vineri, 28 februarie 2014

Reflexii în oglindă. Damasc

Marea Moschee Umayyad a fost construită de califul al-Walid ibn Abdul Malek în anul 705, pe locul unde, în trecutul îndepărtat, sirienii Regatului Aramaic se rugau zeului Hadad al ploii şi tunetului. După cucerirea romană, templul a fost mai întâi transformat pentru a-i sluji lui Jupiter, apoi a fosttransformat în biserică, în timpul împăratului Theodosius I (379-395). Fiul acestuia, Arcadius, va termina edificiul religios închinat lui Ioan Botezătorul. După ce moscheea a luat loc bisericii, creştinii din Damasc vor construi o alta pentru ei, numind-o Sf. Ioan. (travel.descopera.ro)
Dacă doresti sa participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai "vazut in oglinda ta", (poate fi si cea retrovizoare) si inscrie articolul la "Reflexii in oglinda", la SoriN.

Ghiocelul

Despre ghiocel există mai multe legende și toate sunt frumoase, așa cum frumoase sunt toate florile.
Una dintre legende ne spune că micuța floare albă, ghiocelul era cea mai mică și firavă din gradina în care, într-o zi, a coborât prințesa Rază de Soare ca să culeagă o floare pentru a și-o pune în păr. În drumul ei prin grădină prințesa a rupt din greșeală, cu trena rochiei, codița ghiocelului. I-a părut atât de rău încât a vindecat-o pe dată și s-a oferit să îndeplinească ghiocelului orice dorință. El și-a dorit să răsară primul dintre toate florile, de sub zăpada rece, iar parfumul lui abia simțit să-i facă pe oameni să se bucure și să știe că a venit primăvara! Raza de Soare l-a sărutat și vraja a fost făcută. (robbybubble.ro)
O poveste creștină ne învață că ghiocelul a devenit un simbol al speranței, după ce Adam și Eva au fost alungați din grădina Edenului. Eva plângea mereu, văzând că niciun pom nu mai înverzește, nicio floare nu mai înflorește și ningea fără oprire. Când a fost pe cale să renunțe la speranța că iernile reci se vor termina la un moment dat, un înger a apărut și a consolat-o. Îngerul a prins un fulg de nea în palmele sale, a suflat ușor peste el și acesta a alunecat pe pământ transformându-se în primul ghiocel, ca semn că după iarnă urmează primăvara.

O legendă din Germania ne spune că atunci când Dumnezeu a făcut toate lucrurile de pe Pământ a facut zăpada transparentă; aceasta și-a dorit culoare și a fost trimisă la flori, să le ceară puțină culoare, dar florile au refuzat. Tristă, zăpada a cerut ghiocelului să-i dea puțină culoare și acesta a acceptat. Ca o recompensă pentru dărnicia lui, zăpada permite întotdeauna ghiocelului să înflorească primul și să vestească oamenilor că primăvara e aproape.

Ca mai toate celelalte flori și despre ghiocel se spune că are însușiri magice, fiind una dintre cele mai puternice plante ale primăverii, cu influenţă favorabilă şi în cuplu şi în afaceri. În ritualuri nocturne la ape curgătoare se fac descantece pentru binele oamenilor; se dau pe apă flori, se face un foc mare în care se ard hainele vechi ale celor care vor să scape de farmece; se sparg oale de pămant şi se învarte vartelniţa ca să se învartă răul şi să se îndepărteze o dată cu focul şi cu plecarea apei în jos. Descantec de primăvară: Pleca-i pe cale, pe cărare / Mă-ntâlni-i cu Maica Precista în cale. / Maica Precista mai duioasă / De mână m-a luat, în casă m-a băgat, / O lume-ntreagă de farmece-am dezlegat / Fericire, mulţumire, sentimente eu am adunat.

joi, 27 februarie 2014

Originea omului. Banc

O fetiță o întreabă pe mama ei:
- Cum au apărut oamenii?
Mama îi răspunde:
- Dumnezeu i-a creat pe Adam și pe Eva, ei au avut copii, și așa s-a format rasa umană.
Două zile mai târziu, fetița îi pune aceeași întrebare tatălui. El răspunde:
- Cu mulți ani în urmă erau maimuțe. Și au început să evolueze până au ajuns la ființele umane pe care le vezi astăzi.
Copila, confuză, se întoarce la maică-sa și-i zice:
- Mamă, cum se face că tu zici că rasa umană a fost creată de Dumnezeu, iar tata zice că a evoluat din maimuțe?
- Uite draga mea, e foarte simplu: eu îți vorbesc despre familia mea, iar tatăl tău despre a lui!

Trei ani de Povești Parfumate

Se împlinesc azi trei ani de când Mirela găzduiește Clubul Condeielor Parfumate și cu această ocazie urez tuturor membrilor La mulți ani! 
Prea puțin mă pricep să învârt cuvintele și să aduc laude sau să îmi exprim sentimentele așa că n-o să rețin atenția cu prea multe cuvinte înșirate. Am vrut numai să știe lumea că mă bucur că există acest Club și îmi place să particip cu ”poveștile” mele - unele mai inspirate, altele mai puțin inspirate - și le mulțumesc tuturor celor care și-au făcut timp și au citit cele ce am scris, fie că sunt membri, fie că nu.
La mulți ani tuturor cititorilor!
Felicitarea oferită, de Mirela, scriitorilor și cititorilor poveștilor parfumate. Mulțumesc, Mirela! :)

Partide politice - generalități și cârcoteli

Partidele politice pot fi definite ca fiind asociatii libere ale cetatenilor prin care se urmareste, pe baza unei platforme (program), definirea si exprimarea vointei politice a cetatenilor, asociatii care au, si-si afirma clar si deschis, vocatia si aptitudinea guvernarii.

Partidele politice contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor - art. 8 din (deocamdata)  Constitutia Romaniei.

Functiile unui partid, afirma R.G. Schwartzemberg, sunt: functia electorala, functia de control a organelor politice; functia de definire si exprimare a pozitiilor politice. Altii sunt de parere ca functiile unui partid sunt acelea de a fi intermediari intre popor si putere si de a-si asuma, atunci cand sunt la putere, directionarea politicii nationale. In final, se poate constata ca un partid trebuie sa fie multifunctional.
Asociarea in partide, scria P.P.Negulescu, e un fenomen social, cetatenii indreptandu-si activitatea politica pe un drum sau altul, iar motivele asocierii sunt de ordin logic - privesc valoarea generala a ideilor in jurul carora se formeaza gruparile politice - si de ordin psihologic - privesc folosul personal pe care membrii lor pot sa-l traga, direct sau indirect, individual sau ca unitati ale unei categorii sociale.

Membrii de partid, adica toti aceia care platesc cotizatii, trebuie sa isi faca auzita vocea in partidul din care fac parte; doar platind cotizatia si deplasand-se mecanic fie la votare, fie la vreun congres sau sedinta de partid nu vor determina indeplinirea scopului pentru care acei cotizanti s-au alaturat unui partid sau altul. Membrul de partid are dreptul sa isi spuna nemultumirile si reprezentantii trebuie sa-l asculte si sa ii raspunda cand are intrebari.
Atunci cand alegi sa faci parte dintr-un partid sau cand simpatizezi cu unul - daca nu e o traditie de familie un partid sau altul (si nu te intereseaza altceva) - te informezi despre programul acelui partid, despre doctrina sa politica si economica si analizezi daca se potriveste convingerilor tale - pentru a nu fi nevoit sa devii traseist politic, cum pare a fi foarte la moda azi deoarece partidele sufera acut de ”foame de bani”, in principal, si uita ca au nevoie si de increderea votantilor. Reprezentantii la varf ai partidelor par sa se bazeze prea mult pe robotismul membrilor cotizanti, in primul rand - ceea ce este o dovada a lipsei de respect pentru toti aceia care le asigura existenta, in fond. Fara membri un partid nu poate exista.

Art 19 din Legea partidelor politice […]
(3) Lista trebuie sa cuprinda cel putin 25.000 de membri fondatori, domiciliati in cel putin 18 din judetele tarii si municipiul Bucuresti, dar nu mai putin de 700 de persoane pentru fiecare dintre aceste judete si municipiul Bucuresti.
M. Macovei a avut, in aceasta luna, o propunere: numarul minim de membri fondatori sa fie de 500, nu de 25.000 cum e acum (pana prin 2003 fiind de 30 de mii). O fi bine, o fi rau? Citez autoarea initiativei: cer prin acest proiect un partid să se înființeze cu numai 500 de membri fondatori care provin din 10 județe ale țării, minimum, sau 9 și circumscripția români cu domiciliul în străinătate.
Sigur ca banuim de ce urmareste aceasta. Numarul de partide politice inscrise la Tribunalul Bucuresti e de peste 60. Vezi AICI. La ce numar se va ajunge daca numarul minim de fondatori scade la 500?! Si cand ma gandesc ca americanii si englezii traiesc mult mai bine decat romanii si au doar cate doua partide... In Romania functioneaza perfect principiul dezbina si cucereste - puterea politica. Cu prea multe partide politica romaneasca se sparge in sute de grupuri si grupulete de aceeasi orientare (factura), in fond, dar cu alta denumire si votantii vor fi perfect zapaciti, fiind posibil sa se ajunga la un rezultat al alegerilor total invers vointei politice reale, tocmai pentru ca totul va fi imprastiat, divizat.
Bipartidismul se inscrie in cadrul democratiei pluraliste si liberale. Cetatenilor le e mai usor sa aleaga si inteleg clar ce aleg, iar la nivelul puterii se asigura o majoritate neta si nu se mai umbla cu daruri si promisiuni pentru fel si fel de aliante. Bipartidismul poate functiona normal numai daca e sigur ca un partid nu va profita de perioada cat guverneaza pentru a schimba regimul politic.

Membri intr-un partid politic pot fi numai cei care au drept de vot - adica au implinit varsta de 18 ani; nu pot fi membri de partid anumite categorii de functionari: judecatori, procurori, politisti - ca exemple.
Un cetatean poate fi membru intr-un singur partid politic.

Din pacate, partidele politice care exista azi in Romania nu au ideologie si nici reprezentativitate. Sefii de partide urmaresc castigarea puterii politice numai in interes propriu (sau / si in interesul celor care-l sustin in special financiar) si vin catre alegatori propunand fel de fel de masuri populiste care nu au o baza economica - cel putin - reala, dar obtin voturi pentru ca fiecare vrea sa ii fie mai bine din punct de vedere economic si, probabil, nu stie mecanismele economice, nu stie daca ceea ce i se promite poate fi dus la indeplinire sau ba - experienta ne-a invatat ca nu prea isi indeplinesc promisiunile cei care castiga puterea politica. Au ajuns chiar sa para a intelege ca prin ”crearea de locuri de munca” trebuie inteleasa marirea aparatului de stat: mai multi functionari publici sau personal platit, in general, de la bugetul de stat. Prea multi isi imagineaza ca marind cheltuielile publice - intr-un fel sau altul - se poate echilibra o economie disfunctionala...

Cetatenii cu drept de vot si vointa de a vota ar trebui sa refuze - si sa reclame - fiecare sacosa cu un kg de zahar si un litru de ulei pe care e probabil sa le primeasca in apropierea alegerilor. Da, e mare saracia in unele zone, dar sa fim obiectivi: un kg de zahar si un litru de ulei nu sunt mare lucru si nicidecum nu vor ajunge pentru patru ani - cat dureaza un ciclu electoral. Merita sa te bucuri o saptamana si sa suferi patru ani?!

Cetatenii ar trebui sa nu semneze adeziuni numai pentru a-si ajuta un prieten sau o ruda. Cetatenii care vor sa fie membri de partid ar trebui sa ceara statutul partidului spre care se orienteaza, sa citeasca programul partidului respectiv, sa fie siguri ca vor sa fie inscrisi pe o lista sau alta si ar trebui sa fie membri activi, nu platitori de cotizatie. Cel care doreste sa fie membru intr-un partid ar trebui sa aleaga unul in care i s-ar permite sa-si dovedeasca si calitatile personale nu doar promptitudinea in platirea cotizatiei, altfel spus: sa i se permita avansarea in structurile de partid si altfel decat pe criterii financiare. Asa cum apar azi partidele par a fi structuri inchise la varful carora ajung, mai mult sau mai putin prin rotatie, cam aceleasi persoane, persoane care pot face donatii substantiale, in general, sau diverse servicii. Altfel e mai greu de explicat cum ajunge un agramat sa aiba functii de conducere prin diverse institutii ale statului.
Cam asa vad eu lucrurile...

Surse: Institutii politice - Ioan Muraru, 1997, resurse pentru democratie.org, dictionar politic, legea partidelor politice

miercuri, 26 februarie 2014

Miercurea fără cuvinte. Vreau jucării!

pui de pisica
pui de pisica lenevind
Fotografii Wordless Wednesday! (9), la CARMEN, unde este tabelul pentru înscriere.

Doctrine politice - generalități

Doctrina reprezintă totalitatea principiilor unui sistem politic, științific, religios etc. (dex)
Noţiunea doctrină provine din latinescul doctrina, care înseamnă învăţătura - sau într-o accepţiune mai largă, concepţie, teorie - despre societate.
Dicționarul politic definește doctrina ca fiind un sistem închegat de concepţii şi de principii prin care se exprimă o anumită orientare, un curent de gândire filosofică, juridică, sociologică, ştiinţifică, religioasă, militară, etică, etc. Doctrinele politice reprezintă sisteme de idei, teze, principii, concepţii, mai mult sau mai puţin elaborate, argumentate şi prezentate în modalităţi diverse, cu privire la organizarea și funcţionarea societăţii, la esenţa puterii politice, la conţinutul, formele și mecanismele  de exercitare a acesteia, la rolul instituţiilor și al clasei politice, la raporturile dintre guvernanţi și guvernaţi.

Doctrinele politice pot fi împărţite în două categorii:
1. Doctrine politice privind organizarea și conducerea democratică a societăţii - se ia în considerare îndeosebi voinţa cetăţenilor şi au la bază principiile statului de drept.
Aici sunt incluse:
Doctrinele politice liberale şi neoliberale care urmăresc respectarea voinţei cetăţenilor în organizarea și conducerea societăţii și a statului de drept, pluralismul politic; au  la bază  principiile unor schimbări în viaţa social-politică în raport cu situaţiile noi ce pot apărea. Cetăţenii  se bucură de largi drepturi și libertăţi faţă de stat, iar statul  nu trebuie să intervină prea mult în viața socială.

Doctrinele politice conservatoare și neconservatoare merg pe linia păstrării unor structuri existente sau efectuarea unor schimbări cu multă prudenţă de către cei care deţin puterea politică. Statul  trebuie sa aibă un caracter autoritar, cu rol de intervenţie în viața socială.

Doctrina politică democrat-creştină, în organizarea și conducerea societăţii, îmbină valorile și normele religiei creştine cu principiile și valorile democratice.

Doctrinele politice social-democratice concep organizarea și conducerea societăţii ca o expresie a voinţei cetăţenilor, pe baza pluralismului politic şi a statului de drept, având însă la bază principiul promovării intereselor oamenilor muncii în raport cu cei bogaţi. Social democraţii susţin ca statul să ducă o largă politică de protecţie socială, recurgându-se chiar la limitarea puterii celor bogaţi.

2. Doctrine politice privind organizarea și conducerea în mod dictatorial a societăţii - voinţa și interesele cetăţenilor, și au la baza principiul statului totalitar.
Aici sunt incluse: doctrina fascistă, doctrina comunistă de tip marxist-leninist, doctrinele politice rasiste, social-darwiniste, elitiste, militariste etc. Trăsătura comună a acestor  doctrine, îndeosebi pentru cele fasciste și comuniste, este ignorarea pluralismului politic, a drepturilor şi libertăţilor democratice, promovarea făţişă a dictaturii, opresiunii şi discriminării sociale și rasiale, nesocotirea totală a principiilor statului de drept.
Comunismul, sau socialismul știintific, își are baza în socialismul utopic. Inițial gânditorii socialiști au conceput, teoretic, un stat în care sărăcia să fie eradicată - idee ce nu putea fi pusa în practica nici chiar prin încercarea de a duce la sărăcie pe cei bogați la acel moment al marilor revoluții sociale, prin naționalizarea băncilor comerciale, a tuturor întreprinderilor particulare și a imobilelor deținute de aceștia.
Doctrinele politice tehnocratice pot fi considerate ca doctrine de graniţă între cele două mari categorii. Tehnocraţia reprezintă o doctrină politică, care preconizează o organizare și conducere a societăţii pe baze raţionale, ştiinţifice, având în mod deosebit în atenţie ramurile productive. Instituţiile statului trebuie concepute în funcţie de nevoile obiective stabilite de ştiinţă, și urmează a fi realizate în conformitate cu cerinţele progresului istoric; statul nu va avea funcţii politice, ci doar funcţii tehnico-organizatorice.
În situaţia când se face abstracţie de voinţa cetăţenilor aceste doctrine deschid calea unor regimuri politice dictatoriale. Aplicarea ei în practică poate fi benefică numai în măsura în care nu face abstracţie de principiile politice ale democraţiei, ale statului de drept.

Orice doctrină politică este - trebuie să fie - dublată de o doctrină economică.
Doctrinele politice privind organizarea și conducerea democratică a societăţii se bazează pe doctrine economice privind economia de piaţa liberă, pe câta vreme doctrinele politice privind organizarea și conducerea dictatorială a societăţii au la bază doctrine economice bazate pe economia centralizată, pe amestecul fățiş al statului în economie ș.a.
Din punct de vedere economic, stânga favorizează intervenția statului în economie, iar dreapta garantează independența piețelor economice. Stânga susține interesele muncitorului, iar dreapta pe cele ale organizațiilor, ale întreprinzătorilor.

Spectrul politic este o clasificare a pozițiilor politice, a ideologiilor sau a partidelor politice de-a lungul unei singure dimensiuni. Stânga și dreapta sunt denumite extremele acestui spectru, în sensul că se situează la dreapta și la stănga unui centru politic, și reprezintă o categorisire largă a abordării diverselor probleme politice. Pozițiile apropiate de centru, cele mai moderate, poartă denumirile de centru-stânga și centru-dreapta. Extrema stângă și extrema dreaptă sunt situate spre capetele axei.
Acest concept de împărtire stânga-dreapta își are originea în modalitatea prin care s-a adoptat o decizie majoră în cadrul Adunării Constiuante a Franței, în anul 1789. În ideea simplificării procedurii de numărare a voturilor, adepții conservării prerogativelor regelui s-au așezat în dreapta Președintelui Adunării, în timp ce adversarii lor s-au așezat în stânga.

Stânga include social-democrația, socialismul, comunismul și, în unele opinii, anarhismul (ultimele două fiind considerate de extremă stângă). Dreapta include liberalismul, monarhismul, conservatorismul, naționalismul și fascismul (ultimele două fiind considerate de extremă dreaptă).

În cazul partidelor de dreapta:
Economia e guvernată de legea pieței; control minim din partea statului;
Filosofia muncii e centrată pe proprietar. Dreapta urmărește egalitatea de șanse și cultura e cea care impune legea.
Ideile care i se atribuie în prezent dreptei sunt cele de ordine, morală, credință, familie, iar liberalismul este considerat principalul exponent al dreptei.

În cazul partidelor de stânga:
Economia e controlată sau parțial controlată de stat;
Filosofia muncii e centrată pe muncitor. Stanga urmărește egalitatea rezultatului, iar legea e cea care impune cultura.
La început stânga a fost asociată ideii de transformare, făcea apel al modernizare, la progres; de-a lungul timpului în această categorie au început să se încadreze partidele de orientare socialistă. Valorile care i se atribuie în prezent stângii sunt: reformă, dreptate socială, egalitate, libertate.
Surse: resurse pentru democratie.ro; Note de curs, prof. Emil Răcilă; dictionar politic, wikipedia.org

Vezi și 
Partide politice 
Liberalismul - doctrină politică  

marți, 25 februarie 2014

Big Brother și orașul inteligent. Brașov, primul smart city

Fratele mai mare stă cu ochii pe tine (G. Orwell, "O mie nouă sute optzeci și patru")

În această lună, în Brașov s-a dat startul la un proiect de modernizare a sistemului de iluminat public.
Pe lângă faptul că se va face oarecare economie la energia electrică (becurile vor arde mai puțin în intervalul orar 1:00 - 5:00 a.m., scăzându-se automat intensitatea luminii pe 399 de străzi care vor avea aceste sisteme), pe stâlpi vor fi montate camere de supraveghere și butoane de panică, în zonele așa-numite de risc. Bineînțeles, pentru siguranța cetățeanului. Vor fi montate 42 de camere de supraveghere și tot atătea sisteme de alarmare în 29 de zone considerate cu risc ridicat de infracționalitate, facilitându-se astfel intervenția rapidă a organelor de ordine publică în situațiile care impun acest lucru.
De la butoanele de panică se vor putea iniţia apeluri de urgenţă şi suport video in timp real.
Mă întreb: dacă sunând la numărul unic de urgență un echipaj ajunge la locul unei infracțiuni după aproape o jumătate de oră (când agenții mai pot, eventual, să constate săvârșirea unei infracțiuni sau contravenții) - pe motiv că nu există un echipaj disponibil, toate fiind în… misiune - de ce aș crede că în cazul butoanelor ar apărea cineva mai repede?

Zonele cu risc ridicat de infracționalitate au fost identificate împreună cu reprezentanții poliției: Centrul Istoric, Centrul Civic, Parcul Tractorul, Parcul Trandafirilor din cartierul Răcădău, zona Gării centrale, alte zone intens circulate din municipiu.
Parcul Tractorul este unul foarte mare și sunt multe zone care pot rămâne în afara razei de acțiune a unei camere video, mai ales pe timp de noapte, dar, desigur, ei știu dacă aceste camere vor fi mobile, acoperind o anumită arie - și pe ce distanță - sau fixe, ceea ce ar fi chiar de râs.

Sistemul va funcționa non-stop și va fi monitorizat și coordonat dintr-un dispecerat care va funcționa în sediul primăriei și va fi dotat cu toate echipamentele și programele necesare.

Se estimează că sistemul va fi implementat până cel târziu în vara anului viitor, ceea ce ar face din municipiul Brașov primul smart city din Romania. E un proiect care face parte dintr-un concept mai amplu, smart city, adoptat de mai multe oraşe din Uniunea Europeană, care prevede o strategie de dezvoltare urbană unitară bazată pe astfel de sisteme moderne. Londra - ca exemplu - este unul dintre orașele unde a fost implementat sistemul și cetățenii - în mare parte - au fost nemulțumiți că pot fi urmăriți în activitățile lor de zi cu zi, dar la fel de mulți au credința că sistemele îi pot apăra și în eventualitatea unui atac terorist - acest gen de amenințare devenind un fel de bau-bau menit mai mult să permită autorităților  limitarea anumitor drepturi și libertăți cetățenești.

Cârcoteli:
Infractorii serioși nu se vor formaliza prea mult; vor ști unde sunt butoanele de panică, unde sunt camerele de filmat și vor avea grijă să opereze departe de acestea sau își vor masca fețele - nu-i suspectez de lipsa imaginației. Camerele de supraveghere vor aduce în atenția monitorilor eventual niște peștișori mititei și sărăcuți cu duhul și scandalagii nu tocmai periculoși dar cu creierul tăieței din cauza alcoolului sau alte substanțe care le anulează rațiunea.
Butoanele de panică pot fi distruse foarte usor…
Decât camere de supraveghere și butoane de panică - praf în ochi, dacă mă întrebați pe mine - mai indicați ar fi niște polițai (agenți) - sau jandarmi - care să patruleze și care să nu dispară în ceață când un cetățean are nevoie de ajutor, ci să acționeze prompt împotriva celor care tulbură liniștea publică. Ce folos că văd cum cineva smulge poșeta unei femei, sau pocnește pe careva și fuge dacă tot nu sunt acolo să-l prind, dacă tot nu îl voi putea recunoaște mai apoi. Sau, desigur, se va implementa și programul de recunoaștere facială, având la bază fotografiile și alte informații aflate în baza de date a Poliției și la evidența computerizată a persoanelor. Atunci putem afla, din înregistrări dacă nu instant, cine, unde, când, cu cine a fost și ce a făcut.

Să nu uităm că orice sistem informatic are limitele sale și poate fi accesat - mai ușor sau mai greu - și de persoane care nu sunt animate de bune intenții.

luni, 24 februarie 2014

Bună dimineața Soare! Cămila și purcelul

Odinioară, când animalele puteau vorbi și oamenii le puteau înțelege, când toate vietățile trăiau în bună înțelegere, existau și unele care se credeau mai bune și mai frumoase decât toate celelalte.
O cămilă și un purcel s-au întâlnit pe un drum prăfuit.
- Ești foarte înaltă! zice purcelul către cămilă, zâmbind a mirare.
- Nimic nu se compară cu a fi înalt! Privește cât de înaltă sunt! se mândrește cămila. Tu ești foarte scund!
- Nimic nu se compară cu a fi scund! E mai bine!
- Să fii înalt e cel mai bine!
- Ba să fii scund e cel mai bine!
- Biiine! zice cămila. Dacă nu-ți voi dovedi că e mai bine să fii înalt îți voi da cocoașa mea.
- De acord! zice purcelul. Dacă nu voi dovedi că e mai bine să fii scund îți voi da codița mea.
Artist: Ian Joven
Dupa ce au consfințit legământul au plecat la drum împreună. Curând li s-a făcut foame. Au ajuns lângă un zid nu prea înalt, fără vreo deschizătură. De partea cealaltă a zidului creșteau câțiva copaci. Cămila, cu gâtul ei lung, n-a avut probleme să savureze frunzele, apoi a privit spre purcelul care stătea la baza zidului, adulmecând în praf.
- Ei?! zice ea. Acum ce spui: e mai bine să fii înalt sau să fii scund?
Purcelul, puțin trist, n-a răspuns. Au plecat mai departe și au ajuns în dreptul unui zid înalt, cu o poartă de acces nu prea înaltă. Zidul înconjura o grădină de zarzavat. Purcelul a intrat pe poartă, a mâncat pe săturate din legumele aflate acolo apoi s-a întors să râdă de cămila care oricât s-a străduit n-a încăput pe poarta scundă și îngustă:
- Acum ce zici? E bine să fii înalt sau să fii scund?
Au stat și s-au gândit la peripețiile lor și au ajuns la concluzia ca purcelul să-și păstreze codița și cămila cocoașa pentru că uneori e bine să fii înalt și alteori e bine să fii scund.
(după o fabulă indiană)

Text scris pentru Buna dimineata, Soare! jocul inițiat de Iulisa, la care găsiți tabelul pentru înscriere.

Dragobetele saruta fetele

Istoria sarbatorii de Sfantul Valentin e oarcum confuza, dar cam acelasi lucru se poate spune si despre sarbatoarea Dragobetelui, o sarbatoare precrestina, despre dragoste, iubire, chiar despre patima.
Potrivit atestarilor era o sarbatoare cunoscuta spre sudul tarii, mai cu seama in Oltenia, Dragobetele fiind sarbatorit in Calendarul Popular in ziua de 24 februarie. Numit si Dragomir, Ioan Dragobete, Santion de primavara, Dragostitele, Cap de Primavara, fiind tanarul zeu al dragostei din panteonul mitologiei romanesti, este una dintre sarbatorile care prevestesc venirea primaverii.

Sarbatoarea Dragobetelui mai era numita si Logodna pasarilor, deoarece in aceasta zi pasarile se imperecheau si isi faceau cuib - era interzisa sacrificarea pasarilor in aceasta zi. In lumea satelor, aceasta presupusa logodna a pasarilor a fost adoptata simbolic de oameni. Se credea ca pasarile neimperecheate in aceasta zi ramaneau stinghere pana la Dragobetele din anul viitor, ceea ce era valabil si in lumea oamenilor. Dragobete oficia nuntirea pasarilor in cer.

Dragobetele - spun unii - este o sarbatoare cu radacini slave de rit vechi celebrata in unele locuri din Romania pe 24 (Glovo-Obretania) sau pe 28 februarie, l, 3 si 25 martie, aceste numeroase date fiind cauzate de confuzia data de cele doua calendare (iulian si gregorian). Marcel Lutic (etnograf din Moldova) a observat ca acestea se afla in preajma zilelor Babei Dochia si a echinoctiului de primavara. Mai ales in sudul României, exista o perioada intreaga, la ingemanarea lunilor februarie cu martie sau, cel mai adesea, in martie care sta sub semnul Dragobetelui. In majoritatea locurilor, data celebrarii este 24 februarie, iar Nicolae Constantinescu (etnolog, Bucuresti) a declarat ca a descoperit un document in care Bogdan Petriceicu Hasdeu confirma 1 martie ca ziua in care se sarbatorea Dragobetele.
Unii filologi sustin ca numele Dragobete provine de la doua cuvinte vechi slave dragu si biti, care s-ar traduce prin expresia a fi drag. Alti filologi sustin ca vine din cuvintele dacice trago - tap (mai tarziu devenit drago) si bete - picioare. Țapul simbolizand la romani fecunditatea.
Exista si ipoteza ca Dragobetele se traduce prin chipul frumos din Casa lui Dumnezeu, tanarul frumos, ales, de la cuvintele dacice drag - chip frumos, chip de lumina si betel- casa lui Dumnezeu.

Cine este Dragobetele?
Dragobetele este o divinitate similara lui Eros sau Cupidon, dar nu e asa bland precum Sf Valentin, ci navalnic, un barbat chipes si mare iubaret, care seducea femeile ce-i ieseau in cale. Preluat de la vechii daci, unde Dragobetele era un petitor si un naș al animalelor, romanii au transfigurat Dragobetele in protectorul iubirii celor care se intalnesc in aceasta zi cand omul participa la bucuria Naturii, pregatindu-se de venirea primaverii, la inceput de an agricol, odata cu iesirea ursului din barlog.
Era sarbatorit in unele locuri si la data de 1 martie, deoarece se considera ca este fiul Dochiei si primul deschizator de primavara. In alte legende era considerat ca fiind Navalnicul sau cumnatul lui Lazarica cel mort din dor de placinte, dar un lucru pare a fi sigur: este tanar si este considerat  protector al dragostei si al indragostitilor.
Este si un zeu al bunei dispozitii, de ziua lui facandu-se petreceri, iar de acolo porneau de multe ori viitoarele casatorii.
O alta traditie spune ca Dragobetele a fost transformat, de Maica Precista, intr-o buruiana numita Navalnic, dupa ce nesabuitul a indraznit sa ii incurce si ei cararile.

Traditia
Imbracati de sarbatoare, fetele si flacaii se intalneau in fața bisericii si plecau sa caute prin paduri si lunci, flori de primavara. Ieseau din sat la padure, faceau o hora, se sarutau si se strangeau in brate.
In apropierea pranzului, fetele incepeau sa coboare in fuga spre sat. Aceasta fuga era numita zburatorit. Flacaii urmareau fetele dragi si acestea se lasau prinse daca tinerii erau dupa placul inimii lor. Avea loc o imbratisare, ce era urmata de un sarut care semnifica logodna pentru cel putin un an de zile. Multi parinti abia acum aflau simpatiile tinerilor. Se intampla ca unii sa fie multumiti, iar in cazul in care nu erau de acord cu alegerea facuta, logodna virtuala era respectata.
Pretutindeni se auzea zicala: Dragobetele saruta fetele! Sarutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru a-si afisa dragostea in fața comunitatii. Inca de pe acum se putea sti la ce nunti se va merge in toamna.

Unii tineri, in Ziua de Dragobete, isi crestau bratul in forma de cruce, dupa care isi suprapuneau taieturile, devenind astfel frati, si, respectiv, surori de cruce. Se luau de frati si de surori si fara ritualul de crestare a bratelor, doar prin imbratisari, sarutari fratesti si juramant de ajutor reciproc. Cei ce se infrateau sau se luau surori de cruce faceau un ospat pentru prieteni, a afirmat Simion Florea Marian.

Daca vremea era mohorata in aceasta zi, daca era foarte frig, ploua sau ningea, tinerii se strangeau intr-o casa sa faca de Dragobete, sa petreaca, sa lege prietenii, sa se tina de jocuri si ghidusii. In anumite zone fetele tinere obisnuiau sa arunce acuzatii pentru farmecele de uraciune facute impotriva rivalelor in iubire.

Superstitii
Dragobetele locuia prin paduri, pentru a pedepsi persoanele care au lucrat in ziua praznuirii sale.
Folcloristul roman Constantin Radulescu-Codin, in lucrarea Sarbatorile poporului cu obiceiurile, credintele si unele traditii legate de ele scria: Dragobete e flacau iubieț si umbla prin paduri dupa fetele si femeile care au lucrat in ziua de Dragobete. Le prinde si le face de râsul lumii, atunci cand ele se duc dupa lemne, flori, bureti... De aici a luat nastere si expresia adresata fetelor mari si nevestelor tinere care indrazneau sa lucreze in aceasta zi: Nu te-o prinde Dragobetele prin padure.

Lucrarile campului, tesutul, cusutul, treburile grele ale gospodariei nu sunt permise in aceasta zi. In schimb, curatenia este permisa, fiind considerata aducatoare de spor si prospetime - se credea ca Dragobetele ii va ajuta pe gospodari sa aiba un an imbelsugat, de aceea, in ziua de Dragobete, oamenii nu munceau ca in zilele cu sarbatori religioase, ci doar isi faceau curatenie prin case. Cele care lucrau erau fetele indraznete care chiar isi doreau sa fie pedepsite de Dragobete. Desi mai pedepsea femeile, se considera ca Dragobetele ocrotea si purta noroc indragostitilor, tinerilor in general.

Dragobetele trebuia tinut cu orice pret. Atat baietii, cat si fetele au datoria de a se veseli in aceasta zi pentru a avea parte de iubire intreg anul. Daca nu se facea cumva Dragobetele, se credea ca tinerii nu se vor indragosti in anul care urma. In plus, un semn rau era daca o fata sau un baiat nu intalnea la Dragobete macar un reprezentant al sexului opus, opinia generala fiind ca, tot anul, respectivii nu vor mai fi iubiti, nu-si vor gasi pereche, adica. Daca vor ca iubirea sa ramana vie de-a lungul intregului an, tinerii care formeaza un cuplu trebuie sa se sarute in aceasta zi.
Este obligatoriu ca in aceasta zi barbatii sa se afle in relatii cordiale cu persoanele de sex feminin. Barbatii nu au voie sa necajeasca femeile si nici sa se angajeze in galcevi pentru ca i-ar astepta o primavara cu ghinion si un an deloc prielnic.
De multe ori, flacaii petreceau din plin de Dragobete si prin satele vecine, ca sa le mearga bine peste vara.
Femeile obisnuiau sa atinga un barbat din alt sat in ziua de Dragobete, ca sa fie dragastoase tot anul, Si varstinicii aveau ceva de facut: aveau grija sa dea mancare buna orataniilor din curte, pasarilor cerului, nici o vietate nefiind sacrificata la Dragobete.

Nu ai voie sa plangi in ziua de Dragobete; lacrimile care curg in aceasta zi sunt aducatoare de necazuri si suparari in lunile care vor urma.

Plantele erau de mare ajutor pentru a afla daca tinerii se casatoresc. Una din aceste plante era numita Floarea dragostei, o planta cu frunze in forma de lance si flori roz-purpurii, care crestea in locuri inalte. Se plantau in gradina doua fire de Floarea dragostei pentru tinerii indragostiti si daca cele doua plante se apropiau era semn ca ei se vor casatori.

Fetele adunau flori de primavara pe care le foloseau pentru descantecele de dragoste. Viorelele si tamaioarele erau pastrate pana la Sanziene, pe 24 iunie, cand erau aruncate pe o apa curgatoare. Exista credinta ca cele care nu faceau acest lucru, ramaneau nelogodite.
In unele zone ale tarii, ajunul zilei de Dragobete este asemanator ca simbolistica noptii de Boboteaza. Fetele tinere, curioase sa isi afle ursitul, isi pun busuioc sfintit sub perna, avand credinta ca Dragobetele le va ajuta sa gaseasca iubirea adevarata.
Norocoasele care gaseau fragi infloriti puneau florile in apa de imbaiat si rosteau descantecul: Flori de fraga / Din luna lui Faur / La toata lumea sa fiu draga / Uraciunile sa le desparti.

In anumite sate ale Romaniei, din pamant se scot radacini de spanz pe care oamenii le folosesc ulterior drept leac pentru vindecarea anumitor boli.

Din zapada netopita pana la Dragobete (numita zapada zanelor), fetele si nevestele tinere isi faceau, de cu seara, rezerve de apa cu care se spalau in anumite zile ale anului, pentru pastrarea frumusetii parului si tenului. Aceasta apa era pastrata cu mare grija pentru ca avea proprietati magice (se spunea ca e nascuta din surasul zanelor) si putea face fetele mai frumoase si mai dragastoase. Daca nu erau omat si fragi (de pe florile carora culegeau apa) fetele adunau apa de ploaie (pentru spalatul parului) sau de izvor atunci cand Dragobetele se tinea in luna martie.

Credinta populara romaneasca spune ca cei care participa la Dragobete vor fi feriti de boli tot anul.

Calendarul religios ortodox
Ziua lui Dragobete, zeul tineretii, al veseliei si al iubirii in mitologia romaneasca coincide cu sarbatoarea Aflarii Capului Sfantului Ioan Botezatorul.

**
In mitologia greaca Eros este zeul iubirii, fiul lui Hermes (Ares sau Zeus) si al Afroditei, si frate cu Anteros. Sub infaţisarea unui copil frumos, uneori inaripat, se ascundea un zeu temut. Cu sagetile lui care nu greseau niciodata tinta, Eros semana chinurile mistuitoare ale dragostei atat printre zei, cat si in randul muritorilor. Chiar si Afrodita se ferea de fiul ei cel capricios si necrutator.
Cupidon (Amor) este zeul erotismului in mitologia romana. Este echivalentul zeului grec Eros. In cultura populara Cupidon este frecvent reprezentat tragand cu arcul pentru a inspira romantism, dragoste si de multe ori apare in asociere cu ziua Sf.Valentin. Despre cine sunt parintii lui Cupidon exista mai multe variante. Cicero se refera la trei cupluri, afirmand ca zeul ar fi fiul lui Mercur (Hermes) si al Dianei (Artemis) sau fiul lui Mercur si Venus (Afrodita), sau fiul lui Marte (Ares in mitologia greaca) si Venus. Platon se refera la doua variante iar Theogonia lui Hesiod, cea mai veche theografie greceasca, spune despre Cupidon ca a fost creat din sex, haos si pamanat.

Informatii, pe larg, gasiti (si) pe site-urile: wikipedia.org; crestinortodox.ro; traditii.ro; historia.ro; ziare.com

vineri, 21 februarie 2014

Reflexii în oglindă. Apa care dansează

Fântâni arteziene aflate în Parki Shar, la poalele anticei cetăți Erbil.
Orașul Erbil (numit și Arbil sau Hawler/Hewler) este capitala Regiunii Kurdistan din Iraq, al patrulea cel mai mare oraș din Iraq, după Baghdad, Basra și Mosul, situat la 80 km est de Mosul. Tehnic, Kurdistan nu e separat prin graniță de restul statului dar are oarecare autonomie, zona fiind cunoscută și ca celălalt Irak.
Dacă doresti sa participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai "vazut in oglinda ta", (poate fi si cea retrovizoare) si inscrie articolul la "Reflexii in oglinda" , la SoriN.

Rezumatul zilei de joi

joi, 20 februarie 2014

Biserica poleită cu aur

Orașul Ghimbav este situat la 9 km vest de municipiul Brașov, pe DN1 și calea ferată Brașov - Sibiu. Aflată la o altitudine medie de 535 m, localitatea ocupă o suprafață de 28,9 kmp, și are o populație de 5100 de locuitori.
Ghimbav este una dintre cele mai bogate localități ale județului Brașov. Are o zonă industrială extinsă, cu investitori de mare calibru, care plătesc sume uriașe la bugetul local. Între fabricile situate în Ghimbav: IAR Ghimbav, una dintre întreprinderile aeronautice ale Romaniei, care produce elicopterul IAR 330, elicopter tip Puma, fabricat sub licență; Quin Romania, producător de piese și accesorii pentru autovehicule și pentru motoare de autovehicule; Preh Romania, producător de componente auto; Premium AEROTEC, unde se fabrică și se montează piese metalice pentru toate modelele de avioane Airbus; Kraft, unitatea care a mai rămas din fabrica de ciocolată Poiana; concernul german Continental Automotive, care a inaugurat, în anul 2013, o fabrică de pompe de alimentare cu combustibil pentru autoturisme - produsele vor ajunge la fabrici de automobile din Europa. Aeroportul Internațional urmează să fie construit tot aici.

Ghimbav a fost menționat pentru prima dată în anul 1342, an în care probabil a fost fondat de coloniști germani. Din anul 1422, la fel ca toată Țara Bârsei, așezarea aparținea pământului crăiesc. Multe secole la rând, locuitorii au fost în mare parte sași.

Ca obiective turistice merită amintite:
- Biserica fortificatǎ Sf. Petru, a sașilor, o bisericǎ evangelicǎ înconjuratǎ de ziduri masive; baza zidurilor dateazǎ din secolul al XV-lea. Fortificația a fost de formă circulară, înconjurată de un șanț cu apă care era alimentat de Ghimbășel. Accesul la Biserica fortificată era în sud-estul acesteia pe un pod mobil. În anul 1876, în locul turnului cu intrarea în cetate, a fost construită primăria Ghimbav.
- Monumentul Eroilor Români din Primul și Al Doilea Război Mondial. E un monument de tip obelisc, amplasat în cimitirul Bisericii Ortodoxe și dezvelit în anul 1920, pentru cinstirea memoriei eroilor români căzuți în Primul Război Mondial. Ulterior s-a adăugat o placă de marmură în memoria eroilor români din Al Doilea Război Mondial.
- Biserica Ortodoxă poleită cu aur, unică în România nu atât prin cupolele aurite (mai există una în București - Sf. Vineri), cât pentru modelul special al tablei. A fost inaugurată în anul 2009, pe drumul spre localitatea Cristian, în apropiere de vechea biserică ortodoxă, pe un teren alocat de primărie; 90 % din banii necesari au fost alocați de la buget, restul fiind adunați din donațiile cetățenilor și sponsorizările oamenilor de afaceri. Biserica, se pare, a costat ceva mai mult de un milion de euro. Pentru a acoperi cupolele a fost nevoie de aproximativ 1700 metri pătraţi de tablă poleită cu aur. In mod normal, un metru pătrat de inox poleit cu aur se cumpără cu aproximativ 400 de euro/mp, dar tabla utilizată pentru biserica a fost achiziţionată cu 40 de euro/mp. Folia a fost adusă din Ucraina și este produsă de câţiva calugări renumiţi, de la o mănăstire care are şi atelier de fierărie. Sunt foarte solicitaţi; nu pot turna zilnic mai mult de 14 coli. Mănăstirea Lavra Pecerska, din Ucraina, este singurul loc din spaţiul creştinismului ortodox unde se fabrică tablă poleită.
Biserica poartă hramul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi Acoperământul Maicii Domnului. Piatra de temelie a fost pusă în anul 2007, când a fost sfinţit terenul. În anul 2013 a fost sfințită și pictura din interioară. În interior, biserica e pavată cu granit și încălzirea se face prin pardoseală.
Un defect ar avea biserica, zic unii: e orientată spre Sud, iar bisericile ar trebui orientate spre Est - Lumina vine de la Răsărit.
Biserica strălucește de la kilometri distanță. Cine e curios poate vedea fotografii aici:
http://www.ugo.cn/photo/RO/pt/72887.htm
si aici: http://www.ugo.cn/photo/RO/pt/72882.htm (ambele link-uri sunt invalide in febr 2021).

Surse: site-ul primăriei, wikipedia.org, diferite articole din ziare locale online.

luni, 17 februarie 2014

Statuia de aur. Buna dimineata Soare!

Ai grija ce-ti doresti pentru ca s-ar putea sa primesti…

A fost odata ca niciodata un rege pe nume Midas. Traia alaturi de iubita lui fiica, Marigold, intr-un castel frumos inconjurat de o gradina minunata.
Acest rege foarte bogat cel mai mult pe lume iubea aurul. Intr-o zi, cand regele isi admira bogatia, un tanar a aparut brusc langa el.
- Esti un om foarte bogat - ii spune tanarul necunoscut.
- Da, sunt, dar mi-ar placea sa am puterea ca tot ceea ce ating sa se transforme in aur curat.
Tanarul, care era un vrajitor, i-a oferit regelui puterea de a transforma in aur tot ce atingea. Midas era in culmea fericirii: cand a atins masa, aceasta a devenit de aur si asa cu mai toate obiectele. A iesit apoi in
gradina, unde cresteau niste trandafiri superbi - i-a atins si florile s-au transformat in aur.
Marigold, care iubea trandafirii, a inceput sa planga cand i-a vazut transformati in aur, fara parfum si duri la atingere si a alergat in palat, la tatal sau, sa-i spuna ce tragedie s-a petrecut cu trandafirii. Induiosat, Midas si-a mangaiat copila pe crestet si in momentul urmator aceasta s-a transformat intr-o statuie de aur. Cand si-a dat seama ce-a facut, regele a inceput sa planga. Siroaie-siroaie ii curgeau lacrimile pe obraz dar cea mai iubita fiinta din lume ramanea din aur. Atunci, tanarul misterios a aparut brusc in gradina, intrebandu-l pe rege ce satisfactii ii aduce atingerea de aur.
- Sunt cel mai sarac om din lume! s-a tanguit regele. Am pierdut ceea ce inima mea pretuia cel mai mult.
- Ai devenit mai intelept, Midas - ii spune strainul. Vad ca inima ta nu mai e plina de iubirea pentru aur. Spune-mi: iti doresti sa pierzi puterea de a transforma in aur tot ceea ce atingi?
- Bineinteles! a strigat regele, cu speranta stralucindu-i in ochi. Bineinteles… - plangea in hohote.
- Atunci mergi si uda-ti mainile in paraul care curge in gradina, ia niste apa de acolo si stropeste tot ceea ce doresti sa transformi asa cum era inainte.
Ridicandu-si capul de pe lespezi, cu lacrimi in ochi, regele a vrut sa multumeasca strainului, dar acesta disparuse. N-a mai pierdut timpul si a alergat la parau, sarind cu totul acolo, udandu-se pana la piele, apoi a fugit in palat si primul lucru pe care l-a facut a fost sa ude stauia din aur. Incet, chipul ei redevenea firesc, rozaliu. Vazandu-se uda din cap pana in picioare, fata si-a privit tatal cu mare mirare, si a inceput sa planga:
- Tata, ce-ai facut? Aceasta rochie am imbracat-o prima data chiar in dimineata aceasta!
Regele si-a imbratisat fiica, razand, fara a-i spune cat de prostesc s-a comportat, apoi a fugit in gradina si a stropit si trandafirii, transformandu-i in aceleasi flori frumoase pe care le iubea fiica lui.
(adaptare dupa una dintre legendele despre Midas)

Text scris pentru Buna dimineata Soare! jocul inițiat de Iulisa, la care găsiți tabelul pentru înscriere.

Parfumul copilăriei

În nopțile de senine de vară îi plăcea să se întindă pe iarba din curte și să privească cerul plin de stele care sclipeau ca și cum i-ar fi făcut semn cu ochiul că totul va fi bine. Simțea parfumul ierbii cosite peste zi și al reginei nopții care-și avea locul de cinste în grădina bunicilor, crescând pe lângă zidul casei. Niciun parfum nu era mai puternic noaptea.
Întinsă pe iarbă, privind stelele strălucitoare, depăna amintirile copilăriei și visa la viitorul pe care și-l dorea. Își amintea cu drag mirosul laptelui ars pe care bunica îl uita pe foc adeseori pentru că trebuia să fie cu ochii pe nepoata care n-avea stare nicio clipă și dispărea ba prin curtea vecinilor, să se joace cu puii de găină, ba la poartă, să privească spre spitalul de copii de peste drum, ba între ramurile părului bătrân care făcea umbră unui sfert din curte și din vărful căruia se vedea strada până departe, spre bulevardul aglomerat. Îi plăcea mirosul dulce-acrișor din beci, unde bunicii păstrau mere, pere, și legume dar unde îi amenajaseră un loc special, lângă revistele pe care îi plăcea să le răsfoiască și să le rupa bucăți-bucăți încă înainte de a împlini vârsta de un an. Îi plăcea parfumul căruciorului surorii mai mici, pe care o plimba cu plăcere prin curte, împingând cu viteză pentru că-i plăcea să-și audă surioara râzând. Îi plăcea parfumul creioanelor colorate și al lipiciului pe care-l folosea pentru a lipi decupaje în caietul de “lucru manual” de la grădiniță.

Se trezea în lumina dimineții, cu razele Soarelui jucându-se în pletele ei, și zâmbea fericită mamei care se pregătea să plece la lucru. Ei nu-i rămânea decât să alerge în curte și să privească norișorii alburii care se alergau pe cer, să aștepte ca pâinea din cuptor să se coacă și bunica să vină să îi aducă un colț proaspăt și cald și o cană cu lapte, pe care le savura sub părul bătrân, așezată pe un trunchi retezat.
Nu-și imagina atunci că sunt în lume copii care privesc cerul și văd urma trasoarelor care luminează sumbru noaptea; nu-și imagina că sunt copii care inspiră zi de zi mirosul prafului de pușcă și care plâng în brațele părinților, de teamă, copii ale căror prime jucării au fost armele părinților. Nu-și imagina că sunt copii care nu se pot bucura de frumusețea Naturii și care nu au simțit niciodată parfumul florilor și nici nu-și putea imagina că sunt copii care nu pot zburda liberi pe câmp, alergând dupa fluturi și culegând floricele pe care să le ofere mămicilor. Toți acei copii a căror viață contrasta puternic cu a ei, copii care nu se trezeau fără griji în lumina dimineții și care abia dacă știau să zâmbească Soarelui. Copiii care mergeau la culcare nu în paturi cu saltele moi și parfumate, ci în cine știe ce adăpost întunecat, camuflat, cu saltea tare, făcuta din câlți sau direct pe pământ îi erau total străini la acea vreme când totul pentru ea era atât de frumos și viața părea una fără griji.
*******************
Copiii au soluția, copiii sunt soluția, spunea Gerald Ghislain, tată a patru copii, creatorul parfumului Make Perfume Not War de la Histoires de Parfums. E un parfum răcoros, care - zic cei care l-au cumpaărat - îți dă senzația că te afli într-o livadă de citrice: lămâie, grapefruit, portocale, mandarine, bergamot și treci, pe negândite, în una în care parfumul florilor tropicale, de mango și ananas, te învăluie cu grație, împletindu-se cu parfumul florilor de frezia, liliac și cyclama. Imaginația te poartă mai apoi într-un magazin de bomboane, pentru că parfumul cel mai puternic este cel de vanilie și, pentru a nu ameți de atâta dulce, faci un pas spre o pădurice de cedri.
Make Perfume Not War e un parfum simplu, în sensul că surprinde inocența copiilor, motivul pentru care a fost creat acest parfum; e un parfum despre care se spune că ne-ar putea ajuta să ne amintim zilele copilariei și cine l-a cumpărat a ajutat alți copii să aibă o copilărie mai frumos parfumată, un viitor mai bun.
Parfumul, unisex, a fost lansat în 2013, în ediție limitată. Notele de vârf sunt portocală, lămâie, grapefruit, mandarine și bergamot; notele de mijloc sunt mango, ananas, piersică, frezie, liliac și cyclamen iar notele de bază sunt mosc alb, vanilie, boabe de tonka și cedru.
E un parfum creat în scopuri umanitare; au mai fost astfel: Jabu, de Mona di Orio și Le Labo, Tokyo, creat pentru ajutorarea victimelor cutremurului din Japonia. Pentru fiecare sticlă de parfum Make Perfume Not War vândută o parte din bani va fi distribuită pentru a sprijini și proteja copii aflați în dificultate din întreaga lume. Astfel, un parfum poate deveni un apel la acțiune.

Poveste scrisă pentru Clubul Condeielor Parfumate găzduit de Mirela, pe o tema aleasă de vavaly.

vineri, 14 februarie 2014

Reflexii în oglindă.

Dacă doresti sa participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai "vazut in oglinda ta", (poate fi si cea retrovizoare) si inscrie articolul la

Ziua Sfantului Valentin

HAPPY  VALENTINE’S  DAY!
Pentru ca nici ei nu mai erau siguri ce sarbatoresc in 14 februarie, catolicii si romano-catolicii, in anul 1969, au scos acest sfant Valentin din calendarul religios. In unele parohii, totusi, se respecta sarbatoarea de Sfantul Valentin.
Salbaticii romani din antichitate - da, foarte civilizati, dealtfel! - erau mai… pragmatici in sarbatoarea lor: scriau numele unor femei pe biletele, le puneau intr-o urna si extrageau, rand pe rand, cate unul. Femeia al carei nume era extras petrecea sarbatoarea alaturi de cel care a tras biletul - in alte opinii, femeia devenea partenera de sex a respectivului pana la sarbatoarea din anul urmator - sau mai mult, daca ajungeau sa se obisnuiasca unul cu celalalt.

Intre 13 si 15 februarie romanii sarbatoreau pe zeii Lupercus si Faunus, dar si pe legendarii fondatori ai Romei: Romulus si Remus. Festivitatile de Lupercalia includeau asocierea dintre tineri barbati si femei - cum am scris mai sus. Aceasta asociere a dus la sarbatoarea numita Ziua Indragostitilor, pana cand regele Claudius al II-lea a dat un decret care interzicea casatoria soldatilor. Atunci, Valentin, un tanar cu inima romantica, a sfidat decretul si organiza celebrarea casatoriilor in secret (soldatii ar fi trebuit sa ramana burlaci, crezandu-se ca ar fi distrasi de la indatoriri si in imposibilitatea de a se concentra la lupta in cazul in care s-ar logodi sau casatori).
Sfidandu-l pe imparat, Valentin si-a atras moartea, fiind condamnat si ucis in data de 14 februarie.

Se mai zice ca papa Gelasius I - prin secolul V - a fost prea putin incantat de obiceiul loteriei descris mai sus si a cerut ca din urna sa fie extrase nume de sfinti, iar cel ales sa patroneze anul, astfel patronul sarbatorii a devenit Sf. Valentin. Bineinteles, tinerii n-au fost deloc incantati si au continuat traditia, mai discret, scriind si trimitand biletele cu texte in care-si marturiseau iubirea sau admiratia, cu ocazia Zilei dedicate lui Valentin. Pe masura ce crestinismul se raspandea in Europa, papa a combinat Lupercalia cu Ziua Sfantului Valentin in dorinta de a eradica ritualurile pagane.
Aproximativ in aceeasi perioada normanzii sarbatoreau Ziua lui Galatin - Galatin insemnand iubitor de femei - si a fost probabil confundata cu Ziua Sf. Valentin la un moment dat, in parte pentru ca numele suna cam la fel.

Traditia ar fi bazata si pe faptul ca la jumatatea lunii februarie pasarile isi aleg partenerii, ziua de 14 februarie devenind zi dedicata pentru a iubi si europenii evului mediu isi trimiteau scrisori de dragoste sau mici daruri pentru cei dragi. Legenda spune ca Charles, duce de Orleans, in anul 1415, cand era inchis in Turnul Londrei, a trimis un mesaj scris, pe ceea ce azi numim felicitare, catre sotia lui.

In alta versiune, imparatul Claudius al II-lea a executat doi oameni - ambii pe nume Valentin - pe 14 februarie in ani diferiti din secolul al 3-lea si martiriul lor a fost onorat de Biserica Catolica prin sarbatorirea Zilei Sfantului Valentin.

Originea intunecata a sarbatorii
Originea acestei sarbatori cu bomboane, flori, inimioare si Cupidoni are origine sangeroasa si putin confuza. Desi nimeni nu a indicat exact originea, cei mai multi cercetatori o plaseaza in Roma antica, atunci cand romanii celebrau Lupercalia, intre 13 - 15 februarie. Se zice ca in timpul festivalului barbatii loveau femeile cu piei de caine sau capra, animale pe care le sacrificau cu acea ocazie - afirma Noel Lenski, profesor de istorie la Boulder, Universitatea din Colorado. Erau cu totii goi, in stare de ebrietate si se crede ca femeile se aliniau de buna voie pentru a fi lovite, acesta fiind un ritual pentru fertilitate. Fiecare pleca alaturi de femeia al carei nume il extragea din urna, la loterie.
**
Pe masura ce timpul trecea sarbatoarea devenea din ce in ce mai indragita. Geoffrey Chaucer (poet englez al sec. XIV) si Shakespeare au romantat-o in operele lor si astfel a castigat popularitate in Marea Britanie si in restul Europei. Felicitari din hartie incepusera a fi trimise inca din evul mediu. Mai apoi, traditia a ajuns in Lumea Noua, unde a luat o mare amploare. Revolutia industriala, in secolul XIX, a dus la o adevarata afacere cu producerea de felicitari dedicate acestei sarbatori. In anul 1913, cei de la Hallmark Kansas City au fost primii care au produs in masa acest tip de felicitari.

In unele locuri, azi exista expresia poarta inima pe maneca ta, o traditie care seamana mai bine cu cea din antichitate: tinerele fete isi scriu numele pe bucatele de hartie care mai apoi vor fi alese de tineri; fiecare barbat va purta pe maneca numele femeii scris pe biletel, pretinzand ca este Valentinul ei in ziua sarbatorii - si chiar mai mult, daca e cazul.

Sfantul Valentin in calendarul religios ortodox
Sfantul Valentin s-a nascut in anul 175, la Interamna (Terni de astazi, in regiunea Umbria din Italia). A fost hirotonit preot de catre Sfantul Felician de Foligno, iar Episcop de Interamna de catre Papa Victor I, in anul 197.
Propovaduitor al Evangheliei, facator de minuni si vindecator, a fost foarte iubit de credinciosii sai. Sfantul Valentin a fost arestat, torturat si decapitat la Roma, la varsta de aproape o suta de ani, din ordinul prefectului Placid Furius, in timpul persecutiilor imparatului Marc Aureliu. Sfantul Valentin a fost ucis in secret, in timpul noptii, pentru a se evita rascoala populatiei din Terni.
Trei dintre discipolii lui Craton (filosof botezat de preotul Valentin), Procul, Efiv si Apolonie, au fost si ei ucisi impreuna cu Sfantul Valentin, in anul 273.

Particele din moastele Sfantului Mucenic Valentin se gasesc la Biserica Delea-Noua Calist din Bucuresti. Sfintele Moaste au fost primite in dar de la Episcopia din Terni, Italia, in anul 2005.
In Calendarul Ortodox, pe langa Sfantul Ierarh Mucenic Valentin, praznuit pe 30 iulie, intalnim mai multi  mucenici care au purtat acest nume:  Sfintii Mucenici Marcu, Sotirih si Valentin - 24 octombrie,  Sfanta Mucenita Valentina - 10 februarie, Sfantul Mucenic Valentin - 16 februarie; Sfantul Mucenic Valentin - 24 aprilie,  Sfantul Valentin Preotul - 06 iulie, Sfanta Mucenita Valentina - 18 iulie.  
[sursa: (si) crestinortodox.ro, wikipedia.org]

Vezi si Dragobetele - zeul dragostei la români 

joi, 13 februarie 2014

Cercetătorii și extratereștrii

Unii oameni de știință sunt convinși de existența extratereștrilor. E credibil, oarecum, pentru că poate fi posibil să nu fim singurele ființe inteligente (mă rog… ) din Univers; sunt unele ființe inteligente - altele decât oamenii - chiar și pe Terra: maimuțele, despre care cercetătorii științifici afirmă că sunt strămoșii omului. Omul este puiul unei maimuțe mamă și una tată, pui care a evoluat, la un moment dat, față de părinții lui și puii lui față de el și tot așa până la bipezii fără pene de azi. Chiar necrezând într-o ființă supranaturală creatoare parcă n-aș merge până acolo încât să susțin că omul a evoluat din maimuță; poate a evoluat - pe linie separată - din ceea ce a evoluat și maimuța, la rândul ei… Zic și eu… Sigur că științificii au dovada (mai mult argumente logice decât dovezi palpabile) - doar că le lipsesc niște “verigi” în această evoluție a cărei teorie o susțin, dar nu contează. Ei cer dovada că divinitățile în care cred o foarte mare parte a oamenilor există. Credincioșii afirmă: știu că există, dar nu pot dovedi! Ei, dacă nu poți dovedi înseamnă că nu există - zice, cu superioritate, științificul. Dar vin și științificii: materia neagră există, dar nu pot dovedi. Ei, dacă nu poți dovedi înseamnă că nu există.

Revenind la existența extratereștrilor - acești științifici nu au o dovadă clară, dar ei cred că există pentru că… Și oferă unele argumente logice, dar nu pot dovedi, iar dacă nu pot dovedi aș zice că ei cred că există extratereștrii, dar nu știu… Adică e vorba tot despre credința în ceva / cineva. De ce e mai rău unul care crede în zei decât unul care crede în extratereștri?! Și mai zic științificii - alții sau aceiași - că extratereștrii au… făcut primii oameni! O.K. Și pe extratereștri cine i-a făcut? Au evoluat din…. maimuțe extraterestre sau din praf de stele? Maimuța terestră a evoluat dintr-o moluscă și din maimuță a evoluat omul. De ce n-ar fi posibil din praf de stele să evolueze ceva?!

În anul 1999 - da, e mult de atunci, și încă nu ne-au găsit extratereștrii (dar din 1973, când a fost transmis primul mesaj în Cosmos, e și mai mult timp) - doi astrofizicieni canadieni au cerut ajutorul guvernului pentru evitarea unei invazii extraterestre. Cei doi - Yvan Dutil și Stephane Dumas, de la Centrul de Cercetare și Apărare din Quebec - au fost îngrijorați de faptul că  fanii OZN au trimis în spațiu mesaje de genul Veniți și cotropiți-ne! Ai voștri suntem! Cei doi au creat un sistem de codificare / decodificare pentru mesajele care vizează comunicarea cu civilizațiile extraterestre. Astrofizicienii s-au adresat într-o scrisoare primului ministru canadian: Mesajele scrise la voia întâmplării ar putea pune Pământul în pericol! scriau ei, între altele.
Sunt și alți științifici care consideră că nu-i tocmai înțelept să trimiți astfel de mesaje în spațiu - lipsa dovezii existenței extratereștrilor nu înseamnă că aceștia nu există și sunt (sau pot fi) mai inteligenți decât oamenii - dar sunt la fel de mulți cei care “urmăresc” spațiul pentru captarea eventualelor semnale venite de la civilizații extraterestre. Științifici nu au dovezi dar… sunt preventivi!
Dacă e așa, de ce credinciosul religios e considerat naiv atunci când transmite rugăciuni (mesajele lui) către Cer? Doar pentru că nu o face prin intermediul unei sonde spațiale care costă o cârcă de bani? Cine știe? Poate că extratereștrii sunt telepatici! Sau… tocmai din acest motiv științificii asmuțesc pe unii (aruncându-le teoria evoluției) împotriva credincioșilor, să-i împiedice să mai trimită mesaje în spațiu? Dacă extraterestrul se oprește asupra oamenilor obișnuiți, și îi ajută într-un fel sau altul, ignorând ditamai oamenii de știință super inteligenți?! Hei! Sigur că exagerez, dar… e vreo dovadă că…?!

Istoria omenirii pare să abunde în exemple de confruntare între civilizații avansate și unele slab dezvoltate - cele din a două categorie au dispărut în urma confruntării. “Civilizatorii” Americii - ca exemplu - au condus la decimarea populațiilor băștinașe mai mult prin bolile aduse în ei din “civilizație”.

Pe scurt: ne atenționează oamenii de știință să avem grijă ce fel de mesaje trimitem în spațiu, să nu ne dibuiască reprezentanții civilizațiilor mai avansate și să ne radă din Univers sau - mai rău! - să ne facă sclavii lor! Acești oameni de știință par a uita faptul că zeci de sonde spațiale se plimbă prin sistemul solar și sunt adevarate cărți de vizită ale Terrei.
Vor științificii ca oamenii să nu mai creadă în divinitate și să creadă în existența extratereștrilor? Extratereștrii cum ar putea (ar fi putut) lua ființă, cum au apărut (cum ar putea apărea), din ce sau din cine?