30 sept. 2018

Gentuţă din blug. Provocări verzi

Pentru ca e tarziu, las numai cateva poze, inscriu postarea si revin cu detalii. S-ar putea spune ca trisez, dar nu trisez, doar ma grabesc. 
Provocari verzi, tema numarul trei din septembrie 2018
Actualizare
      Aveam in plan de mult timp să fac o gentuţă din blug, dar am tot amânat, din cauză de timp prea scurt pentru toate câte aş vrea să le fac. Am două genţi din blugi - una bleu deschis, făcuta dintr-un parpalac şi una albastră, făcută dintr-o pereche de pantaloni (şi pe care am căutat-o de mi-au ieşit ochii, şi n-am găsit-o), dar nu le-am mai purtat de ani şi sunt prea mari să le port când ies s-o plimb pe Miki, căţeluşa care e in “custodie comună”: noi, şi familia unei prietene.  
Am croit gentuţa (un fel de a spune) din mâneca unei jachete din blug (pe care am transformat-o in vestă cu ceva ani in urmă) - am tăiat partea umărului jachetei. Pe ambele feţe ale genţii am cusut o broderie portocalie, recuperată de la o bluză care a fost iniţial albă, apoi am vopsit-o in portocaliu, degrade - şi a rămas doar broderia (nici nu-mi amintesc unde am vrut s-o cos la acel moment).
Cele trei “ghemotoace” sunt făşii din blug - trei in fiecare legătură - pe care le-am cusut una de cealaltă şi apoi le-am împletit. Şi aşa a ieşit toarta genţii. 
Căptuşeala pentru gentuţă este din materialul rămas când am transformat o rochie lungă, din panză topită, in cămaşă.

Gentuţa se închide cu fermoar şi are un buzunărel, acoperit de “clapetă”. 

Ca de obicei, pozele... lasa mult de dorit. :( 
In realitate, gentuţa arată muuult mai bine.

28 sept. 2018

Să zicem, blues. Provocare muzicală

Robert William Gary Moore s-a născut la Belfast (Irlanda), in aprilie 1952 şi a murit in somn (in urma unui atac de cord) in timp ce se afla in vacanţă la Estepona (Spania), in 6 februarie 2011.
Gazda Provocării muzicale este Carmen, pe Între vis şi realitate.
Distracţia începe vineri. Friendship Friday!
Gary Moore şi-a început cariera muzicală in adolescenţă; la vârsta de 8 ani cânta la chitară; in anii 1960 a cântat alături de Phil Lynott și Brian Downey; mai târziu, alături de alţii, a cântat in trupa de hard-rock, blues rock, heavy metal, Thinn Lizzy (înfiinţată la Dublin in 1969 şi din care Gary Moore a plecat definitiv in 1979). La vârsta de 16 ani a fost ales să înlocuiască chitaristul din trupa Skid Row din Dublin. A cântat şi in trupa Colosseum II (formaţie britanică), a avut şi perioade “solo”; a cântat alături de mulţi alţii şi a experimentat diferite genuri muzicale, inclusiv rock, jazz, blues, country, electric blues, hard rock, rock progresiv şi heavy metal.
Deşi a avut mare succes comercial in Europa, Gary Moore e aproape necunoscut in Statele Unite ale Americii.

26 sept. 2018

Nori (oarecum) misterioşi. Miercurea fără cuvinte!

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte!  Jocul pornit de Carmen, continuat de Călin Hera şi preluat de Carmen, din nou. Sunt invitaţi în joc toţi cei care doresc.
Sursa foto: Adventure Travel Romania.
 
HAPPY WW!

24 sept. 2018

De ce l-a îndrăgit câinele pe om. Citate favorite

Cu sute şi sute de ani in urmă, un câine trăia in pădure alături de urs. Ziua mergeau împreună la vănătoare şi se împăcau de minune, dar seara, când să meargă la culcare, pe câine îl apuca câteodată lătratul; şi azi aşa, mâine aşa, ursul îi spuse că nu-l mai poate suferi din cauza schelălăielii lui. In cele din urmă, câinele înţelese că nu mai era chip să trăiască sub acelaşi acoperiş cu ursul.
Întâlni o vulpe, îi istorisi necazul cu ursul şi ea îl pofti să locuiască in vizuina ei. Ziua totul mergea strună: şiretenia vulpii şi puterea câinelui îi făceau să vină acasă încărcaţi de vânat. Dar când să meargă la culcare, însă, auzindu-l pe câine cum latră, vulpea îi spuse:
- Nu-i bine ce faci! Dacă te aude lupul sau tigrul, vin glonţ aici şi ne ucid pe amândoi!
Sătul de cicăleala vulpii, câinele se gândi la un alt animal mai mic decât el, care să nu îndrăznească să-l bată la cap. Şi, din întâmplare, in pădure îi ieşi in cale un iepure.
- Ce spui, iepuraş, ţi-ar plăcea să vânăm împreună? îl întrebă câinele cel voinic.
Onorat, iepurele îi răspuse pe nerăsuflate că ar fi fericit de o asemenea tovărăşie, ziua şi noaptea. Şi merseră a doua zi împreună la vânătoare. Lângă el, iepurele se simţea parcă alt animal. Toate bune. Se ospătara in doi şi petrecură clipe frumoase. Dar, la culcare, când iepurele auzi ce tare latră câinele, o rupse la goană părăsindu-şi şi casă şi tot, de teamă că lătratul să nu atragă toate fiarele într-acolo.
Plictisit de toate animalele cu care încercase să-şi ducă zilele, se opri într-o bună zi la casa unui pădurar:
- Ma primeşti, bunule pădurar? îl întrebă câinele şovăielnic.
Şi ca să nu mai aibă supărare, îl anunţă că el e obişnuit să latre de câte ori are poftă, când e fericit şi când e trist şi mai ales de câte ori simte că se apropie vreo vietate de el.
- Sunt tare bucuros că vrei să trăieşti pe lângă casa mea! Ziua vom vâna împreună, şi seara am să-ţi pregătesc un culcuş minunat. Cât priveşte obiceiul tău de a lătra, e un bine pentru mine, căci mă vei anunţa de toţi oaspeţii care vor să ne viziteze; şi dacă-s buni îi vom primi cu bunătate şi dacă or fi răi, cu puşca.
- Rămân tot restul vieţii cu tine, omule! Tu nu eşti nici fricos, nici mofturos cum au fost toţi pe lângă care am trăit până acum, încheie câinele şi se gudură fericit de primirea pădurarului.

(din colecţia Poveşti nemuritoare (vol. 16) - poveste populară maghiara, Editura Vox 2000, Bucureşti, 2013)


Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte sau in altă parte, la un moment dat. Click&Comment Monday! e sloganul acestui joc.

23 sept. 2018

Provocare muzicală. Altceva nu contează

Gazda Provocării muzicale este Carmen, pe Între vis şi realitate.
Distracţia începe vineri. Friendship Friday!
[…] Forever trusting who we are / And nothing else matters // […] All these words I don't just say / And nothing else matters // […]Open mind for a different view / And nothing else matters 

Fereastră overton şi nu prea

Fereastra overton este o teorie care ne arată cum putem fi manipulaţi să acceptam inacceptabilul, ceea ce e de neconceput / imposibil, şi in textul respectiv se suţine că suntem manipulaţi pentru a accepta uniunea legală (căsătoria) între persoane de acelaşi sex.
Aceste rânduri sunt răspuns, pe larg, la un comentariu de aici.
Relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex (şi multe altele) au fost interzise de biserica creştină şi tot această biserică a inventat instituţia căsătoriei, in cadrul căreia bărbatul avea rolul principal, sute de ani femeia fiind doar cea care naşte copii, obligată să se căsătorească doar cu cine dorea capul familiei, să faca numai ceea ce îi permitea bărbatul din familie - fie el tată, unchi, frate, soţ, după caz. Homosexualitatea a fost interzisă de biserica creştina care, candva, ardea vrăjitoare ş.a.. In ceea ce priveşte femeile, in Biblie scrie foarte multe pe care acestea ar trebui să le respecte - între altele: să aibă grijă de soţ, de casă şi de copii, să nu iasă din cuvântul bărbatului. N-o vrem şi pe asta?
In cazul homosexualităţii nu se poate discuta despre “de neconceput” - homosexualitatea are cam aceeaşi vârstă cu omul - nu a fost blamată dintotdeauna; mulţi oameni celebri (între aceştia, unii care, practic, au schimbat lumea, au fost bisexuali - cu înclinaţie mai mică sau mai mare spre bărbaţi - sau homosexuali): Cezar, Domiţian, Nero (nu toţi bisexualii / homosexualii au fost ca Nero!), Alexandru cel Mare, Platon sunt numai câteva nume, şi nu se sfiau să fie ceea ce erau. Oameni precum Leonardo da Vinci, Oscar Wilde, Ceaikovski, Goethe, Alan Turing, Hans Christian Andersen şi mulţi alţii au fost nevoiţi să îşi ascundă înclinaţiile homosexuale pentru că societatea nu mai accepta aşa ceva.
In Ţările Române, se pare, îi avem pe Radu cel Frumos şi Petru Cercel, despre al doilea se spunea că este unul dintre favoriţii lui Henric al III-lea al Franţei, despre care se ştie că avea mulţi băieţandri la cheremul lui.
Codul penal al lui Cuza (1864) nu face referire la homosexualitate - in sensul că ar fi fost interzisă - codul face referire la faptul că se pedepseşte “atentatul la pudoare împotriva oricărui individ de sex bărbătesc sau femeiesc”. Altfel spus: ceea ce legea penală nu interzice este permis - într-un stat laic.
De ce căsătoria (sau parteneriatul civil) pentru toţi cetăţenii, indiferent de orientarea lor sexuală. Am mai scris: căsătoria este un contract civil pe care îl semnează doi oameni care doresc să gospodărească împreună (să trăiască împreună, să formeze o familie).
Nu fac apologia homosexualităţii. N-o înţeleg, dar nu înţeleg nici de ce o femeie frumoasă şi bogată se căsătoreşte cu un bărbat nu prea frumos şi sărac, de exemplu, şi nu înţeleg de ce unii simt plăcere in durere; nu înţeleg cum de un bărbat tânăr sau o femeie tânără reuşesc să împartă aşternutul cu o femeie, respectiv bărbat in etate. Trebuie să ţnţeleg doar că toţi aceştia sunt oameni şi cât timp nu dăunează majorităţii au şi ei drepturi fundamentale. Cum ne afecteaza, concret, pe noi, majoritarii heterosexuali, căsătoria între persoane de acelaşi sex? Atentează la credinţa noastră creştină? Slăbeşte credinţa celor care cred? Hm. Unii au cerut să nu se mai permită împodobirea bradului de Crăciun in public pentru că simbolul respectiv “atentează” la credinţa lor, in Biblie fiind inexistent pomul de Crăciun.
Vor adopta homosexualii şi lesbienele copii? Proabil că unii o vor face, dar mulţi pot avea copii chiar din “sămânţa lor”, iar la un moment dat vor putea toţi.
Parteneriatul civil nu e doar in avantajul cuplurilor de acelaşi sex - cum manipulează unii ideea - beneficiază şi cuplurilor heterosexuale care trăiesc in concubinaj şi chiar nu vor să se căsătorească.
Exemplu: un bărbat şi o femeie trăiesc in concubinaj; casa in care locuiesc este a unuia dintre ei - să zicem că este a femeii (femeia este proprietară, numele bărbatului nu apare in actul de proprietate). Cei doi nu au copii. Să zicem că femeia moare, după 30-40 de ani de concubinaj - bărbatul poate fi scos din casă (imediat) de moştenitori şi, după 30-40 de ani, e mai mult decât posibil ca bărbatul să rămână pe drumuri, neavând bani pentru o nouă locuinţă - cu chirie sau altfel. Sigur, in astfel de cazuri bărbatul poate pretinde moştenitorilor banii pe care i-a investit in acea casă, pentru bunurile pe care le-a cumpărat - le-au cumpărat practic împreună (dar trebuie să fie in putere şi să aibă destui bani pentru a dovedi şi pentru a obţine măcar mare parte din ceea ce a cheltuit in acel concubinaj). Când veniturile femeii sunt dovedite a fi fost mai mari e de presupus ca bărbatul va primi - dacă va primi - o sumă mică. Aici intervine protecţia statului, permiţând - celor care doresc, desigur - un contract de parteneriat civil care îi poate pune la adăpost pe concubini.
Azi, dacă unul dintre concubini se îmbolnăveşte - tânăr sau bătrân fiind - celălalt îl poate abandona - nu există obligaţia de întreţinere, de exemplu. In cazul unui contract de parteneriat civil sau căsătorie există această obligaţie de întreţinere - in anumite cazuri chiar şi in caz de despărţire / divorţ.
Acest drept la îngrijire este numai unul dintre motivele pentru care nu merg la un referendum de acest gen: nu vreau să interzic unor oameni dreptul la îngrijirea pe care ar trebui să le-o datoreze partenerii. Un singur caz de-ar fi tragic şi tot aş considera că acel singur om aflat in nevoie are dreptul la ocrotire din partea statului: un contract prin care să fie ocrotit, aşa cum sunt astăzi soţii heterosexuali.
Informaţii despre tragediile unor concubini heterosexuali pot fi găsite, de regulă, in arhiva instanţelor de judecată, in unele tratate de dreptul familiei / drept civil şi culegerile de speţe.
Statul, invitându-ne la acest referendum, ne pune faţă in faţă cu o alegere pe care multi o bagatelizează. Homosexualii există, formează cupluri (trăiesc in concubinaj) şi li se poate întâmpla exact ceea ce li se poate întâmpla şi heterosexualilor care trăiesc in concubinaj.
In articolul amintit de Zina scrie că suntem manipulaţi să acceptam cuplurile gay ca familie şi că prin aceeaşi metodă de manipulare - fereastra overton - se poate ajunge la legalizarea canibalismului şi pedofiliei.
Canibalismul. La fel ca şi in cazul homosexualităţii, precedentul istoric există, şi a fost considerat legitim. In anumite situaţii chiar şi in cazul celor care nu provin din triburi de canibali: oameni care au supravieţuit hrănindu-se cu… carne de om – sunt mai multe cazuri decât se aşteaptă cei mai mulţi. Se va ajunge la “legalizarea canibalismului’? In mod cert, nu!
Argumente:
Unul ca glumă: se militează pentru eliminarea din alimentaţie a consumului produselor din carne.
Canibalismul nu este util societăţii in ansamblu. Căsătoria între persoanele de acelaşi sex este utilă societăţii: întreţinerea concubinilor / soţilor abandonaţi de partener nu va fi suportată (in cele mai multe cazuri) din banii tuturor (doar un exemplu).
Canibalismul nu poate fi considerat “sinucidere la cerere” = eutanasie. Canibali, însă, există (şi nu in triburi uitate de “civilizaţie”) - e celebru cazul analistului IT care a întâlnit pe un forum al celor care au ca fetiş canibalismul (forum ulterior închis şi interzis) - un tânăr care a acceptat să-şi de-a părţi din corp pentru a fi mâncate; analistul a fost arestat când a considerat că îl poate ucide şi mânca pe tâmpit. Altfel spus: omorul va rămâne omor (fie că e involuntar, fie că e cu intenţie sau, in astfel de cazuri, “la cerere”). Găsesc unii oamenii de ştiinţă ceva prin ADN şi-or să ne spună nu ştiu ce?! Hai să ajungem până acolo. Tot oameni de ştiinţă sunt şi aceia care, unii, ne spun că imunizarea împotriva prea multor boli distruge sistemul imunitar, dar nu-i credem deşi, logic, s-ar putea să aibă dreptate: e ca şi cum te-ai umple cu antibiotice, preventiv, şi dacă te loveşte vreo infecţie… pace bună! Ţi-ar trebui doză… letală să te vindeci.
In fond, de ce nu i-am lăsa să se mănâce între ei pe cei care consimt “mâncătoria”? Glumesc! Expresii de genul: “Îmi vine să te mănânc, iubita mea!” şi-ar schimba înţelesul.
Compararea canibalismului cu sexul între persoane de acelaşi sex consider că este forţată. E ca şi cum am compara merele cu morcovii.
Pedofilia. Despre pedofilie îndrăzesc să afirm că e chiar încurajată de oamenii din actuala societate - clericii nu sunt prea vocali pe tema consimţământului sexual, dar devin vocali când o fetiţă in vârstă de 11 ani sau o femeie violată aleg avortul.
Cand s-a schimbat codul penal român nu am văzut prea mulţi care să se împotrivească vârstei de 15 ani ca fiind legală pentru consimţământ când e vorba de sex, inclusiv cu un adult (e pedepsit numai acel adult care face sex cu minora care are vârsta sub 15 ani, şi doar dacă ar fi putut să ştie că fata are sub 15 ani). Am fost destui cei care ne-am răcit gurile şi încins tastaturile, dar degeaba - majoritatea care susţine azi “familia tradiţională”… a fost mută. Nu am auzit oameni care să se revolte când minore cu vârste cuprinse între 10 şi 15 ani au rămas gravide cu adulţi care aveau vârsta tatălui, cel puţin. Nu am auzit ca vreunul dintre cei care au lăsat gravide aceste minore să fi fost “aspru pedepsiţi” (poate că au fost). De la vârsta de 16 ani fetele se pot căsători, in anumite cazuri, cu acordul părinţilor / tutorilor. Pe când un referendum pentru mărirea vârstei de la care fetele îşi pot da consimţământul pentru întreţinerea de relaţii sexuale? Nu ar fi mai protejate minorele dacă adulţii ar şti că sunt pedepsiţi pe bune dacă îşi bagă coada pe sub fustele copilelor?
In lume, vârsta consimţământului sexual pentru fete variază între 12 şi 21 de ani (media este 16 ani).
Vârsta consimţământului sexual este vârsta de la care legiuitorul consideră că persoana este capabilă să aibă, în cunoștință de cauză, relaţii sexuale.
₪₪
Articolul amintit este un punct de vedere al celor care zic că sunt creştini-ortodocşi. România, totuşi, mai este, încă, un stat laic şi pe teritoriul acestui stat trăiesc şi oameni care îşi zic atei, oameni care au îmbrăţişat alte religii, creştini mai toleranţi etc. Ateii (şi toţi ceilalţi) au aceleaşi drepturi ca şi creştinii, într-un stat laic, şi contractele civile nu sunt reglementate de arhiepiscopi / de preafericiţi.
Citez din text: Biserica nu e şi nu pretinde a fi un factor politic, dar are un interes profund pentru binele comunităţii polisului, bazată pe dreptate, şi îşi oferă contribuţia pe două nivele: credinţa creştină purifică raţiunea şi o ajută să fie ceea ce trebuie să fie.
Altfel spus, Biserica îi consideră pe toţi cetăţenii a fi creştini - ceea ce nu e cazul, unii s-ar putea sa fie atei. Ce fac acei preoţi care le spun enoriaşilor, in biserică, pe cine să voteze la alegerile electorale? Sunt ei “pedepsiţi” pentru amestecul in campania electorală, in politică? Ah! E pentru binele comunităţii - e ca şi cum le-ar spune acelor oameni: “Sunteţi mai prostovani, votaţi cu X, ca să vă fie bine”.
Ştiu ce este raţiunea dar… ce trebuie să fie raţiunea in accepţiunea clericilor?! Cum e purificată raţiunea? Purificată?!?
Citez din text: FEREASTRA de oportunitati descrisa de OVERTON se „misca” mai usor intr-o societate toleranta. Intr-o astfel de societate fara idealuri nu exista o delimitare clara intre bine si rau. (unde se reflecta ratiunea?)
Uau! Deci… o societate tolerantă este una fără idealuri; o societate tolerantă este naşpa. Vor, unii, altfel spus, să avem o societate intolerantă. Păi… atunci… de ce tot dau cu pietre unii creştinii spre societatea intolerantă a musulmanilor, de exemplu?!
Citez din text: Daca nu exista tabu-uri, nu exista nimic sacru.
Repet: sunt oameni care nu cred in sacru. Lumea aceasta e şi lumea lor. Apoi, depinde la ce fel de tabu-uri se referă autorul! Tabu-urile sexuale i-ar putea aduce pe unii in situaţia de a nu se bucura de o viaţă sexuală sănătoasă.
Citez din text: […] Dar, personal, esti obligat sa ramai OM! OMUL e capabil sa gaseasca o solutie oricarei probleme. Si ceea ce nu vei putea de unul singur, vor reusi oamenii uniti de
o idee comuna.
         Nu sună a ipocrizie acest îndemn de a rămâne Om, după ce a tot dat cu băţul prin gard?! Nu sună a ipocrizie această asigurare că se găseşte o soluţie pentru fiecare problemă? La problema homosexualităţii care ar fi soluţia, după ei? Uciderea acestor oameni? Izolarea lor? Cum de nu reuşesc aceşti oameni, care susţin că trăiesc după cum le dictează conştiinţa, să înţeleagă că ar trebui să permită acelaşi lucru celor cărora conştiinţa le dicteză diferit?
Toţi vorbesc despre majoritatea care poate câştiga aproape orice într-o democraţie. Corect! Dar asta nu înseamnă că majoritatea are dreptate întotdeauna. Majoritatea credea, cândva, că Soarele se învârte in jurul Pământului. Cine a avut dreptate?

21 sept. 2018

Un susţinător al referendumului pentru redefinirea familiei scrie

Am primit un link spre un text despre care se spune că a fost şters repetat de FB.  Bănuiesc că FB a şters postarea dar nu pentru că aşa i s-a năzărit, ci pentru că unii care nu înţeleg opiniile diferite (adică sunt împotriva acestui referendum) s-or fi apucat să “raporteze”. Poate că au raportat tocmai amicii autorului textului, pentru ca apoi să se plângă de nedreptate, de politica “pumnului in gură” - exagerez, desigur, dar imposibil nu este; cei care vor să iasă in evidenţă, cei care vor să manipuleze, sunt capabili de orice, inclusiv de a declara pe unde apucă faptul că a fost ştearsă postarea repetat - de unde să ştie cei mai mulţi dacă e aşa sau ba? Poate n-a fost ştearsă deloc, dar dă bine să te dai nedreptăţit.
Aici e textul: https://stiripentruviata.ro/  Copiez doar câteva fraze, pentru a se şti despre ce bat apa in piuă.
Cuvântarea are, aşa, un iz de ipocrizie; ar fi fost credibilă… doar că autorul are câteva argumente slabe.
De exemplu:
În România, legea prevede că o cununie religioasă trebuie precedată, obligatoriu, de cea civilă. Asta înseamnă, implicit, și reversul.
Cum, adică, reversul? După căsătoria civilă e obligatorie căsătoria religioasă?! (aşa se înţelege) Nu e cazul! Sunt sute de heterosexuali (milioane, in toată lumea) care se căsătoresc civil şi nu trec pe la biserică (din motive diverse) - căsătoria lor e perfect legală şi conformă convingerilor celor doi. Căsătoria este un contract civil inventat de stat pentru a ocroti - într-o anumită măsură - persoanele care semnează acest gen de contract, contract prin care soţii au drepturi şi îşi asumă obligaţii.
Nu trebuie să fie cineva de acord cu stilul de viaţă al minorităţilor sexuale in discuţie pentru a le “permite” căsătoria (autorul pretinzând că are un prieten homosexual pe care-l iubeşte, deşi nu e de acord cu stilul lui de viaţă). Se spune - foarte convenabill - că autorul e anonim, că nu se mai ştie cine a scris acest text. Dacă ar fi fost semnat ar fi fost destul de uşor de verificat dacă autorul chiar cunoaşte un cuplu de homosexuali. Aceste minorităţi sexuale există şi sunt formate din oameni, şi avem… drepturile omului.
Lumea merge înainte, unii au acceptat ideea “sexului neutru” (referindu-se la hermafrodiţi, in special) noi părem că ne grăbim spre evul mediu (nu doar cu privire la această chestiune).
Nimeni nu-i cere să îl nege pe Hristos (cum vede el opiniile diferite ale altora), dar trebuie să ştie (şi să accepte) că sunt şi oameni care nu au aceeaşi credinţă sau nu cred deloc in vreo divinitate (e dreptul lor şi, ca orice drept, ar trebui respectat).
Unele persoane de acelaşi sex pretind (zice autorul) să fie cununate religios şi preotul care nu vrea s-o facă poate fi amendat sau poate primi pedeapsa închisorii - un exemplu clar n-ar fi rău. Apoi, la nivel internaţional, apar tot mai multi prelaţi care oficiază căsătorii (in unele state aceşti oficianţi îşi obţin diploma via Internet şi au dreptul de a oficia căsătorii) - altfel spus, teza autorului textului e cam… falsă.
Mai scrie in acel text că jumătate dintre statele Uniunii au definit familia ca fiind căsătoria între un bărbat şi o femeieCare state, anume?! Şi in ce legi au definit astfel familia?! Nimic? Trebuie să credem autorul pe cuvânt şi să nu cercetăm?
Citez din text: Ortodoxia e discretă, nu ridică cearceafuri. Poate că ortodoxia e discretă, dar ortodocşii par a nu fi discreţi: tocmai dovedesc că ridică cearceafuri.
Citez din text: Păi nu se laudă Uniunea Europeană cu deviza ”Unitate în diversitate”? Unde e diversitatea dacă toți trebuie să ne aliniem acestui val de decerebrare morală?
HM! Autorul ori nu pricepe sensul sintagmei ori se face că n-o pricepe pentru a induce in eroare pe cei care ştiu mai puţine. “Unitate in diversitate” înseamnă să fim uniţi chiar dacă suntem diferiţi.
        Spre final, autorul scrie ce afirmă alţii (injurios, pe alocuri) despre cei hotărâţi să voteze “da” la acest referendum absurd. Personal, mi se pare de prost gust să jigneşti pe cineva care nu are aceeaşi opinie ca tine (indiferent despre ce e vorba)… Când începi să aduci injurii unei persoane e clar că nu ai argumente şi dai din gură doar să te auzi vorbind şi din tastatură doar pentru că-ţi place cum sună tastele apăsate cu patimă.
Fiecare e liber să voteze cum vrea, ce vrea, pe cine vrea dar cred că ar fi interesant dacă oamenii ar şi şti despre ce e vorba. Parcă nu-ţi vine să crezi că ştiu ce fac oamenii care, dacă dacă sunt întrebaţi “Sunteţi de acord cu căsătoriile între celibatari?” răspund “Cateogric nu”. Se insistă: “De ce nu?” - “Păi, să fie cum a fost înainte, femeie cu bărbat”. Sau sunt întrebaţi “Ce credeţi despre dorinţa aceasta a heterosexualilor să se căsătorească între ei? Oamenii răspund: “nu e normal; trebuie să fie cum a lăsat Dumnezeu”.
Culmea este că Dumnezeu i-a creat şi pe homosexuali, lesbiene etc. şi pe hermafrodiţi şi pe oamenii care duc cu ei boli genetice, şi pe cei frumoşi şi pe cei urâţi, şi pe cei deştepţi şi pe cei mai puţin deştepţi.

Notă. Până să postez acest text am mai verificat textul original şi o frază a fost ştearsă - probabil că i-a atras vreun internaut isteţ atenţia  că o dă de gard cu acel argument, am şters şi eu fraza, dar dacă autorul a vrut să corecteze unele aberaţii, mai are de corectat, şi de completat. Dacă mai modifică ceva voi reveni. Mi-e aproape clar că FB n-a şters o astfel de postare. 

20 sept. 2018

Afiş pentru referendumul privind "familia tradiţională"

Ies dimineaţă să plimb căinele. Pe zidul de lângă intrarea in scară văd afişul de mai jos.
Am privit de două ori, să fiu sigură că nu-mi joacă feste creierul. Nu-mi juca feste, căci chiar scrie pe afiş: Dacă nu vii la vot copiii vor învăţa la şcoală că mama nu e femeie şi tata nu e bărbat. Ok. Vor învăţa că sunt ce? Oameni amândoi?! Ooooh! Ştiţi faza cu omul şi femeia lui… “Femeia e om?” întrebi pe unii. “Femeia e femeie”, ţi se răspunde. “Şi nu e om?” insişti. “Omul e om şi femeia e femeie”. Deci, ce vor învăţa la şcoala copii dacă părinţii şi bunicii lor nu merg la vot? Vor învăţa să nu mai pună accent pe stereotipiile sexuale?! Ar fi chiar aşa de rău?! Mama e mamă şi mereu va fi femeie, aşa cum tata e tata şi mereu va fi bărbat (chestie de cromozomi).
Mai scrie pe afiş: Apără copiii României (un îndemn corect, doar că nu prea mi se pare potrivit in acest context). Categoric, copiii României trebuie apăraţi! De sărăcie trebuie apăraţi, de analfabetism, de bătaia ruptă din rai, de alcoolisnul unor părinţi, de etnobotanice, de boli, de sarcini nedorite şi de multe altele trebuie apăraţi copiii României.
Cum îi pune in pericol pe copiii României căsătoria dintre persoanele de acelaşi sex? Ce li s-a întâmplat copiilor din statele unde uniunile intre persoanele de acelaşi sex e legală de ani?  
Am auzit “varianta”: homosexualii sunt exemplu rău pentru copii. Chiar îşi imaginează cineva că fără căsătorie homosexualii n-ar mai fi “exemplu rău"?! Adultul care face sex cu vecina lui minoră nu e exemplu rău?
Am auzit variantele: homosexualitatea e un stil de viaţă, o alegere, boală! Să zicem că-i aşa; şi?! Sunt destui heterosexuali bolnavi care se căsătoresc, şi aduc pe lume copii chiar dacă suferă de boli genetice care, de regulă, se transmit copiilor. E alegerea lor, riscul lor.
E o alegere, un stil de viaţă homosexualitatea. O.k.! Şi?! Dacă nu se căsătoresc îşi schimbă stilul de viaţă? Unii heterosexuali aleg celibatul, polenizând cât timp le permite fizicul, alţii aleg celibatul retrăgându-se in mănăstiri. E alegerea lor, viaţa lor! Nu s-ar putea zice că sunt anormali cei care aleg abstinenţa sexuală dacă sunt oameni sănătoşi? Unii heterosexuali aleg căsătoria şi o ard aiurea prin paturi străine - să fie interzis (din nou!) adulterul?
Am auzit varianta: se încurajează homosexualitatea pentru a scădea natalitatea. Să fim serioşi! Dacă toţi cei care fac parte din comunitatea LGBT ar fi heterosexuali şi ar avea fiecare doi copii şi tot ar fi in descreştere natalitatea, in anumite zone ale lumii.
Când, după vreo jumătate de oră, am revenit acasă afişul din fotografie nu mai era pe zid. Văzusem şi in celelalte scări aceleaşi afişe, ba chiar şi pe “casetele” de curent electric. In câteva ore, in zonă nu mai era un afiş! Nu! Nu eu le-am luat! J E dreptul fiecăruia să fie... informat şi să facă ceea ce îi dictează conştiinţa, ceea ce-l lasă sufletul. 

19 sept. 2018

Drepturile minorităţilor sexuale

In ultimul timp, de când cu referendumul pentru “familia tradiţională”, pare că disensiunile sociale s-au acutizat, spre mulţumirea unor politicieni care vor să abată atenţia mulţimii de la probleme cu adevărat serioase. Foarte mulţi oameni se pronunţă împotriva drepturilor homosexualilor şi lesbienelor, in sensul că nu sunt de acord ca aceştia să se căsătorească, să încheie parteneriate civile.
Nu voi cita din toate tratatele internaţionale pe care le-a semnat România la un moment dat şi care arată că un astfel de referendum este fără sens, doar consumator de bani publici.
Ceea ce urmează să scriu in continuare nu sunt argumentele mele pentru susţinerea drepturilor unor oameni. Nu am nevoie de justificări pentru a fi de acord (impropriu spus “de acord”) ca şi ei să aibă dreptul să se căsătorească etc.. Îmi este suficient că sunt oameni, deci au aceleaşi drepturi pe care le am şi eu. Când e vorba despre drepturile mele le pretind, dar când e vorba despre ale altora zic “Drepturi-drepturi, dar numai când e vorba despre ce-mi convine mie. Drepturile astea civile au, şi ele, o limită.” Cum ar veni asta?
Prea mulţi sunt împotriva acestei minorităţi deoarece se raportează numai la excepţii - acele excepţii care le sunt aruncate in atenţie pentru a-i convinge (indirect) că nu e bine ceea ce se întâmplă. Homosexualii sunt răi, sunt bolnavi, corup tineri, se prostituează ş.a.m.d.. De acord, unii homosexuali, unele lesbiene fac toate cele enumerate. Dar aceleaşi rele le fac şi unii heterosexuali! Şi heterosexualii violează, corup tineri şi copii, se prostituează etc. ş.a.m.d.. Pentru cei care săvârsesc infracţiuni există lege - legea nu distinge in funcţie de orientarea sexuală, religioasă etc. in cazul infractorilor. Homosexualii, lesbienele, bisexualii, travestiţii fac parade / carnavaluri etc. indecente…  Heterosexualii nu?! Aţi uitat (sau nu aţi auzit despre / văzut) acele “marşuri” in pielea goală, acele fotografii cu oameni goi-puşcă şi care se înghesuiau unii in alţii pentru a dovedi mai ştiu eu ce?
Mi-e greu să înţeleg ce au atâţia oameni împotriva unei minorităţi - raportaţi la miliardele de oameni care populează Terra homosexualii, lesbienele, bisexualii, travestiţii etc. sunt minoritari - ar putea popula, eventual, un oraş cu câteva milioane de cetăţeni.
Cine poate recunoaşte un homosexual sau o lesbiană doar privind omul pe stradă? Altfel spus: nu deranjează când nu li se cunoaşte orientarea sexuală. Poate că v-aţi înghesuit lângă aceşti oameni in autobuz, poate că aţi stat lângă ei la casierie in supermarket… Poate că aţi văzut la o masă, pe o terasă, un grup de femei şi de bărbaţi - nu v-aţi gândit o clipă că ar fi homosexuali sau lesbiene, ci v-aţi gândit, eventual, că sunt cupluri sau o gaşcă de prieteni (erau: cupluri şi prieteni, doar că aveau orientare sexuală diferită de a majorităţii, dar habar nu aţi avut!). Poate că aţi întâlnit un homosexual sau o lesbiană plimbându-şi câinele in acelaşi parc unde îl plimbaţi pe al vostru - câinii voştri s-au jucat împreună şi voi aţi schimbat câteva vorbe, obişnuind să vă salutaţi de câte ori vă întâlniţi. Poate aţi văzut in parc un bărbat jucându-se cu copilul lui mititel şi aţi zâmbit cu încântare văzând scena - habar nu aţi avut că acel bărbat este homosexual şi nici nu v-aţi gândit că ar putea fi. O femeie îşi aduce copilul la grădiniţa unde e şi copilul vostru - îi zâmbiţi, discutaţi cu ea despre copii şi habar nu aveţi că e lesbiană, şi nici nu vă gândiţi că ar putea fi! Pur şi simplu, in astfel de situaţii vedeţi omul! Şi aşa este firesc: să vedem omul.
Eşti bărbat, şi un bărbat flirtează cu tine… Îi place de tine, o.k.! E homosexual şi e logic să-i placă bărbaţii - nu înseamnă că te jigneşte! Îl poţi respinge aşa cum respingi avansurile unei femei care nu-ţi place… Aşa cum nu toate femeile fac avansuri bărbaţilor nici toţi homosexualii nu fac avansuri sexuale (mai ales heterosexualilor).
Eşti femeie, şi o femeie încearcă să te pipăie sau se dă pe lângă tine. Sunt mulţi bărbaţi care fac aşa ceva, dar pentru asta nu consideri că toţi bărbaţii sunt “porci”! La fel, nu toate lesbienele sunt “scroafe” (pentru echivalenţă folosesc cuvântul dintre ghilimele, scuzaţi).
Oamenii care au altă orientare sexuală decât majoritatea sunt la fel ca toţi ceilalţi! Unii sunt buni, alţii sunt răi; unii sunt săraci, alţii bogaţi; unii sunt needucaţi, alţii sunt extra-educaţi; unii îşi căştigă banii vânzându-şi trupul, alţii îşi câştigă banii vânzând case de vacanţă; unii sunt violenţi, alţii sunt blajini, unii sunt părinţi buni, alţii sunt părinţi mai puţin buni şi tot aşa, până la judecata de apoi.

Să nu ziceţi nici in gând: “nu am nimic cu ei, dar…” Acest dar este dovada că aveţi ceva împotriva lor. J E dreptul vostru să nu vă placă, nu comentez şi nu critic, şi nu judec, doar că mi-ar plăcea să înţeleg: de ce?

Încredere. Miercurea fără cuvinte!

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte!  Jocul pornit de Carmen, continuat de Călin Hera şi preluat de Carmen, din nou. Sunt invitaţi în joc toţi cei care doresc.
sursa foto pixabay
HAPPY WW!

18 sept. 2018

Violenţa împotriva femeilor şi cetăţenii

Îi ştiţi pe aceia care îi critică pe toţi “necredincioşii”? Ei sunt cei mai credincioşi - in mintea lor - criticând tot ce iese din limita înţelegerii lor. Sunt aceia care nu au toleranţă decât pentru ei şi cei ca ei, ceilalţi fiind ori fără credinţă ori de-a dreptul satanişti. Mulţi dintre cei care-şi scandează credinţa la fiecare colţ de stradă au mai tot timpul pe limbă cuvântul “satana”: Piei, satană! E satanist; e al dracului ş.a.m.d. Tooot timpul il invoca pe “necuratul”. In acest timp, ceilalţi îşi văd liniştiţi de credinţă, fără a considera necesar să manifeste fel şi fel de gesturi care să le dovească această credinţă - nu sunt interesaţi să dovedească ceva cuiva şi nu au replică decât pentru aceia care se încăpăţânează să-i hărţuiască cu aberaţii despre ceea ce înţeleg ei că este “credinţa adevărată”. Aceştia - cei tăcuţi - aleg să nu îndure dacă se poate şi altfel. Îndrăznesc să lupte?! Sunt “fiii şi fiicele satanei!”
Îi ştiţi pe aceia care merg des la biserică dar ocolesc un cartier doar pentru că pisica neagră le-a tăiat calea? Sau pe cei care nu vor să ia sau să dea ceva “peste un prag”? De ce le mai trebuie superstiţiile când au credinţă puternică in Dumnezeu?
Îi ştiţi pe aceia (bărbaţi) care propovăduiesc in "Casa Domnului" că femeia e mai bicisnică decât bărbatul şi nu se poate discuta despre egalitate între femei şi bărbaţi, pentru că bărbatul e “dat de la Dumnezeu” să conducă? In Biblie scrie că omul va conduce peste toate lucrările creaţiei - om este şi femeia. E plămădită din coasta lui Adam?! O fi, dar tot om a devenit când a primit “suflarea vieţii”. Omul, oricum, nu are puterea finală asupra Creaţiei, ci doar una “delegată” - şi nu prea se descurcă.
Îi ştiţi pe aceia (femei) care susţin că aşa e dat de la Dumnezeu, ca bărbatul să conducă femeia şi că, din când in când, o palma nu strică? Dar pe aceia (bărbaţi) care spun râzând că femeia e cea mai vinovată, că nu tace din gură? A zis-o (in 2015 - dar credeţi că şi-a schimbat mentalitatea?) un viceprimar din comuna Albeşti, judeţul Vaslui, comuna unde cel puţin 15 femei sunt bătute de soţi - “dar nu aşa grav” (se referea la o femeie care şi-a ucis soţul cu toporul, in timpul unei bătăi - ultima bătaie din 18 ani). Când o fi grav pentru indivizi ca acesta, care merg la biserică in fiecare duminică? Ei o spun, nu eu! Ce zice preotul din comună?! Că are cunoştinţă despre astfel de cazuri - prin taina spovedaniei - dar… nu are ce să facă! Nu se pune problema unei egalităţi între femei şi bărbaţi - am scris şi mai sus, citand acest “preot” pentru care femeile sunt “mai bicisnice şi conform Scripturii”.
Doar zice şi-n Biblie; nu? Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului. Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul. (Efeseni 5: 22-24).
Îi ştiţi pe aceia (femei) care porcăiesc femeia care a “îndrăznit” să obţină ordin de protecţie şi soţul bătăuş poate fi arestat şi închis dacă ignoră ordinul? Da! Există! Aceste fiinţe (bătute şi ele, la rândul lor - educate de mici să rabde, pentru că femeia - nu-i aşa?! - e la cheremul bărbatului) îi spun celei care se scutură de jugul abuzurilor de toate felurile că nu e “femeie de casă” pentru că şi-a dat bărbatul pe mâna poliţailor! Dar pe aceia care trăiesc după “principiul” femeia nu-i femeie până nu e bătută îi ştiţi?
Îi ştiţi pe aceia (bărbaţi, de regulă) care sunt chemaţi de o femeie bătută măr in stradă - sub ochii vecinilor care strigă la agresor - plină de sânge, cu ordinul de protecţie in buzunar? Nu-i ştiţi?! Sunt ăia care au ca atribuţii protejarea cetăţeanului şi au tupeul să spună: Doamnă, ne-aţi chemat doar pentru două palme?!
Îi ştiţi pe ăia care îi spun femeii bătute: pe el l-ai luat, cu el să mori? Nu-i ştiţi?! Sunt, in general, membri din familia femeii agresate…
Îi ştiţi pe ăia (femei şi bărbaţi) care spun: nu putem face mai mult pentru protejarea femeilor abuzate pentru că nu sunt bani? Trebuie să-i şiţi! Sunt aceia care, periodic, vin şi cerşesc voturi electorale.
Aţi auzit vreun politician care să aibă in “programul de guvernare” ceva care ar putea schimba - într-un procent cât de mic - această situaţie dramatică? Oh, da! Vorbesc despre protecţie socială politicienii, dar se gândesc la pensii, salarii, ajutoare sociale - nu se bagă ei in familia omului violent! Pentru asta sunt alte instituţii… Sigur că sunt, dar nu suficiente şi nu cu oameni pregătiţi să se descurce şi cu femeile abuzate şi cu abuzatorii, oameni care să înţeleagă că violenţa nu face parte din farmecul căsătoriei, nu e o valoare a familiei tradiţionale (că tot e la modă această sintagmă) şi nici nu este protejată prin dispoziţiile legii cu privire la intimitate.
Femeile nu sunt bătute numai in zonele rurale, ci şi in marile oraşe; nu rabdă bătăi şi umilinţe numai femeile cu puţini ani de şcoală, ci şi femei cu studii superioare, cu funcţii importante. Unora le este ruşine să recunoască şi să plece, altora le este frică, altele nu au unde să meargă, unele au fost educate că menirea femeii este să asculte de bărbat, să rabde, şi o bătaie, acolo, face parte din farmecul căsătoriei ş.a.m.d..
Şi nu doar bărbaţii cu puţini ani de şcoală la activ lovesc femei - la rândul lor au fost educaţi in mentalitatea că femeia trebuie să se supună voinţei lui şi dacă n-o face de bună voie trebuie să i se aplice o pedeapsă.
De ce nu intervin (toţi) preoţii?! Totuşi, nu mai suntem in secolul XIV! Foarte mulţi preoţii par a menţine această idee a femeii supuse bărbatului! Femeia datorează ascultare bărbatului ei!
Cum de uită, cei mai mulţi, ce scrie (tot) Biblia, in Geneza (1:27): Dumnezeu a creat omul după chipul său, l-a creat după chipul lui Dumnezeu; i-a creat de sex bărbătesc şi de sex femeiesc. Altfel spus, şi bărbatul şi femeia reflectă calităţile lui Dumnezeu. Ce contează că unul a fost creat primul şi celălalt al doilea?! Aşa ajung pe lume mulţi copii - îl consideră părinţii superior pe cel născut primul? Al doilea este mai puţin iubit?

Îi ştiţi pe cei amintiţi mai sus? Dacă îi ştiţi, credeţi că au dreptate, credeţi ca procedează corect? Dacă nu îi ştiţi, aflaţi că pot fi foarte aproape chiar şi de voi. 

17 sept. 2018

Bogăţia. Citate favorite


- Aţi face avere dacă nu aţi avea aspiraţii filantropice.
Vraciul însă ori nu-şi dădea seama că e examinat ori îi era indiferent că i se întind capcane, fiindcă zâmbi blajin.
- Asta nu-i filantropie, spuse. Îmi place să ajut oamenii suferinzi, iar de avere… n-am nevoie. Dumneavoastră, om bogat, vă vine greu să înţelegeţi.
- De ce?
- Fiindcă bogăţia e înşelătoare. Bogăţia se câştigă pentru a sluji la ceva. Când însă ai obţinut-o, ea înăbuşă totul şi-l pune pe om să-I slujească.
- Adică din mijloc devine scop?
- Da, da.
- Pornind de la acest principiu e primejdios să posezi ceva, fiindcă poţi deveni sclavul propriei proprietăţi.
- Sigur că da, conveni cu blândeţe vraciul, dar numai dacă omul nu înţelege acest lucru, dacă se lasă înşelat.
[citat din romanul Vraciul, de Tadeusz Dołęga-Mostowicz (n.10.08.1898-d.10.09.1939), ziarist şi scriitor polonez; Editura Univers, Bucureşti, 1991; traducere, prefaţă şi note Ion Petrică].
Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte sau in altă parte, la un moment dat. Click&Comment Monday! e sloganul acestui joc.

16 sept. 2018

Robert Cadar a pierdut lupta împotriva cancerului

Dimineaţă, căutând ceva despre mall-ul Coresi, unde voiam neapărat să merg zilele acestea, am ajuns pe blogul lui Robert Cadar. Îl ştiam numai după nume şi după renume, dar nu ştiam că are cancer! Când am citit despre boala lui am uitat de Coresi şi am răsfoit blogul lui. (sursa foto: acelaşi blog). Când am ajuns cu cititul la tratamentul pe care urma să îl facă in Manchester am avut sentimentul că ceva nu e in regulă şi atunci am fugit să caut eventuale noi informaţii despre situaţia lui. Şi am avut surpriza neplăcută de a afla că ieri, 15 septembrie, alergătorul montan - cel care a creat comunitatea #alergBrașovul - a murit.
La Maratonul Internaţional Braşov powered by Telekom Sport  din luna mai anul acesta (a patra ediţie) s-a alergat pentru el.
S-a născut la Codlea, oraş situat la 14 km de Braşov. De profesie era inginer, dar era cunoscut ca blogger, fotograf, ciclist, şi mai ales ca voluntar (din 2010 a fost voluntar, si a fost membru in consiliul Fundatiei Rafael din Codlea). S-a implicat mereu in promovarea diferitelor cauze umanitare, reuşind să strângă foarte mulţi bani chiar şi in perioada când chiar el avea nevoie de foarte mulţi bani. In unele cazuri făcea donaţii direct, sau prin asociaţia sa “Alerg pentru viaţă”.
În anul 2014 a fost desemnat voluntarul anului, după ce a mobilizat resurse incredibile pentru ajutorarea persoanelor cu handicap, donarea de sânge, acțiuni de ecologizare și împădurire.
In ţara pe care o ştim, e de mirare că cei de la Casa de Sănătate au făcut mutre când le-a prezentat documentele necesare pentru a-i fi decontată suma de 7000 de euro, cât a cheltuit pe tratament in Franţa in anul 2017?
A alergat până acum două luni şi a continuat să mobilizeze oamenii pentru a-i ajuta pe alţii. Era in Manchester când starea de sănătate s-a înrăutăţit.
Avea 39 de ani şi s-a luptat cu o formă rară de cancer (2% din populaţia lumii), boală descoperită in decembrie 2016: melanom de mucoasă bucală. Pe blogul său descrie lupta lui împotriva acestei boli. In anul 2015 a fost diagnosticat cu o boală autoimună, împotriva căreia a ales să lupte prin sport, şi aşa a luat fiinţă clubul neoficial #alergBraşovul.
Azi, 16 septembrie, de la ora 15.00, la capela din cimitirul evanghelic săsesc din Codlea, str. 9 Mai nr 11, cei care l-au îndrăgit îşi pot lua rămas bun. Slujba de înmormântare va avea loc mâine, luni, 17 septembrie, de la ora 15.00, la aceeași capelă (info despre înmormântare: mytex.ro)
Odihnească-se in pace! 

15 sept. 2018

Album cu opt poze. Provocări verzi

O pagină azi, o pagină mâine, am reuşit să adun la un loc opt pagini decupate din cartonul care a rămas după ce am montat un puzzle.
Cum, de ce am făcut un mini-album? Aţi uitat de Provocări verzi, septembrie 2018? Tema cu numărul doi este agendă / album foto / jurnal! Am ales albumul - e unul de 15,5 cm pe 10,5 cm (un pic mai mare decât o carte poştală).
Am vopsit paginile pe margine, cu vopsele acrilice şi bronz auriu. Copertele sunt “desenate” in stilul asemănător celui pe care mi l-au sugerat Natalia şi Rux in mesajele de la o alta postare - am înmuiat două bucăţi de sfoară in cerneală, le-am aşezat pe una dintre ele, le-am presat cu cealaltă şi am tras uşor de capetele sforilor (am ales varianta cu sfoara pentru că mi-am amintit că mai făcusem astfel de desene in copilărie). A ieşit ce se vede (petele cu albastru). “Floricelele” sunt făcute cu capete de cuie înmuiate in vopsea. Fluturaşul este un autocolant cumpărat cu o serie de alţi fluturaşi şi flori.
Inelele (zale dintr-un fost cordon) sunt destul de mari şi când mai montez un puzzle de la care să rămână carton e posibil să adaug şi alte cărţi poştale cu portrete ale unor artişti - am o colecţie de vreo sută de astfel de cărţi poştale, adunate când eram elevă de şcoală generală; se găseau la chioşcul de ziare pe lângă care treceam zilnic in drum spre şcoală şi costau doar doi lei. “Bani de buzunar” părinţii nu-mi dădeau pe vremea aceea (aveam “pacheţel de acasă”) dar aveam mai mereu câţiva lei pentru că vindeam sticle, borcane, hârtie, fier vechi… Erau multe centre mici prin oraş la acea vreme şi nu erau departe de blocul unde locuiam. Cel pentru sticle şi borcane era chiar pe drumul dintre şcoală şi casă, adică… la vreo 3 minute de mers pe jos.
Ce am lipit in album se vede in colajul de mai jos:

Provocare muzicală. Rammstein

Trupa Rammstein este una care îmi place mult. A fost înfiinţată (in formula actuală) in anul 1994, la Berlin. Stilul muzical - conform declaraţiilor membrilor - este “Tanz-Metall”, cu elemente heavy metal, muzică electronică, industrial metal şi Neue Deutsche Härte.
Pentru Provocarea muzicală, Rammstein, cu melodia Mein Land
Cântecele lor se referă la subiecte contoversate sau tabu: religie, violenţă sexuală, sadomasochism, incest, pedofilie, piromanie, canibalism (Mein Tell, de exemplu, e despre un depanator de computere care a ucis şi mâncat un individ care s-a oferit voluntar, şi pe care l-a găsit via Internet, pe un forum - acum dispărut - al celor care au ca fetiş canibalismul). Unii înţeleg că trupa încurajează astfel de fapte, dar nu e cazul. Pare că tot ce ţine de rock, metal-rock, heavy metal etc. sunt stiluri de muzică “satanista” pentru prea mulţi oameni. Aşa cum unii cântă despre dragoste împărtăşită - sau neîmpărtăşită - alţii cântă despre…  tare, despre vicii, care sunt la fel de reale ca şi dragostea.
Au şi cântece despre diverse dezastre care au avut loc in lume: de exemplu, Donaukinder - despre dezastrul ecologic din anul 2000, produs de scurgerile de cianuri undeva lângă Baia Mare, un accident produs la o societate minieră de exploatare a aurului). Dar s-au inspirat şi din literatura clasică germană.
Till Lindemann, cel care scrie versurile, a compus foarte puţine in limba engleză; el spunea că a scrie in limba engleză e ca şi cum i-ar cere lui Buddha să ucidă un porc.
Versurile conţin, in general, umor şi ironie. Nu, nu înţeleg limba germană, am aflat de pe wikipedia, ceea ce mi-a confirmat sentimentul că au simţul umorului dezvoltat (se poate observa in multe dintre videoclipurile trupei). 

Două păpuşi şi doi cilindri cu bile

Primul meu loc de muncă a fost in atelierul unuia dintre unchi, frate al mamei. Până să vină comuniştii la putere şi să interzică independenţa micilor meşteşugari, meseriaşi, producători etc. a lucrat pentru el, vânzându-şi marfa in propriul magazin, unul mic de pe strada Republicii. Mai apoi a devenit mandatar pentru o fabrică din oraş, dar primea comenzi cam de pretutindeni din ţară. Nu-şi mai vindea singur marfa, doar producea.
Când am ajuns eu să lucrez in atelier erau la capitolul cilindri cu bile - pe sistemul cubului Rubik. Matriţele pentru diferitele piese le făcea unchiul - eu şi colegele presam plasticul in ele, tăiam sârmele pe care montam piesele, faceam arcurile, apoi asamblam cilindrii.
Înălţimea cilindrului mare este de 7 cm, cel mic are 5 cm - pentru comercializare erau numai cilindrii de 5 cm, cel de 7 cm l-am făcut pentru mine - am făcut mai mulţi, de fapt, pentru a-i dărui celor care şi-au dorit (am făcut chiar şi brelocuri - din cele mici, ataşându-le un inel din oţel de unul dintre căpăcele).
Au urmat altele şi altele şi la un moment dat a fost primită o comandă pentru păpuşi care, in mişcare, să imite sunetul clopoţeilor sau zurgălăilor. 
Înălţimea păpuşii-băiat este de 12 cm, fata are vreo 11 cm pentru că n-are joben. J
Corpul păpuşilor e format din doua sfere din polistiren, la fel si capetele, capete pe care le-am pictat cum ne-am priceput, dar clientul a fost mulţumit.
Am învăţat să fac multe in atelierul unchiului şi mi-a plăcut să lucrez acolo, până când m-am plictisit şi am vrut altceva.

De unde ideea acestei postări? Într-un dialog cu Rux, aici, din vorbă in vorbă, mi-am amintit ba de una ba de alta, aşa că am dat iama prin cutii să-mi caut operele şi să le prezint! J
Ataşez o poză cu flori şi dedic postarea serialului iniţiat de Ella: Fleur and Color.
S-a jucat şi Zina.