duminică, 30 septembrie 2012

Povestea parfumată a podgoriei magice: Parfumul vinului nobil


Ca în fiecare an, de când moștenise podgoria, era prezent la începutul culesului. Îi plăcea să îi privească pe oameni cum adună strugurii, îi așează cu grijă în coșuri de răchita pe care apoi le poartă pe umăr sau în brațe spre carul cu boi care așteapta – în spiritul tradiției - la margine. Uneori luase și el parte la acest ritual, dar nu avea îndemânare și nu voia sa îi încurce. Iubea vița de vie ca și cum ar fi fost ființa cu o conștiință proprie, cu voință și capabilă de a iubi.
Drumul scăldat în soare, dintre vii, ducea la foișorul construit deasupra cramei, unde la această ora se aflau cațiva angajați și o degustătoare. Aveau intenția să lărgească gama de vinuri și piața de desfacere și de aceea aveau nevoie de sfaturile cuiva care se pricepe la ce-și doresc oamenii și care poate citi vinul altfel decât privind eticheta. Era nerăbdător să se termine cu degustarea pentru că foișorul era locul lui preferat, departe de tot și de toate, numai cu găndurile și amintirile.
În seara care se lăsa peste întinderea viilor și a dealului urma – pentru prima dată – să fie de fața și turiștii, la focurile făcute din vița uscată... Nu prea dorea oaspeți pentru că nu era tocmai sociabil – prefera compania oamenilor pe care – mai mult sau mai puțin – îi cunoștea. În general, străinilor nu prea știa ce să le spună – dacă nu erau potențiali parteneri de afaceri.
Se auzeau glasurile celor care pregăteau rugurile, așezau mesele și vasele pentru petrecerea ce va urma – ritual în fiecare seară căt durează culesul. Îi plăceau aceste petreceri care se prelungeau destul de mult în noapte, dar nu participa la dansul încins în jurul focului, acompaniat de muzică lăutărească.

sâmbătă, 29 septembrie 2012

Happy Weekend! De-ale lui Gregory House


A 28-a editie. Amănunte și tabelul pentru înscrierea la distracție găsiți la Elly

Hugh Laurie s-a născut in 11 Iunie 1959; e actor, scriitor și muzician englez.
Ce mai zicea Dr. Gregory House:

Am trecut de faza cu sexul în trei. Acum mă interesează să o fac în patru. Dacă se retrage unul, tot rămâne un trio. Dacă se retrag doi, tot faci sex.

Ok, bine. Voi fi tatăl copilului tău. Dar mai întâi trebuie să-mi scrii o reţetă de Vicodin. Cât să pot trece de preliminarii.

Ştiţi că oamenii spun că nu poţi trăi fără iubire? Ei bine, oxigenul e şi mai important.

Raportul de autopsie a ieşit negativ pentru boli transmisibile. Cauza decesului a fost o prietenă mult prea geloasă.

miercuri, 26 septembrie 2012

Miercurea fără cuvinte (39) – Decorațiuni



Tabelul pentru înscriere la Wordless Wednesday  (39) îl găsiți la CARMEN



Vă doresc o zi minunată!
Happy WW!

Vlad Țepeș și Katharina


Vlad Ţepeş (n. Nov/Dec. 1431 – d. Dec. 1476) a fost nepotul lui Mircea cel Bătran şi fiul lui Vlad Dracul, de la care îşi trage numele de Dracula, sau Draculea fiu al lui Dracul.
S-a născut în cetatea Sighişoarei (Segesvár / Schassburg).

Numit de Ioan Corvin guvernator militar – rang deţinut şi de tatăl său, Vlad Dracul – se ocupă cu negoţul de cai, reuşind să strângă o avere considerabilă. Locuieşte în Braşov, într-o casă fortificată, aflată lângă muntele Tâmpa, undeva pe actuala stradă Constantin Lacea. În 1453 însă, Ioan Corvin a ordonat demolarea cetăţii Brassoviei, aflată pe Tâmpa. Cu marile pietre rămase din ziduri, lespezi cioplite de meşterii Cavalerilor teutoni în 1211, i se ordonă lui Vlad Ţepeş, pe atunci guvernator militar, să întărească zidurile cetăţii şi a bastioanelor. Cu această ocazie, Vlad îşi construieşte, nu departe de vechea Brassovie, o casă fortificată.
**
Pe Katharina Siegel, care se remarca printr-o frumuseţe ieşită din comun, a întalnit-o Vlad în apropierea Crăciunului anului 1455 și inima lui de gheață s-a topit.
Câteva fete foarte tinere se chinuiau să tragă la deal, prin zăpadă, o sanie mare, plină cu provizii pentru soldaţii din Bastionul Ţesătorilor, situat în apropierea casei lui Vlad. Aflat împreună cu ofiţerii săi la baza dealului, a sărit să le ajute. Galanteria voivodului li s-a părut tuturor ciudată, până au înţeles că acesta nu-şi mai lua ochii de la codana blondă cu ochi albaştri. 
Khatarina era fiica starostelui țesatorilor (zunftmeister) din Corona,  Thomas Siegel, și relația ei cu voievodul a durat 20 de ani; au avut împreună cinci copii: Vladislav (1456), Catherina (1459), Christian (1461), Hanna (1463) şi Sigismund (1468).
Crudul voievod – se spune – a copleșit-o pe tânăra lui iubită cu multă tandrețe, în timpul celor douăzeci de ani.

Când l-a cunoscut pe voievod Katharina avea vârsta de 17 ani și el 24 de ani. Ea a crescut la Mănăstirea Franciscanilor din Mahlersdorf, după ce un incendiu i-a lăsat săracii lipiți. Sărac și bolnav, fostul conducător al breslei țesătorilor locuia împreună cu familia la rudele soției, Susanna (născută Fronius), în casa numita Tartler (imobil care există și azi, pe strada Poarta Șchei nr 14, numită pe atunci Ulița Albă). Azi, imobilul aparține Bisericii Evanghelice. Țepeș trecea des pe la această casă pentru a o vedea pe iubita sa, Katharina, care își petrecea cea mai mare parte a timpului țesând într-o cameră de la parter. Îi comanda cele mai frumoase rochii, din mătase și dantelă aduse din Veneția și Flandra.

Până s-o cunoască pe Katharina, Ţepeş a avut mai multe iubiri, între care Ursulla (din Schassburg / Sighişoara), Erika (din Bistriţa) şi Lize (din Hermannstad / Sibiu). Aceste cuceriri ale domnitorului au creat nemulţumiri în rândul breslelor săseşti, familiile tinerelor dorind să le căsătorească cu cineva din comunitatea lor. Ţepeş a avut grijă să le căsătorească sau să le logodească pe toate iubitele sale de până la Katharina. Pe aceasta nu concepea să o împartă cu cineva.

Cronica transilvană din secolul al XVIII-lea mai arată că idila Prinţului Vlad,  guvernator militar, şi Duce de Făgăraş şi Amlaş, cu frumoasa Katharina a creat revoltă în rândurile pretendenţilor la mâna fetei, trei dintre ei provenind din familii înstărite ale comunităţii săseşti, fapt care l-a enervat pe acesta.
*
În timpul masacrului din Bartolomeu, la urechile domnitorului a ajuns vestea că nevestele negustorilor din cetate au atacat casa unde locuia Katharina. Au bătut-o şi au pus-o la Stâlpul Infamiei (în Piața Sfatului – cum e numită azi piața, erau judecate vrăjitoarele și se aplicau public pedepse corporale vinovaților de fapte grave – pentru faptele mărunte locul de execuție era Dealul Furcii).
Pentru că i-au tăiat cozile, domnitorul a ameninţat cã va da foc întregii cetăţi. Ca s-o scape pe iubita sa, i-a eliberat pe ceilalţi negustori saşi ce urmau sã fie ucişi.
Legenda spune cã Ţepeş ar fi reuşit să recupereze una dintre cosiţele Katharinei, pe care apoi a păstrat-o aproape cu sfințenie. Într-o zi a surprins-o pe soţia sa că umbla în dulapul în care îşi ţinea, ca pe un obiect sacru, cosiţa. S-a supărat foc şi a bătut-o. Vlad Țepeș voia să o ia ca soție pe Katharina, dar religia nu permitea despărțenia, deşi avea mai mulţi copii cu amanta din Braşov. I-a scris des Suveranului Pontif, Papa Pius II, cerându-i o scrisoare de indulgență pentru a i se anula căsătoria cu prima soţie, Anastasia Holszanska, nepoata reginei Poloniei, dar nu a primit aprobare.
În 1462, cetatea de la sud de Carpaţi (Poienari, se pare – dar aceasta e situată pe malul Argeșului, nu pe cel al Râului Doamnei), unde s-a refugiat Ţepeş, este asediată de turci. Boierii l-au trădat, trecând de partea fratelui său, Radu cel Frumos, care era sprijinit de otomani. Soţia lui, pentru a scăpa de temniţa turcească, s-a sinucis aruncându-se în râul ce înconjura cetatea.

După moartea domnitorului, Katharina, ajunsă la 39 de ani, s-a întors la mânăstirea unde copilărise.
Ţepeş s-a îngrijit de toţi urmaşii săi, lăsându-le moştenire pământuri şi case.
Se spune ca dragostea pentru Katharina i-a stârnit crize foarte violente: lovea cu sabia lucrurile din jur sau se răzbuna pe cei care erau prin preajmă. Scenele de gelozie ale domnitorului au îngrozit cetatea Braşovului - în una dintre acestea fiind rănit un preot. Unii sunt de părere că și idila pe care domnitorul a avut-o în Braşov a dus la naşterea mitului vampirului însetat de sânge. Faptele lui de cruzime au fost relatate – cu ilustraţii pe măsură – mai ales în cronicile săseşti redactate după 1462, la Sibiu şi Braşov care l-au înfăţişat ca pe un personaj violent.

Iubiri in umbra istoriei – Vlad Tepes si Katharina puteti citi si la pandhoraa

Casatoriile lui Vlad Țepeș
A fost căsătorit de trei ori:
- cu o nobilă din Transilvania (1442) – Anastasia-Maria Holszanska (Cnejna Bathory) a Transilvaniei, nepoata de soră a Sofiei Jagello, regina a Poloniei, soția lui Vladislav al II-lea) și a avut doi fii: pe Radu şi Vlad; în 1462 se sinucide, aruncându-se în râul care înconjura cetatea (un afluent al Argeșului, numit de atunci Raul Doamnei) – nu voia să ajungă prizoniera turcilor;
- cu Jusztina Szilagyi a Moldovei; i-a avut pe Mihail şi Mihnea (I cel Rău, care va domni în Țara Românească);
Edit: Informatie primita de la Botond Nagy de Kaal, intr-un comentariu:
Jusztina Szilagyi de Horogszheg era verisoara lui Matei Corvin. Jusztina era fata lui Osvat Szilagyi de Horogszeg, fratele lui Erzsebet Szilagyi de Horogszheg. Erzsebet era mama lui Matei Corvin.
- cu Ilona Nelipic a Valahiei, în 1463 (cum pare să rezulte dintr-o scrisoare trimisă lui Matei Corvin) verişoară a lui Matei Corvin, alături de care a trăit într-o casă din capitala maghiară – au avut o fată, Zaleska.
Ceremonia a avut loc în 1463, cel mai probabil la Buda, dar nu sunt clare împrejurările exacte și nici identitatea miresei. S-a speculat că era fie o verișoară a lui Corvin, fie o aristocrată influentă.

a) Notă: sunt surse în care se afirmă că a fost căsătorit numai de două ori și prima soție se numea Elisabeta – nu știu care sursă e credibilă. Sunt date contradictorii și în ceea ce privește copiii pe care i-a avut din căsătoria cu Ilona. Dacă știe cineva date precise îl rog să menționeze. Mulțumesc.
În The British Chronicles vol 2, David Hughes, sunt menționate cele trei căsătorii.

b) Nota: in cuprinsul comentariilor sunt informatii interesante.

luni, 24 septembrie 2012

Nume și bloguri - Leapșa



De la Vienela și Carmen am preluat leapșa în care trebuie să asociez adrese de blog literelor care formează numele meu.

Pentru că e un prenume scurt am încercat să îl fac mai cuprinzător, dar tot nu reprezintă - fidel - ceea ce citesc (sunt mai multe blogurile pe care le citesc) 



S-au mai jucat:

Viață fericită!

Cei interesați sunt invitați să preia leapșa! :)



duminică, 23 septembrie 2012

Poveste Parfumata - Parfumul ochilor căprui – poveste despre o posibilă iubire necondiționată?


ce ai?
când te privesc
nu aflu în tine decât doi ochi
asemenea tuturor ochilor
și o gură
pierdută printre miile de buze
pe care le-am sărutat,
un trup
aidoma tuturor trupurilor
pe care le-am cunoscut
dar care nu mi-au lăsat
nicio amintire.
(Pablo Neruda)

E o noapte atemporală... Se plimbă pe șoseaua care duce spre oraș... E deal și e munte și e vale și șes – e Natura în toată splendoarea și șoseaua cenușie șerpuiește în mijlocul ei și deasupra e cerul... Nu e trafic și e liniște, adâncă liniște! Vântul nu adie și nicio frunză nu tremură, nici un fir de iarbă nu se apleacă. Până și gâzele nopții s-au oprit din preocupările firii să asculte liniștea și – poate – dorințele pe care oamenii le înalță spre ceruri. Singura lumină e cea izvorată din stele și șoseaua strălucește ușor ca și cum ar arăta drumul celor care vor.
Gândurile par să se desprindă de minte și să plutească liber către înalt...
Are senzația că este blocat undeva în trecut... Ca și cum ar avea în față un zid și – în loc să-l sară sau să-l ocolească - stă la baza lui ca o jucarie cu baterii, și funcționează în gol... Ce stranie senzație... Și pare că trecutul îl ajunge din urmă...

Happy Weekend (27) - Kōkutsu-dachi-"miau"




Elly a propus Happy Weekend! Ediția a 27-a de distracție! Tabelul e la Blind Love!
Vă jucați și câștigați distracție și informație!


Adânc în umbra culturii umane pândește sâmburele distrugerii, la fel cum ploaia și fulgerul urmează vremii bune. Istoria este povestea unor suișuri și coborâșuri prin care au trecut toate națiunile. Schimbarea este legea cerului și a pământului; sabia și pana sunt la fel de inseparabile cum sunt cele doua roți ale unei caruțe. Omul trebuie să le cuprindă pe amândouă dacă vrea să fie considerat o ființă desăvârșită. Dacă e prea mulțumit de sine crezând că vremea bună va dura la nesfârșit, va fi prins într-o zi de furtună. Așa că e important pentru noi toți să fim întotdeauna pregătiți pentru cazurile extreme…

miercuri, 19 septembrie 2012

Gabriel Gorgan cu ZoltyBogata la cules de link-uri


Bântuind din blog în blog am aflat, la Gandul meu pe foaie, că putem fi de ajutor oferind… link-uri. 
Cu plăcere! Sper să mă și descurc la ceea ce trebuie să fac :)

Așadar, ZoltyBogata are nevoie de ajutor. Gabriel Gorgan explică AICI despre ce este vorba și ce trebuie să facă cei care doresc să fie de ajutor.

Actualizare: trebuie să înscrieți în blogroll link-ul site-ului Jocuri pentru copii


Miercurea fără cuvinte - Tăcere



Jocul Wordless Wednesday (38)  începe la Carmen, Intre vis si realitate, unde vă puteți înscrie!


(Fotografiile sunt făcute de finul meu, la Acvariul din Abu Dhabi)


HAPPY WW!



Actualizare:

Zina ne invita sa citim despre si sa vedem imagini de la acvariul din Barcelona.

SoriN ne informeaza ca avem un acvariu urias in Romania - la Tulcea; unul dintre cele mai mari din Europa, unde 50 de specii de pesti traiesc in 27 de bazine umplute cu 100 de tone de apa.
Cu ochii dupa pestii colorati, vizitatorii trec prin fel de fel de tuneluri si sunt inconjurati de bazine.
Exista un acvariu in mijlocul caruia poti intra si te simti ca si cum ai plonja in adancurile unei mari populate de vietati incantatoare.



luni, 17 septembrie 2012

Vlad Țepeș: ce este istorie și ce este legendă?


Vlad Ţepeş (n. Nov./Dec. 1431 – d. Dec. 1476) a fost nepotul lui Mircea cel Bătran şi fiul lui Vlad Dracul, de la care îşi trage supranumele de Dracula, sau Draculea fiu al lui Dracul. Tatăl său fusese cavaler în Ordinul Dragonului – în latină Societas Draconistrarum – un ordin militar religios asemănător Ordinului Templierilor. Ordinul a fost întemeiat de Sigismund de Luxemburg, în anul 1408, pentru apărarea creștinilor de amenințarea otomană.
Vlad s-a născut în cetatea Sighişoarei (Segesvár / Schassburg).
*

duminică, 16 septembrie 2012

Doar 20 % dintre femei știu să citească o hartă. De ce bărbații nu ascultă?



Super amuzantă și instructivă prezentarea făcută despre faptul că bărbații nu ascultă și femeile nu știu să citească o hartă.

Femeile au creier multifuncțional, bărbații… “câte un lucru, pe rând”: ori vorbesc ori ascultă; ori citesc harta, ori ascultă radioul…

De ce femeia poate să facă 3-4 lucruri deodată și bărbatul nu?
Ce răspuns așteaptă femeia când întreabă: să port pantofii aceștia sau aceștia?

În cca 31 de minute puteți afla răspunsul la unele întrebări și vă invit, călduros, să accesați blogul lui Ionut Rusu și să vizualizați înregistrarea - e super, din punctul meu de vedere! :)

O Duminică minunată să aveți! Și să aflați răspuns la toate întrebările! :)

Masacrul din zona Bartolomeu – Brașov



Între cei mai urgisiți de voievod se pare că au fost sașii din Ardeal. Domnitorul nu le mai acordă facilități comerciale; sașii din Sibiu și Brașov au susținut și adăpostit diferiți pretendenți la tron.
Țepeș a trecut de mai multe ori Carpații și a pustiit satele de lângă Sibiu și Țara Bârsei. Narațiunile germane spun ca pe cei prinși i-a tras în țeapă iar domnitorul și ai lui stăteau în mijlocul pădurii de țepe și mâncau.

Sașii din Transilvania se bucurau de privilegii comerciale în Ţara Românească, unde li se acorda un regim vamal preferenţial şi libertatea comerţului. Conform concepţiei lui Vlad Ţepeş trebuia să se aplice principiul reciprocităţii pentru ca negustorii români din Ţara Românească să beneficieze de aceleaşi privilegii în Transilvania.

Negustorii, în vremea lui Țepeș, nu mai aveau aceeași libertate de circulație, dar își puteau duce mărfurile prin țară. Sunt cronici în care se afirmă că voievodul a confiscat averile celor 600 de negustori care mergeau din Țara Bârsei la Brăila și mai apoi i-a tras în țeapă. Pe cei 400 de copii care au venit cu negustorii i-a adunat într-un loc și le-a dat foc.
Unii istorici afirmă că aceste informații pot fi aflate într-o scrisoare a lui Dan, fost domn al Munteniei, în care acesta afirma că a auzit de la pârgarii Brașovului că i-a tras în țeapă pe negustorii care se duseseră în Muntenia, le-a confiscat averea iar pe copii i-ar fi aruncat în foc.

sâmbătă, 15 septembrie 2012

Happy Weekend! (26) - Fără IT nu se poate?!

Happy Weekend     Editia a 26-a!


Tabelul pentru înscrierea la distractie e la Elly, pentru că ea a avut inițiativa! 

*
Am predat totul pisicii! Pare să se descurce mai bine decât mine!


**
Windows-ul nostru,
Care ești instalat pe hard,
Deschide-se ferestrele tale,
Vie crash-ul tău
Ca în 98 așa și-n 2012.
Și zilnicele Servicepacks dă-ni le nouă,
Și ne iartă partițiile Linux
Așa cum și noi iertăm greșelile din drivere.
Și nu ne du în ecranul albastru,
Ci izbăvește-ne de conflicte de versiuni
Căci al tău este tot RAM-ul
Și hardul
Și toți hertzii procesorului
În veci vecilor
Alt-F4


Un specialist în calculatoare și un specialist în automobile se contraziceau:
Calculatoristul: Eu, dacă proiectam automobile, în 10 ani aveau viteza dublă și consumul de combustibil pe sfert!
Automobilistul: Dacă proiectai tu automobilul, când apăsai pedala de frâna apărea pe un ecran întrebarea: 'Chiar doriți să frânați acum?'

I: De la ce vine acronimul LOTUS?
R: Let Only The Users Suffer.


Sursa glume: amuzant.ro; bancuri.cere.ro
Sursa foto: latoro.com

ACTUALIZARE:

În aceeași linie: am primit ajutor și ziua mi s-a înseninat. Pentru o zi senină vă recomand “Service Cugir”, la Vasile Dumitru 


marți, 11 septembrie 2012

Biserica Evanghelică Sfântul Bartolomeu – Brașov

La intrarea în Brașov dinspre Vest (Sibiu, sa zicem) se vede un turn care pare să păzească cea mai veche clădire din oraș - situată la capătul străzii Lungi (la nr. 251), la poalele dealului Șprenghi (Gespreng). Este singurul așezământ păstrat din primul nucleu urban medieval al Brașovului - zona în care a fost construită reprezintă vatra orașului de azi.
În cimitirul evanghelic este înmormântat și Hans Mattis-Teutsch (v. nota 1)

Strada Lungă (Ulița Lungă, numită cândva) își păstrează aspectul medieval: casele sunt aliniate și porțile înalte. La capătul acesteia se află Dealul Șprenghi, unde se presupune că a existat o mică cetate de apărare construită prin secolul VI.

În documentele vechi clădirea apare și cu denumirea “Biserica celor trei orfane”. Legenda spune că trei tinere au donat bisericii tot ce au avut și când au părăsit această lume, în semn de recunoștință, enoriașii și preoții au hotărât să le îngroape sub altar (nu reușesc să găsesc mai multe informații despre această legendă).

Se presupune ca în anul 1223 (alte surse se referă la o dată între 1225-1260) a fost pusă piatra de temelie a bisericii, dar construcţia s-a terminat abia în anul 1280. Ridicarea acestei biserici fortificate a fost inițiativa cavalerului german Herman von Salza (v. nota 2), după modelul mănăstirii cisterciene de la Cârța. Sextil Pușcariu o descrie ca fiind “nu o simplă casă de rugăciuni sătească, ci o catedrală mică orășenească”.

Planul inițial de la începutul sec al XIII-lea prevedea ridicarea a două turnuri pentru fațada lăcaș, așa cum au catedralele, ceea ce indică faptul că a fost destinată a fi biserică parohială.
Contextul istoric a făcut să i se construiască doar un turn. 

Biserica Sf. Bartolomeu este singura biserică evanghelică din Ardeal care și-a păstrat hramul inițial după reforma religioasă din sec al XVI-lea când multe biserici catolice săsești din Transilvania au fost transformate în unele de confesiune evanghelică luterană.

Cartierul de blocuri care s-a construit în 1980 pentru a face loc miilor de muncitori aduși, de prin alte zone, în Brașov și-a luat numele lăcașului de cult.
 
În 1395, între zidurile Bisericii Sfântul Bartolomeu, Mircea cel Bătrân, domn al Ţării Româneşti, a semnat Tratatul de alianţă cu Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei.
În 1437, Vlad Ţepeş a fost luat ostatic împre­ună cu fratele său, Radu, de către sultanul Murad, pentru a-l forţa pe tatăl lor, principe al Valahiei, să-şi respecte alianţa cu Înalta Poartă. În acest context, în 1438, Vlad a fost obligat să ia parte la o incursiune organizată de turci în Ţara Bârsei. În 1442, ajutat de Ioan Corvin Huniade, a evadat şi s-a căsătorit cu Anastasia-Maria, nepoata Sofiei Jagello, regina Poloniei (unii spun că a fost nevoit să încheie această căsătorie).
În 1453, Vlad Țepeș, pe când era ofiţer la Şchei, a întâlnit-o pe Katharina, o tânără săsoaică de care s-a îndrăgostit nebuneşte. Cinci ani mai tîrziu, domnitorul a devastat locaşul de cult, apoi a făcut-o şi Gabriel Bathory, în 1611.
Au avut loc mai multe invazii, ale tătarilor şi ale altor popoare, apoi Petru Rareş şi Vlad Ţepeş au invadat Ţara Bârsei, jafurile şi incendiile afectând grav clădirea, iar în 1611, Bathory, principele Ungariei, a distrus biserica în totalitate. Cutremurele care au avut loc au contribuit la degradarea construcţiei. Abia între 1634 şi 1636 biserica a fost din nou ridicată şi a primit forma de cruce pe care o are şi azi. Până atunci a fost bazilică, având o navă principală şi două nave secundare. La început a fost catolică, dar începând cu anul 1553, a devenit biserică evanghelică.

**
Se presupune că Biserica Bartolomeu, Cetatea Brașov și cetatea Șprenghi au fost conectate cu un întreg ansamblu de pasaje subterane (tuneluri), care ar putea fi practicabile și azi.
La demolarea unui imobil din zona s-ar fi descoperit intrarea în unul dintre aceste tuneluri.
Se zvonește că Brașovul are sub el o adevărată rețea de catacombe. Pe ici-colo s-au descoperit anumite “intrări” dar nu se înțelege foarte clar dacă duc spre tuneluri practicabile, spre pivnițe sau sunt doar legende – deși este de presupus că un oraș de graniță trebuie să fi avut anumite căi de retragere rapidă a locuitorilor în cetăți, în caz de pericol armat. În mod clar, însă, există tuneluri – unele par a fi naturale, dar se poate observa intervenția omului: în cazul celor descoperite nu s-a putut stabili cu exactitate încotro duc.

**
În ultima Duminică dinainte de 24 August (Sfântul Bartolomeu) are loc pelerinajul la Hramul Sfântului. Comunitățile săsești din zonă se întâlnesc în acea zi pentru a participa la slujba festivă. Apoi urmează cântece, fanfara și dansuri populare germane.
În incinta bisericii există și un muzeu etnografic cu mai mult de 1500 de obiecte donate de emigranți și care prezintă o gospodărie tipic săsească.

Note:
1. Hans (Johannes, Janos, Ioan) Mattis-Teutsch (n. 13.08.1884 - d. 17.03.1960, Brașov) - este unul dintre înnoitorii artei plastice de la începutul secolului al XX-lea, figură proeminentă a expresionismului european, creator original care şi-a făurit propria viziune artistică. Putem afirma că este singurul artist din sudul Transilvaniei care face prima dată trecerea de la figurativ la abstract, astfel marchează un moment de referinţă în istoria artei din România (îl descrie astfel Bartha Árpád, directorul Muzeului de Artă BV, în 2009, cu ocazia împlinirii a 125 de ani de la nașterea artistului)
2. Herman von Salza  (1165 – 20.03.1239), Mare Mestru al Cavalerilor Teutoni

duminică, 9 septembrie 2012

Statuia de pe muntele Tâmpa

Înălțimea muntelui este de 960 de metri (unele surse menționează 995 de metri), la circa 400 metri deasupra orașului Brașov. E un munte alcătuit în principal din formațiuni calcaroase și s-a format în urma procesului de încrețire a scoarței terestre. Este ultima creastă calcaroasă coborâtă din Muntele Postăvaru.

Din cauza culmii abrupte nemții i-au spus muntelui “Zinne”. Denumirea de Tâmpa, în explicația dată de N. Drăganu, arată că avem de a face cu sensul de “stâncă abruptă” - cum e cea din vârful muntelui. Cuvântul e de origine preromană și îl găsim și în dialecte meridionale italiene și la albanezii din Calabria. 

În vârful muntelui, timp de șapte decenii, a putut fi văzută o statuie cunoscută sub denumirea “Statuia lui Arpad”, care numai statuia acestui conducător al maghiarilor de la 896 nu era. Arpad a fost un duce care a condus triburile maghiare în Pannonia, unde a primit jurământul de credință al conducătorilor celor șapte triburi maghiare și a pus bazele viitorului regat maghiar. Statuia e considerată a fi reprezentat, de fapt, pe Tuhutum (Teteny), unul dintre voievozii lui Arpad, cel care a cucerit ducatul lui Gelu Românul și a devenit primul voievod maghiar al Transilvaniei.
“În preajma anului 904, oastea lui Gelu a fost înfrântă de o expediție a unui trib maghiar dizident față de stăpânirea lui Arpad, condus de Tuhutum, unul dintre membrii consiliului celor șapte (hetumoger). Gelu a fost ucis în luptă în timp ce încerca să se refugieze în cetatea sa de pe Someș, aflată undeva în regiunea Clujului, fie în zona Gilăului de azi, fie la Cluj sau chiar Cluj-Mănăștur.”
Alte surse menționează simplu: statuia reprezintă un arcaș din timpul dinastiei arpadiene.

Aniversarea unui mileniu de la așezarea triburilor maghiare în Pannonia a fost un bun prilej de a ridica numeroase monumente care să marcheze evenimentul; între aceste statui se numără și cea ridicată pe Tâmpa, în anul 1896. Monumentul a fost finalizat în 15 Octombrie și inaugurarea a avut loc în 18 Octombrie, dar sărbătoarea nu a fost bine primită de români și de o mare parte dintre sași.
Pentru aducera pietrelor necesare s-a construit un funicular, care pornea din Valea Cetății. Mecanismul funicularului era pus în mișcare cu animale de povară. Statuia a fost dotată și cu paratrăznet. Costul final al monumetului a fost de 22.585 de florini – se arată în documente.
Sextil Pușcariu scrie, în lucrarea “Brașovul de altădată”: În vârful muntelui era statuia lui Arpad, care, desigur, nici nu știa ca există acest încântător colț de țară. Din punct de vedere artistic nu mi se pare fericită ideea de a pune într-un vârf de munte o coloană înaltă de 7 metri (cu soclu de 20 metri) și pe ea o statuie destul de meschină, de trei metri și jumătate, dar ea e destul de caracteristică pentru sentimentele care stăpâneau autoritățile vremii.

Monumentul făcea parte dintr-un ansamblu statuar extins pe teritoriul mai multor state: Ungaria, Croația, Italia, Slovacia, România și Ucraina – ansamblu proiectat și realizat de Gyorgy Zala și Albert Schikedanz.

Statuia a suferit mai multe atacuri de-a lungul timpului: atacul din primăvara anului 1901, când un necunoscut a tras spre aceasta și a nimerit pana de șoim de pe căciula ostașului; cel din după amiaza zilei de 27 Septembrie 1913, când de pe Tâmpa s-a auzit o detunătură puternică ce a zguduit casele din cetate. S-a stabilit că monumentul a fost dinamitat de doi studenți: Ilie Cătărău și Timotei Kirilov.
Sextil Pușcariu scrie, în lucrarea amintită: “Peste vreo două decenii de la ridicarea statuiei, a făcut explozie o bombă, așezată la picioarele ei de unul Cătărău, ca un protest împotriva îngâmfării stăpânitorilor acestor ținuturi. Acest fel de a protesta cu fapta nu e prea în firea românului, dar a produs o mare satisfacție la cei umiliți. Același Cătărău a fost cel ce, după înființarea episcopiei ungurești greco-catolice de la Hajdudorog, cu scop de a maghiariza pe românii de la miazănoapte, a trimis noului episcop, cu poșta, un pachet în care era o bombă ce a explodat când a fost desfăcut”.
Presa vremii l-a prezentat pe Ilie Cătărău ca “aventurier politic, bulgar de origine, care a stat câtva timp în Rusia, unde nu se știe din ce a trăit”. Unele izvoare îl menționează ca fiind student, altele ca fiind slugă la un moșier.
Anarho-comunistul basarabean Ilie Cătărău constituie o mare enigmă în istoria României – scrie despre acesta Radu Petrescu, în revista Contrafort.

Ceea ce a rămas din statuie, la puțin timp după atentat, a fost distrus de o furtună, în Decembrie 1913 – incident menționat în ziarul Brassoi Lapok din 31 Decembrie 1913.

În anul 1916, Septembrie, soclul a fost aruncat în aer de armata română. În Gazeta Transilvaniei s-a scris: “acum zace în ruine, deplâns de cei care credeau că prin statui de piatră și alte artificii milenare se pot cuceri țări și subjuga popoare”
Ceea ce a rămas din monument a dăinuit circa o jumătate de veac, ruinele fiind loc de escalade și chiar folosite ca punct de observație militar; mai târziu elevii cercetași făceau excursii la edificiu, până când, în 1966, autoritățile au îndepărtat rămășițele monumentului – a mai ramas numai fundația soclului.
Capul acestei statui este păstrat azi în Casa Parohiei Reformate din Brașov.

Notă: informațiile sunt corecte în sensul că cele mai multe surse (la care am avut acces) menționeaza datele amintite.
Foto de pe wikipedia: statuie_arpadw

Happy Weekend! (25) - Femei & bărbați



HAPPY WEEKEND!   A 25-a ediție. Tabelul pentru înscrierea la distracție e la Elly!



Și a promis Dumnezeu femeilor că bărbații frumoși, buni și inteligenți vor putea fi găsiți în fiecare colț de Lume. Și a făcut Pământul rotund!



Bărbatul care-și recunoaște greșeala când nu are dreptate este înțelept.
Bărbatul care-și recunoaște greșeala când are dreptate este căsătorit.


- Mami, noi cum am apărut pe lume?
- Ne-a creat Dumnezeu.
- Tata zice că ne tragem din maimuță.
- A! Păi, eu mă refer la rudele mele, el se referă la ale lui.



Discuție pe chat:

- Sunt îngrijorată. Nu mi-ai scris demult. Ce s-a întâmplat?
- M-am lăsat de băutură!


Sursa foto: Latoro.com


Duminică minunată să aveți! Happy weekend!


vineri, 7 septembrie 2012

Expertiză versus experienţă

Probabil că mulţi aţi auzit, inclusiv din gura unora cu pretenţii, discutând (scriind) despre expertiza pe care o are cineva într-un anumit domeniu, despre faptul că e nevoie de oameni cu expertiză pe nu ştiu unde; cutărică are o mare expertiză ş.a.m.d.. Le place să sune pretenţios.
Ce eroare!
Foarte adevărat: limba româna, ca mai toate limbile lumii, e vie, evoluează, se schimbă, se adapatează, dar de aici până la a prelua aiurea neologisme e cale lungă (sau ar trebui să fie).
Sunt cu expertiza-n gură (in loc de experienţă) şi politicieni, şi jurnalişti, şi actori, şi fel de fel de analişti in fel şi fel de domenii.
Expertiza e una, experienţa e alta…
EXPERTÍZĂ, expertize, s. f. 1. Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert, la cererea unui organ de jurisdicţie sau de urmărire penală ori a părţilor, asupra unei situaţii, probleme etc. a cărei lămurire interesează soluţionarea cauzei. * (Concr.) Raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute. 2. (Med.; în sintagma) Expertiză medicală = a) stabilire, în urma unui examen medical, a capacităţii de muncă în condiţiile solicitărilor fizice şi psihice din diferite profesii; b) consultaţie sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire, accident, viol, otrăvire, omor etc. - Din fr. expertise.
(din DEX 2009)
EXPERIÉNŢĂ, experienţe, s. f. 1. Totalitatea cunoştinţelor pe care oamenii le dobândesc în mod nemijlocit despre realitatea înconjurătoare în procesul practicii social-istorice, al interacţiunii materiale dintre om şi lumea exterioară. 2. Verificare a cunoştinţelor pe cale practică, prin cercetarea fenomenelor din realitatea înconjurătoare. * Experiment. * Expr. A face o experienţă = a face o încercare. [Pr.: -ri-en-] - Din fr. expérience, lat. experientia.
(din DEX 2009)

(text preluat de pe un blog pe care îl voi şterge)

joi, 6 septembrie 2012

Leapșa: Întrebări existențiale?


Vienela a preluat leapșa de la Baby Manager, care a preluat-o de la Anarkali 
Minnie  a preluat Leapșa de la Vienela si Pandhora de la Minnie.

1. Crezi în supranatural? Ce fel de supranatural? Fantome, bântuiri, poltergeist, posesii demonice, blesteme, ocult, vrăjitorie, clarvazatori, medium-uri, psychics, miracole, minuni?

Răspunsul scurt: NU.
Răspunsul lung: și totuși… Sunt convinsă că există o explicație logică, dar nu m-am deranjat să aflu ce și cum. Într-un an, pentru un examen la istorie, profesorul ne-a spus că avem de pregătit 50 de subiecte, din toată materia. Le-am conspectat dar pentru că nu sunt “fan istorie” am reușit să învăț numai 5 dintre aceste subiecte – cele care mi-au plăcut mai mult (știam că pot repeta examenul de încă două ori, deci nu-mi păsa prea mult – și nici de note nu-mi păsa). La examen ne-a cerut să tratăm trei subiecte, care (câte trei) erau notate pe bilete. Când am tras biletul “din caciulă” și am citit subiectele mi s-au înmuiat picioarele – la propriu: erau trei din cele 5 pe care le-am învățat.

duminică, 2 septembrie 2012

O Poveste Parfumata - Din parfum cuvintele


Povestile Parfumate sunt legate in volum la Mirela  
Ideea temei apartine, pentru acest capitol al Povestilor Parfumate, Sarei 

Black, unisex și puternic! El spune că o femeie nu-l poate purta; ea spune că un bărbat nu-l poate purta, dar amândoi sunt învăluiți, din când în când, în esențe de vanilie, mosc…
Eu. Un cuvânt care mă individualizează; mă numește pe mine când îl rostesc sau când îl gândesc, mă construiește, pentru mine și pentru ceilalți, mă dezvaluie și… mă uimește!
Numind un animal sau un lucru sau un om ajungem la esența acestora pentru că un cuvânt nu e numai principiu unificator, ci ne reprezintă.
Cuvântul exprimă, face văzut, dezvăluie lumea cu tot ceea ce aceasta cuprinde. Cuvântul creează. Prin cuvânt dăm sens ideilor, viselor, ne caracterizăm, descriem lumea.
Parfumul îmbracă și definește, captează și materializează esența a ceea ce cuvântul numește.

Happy Weekend! (24) - Banii și viața


Dacă e Sâmbătă e Happy Weekend! Ediția 24. 

Distracția a început la Elly! 

Viața e tristă, în schimb salariul e hazliu.

Dacă tatăl tău nu este milionar, nu ai nici o vină.
Dar daca nici socrul tău nu este milionar, atunci nu ai nici o scuză!