, deocamdata, sa mai vad si un video pe YT.
Time in a bottle – YUNGBLUD (vizualizare pe YT)
Pentru ca imi plac filmele cu actori precum Vin Diesel, Dwayne Johnson, Jason Statham (si Idris Elba), din seria de filme “The Fast & The Furious” (sunt 9) am sarit doar doua, pentru ca nu a jucat nici un actor dintre cei amintiti.
La Provocarea muzicala poate participa oricine inscrie o postare pe blog la Carmen, Intre vis si realitate. Friendship Friday!
Am postat numai link spre melodie pentru ca - din motive tehnice - nu pot incarca videoclipul; in plus, am observat ca in ultimul timp sunt videoclipuri pentru care autorii lor au ales ca ceea ce au publicat sa poata fi vizualizat numai de pe YT, deci tot acolo s-ar ajunge.
Nu stiu care este calitatea inregistrarii pentru ca la mine s-a derulat cu intreruperi. Din pacate, nu am gasit si un video cu secvente din filmul de actiune (si comedie).

O glumă, două, trei…


-Iartă-mă, părinte; am păcătuit! Aseară am accidentat  un politician.
-Fiica mea, sunt aici pentru a asculta despre păcate nu despre munca in folosul comunității.

Optimistul este persoana care crede că făcȃnd un pas ȋnapoi după ce a făcut unul ȋnainte nu-i un dezastru ci mai mult e cha-cha.

Vă vine să credeți că vecinul mi-a bătut la ușă la ora 2:30 dimineața?! Noroc că nu dormeam! Cȃntam la cimpoi.

Doi funcționari publici discută:
- Ce părere ai, să cumpărăm la birou un acvariu cu pești?
- Nu! Ar fi prea multă agitație in biroul nostru!
 Am obosit! Voi aveți obosit?

2019-09-26

Jocul celor 12 cuvinte (225)


A avea acces la forul interior, și a trece de la realitatea, care pare cenușie, uneori, adultului responsabil, la cea a copilului care trăiește pentru visepentru a scrie pagini cu planuri mărețe în sufletul  tău,  e ca și cum ai parcurge un tunel lung, foarte lung, la capătul căruia vei descoperi un plic neobișnuit în care sunt pecetluite rândurile scrise de acea mână abia obișnuită cu scrisul; și n-o să poți desluși slovele dezordonate. În acest parcurs auzi repetându-se o melodie cunoscută pe care, cineva, cândva, o fredona pentru tine. Un gând se conturează sub fruntea ta:
- Ce-ar fi dacă aș elibera copilul din mine?! El nu știe să joace teatru.
- Nu te grăbi - ar răspunde o voce, îndemnând la temperare. Spre apusul târziu al vieții vei fi iar copil: multe îți vor fi permise, multe îți vor fi trecute cu vederea.
În acel moment îți dai seama că tot ce poți face este să rȃzi cu poftă, sincer, ca un copil, de câte ori privești în urmă și simți vreun regret. Realizezi că acel copil din tine e liber, dar l-ai ignorat.
₪₪₪
Exercițiu de imaginație: Jocul celor 12 cuvinte găzduit de Eddie pe blogul său, Cartim.
Cele 12 cuvinte: cineva, melodie, interior, acces, gand, pagini, tunel, plic, teatru, vise, temperare, trece.

2019-09-25

Jună din Șchei. Păpușile lumii, România

A treia temă la Salvăm păpuși a fost, pentru mine, o adevărată provocare, și nu doar pentru că nu cunosc costumele populare ale diferitelor zone (nici măcar ce se purta / poartă în Ardeal nu știu), mai ales că diferă în funcție de importanța zilei, de sărbătoare, de statutul femeii în societate etc.. Sunt atât de multe feluri de costume încât ar fi greu (și inutil, aș zice), pentru cineva fără un scop clar definit, să cunoască toate costumele populare din toate zonele, mai ales că sunt costume de zi-cu-zi, costume de sărbătoare, de nuntă etc. - am aflat cu această ocazie; și am mai aflat că unele aș fi putut jura că nu fac parte din folclorul românesc! Așa s-a întâmplat cu costumele Junilor din Șcheii Brașovului! Am căutat costume și am dat de unele (purtate cu ocazia sărbătorilor) care-mi plac foarte mult!
sursa foto: Comoara Scheienilor
De exemplu, costumul din Șcheii Brașovului (foto) - costumul de sărbătoare al șcheiencelor. 
Păpușa pe care am ales-o este una dintre cele care se găseau (poate se mai găsesc) prin magazine și care erau îmbrăcate în diferite costume populare și închise în cutii transparente, din plastic. (foto păpușă inițială mai jos - are ȋnălțimea de 20 cm)
Elementele obligatorii pentru tema 3 sunt drapelul României (în decor) și accesoriile: traistă, basma sau ceva de genul - să zicem că aici e buchețelul cu trei flori pentru că, se pare, femeile din Șchei nu aveau traiste (cand mergeau la joc), și nici marame sau basmale dacă nu erau măritate. Câinele mi-l imaginez ca fiind ciobănesc mioritic carpatin. Poziția mâinii păpușii ar fi fost nefirească dacă nu alegeam să o sprijin de ceva (în original o avea pe șold).
Am dezbrăcat păpușa relativ ușor - unele haine erau prinse în ace cu gămălie înfipte în corpul păpușii, corpul fiind din cȃrpe sau ceva de genul - doar picioarele, antebrațele și capul sunt plastic; mâinile sunt din sârmă pe care e înfășurată ceva pânză. A trebuit să ȋi pun o “bluză” albă care să acopere brațele și bustul - s-ar fi văzut hidos prin bluza transparentă (nu m-am gândit să fotografiez și brațele sȃrmoase).
Evident că nu am putut păstra cele câteva fire de păr așa că i-am făcut păr din fire de lână “roșcată” - am despicat firul gros inițial și m-am ales cu o “perucă” de păr ondulat în care am putut prinde ușor trei floricele roșii dintr-un mărțișor.
Bluza (ciupag) cu mâneci largi (se vede în poza unde e păpușa în budigăi - chiloți cu "mȃnecuță") e făcută din voal ușor argintat, cu modele făcute cu ojă sclipicioasă (ciupag se numeste bluza, cămașă de borangic sau dantelă - în costumul original). Manșetele (numite “pumni”) sunt din material negru lucios (“broderie” făcută cu ojă aurie) - la costumele reale sunt din catifea, brodate cu fir.
Fusta și vesta sunt din mătase plină verde-prăzuliu, iar “imprimeul” e făcut cu ojă aurie - să imite cât mai bine un costum autentic. La costumele originale fusta și vesta (laibărul) sunt din brocart (sucnă sau sumnă). Pentru vestă am făcut margini cu auriu (bucățele de plastic tăiate dintr-o fostă centură aurie - nu am găsit material galben!) și pentru că era nevoie de chenar pentru broderia cu negru și galben am cusut cu ață aurie - plasticul (deși subțire) ar fi întărit prea mult micuța vestă și ar fi stat pe păpușă prea țeapănă.
Ghetele (galbene sau roșii, de regulă) sunt din piele maro deschis - sunt singurele care pot fi scoase mai greu, dar pot fi scoase fără să se strice. Brȃul e din același fel de piele și am lipit pe el bucățele de aramă decălită pe care le-am atins ușor cu bronz auriu - se încheie cu “moș și babă”. În costumele originale brȃul e cu paftale din argint aurit și cu nafte (nu am găsit cuvântul în dicționar, dar bănuiesc că se referă la aplicațile de pe brâu). Se pare că brȃul constituie cea mai de preț podoabă din costumul tradițional, după ce nu s-au mai purtat salbe cu bani de aur la gât.
Păpușa mea reprezintă o tânăra nemăritată. Femeile măritate purtau pe cap un batic prins pe un conci, peste care se așeza o maramă din borangic numită cârpă sau gimbir. Fetele din Șchei nu purtau maramă când ieșeau la sărbători sau la Joc, ci purtau un buchețel de flori in părul despletit.
M-am jucat cu păpușa, fotografiind-o.
Fotografia prinsă în jocul Salvăm păpuși - Păpușile Lumii: România, poate fi văzută pe siteul Provocări verzi.

Frumusețe rece. Miercurea fără cuvinte


Fotografii pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen, și pe care Călin Hera l-a susținut doi ani.
Sursa foto: Extreme Travel Romania - Mountain Travel (Muntele Denali, Alaska, iunie 2016).
HAPPY WW!

2019-09-24

Reciclare deșeuri

Din când în când - un fel de “curățenie de primăvară  / toamnă - se organizează în oraș puncte de colectare a deșeurilor electrice unde cetățenii pot duce aparate defecte sau pe care nu le mai folosesc (ca acum, în 28 și 29 septembrie, de la ora 10 la ora 17). Sunt multe puncte, să fie aproape de cât mai mulți oameni. Un lucru bun, nimic de zis, mai ales pentru că merg ei să le ridice de la domiciliu pe cele voluminoase: frigidere, combine frigorifice, mașini de spălat automate etc.. Pentru fiecare deșeu voluminos “donatorul” primește două tichete cadou, fiecare în valoare de 10 lei. Pentru orice alt aparat electric de minim 25 kg (televizor, aragaz, boiler etc.) se oferă câte un tichet în valoare de 10 lei. Sună bine, nu, și te îndeamnă să te agiți și să-ți duci vechiturile la reciclat? Nu, nu sună bine. Dacă nu locuiești exact lângă punctul de colectare cel mai apropiat de locuința ta te costă mai mult să ajungi acolo cu… un monitor, că doar nu-l cari cu spatele sau în pătură!! Ori îl duci cu mașina proprie - și cauți un loc de parcare până golești rezervorul - ori cu un taxi. Dacă ai un televizor voluminos - din cele vechi, pe lămpi sau nu (am văzut la mulți prin beci, pod, debara) pace bună cu taxiul, că nu te ajută cineva să-l cari la mașină, de la mașină la punctul de colectare ș.a.m.d.. și stai să te-ntrebi: merită efortul?! Teoretic, da: dovedești responsabilitate față de natură. Practic, nu. Și când e vorba despre colectare selectivă cred că ar trebui să se țină seama de… pragmatismul celor mai mulți oameni. E și corect să fie astfel, în fond; mai ales că sunt mari câștigurile firmelor care se ocupă cu reciclarea.

În general, cu ocazia acestor colectări organizate se adună ceva vechituri. Sumele pe care oamenii le primesc sunt, însă, mici, deloc tentante, iar cei care colectează / reciclează deșeuri obțin profituri mai mult decât bunicele - altfel nu înțeleg de ce e “bătaie” pe gunoi în toată lumea.  Din aparatele electronice poate fi recuperat aur, de exemplu; din unele cupru s.a.m.d..
Dacă ai pe acasă un morman de plastic,  prea mult pentru a-l căra în spate, prea puțin pentru a merita să-l duci cu mașina la un centru - aflat, de regulă, la margine de oraș, transportul costȃndu-te mai mult decât vei încasa pe plastic - cei care se ocupă cu așa ceva îți trimit o mașină doar dacă ai o tonă sau mai mult de plastic! Desigur, nimeni nu chemă o mașină pentru trei peturi, dar prețul pentru plastic (și nu numai) e mult prea mic pentru a încuraja pe cineva să recicleze. La fel de mici sunt prețurile și pentru alte deșeuri: hârtie, feroase, neferoase. Cu puncte de colectare mici, deschise cinci zile pe săptămână, în diferite puncte ale orașelor ar merge puțin altfel colectarea pentru că sunt mici sau lipsesc cheltuielile celor care vor să vândă deșeurile pe care le au prin casă sau pe care le adună special pentru a le valorifica (sunt mulți oameni săraci în Ro). Foarte mulți le-ar lăsa gratis in centrele aflate in apropierea lor.

Unii spun că se plătește puțin celor care își duc deșeurile la centre de colectare pentru că procesele de prelucrare sunt tot mai scumpe. Așa o fi… deși mă îndoiesc că de ar mări sumele oferite cetățenilor s-ar diminua foarte mult profitul celor care reciclează deșeuri.
Da, știu: ideal ar fi să aruncăm selectiv din conștiință civică; dar nu toți simțim “verde”.

Pe scurt: pare că toți “oficialii” care umblă cu sloganul “bine pentru natură” umblă, de fapt, cu cioara vopsită pentru că, în fapt, pare că urmăresc profituri pentru anumiți producători: coșuri de gunoi, pubele speciale, pungi etc. iar toate aceste resturi sunt adunate cu aceeași mașină - din pubele unde cetățenii s-au străduit să respecte “categoria” - și duse la același munte de gunoi, unde le deșartă deloc selectiv.
Fapt divers: știați că s-a constatat că așa-zisele pungi biodegradabile nu prea sunt biodegradabile? Pentru unii dintre producătorii acestor pungi, însă, s-a dovedit o afacere bănoasă având în vedere legea care le-a impus, la nivel european. Și numitul “timbru verde” pentru fel și fel de produse e o “afacere” profitabilă pentru unii și mediul se degradează pe zi ce trece.

2019-09-23

Dialoguri din romanul Cameleonul. Citate favorite

- În filosofia shinto există o zicală: “Omul care are o prăpastie în față și una în spate trebuie să stea jos și să aștepte”. A face un pas greșit, la veme de primejdie, înseamnă a chema nenorocirea. […]
*
- Deci trebuie să vă conving întâi pe dv., nu?
- Dacă eu trebuie să fiu papagalul, trebuie mai întâi să înveți papagalul să vorbească.
- Ca să vă spun drept, mi-e cam greu cu maximele dv.. Nu puteți să spuneți pur și simplu ce vreți?
- Greutatea constă în încercarea de a interpreta simbolismul cuvintelor noastre și a-l exprima în cuvintele voastre definitive. Am spus bine “definitive”? […] Omul înțelept își spune adevărul prin simboluri. Poți să alegi cum să interpretezi ceea ce se spune. Ceea ce este un adevăr pentru mine, nu e în mod necesar adevărat și pentru tine. […]
*
- L-am văzut atingând starea de anulare a minții în câteva secunde doar, ascultând sunetul vântului.
- Starea de anulare a minții?
- Este un exercițiu zen, o formă de meditație care curăță mintea și eliberează omul de orice gând. Se atinge prin concentrarea asupra unui sunet (un clopot, o mantra pe care ți-o spui singur). Pentru unii, procesul poate lua ore. O’Hara poate atinge această stare în câteva secunde. Când atinge acea stare, poate memora pagini întregi dintr-o carte, doar privindu-le. Ele devin picturi în mintea lui.
- Noi o numim memorie fotografică.
- O memorie fotografică e un dar din naștere, starea de anulare a minții trebuie învățată.
- Pare să fie un fel de mistic.
- E pur și simplu un om de onoare, care a învățat că omul înțelept caută totul în sine. Omul ignorant caută totul în afara lui.
*
Nimeni nu poate încerca să uite, pentru că încercarea însăși păstrează vie amintirea.
(din “Cameleonul”, de William Diehl, Editura Rao, București, 1995, traducere: Grațiela Mariana Zotica)
₪₪₪
Citate favorite e ȋntȃlnirea săptămȃnală găzduită de Zina, gȃndită ȋmpreună cu Ella, la care poate participa oricine scrie o postare cu citate care i-au atras atenția ȋntr-o carte sau în altă parte și pe care o ȋnscrie în tabelul ȋntȃlnirii de luni.
₪₪₪
Cameleonul a fost publicat în anul 1981 (al doilea roman al scriitorului); nu este un roman filosofic - “are de toate”. E o poveste complexă despre spionajul industruial, cu personaje care nu cunosc scrupule în lupta lor pentru putere. Asasinatele și distrugerile de tot felul sunt la ordinea zilei. Încercând să le elucideze, ziaristul O’Hara face o serie de descoperiri senzaționale.  Amatorii genului nu vor avea parte de niciun rând plictisitor în acest roman de 460 de pagini.
William Diehl (n. 04.12.1924 - d. 24.11.2006) a fost fotojurnalist și romancier american; cariera literară și-a început-o la vârsta de 50 de ani și a scris mai multe romane, unele dintre ele fiind ecranizate.  Schița pentru primul său roman, “Sharky's Machine”, a început-o în timpul când era jurat la un proces care-l plictisea; romanul a fost publicat în anul 1978.
La vârsta de 17 ani a mințit în legătură cu vârsta pentru a se înrola în Corpul Aerian al Armatei; după școala de pilotaj a zburat în al doilea război mondial și deasupra Germaniei; a primit mai multe distincții pentru faptele sale de arme: Flying Cross, Purple Heart și Medal Air.
După război a urmat cursurile Universității din Missouri și a obținut diplomă în literatură și istorie. În 1949 s-a mutat în Atlanta și devenit jurnalist, fotoreporter și editor pentru Atlanta Journal-Constitution, unde a activat până în anul 1955, apoi a fost liber profesionist câțiva ani. În 1960 a devenit primul director al revistei “Atlanta”; a învățat cum să realizeze fotografii pentru articolele sale și mai apoi a lucrat că fotograf independent. La mijlocul anilor 1960, ca fotograf pentru Agenția de Informații a S.U.A., l-a cunoscut pe Martin Luther King.
*
Șintoismul (shinto = Calea zeilor) e religia tradițională a Japoniei, fostă religie de stat până după cel de-al doilea război mondial. Shinto e un sistem de credințe animist. Zeii acestei religii se numesc kami - spirite sfinte care iau forma unor lucruri și unor concepte importante din viață, cum ar fi vântul, ploaia, munții, copacii, râurile, fertilitatea. După moarte, oamenii devin kami și sunt venerați de familiile lor că fiind kami ancestrali. Kami oamenilor extraordinari sunt consacrați unor zei. Zeitatea cea mai importantă a religiei shinto este Amaterasu, Zeița Soarelui. Această religie nu are un fondator și nu are texte considerate sacre. 

2019-09-22

Pisoiul de la miezul nopții. Jocul cuvintelor

Într-o lume plină de întrebări ca “omenirea, încotro?”, în miezul unei nopți geroase de septembrie câțiva oameni au ieșit în căutare. Nu toți deodată, ci într-un fel de permutaredorind să-și asume responsabilitatea salvării unui pisoi, ca și cum prin gestul acela se valida calitatea lor de om. Se ajunsese la un fel de partajare a responsabilității: unul a adus mâncare, altul s-a întins pe asfalt să caute sub mașina de unde se auzeau miorlăiturile disperate, ca și cum mică ființă se afla în plină adaptare la un mediu ostil.  Erau câțiva oameni care atunci se vedeau prima dată, în lumina aurie a felinarului stradal. Colaborau ca niște prieteni și se simțea o oarecare supraincarcare emoțională, fiecare dorind să fie el cel pe care-l va alege pisoiul. 
După mai mult de o oră, pisoiul a ieșit în goană din caroseria mașinii și a tulit-o într-un subsol; a ales viața în libertate, asumându-și orice risc. Oamenii au rămas zâmbind, ușor dezamăgiți, și in privirile lor se citea ideea de a redefini ce e bine și ce e rău pentru un animăluț, practic, sălbatic.


₪₪₪
Exercițiu de imaginație: Jocul celor 12 cuvinte găzduit de Eddie pe blogul său, Cartim.
Cele 12 cuvinte: valida, cautare, lume, intrebari, partajare, supraincarcare, viata, alege, dorind, permutare, adaptare, redefini.

2019-09-18

2019-09-16

Păpușa și steluța. Salvăm păpuși la Provocări verzi

Păpușa roșcată salvată cu această ocazie e ȋnaltă de vreo 45 de cm și a stat ascunsă ȋntr-o cutie cel puțin 30 de ani. Nu era tristă, dar azi e veselă! Mie așa mi se pare, și m-am distrat aranjȃnd-o, și i-am făcut mai multe poze.
Este - in imaginația mea - Zȃna Verde Fluturaș, tema numărul doi la Salvăm păpuși. Steluța, fluturașul și ceva verde in păr (dacă părul nu a fost posibil să fie verde) au fost elemente obligatorii pentru această temă.
Cȃnd am scos-o din cutia unde a zăcut alături de alte surate ale ei arăta așa:
papusa cu parul rosct, imbracata in rohie cu carouri
Era ȋmbrăcată cu o rochiță care a fost a mea in copilărie, și pe care a păstrat-o mama (alături de alte cȃteva obiecte vestimentare).
A făcut baie și s-a spălat pe cap,
papusa roscata infasurata in prosop, dupa baie cu parul ud
a citit cȃteva pagini dintr-o carte care mie nu-mi place, așteptȃnd să se usuce părul pus pe bigudiuri,
papusa roscata cu parul pe bigudiuri si o carte deschisa in fata
apoi s-a pieptănat cum s-a priceput.
papusa roscata cu parul ondulat, cu un top din material albastru din denim
Pentru tiparul fustei am folosit ochiometrul. E din denim albastru, si are volan verde, din mătase.

fusta din denim albastru, cu volan verde din matase,  pentru papusa
Ȋntre timp au fost gata hăinuțele și am ales accesoriile: un cozoroc verde (din carton ȋnvelit in material supraelastic, ca al bluzei) prins cu elastic rotund albastru, fluturașul strălucitor (un fost mărțișor). La pantofii negri pe care-i avea cȃnd am primit-o, in copilărie, am lipit două bucățele din elasticul folosit pentru fixat cozorocul. 
Apoi, am făcut steluța, din satin argintiu - nu se vede strălucirea in poza trimisa pentru joc; oricȃt m-am străduit n-am reușit să găsesc “unghiul bun” și "lumina potrivită”.

stea alba din satin alb
Gata! Păpușa a stat la pozat.
papusa cu par roscat imbracata cu top din denim albastru, fusta din denim albastru deschis, la gat pandantiv fluturas albastru lucios si pe cap cu cozoroc din denim albastru deschis
Fotografia participantă la joc poate fi văzută pe site-ul Provocări verzi. Acolo se vede cum păpușa roșcată a prins o stea.
Cine vrea poate intra in joc și acum. 

Progres și umanitate. Citate favorite

Progres…
E progres faptul ca un canibal a ȋnvățat să folosească furculița? (Stanislav Grof, cred!)
*
Nu poate fi corect ȋntr-o lume in creștere a progresului uman - fie in medicină, explorare spațială sau energie regenerabilă - ca la așa de mulți oameni să le fie refuzate drepturile fundamentale (Paul Polman)
*
Libertatea individului este un postulat necesar al progresului uman. (Ernest Renan)
*
Poate că preocuparea pentru progresul tehnologic ne-a umbrit preocuparea pentru progresul uman. (Wynton Marsalis)
*
Dezvoltarea economică nu este același lucru cu progresul uman. (John Clapham)
*
Principalul obstacol în calea progresului rasei umane este rasa umană. (Don Marquis)
*
Este obișnuit să presupunem că progresul uman îi afectează pe toți - că și chiar cel mai plictisitor om, în aceste zile strălucitoare, știe mai mult decât orice om din secolul al XVIII-lea și este mult mai civilizat. Această presupunere este destul de greșită… Marile mase de oameni, chiar și în această republică inspirată, sunt tocmai acolo unde a fost gloata în zorii istoriei. Sunt ignoranți, sunt necinstiți, sunt lași, sunt ignobili. Ei știu puțin dacă este ceva ce merită știut și nu există nici cel mai mic semn al unei dorințe naturale pentru a-și dezvolta cunoștințele. (H. L. Mencken)
₪₪₪
Citate favorite e ȋntȃlnirea săptămȃnală găzduită de Zina, gȃndită ȋmpreună cu Ella, la care poate participa oricine scrie o postare cu citate care i-au atras atenția ȋntr-o carte sau in altă parte și pe care o ȋnscrie in tabelul ȋntȃlnirii.
₪₪₪
și umanitate
Curajul moral este cea mai înaltă expresie a umanității.  (Ralph Nader)
*
Bunăvoința este elementul caracteristic al umanității. (Confucius)
*
Este posibil să avem religii diferite, limbi diferite, piele diferită, dar cu toții aparținem rasei umane. Cu toții împărtășim aceleași valori de bază. (Kofi Annan)
*
Am zburat in aer ca păsările și am înotat in mare ca peștii, dar încă nu am învățat actul simplu de a merge pe pământ ca frații. (Martin Luther King Jr.)
*
Dacă judeci oamenii nu ai timp să îi iubești. (Maica Tereza)

2019-09-12

Elfina și comoara. Salvăm păpuși

Am botezat-o Elfina pe micuța păpușă blondă, cu ochi albaștri, în costum asemănător cu cel purtat de “Clopoțica”.  Are numai 14 cm înălțime și am cumpărat-o în săptămâna în care a demarat, pe site-ul Provocări verzi, jocul Salvăm păpuși. Nu prea e mobilă: coatele și genunchii nu au “articulații”.
Mi-a plăcut să-i fac hăinuțe, mi-a plăcut să aranjez o scenă, doar că nu am avut timp să confecționez o ladă pentru comoară – și alte elemente de decor – așa că am utilizat ce am avut prin casă (mai puțin “comoara”, care-i formată din fel și fel de briz-brizuri abandonate la un moment dat dar păstrate pentru situații de genul “în caz că-mi trebuie la ceva” – și mi-au trebuit după nici nu știu câți ani!)  
Tiparul pentru aripile zȃnei e făcut după aripile păpușii originale (originală în sensul “așa a fost cumpărată”). Pentru “frunzele”din care e făcută fusta am făcut tipar; la fel și pentru bustieră.
Păpușa salvată arată așa:
Fotografia trimisă pentru Galeria de creații (1) este publicată de Rux pe site-ul Provocări verzi.

2019-09-10

Ambulanța și pietonii

Despre comportamentul pietonilor care traversează străzi s-a scris și se va mai scrie. Unii sunt total neatenți, alții se dau rotunzi și se mișcă agale pe trecerile de pietoni; unii aleargă cȃnd traversează, fără a se asigura că șoferii le ȋnțeleg intenția de a traversa, alții ȋși citesc mesajele primite de pe diverse site-uri de socializare, de la oameni pe care, probabil, nu i-au văzut in viața lor, dar le așteaptă mesajele ca și cum ar fi răspunsul la cine știe ce solicitare importantă…
Pe scurt: pietonii nu prea sunt educați cȃnd e vorba de a traversa, cȃnd e vorba de a lăsa libere pistele pentru bicicliști (măcar acolo unde este posibil, pentru că sunt piste pentru bicicliști și pe trotuare atȃt de ȋnguste ȋncȃt abia are loc o persoană cu multe sacoșe).
Pietonii se bazează mult pe culoarea verde a semaforului, atunci cȃnd trecerile sunt semnalizate astfel, și nu se gȃndesc să se asigure, totuși, la traversare, pentru că sunt și șoferi foarte grăbiți să treacă pȃnă se face roșu semaforul care-i ghidează pe ei (le este interzis să treacă pe culoarea galbenă a semaforului dacă nu sunt “prinși” in intersecție, de exemplu, dar – vorba aceea: interzis e și vorbitul la telefon in timpul conducerii autovehiculului și sunt o mulțime care nu doar că vorbesc la telefon ci ȋși țin aparatul ȋntre cap și umăr pentru a avea amȃndouă mȃinile pe volan!).

Pietonii sunt obligați să acorde prioritate de trecere ambulanțelor care circulă cu girofarul și / sau alarma pornite, chiar dacă au verde pentru a trece strada! Chiar numai moral, și tot sunt obligați să acorde prioritate de trecere ambulanței aflate in misiune.
Mă minunez cȃt de inconștienți – și fără suflet, aș zice – sunt cei care privesc ambulanța aflată la cȃțiva metri de trecerea pentru pietoni, văd mașinile ȋncercȃnd să elibereze calea, dar ei pornesc ca turma in traversare cănd semaforul pentru ei se face verde – și nici nu se grăbesc! E dreptul lor; nu?! Oare nu le trece prin minte că viața are prioritate și ei n-ar muri dacă ar aștepta pe trotuar trecerea ambulanței?! Riscă să fie accidentați dacă se angajează in traversare cȃnd ambulanța urlă lȃngă ei, gonind cu viteză pentru a salva un om.

Am văzut de atȃtea ori astfel de scene ȋncȃt vinerea trecută nu m-am mai abținut și am “strigat” la ei să nu traverseze pȃnă nu trece ambulanța. Or fi zis că-s sărită de pe fix, dar nu-mi pasă. Important este că au așteptat.

Poate că, ȋntr-o zi, vor ȋnvăța și pietonii să fie civilizați – sau măcar să acorde o șansă in plus celor care au nevoie de ambulanță in regim de urgență.

2019-09-09

Zicea Radu Stanca. Citate favorite

Nu vă uitaţi numai la ziduri, oameni. Uitaţi-vă la ceea ce e înăuntrul lor.
*
Nu suntem vinovaţi pentru că ne naştem. Suntem vinovaţi pentru că murim.
*
Tristeţea nu e altceva decât o stare sufletească în declin.
*
Uneori e mult mai folositor să-ţi pierzi speranţa, decât să-ţi pierzi vremea sperând.
*
Eroul tragic moare sub semnul vieţii, nu trăieşte sub semnul morţii. 
*
O femeie urmăreşte, întotdeauna, în căsnicie două lucruri: să facă din copilul ei un bărbat şi din bărbatul ei un copil.
Citate favorite e ȋntȃlnirea saptamanala gazduita de Zina, gandita impreuna cu Ella, la care poate participa oricine scrie o postare cu citate care i-au atras atentia intr-o carte sau in alta parte si pe care o inscrie in tabelul intalnirii.
Radu Stanca s-a născut in 05.03.1920 la Sebeș. A debutat in presă in 1932 (la vȃrsta de 12 ani) cu lucrarea intitulată “Legenda Peștilor” (in revista “Universul Copiilor”)
A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității Regele Ferdinand din Cluj în anul 1942. În timpul războiului, Facultatea de Litere a Universității din Cluj s-a refugiat la Sibiu. Aici a luat ființă Cercul literar de la Sibiu. După modelul lui Eugen Lovinescu care la cenaclul Sburătorul a pus bazele Modernismului interbelic, Cercul a încercat să salveze tradiția literaturii române, dar – se zice – cercul a fost repede lichidat de prigoana comunistă din anii 50. Membrii lui au fost denumiți ulterior de criticii și istoricii literari membrii generației pierdute.
A murit in 26.12.1962, la Cluj.
(mai multe info pe autorii.com)
=======================
Rugăminte
Vă rog să ȋmi spuneți dacă apare foarte diferit textul și / sau dacă unele litere sunt simboluri “ciudate” pentru că am un ms word in care nu prea mă pricep să lucrez, tastatura e numai in engleză (folosesc combinație de taste pentru diacritice), un monitor nou care-mi arată totul altfel decȃt m-am obișnuit  ș.a.m.d.

2019-09-04

Lame peruane. Miercurea fără cuvinte

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte!
Joc iniţiat de Carmen; găzduit şi de Călin Hera doi ani.
Sursa foto: Adventure Travel Romania. (numele autorilor e scris pe fotografii)
                                           HAPPY WW!