Sociologie şi societate. Citate favorite

Sociologia - ştiinţa despre societate (lat. socius - soţ, asociat, companion, tovarăş; gr. logos - discurs, teorie, sistem, cuvânt).

*

Sociologia - ştiinţa unităţilor sociale, de la cele mai simple (cercuri de prieteni, familie, echipe de muncă), până la cele mai complexe (popoare, naţiuni, ţări, organizaţii internaţionale).

*

Numim sociologie o ştiinţă care-şi propune să înţeleagă prin interpretare, activitatea socială şi, prin aceasta, să explice cauzal derularea şi efectele ei. (Max Weber, Economie et societe, vol I, Paris, Plon 1971)

*

Sociologia - ştiinţa naţiunii care are ca funcţie cunoaşterea realităţii sociale. 

[Dimitrie Gusti (n. 13.02.1880, Iaşi, România - d. 30.10.1955, Bucureşti, Republica Populară Româna), sociolog, istoric, filosof, etician, considerat creatorul sociologiei româneşti].

*

Sociologia - ştiinţa societăţilor omeneşti ce se ocupă cu studiul vieţii sociale, al formelor de comunitate umană, de convieţuire socială.

[Traian Herseni (n. 20.02.1907, satul Iaşi, Comitatul Făgăraş, actualmente in judeţul Braşov - d. 17.07.1980), filosof, psiholog, personalitate marcantă a sociologiei, antropologiei şi etnologiei româneşti, precum şi membru marcant al Mişcării Legionare din România. Reprezentant al primei generaţii a Şcolii Sociologice de la Bucureşti].

*

Sociologia - ştiinţa care se ocupă cu studiul vieţii sociale în general şi cu studiul comparativ al societăţilor.

[Mihail Ralea (n. 01.05.1896, Huşi - d. 17.08.1964, Berlin), eseist (unul dintre cei mai mari eseişti ai literaturii române), filosof, psiholog, sociolog, diplomat, corporatist-marxist (la sfărşitul războiului s-a implicat activ in politică, sprijinind instaurarea comunismului in România)].

*

Sociologia - studiul integrativ structural şi dinamic al societăţii, abordată în unitatea şi diversitatea componentelor sale unitare.

[Petre Andrei (n. 29.06.1891, Brăila - d. 04.10.1940, Iaşi), savant, sociolog, filosof, profesor şi om politic, membru post-mortem (1991) al Academiei Române].

Sursa citatelor de mai sus:                     

https://floringeorgepopovici.wordpress.com/2011/09/18/ce-este-sociologia/

*

Funcţia sociologiei, ca in fiecare ştiinţă, este să dezvăluie ceea ce este ascuns.

[Pierre Bourdieu (n. 01.08.1930 - d. 23.01.2002), sociolog, filosof, antropolog francez, unul dintre actorii principali ai scenei intelectuale franceze]

*

Sarcina sociologiei este să vină în ajutorul individului. Trebuie să fim în slujba libertății. Este ceva ce am pierdut din vedere.

[Zygmunt Bauman (n. 19.11.1925, Poznań, Polonia - d. 09.01.2017, Leeds, Anglia), sociolog şi filosof, alungat din Polonia comunistă in 1968 şi forţat să renunţe la cetăţenie]

======================================================================

Postare pentru întâlnirea de luni: Citate favorite  - joc găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte sau in altă parte, la un moment dat. Click&Comment Monday! e sloganul întâlnirii.

======================================================================

Nici viaţa unui individ, nici istoria unei societăţi nu pot fi înţelese separat.

[Charles Wright Mills (n. 28.08.1916, Texas - d. 20.03.1962, New York), sociolog american, unul dintre cei mai mari teoreticieni ai sociologiei]

*

Lumea e compusă din două grupe mari: cei care au mai multă mâncare decât poftă de mâncare şi cei care au mai multă poftă decât mâncare. (Nicolas Chamfort)

Sursa foto

https://www.losdschools.org/

Poliţistul meloman. Provocare muzicală

Robin Schulz s-a născut in 28.04.1987 in Osnabrück, Germania; este DJ de muzică electronică şi producător muzical.

Robin Schulz – Sugar, 2015 (feat. Francesco Yates) 

======================================================================

Friendship Friday! 

Provocarea muzicală lansată de Carmen pe blogul ei, Între vis şi realitate.

======================================================================

In videoclip apar cântăreţul canadian Francesco Yates şi, in rolul poliţistului Finkleman, americanul Nathan Barnatt, actor, dansator, regizor, comediant.

Broasca ţestoasă mascotă. Provocări verzi

Îmi plac tare mult broaştele ţestoase dar nu mă încumet să cumpăr nici măcar una pentru că… şi să ud un cactus uit (mi se pare destul de complicată îngrijirea lor). In copilărie, la “lucru manual” din programa şcolară, cel mai mult îmi plăcea să confecţionez broscuţe ţestoase din coji de nuci. Am doar trei broscuţe, cu cea confecţionată pentru Provocările verii - august 2019 (tema 3).

In poză sunt: o jucărie dintr-un ou Kinder şi un bibelou primit in dar de ziua mea, in adolescenţă, şi care anul trecut, in ziua de Sânziene, a suferit un accident (alături de mai multe alte miniaturi din porţelan) şi şi-a rupt un picioruş - abia zilele trecute m-am învrednicit să îl repar.

Am ales broscuţa ca mascotă (şi) pentru că aveam tiparul gata făcut (dupa indicaţiile dintr-o carte) - cu vreo 20 de ani in urmă am confecţionat prima pernă decorativă broscuţă, cu o carapace având diametrul de 60 de centimetri - aceasta are diametrul de numai 30 (capul şi lăbuţele nu le-am micşorat proporţional). ☺

Cu speranţa că veţi înţelege ceva din broscuţa mea am postat trei fotografii (mă pricep la fotografiat cum se pricepe albina să ţeasă).

Verdele lăbuţelor, codiţei şi capului este mult mai deschis decât arată in poze; sunt făcute din ce-a rămas după ce am confecţionat o faţă de pernă dintr-un tricou - sunt umplute cu vată. Carapacea e din resturile rămase din materialele folosite pentru o rochie, şi două fuste şi am înghesuit acolo o perniţă din fulgi. Ochii şi gura sunt dintr-un material “spumă” (mereu uit denumirea). Nu-i perfectă broscuţa, da-mi place!

In realitate e tare drăgălaşă. ☺

Ultima foto este modificată de Rux in Photoshop (verdele e mai aproape de culoarea reală). Mulţumesc, Rux! ♥

Văd multe dungi. Miercurea fără cuvinte

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte!  Joc iniţiat de Carmen; găzduit şi de Călin Hera doi ani.

Sursa foto: Adventure Travel Romania.

HAPPY WW!

Binele copiilor ar trebui să aibă prioritate. Citate favorite

Să îngrozeşti un copil cu imaginea iadului, să consideri femeile o creaţie inferioară este bine pentru lume?

[Christopher Hitchens (n. 13.04.1949 - d. 15.12.2011), scriitor, critic literar si jurnalist anglo-american)

*

Sunteţi arcurile din care sunt trimişi copiii voştri ca nişte săgeţi vii. (Kahlil Gibran)

*

O persoană este o persoană, oricât de mică. 

(Dr. Seuss = Theodor Seuss Geisel)

*

Răspundeţi întotdeauna zâmbetului copiilor mici. Să îi ignoraţi înseamnă să le distrugeţi credinţa că lumea este bună. (Pam Brown, poetă australiana născută in 1948 in Seymour, Victoria)

*

Chiar dacă oamenii sunt încă foarte tineri nu ar trebui să fie împiedicaţi să spună ce gândesc. (Anne Frank)

*

Copiii trebuie învăţaţi cum să gândească, nu ce să gândească.

[Margaret Mead (n. 16.12.1901 - d. 15.11.1978), considerată unul dintre cei mai renumiţi antropologi ai tuturor timpurilor şi scriitoare; publicaţia Time a considerat-o una dintre cele mai influente femei ale secolului al XX-lea).

======================================================================

Postare pentru întâlnirea de luni: Citate favorite - joc găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte sau in altă parte, la un moment dat. Click&Comment Monday! e sloganul acestui joc.

======================================================================

Adulţii urmează căi. Copiii explorează.

(Neil Richard Gaiman, născut in 10.11.1960, autor britanic de povestiri şi romane SF şi fantezie, romane ilustrate, teatru radiofonic şi film; e numit “star rock” al lumii literare)

*

Trăiţi astfel încât atunci când copiii voştri se gândesc la corectitudine, bunătate şi integritate, să se  gândească la voi.

(H. Jackson Brown, Jr., născut in 1940, autor american cunoscut cel mai bine pentru cartea inspiraţională “Little Instruction Book”, bestseller între 1991-1994)

*

Copiii încep prin a-şi iubi părinţii; pe măsură ce îmbătrânesc îi judecă; uneori îi iartă.

(Oscar Wilde, Portretul lui Dorian Gray)

*

Să ne sacrificăm astăzi pentru ca toţi copiii noştri să aibă un mâine mai bun.

[A.P.J. Abdul Kalam (n. 15.10.1931 - d. 27.07.2015), om de ştiinţă in domeniul aerospaţial, al 11-lea preşedinte al Indiei, între 2002-2007]

*

Fiecare copil vine cu mesajul că Dumnezeu nu este încă dezamăgit de om. (Rabindranath Tagore)

*

Dacă doriţi să fie inteligenţi copiii voştri citiţi-le basme. Dacă doriţi ca aceştia să fie şi mai inteligenţi, citiţi-le mai multe basme. (atribuit lui Albert Einstein)

*

Aproape de finalul postării o frază care mi se pare amuzantă şi care îi este atribuită lui Aristotel:

Mamele sunt mai iubitoare decât taţii copiilor lor deoarece sunt mai sigure că sunt ai lor. ☺

₪₪₪

La final repet mesajul social (citiţi, vă rog, ce scrie cu mov in textul la care fac trimitere) privind ajutorul financiar pentru copiii din orfelinatele României:

Alex Bratu şi alţi zece artişti, reuniţi sub numele Friends of Hope and Homes îndeamnă la fapte bune: o donaţie de 2 euro / lună prin SMS la numărul 8844 cu textul HOPE în beneficiul Fundaţiei Hope and Homes for Children, donaţie prin care contribuim şi noi la închiderea centrelor de plasament de tip vechi şi găsirea celor mai bune alternative pentru copiii din ele, printre care se numără şi construcţia de case de tip familial.

Copiii sunt viitorul lumii.

Cum faci să pierzi turişti? Prima şcoală românească riscă să fie închisă

Cum faci să pierzi turişti? E simplu: alegi primarul potrivit. Sigur, primarul nu e de capul lui, dar… el e şeful pe oraş; nu? L-ar putea trage de atenţie prefectul, dacă ai baftă de un prefect pe care să-l intereseze oraşul. S-ar putea lua la “trântă” cu primarul şeful consiliului judeţean, dacă ai unul care vrea şi poate. Mai sunt partidele care pot face una-alta; dar de ce ar face?!

Ce-a făcut primarul!? Repet: nu de capul lui, dar… In decembrie 2018 a interzis circulaţia autocarelor in centrul vechi al oraşului, deci nu se mai putea ajunge cu autocarul in Şcheii Braşovului - ştiţi că se bate monedă pe chestia cu poluarea şi alte bla-bla-uri… Nu zic că nu e adevărat, dar! Dar nu mai permiţi turiştilor să viziteze, in grup, istoricul cartier Şchei şi prima şcoală românească?! După interdicţie autocarele puteau opri pentru a lăsa turişti doar la hotelul Aro Palace, circa trei kilometri distanţă de Şcheii Braşovului. Bine că e permis accesul pentru sutele de maşini ale ălora care locuiesc in oraş şi vor să-şi cheltuiească banii in cârciumile din centrul vechi al oraşului! Ăştia nu ştiu să folosească mijloacele de transport in comun?

Revin la Prima Şcoală Românească din curtea bisericii Sf. Nicolae din Prund (Piaţa Unirii). După vreo cinci luni - prin luna mai adică - a obţinut nu ştiu care consilier “dispensă”- autocarele pot circula in zona centrului vechi dar nu e permisă staţionarea (turiştii pot vedea şcoala din autocar!) Azi, autocarele pot fi parcate doar in Livada Poştei şi la cinematograful Astra, unde sunt amenajate staţii - distanţa e luuungă, iar majoritatea turiştilor care vin sunt grupuri de vârstnici care nu au puterea de a merge pe jos atâta cale, iar cu mijloacele de transport in comun e şi mai nasol. Dar! Relativ de curând, a fost introdus un “autobuz turistic”, pe care - zicea purtătorul de vorbe al primăriei - turiştii îl pot folosi (biletul costă 10 lei pe zi). Exact!!! Circulaţia autobuzului 61 (turistic, despre care vorbea cel amintit mai sus), care făcea legătura între Livada Poştei şi diferite obiective turistice şi culturale din centrul vechi al oraşului a fost suspendată din data de 17 iulie 2019, din lipsă de călători. Nu e tare faza?!

Mai bine puneau taxă pe staţionarea autocarelor in Piaţa Unirii (cât coborau/urcau turiştii) - zicea reprezentantul unei agenţii de turism care aduce turişti străini in zonă - şi rezolvau, decât să-i pună pe oameni să bată străzile la pas, să urce şi să coboare in/din autocare şi autobuze.

Această măsură de interzicere a staţionării autocarelor in Centrul Vechi, Piaţa Unirii (Prund) a afectat activitatea a opt muzee, între care şi Prima Şcoală Românească unde primele cursuri in limba română s-au ţinut in anul 1583. E unul dintre obiectivele pe care vor să îl vadă cei mai mulţi turişti străini care ajung in România. Între altele, in muzeu se află cel mai vechi manual de şcoală (secolul XI) şi tiparniţa lui Coresi.

La muzeu mai ajung doar turiştii - români sau străini - care au maşină proprie sau folosesc mijloacele de transport in comun (câţiva pe zi). Directorul muzeului “Prima Şcoală Românească” afirmă că interdicţia aceasta e o “tâmpenie strigătoare la cer” şi spune că din decembrie nu au mai avut grupuri de turişti străini, deşi înainte erau zeci de autocare pe zi, iar in fiecare erau, in medie, 60 de turişti. In ritmul “câţiva turişti pe zi” muzeul va fi închis, pentru că obiectivul supravieţuieşte, practic, din taxa de intrare (şi din donaţii).

Mai jos e adresa site-ului muzeului, de unde am preluat fotografia Sala de clasă “Anton Pann”:

http://www.primascoalaromaneasca.ro/

Am nevoie de tine. Provocare muzicală cu mesaj social

Conform unui angajament luat în faţa Comisiei Europene, România trebuie să închidă centrele de plasament de tip vechi până în 2020, copiii urmând a fi plasaţi ori la asistenţi maternali, ori la unele rude care îi doresc, ori in case de tip familial in care să crească între 10-12 copii şi unde aceştia au parte de atenţie şi de afecţiune, sunt implicaţi in activităţile casnice, sunt învăţaţi să se descurce singuri, iar spaţiul seamănă mai mult cu o casă in care locuieşte o familie numeroasă şi nicidecum cu un orfelinat şi să nu mai sufere abuzurile pe care le implică viaţa într-o instituţie.

Friends of Hope and Homes - Am nevoie de tine (Official video)

======================================================================

Friendship Friday! 

Provocarea muzicală lansată de Carmen pe blogul ei, Între vis şi realitate.

======================================================================

Hope and Homes for Children si JYSK România, partener strategic al Fundaţiei, desfăşoară campania ”Am nevoie de tine” pentru a atrage atenţia asupra nevoii de a închide orfelinatele şi de a oferi copiilor din ele o copilărie aşa cum merită, cu o şansă reală de a se descurca după împlinirea vârstei de 18 ani când, in mod obişnuit, sunt nevoiţi să părăsească centrul de plasament. Iniţiativa campaniei îi aparţine lui Alex Bratu, Country Manager pentru JYSK România şi Bulgaria şi membru în cadrul Board-ului Hope and Homes for Children, care a şi compus şi scris versurile unui cântec dedicat copiilor din orfelinate: ”Am nevoie de tine”. Alex Bratu şi alţi 10 artişti, reuniţi sub numele Friends of Hope and Homes îndeamnă la fapte bune: o donaţie de 2 euro / lună prin SMS la numărul 8844 cu textul HOPE în beneficiul Fundaţiei Hope and Homes for Children, donaţie prin care contribuim şi noi la închiderea orfelinatelor din România şi găsirea celor mai bune alternative pentru copiii din ele, printre care se numără şi construcţia de case de tip familial. După trimiterea SMS veţi primi un mesaj in care vi se mulţumeşte şi vi se spune cum puteţi opri - dacă vreţi - donaţia lunară.

Artiştii Alexandra Ungureanu, Alexandra-Maria Hojda, Ligia Hojda, Flavia Hojda, Laura Mihăilă, 1Q Sapro, Adrian Mariaş (aka Geagea), Pavel Ulici, Marius Popa şi Andrei Neagu au răspuns afirmativ invitaţiei lui Alex Bratu, astfel devenind vocea copiilor din orfelinate care au nevoie de o copilărie aşa cum merită şi de un viitor mai bun. Orchestraţia şi aranjamentul muzical sunt realizate de Adrian Tăbăcaru.

Directorul regional Hopes and Homes for Children pentru Europa Centrală şi de Sud, Ştefan Dărăbuş afirmă că la nivelul întregii ţări sunt 50 de centre care trebuie să fie închise urgent, cele mai multe fiind in judeţele Iaşi, Buzău, Constanţa, Vâlcea, Braşov, Tulcea, Neamţ, Prahova şi Timiş. Autorităţile centrale se gândesc ca în viitoarele case de tip familial să stea câte 16 copii, şi nu 12 ca până acum. Organizaţiile non-guvernamentale nu sunt de acord, pentru că dezvoltarea copiilor nu ar mai fi tocmai armonioasă.

Pentru mai multe informaţii:

https://www.hopeandhomes.ro/inchidere-orfelinate

Guvernul a aprobat modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, principalele schimbări vizând finalizarea dezinstituţionalizării copiilor până la sfârşitul anului 2020, încurajarea plasamentului la familie sau rude, prin acordarea unei  indemnizaţii de sprijin de 400 de lei şi interzicerea instituţionalizării copiilor în centre de plasament de tip vechi începând cu data de 1 ianuarie 2020.

Pentru mai multe informaţii:

http://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/comunicare/comunicate-de-presa/5545-cp-guvernul-interzice-institutionalizarea-copiilor-centre-vechi-ianuarie-2020-12062019

Pentru şi mai multe informaţii, inclusiv statistici, Grupul pentru Dialog Social (GDS) a organizat o dezbatere dedicată situaţiei copiilor instituţionalizaţi din România:

https://revista22.ro/dezbateri-gds/copiii-din-orfelinate-un-sistem-care-nu-se-mai-vindeca

Tabăra de haiducie - un reportaj şi un drept la replică

Din una in alta am ajuns să văd un filmuleţ despre o tabără de haiducie organizată de Asociaţia “Gogu Puiu şi Haiducii Dobrogei” (Gogu Puiu fiind unul dintre simbolurile rezistenţei anticomuniste din Dobrogea, unde a organizat mai multe celule de rezistenţă).

Am văzut filmuleţul şi apoi, dorind să aflu mai multe despre asociaţie, am dat peste “dreptul la replică” privind respectivul reportaj. Prezint aici câteva idei, comentând ce am înţeles eu şi din videoreportaj şi din dreptul la replică - m-am gândit că e bine să fie pe aceeaşi “pagină” şi reportajul şi dreptul la replică (de regulă, “dreptul la replică” al oricui nu prea ajunge la cunoştinţa tuturor celor care au citit, auzit sau văzut ceva la un moment dat şi corect este să fie ascultate toate părţile implicate). Povestea este din vara anului 2018. Acum am descoperit şi site-ul safielumina.ro şi asociaţia amintită.

Reportajul jurnaliştilor de la safielumina.ro poate fi vizionat la adresa de mai jos:

https://www.youtube.com/watch?v=zEte8Cwg_l4

Şi aici dreptul la replică al asociaţiei:

https://www.buciumul.ro/2018/07/24/replica-la-reportajul-neo-partizanii-asociatia-gogu-puiu-si-haiducii-dobrogei-respinge-insinuarile-jurnalistilor-de-la-sa-fie-lumina/

₪₪₪

In această tabără de haiducie se înscriu cei care doresc să trăiască in natură câteva zile, să înveţe tehnici de supravieţuire şi de apărare, elemente de prim ajutor, topografie şi orientare. Toate bune şi frumoase - ideea îmi place. E super faină, dar…

Au unele discuţii interesante, dar la un moment dat alunecă in greşeală (părerea mea), exagerând unele aspecte, rupând altele din context (de exemplu, par a se plânge că românilor aproape că li se interzice să-şi cinstească eroii - chiar aşa să fie?!).

Reprezentanţii asociaţiei acuză - in dreptul la replică - faptul că realizatorul reportajului (participant la tabără) a imprimat un caracter exclusiv religios acestor tabere. Nu mi s-a părut că tabăra are un caracter exclusiv religios deşi se discuta despre credinţă şi ortodoxism şi unii păreau că se îmchină. Nimic greşit! Ceva “probleme” mi s-a părut că sunt cu declaraţiile unora dintre participanţi. Mă refer la faptul că acei oameni “sună” a naţionalişti extremişti - şi acest fapt nu mi se pare in regulă; nu aduc reproşuri asociaţiei pentru că nimeni nu poate răspunde de ceea ce vorbesc alţii. Înţeleg naţionalismul, dar nu accept extremismul. Unul dintre participanţi (pe la minutul 5) discută despre exterminarea evreilor, spunând că doar nu le-a venit aşa, aiurea, lui Hitler şi altora să facă ce au făcut doar pentru că evreii “l-au pus pe Cristos pe cruce”! Altfel spus: un motiv trebuie să fi avut ei. O afirmaţie extraordinar de periculoasă! (părerea mea). Poate că vreunul dintre ceilalţi participanţi l-o fi contrazis, nu ştiu, pentru că nu apare in filmare. Nu există motiv valabil pentru exterminarea unor oameni!!! (dacă ai toate ţiglele pe casă).

Nu putem face nimic fără Dumnezeu - începe filmuleţul, rostite fiind cuvintele de unul dintre reprezentanţii asociaţiei care a organizat tabăra de haiducie - partizanii dintre Dunăre şi Marea Neagră erau numiţi "Haiducii Dobrogei". Atunci când îl punem pe Dumnezeu ca început al acţiunilor noastre nu putem fi in greşeală - depinde la începutul cărei acţiuni îl punem, pentru că sunt hoţi care înainte de a “da o lovitură” merg şi se roagă in biserică, pornind la “lucru” cu Dumnezeu in minte şi crucea la gât. Îl avem pe El şi apoi pe reprezentanţii lui, cei pe care încercăm să îi urmăm. Cum recunoaştem pe aceşti “reprezentanţi / aleşi” ai Domnului?

In dreptul la replică semnatara specifică din primele rânduri ca B.O.R. nu are vreo legătura (poate are, poate nu - e doar o afirmaţie; a nu se înţelege că biserica ar avea vreo legătură - accentuez doar ideea că unele afirmaţii sunt doar afirmaţii care nu pot fi dovedite sau contradovedite). Se vrea ca noi să nu avem o pregătire militară - se mai spune in film. E posibil, nimic de zis, dar serviciul militar obligatoriu nu mi se pare o idee bună (nu argumentez aici); există posibilitatea voluntariatului şi “voluntari” ar putea fi şi unii dintre tinerii care ajung prea des in faţa instanţelor de judecată pentru unele infracţiuni săvârşite fără violenţă (de preferat) - să aibă de ales: “vrei condamnare la pedeapsa închisorii N ani sau te înrolezi in armată timp de N ani”? Evident, cu solda asigurată şi toate celelalte drepturi ale soldaţilor. Pentru mine, cei mai buni români au fost legionarii - se afirmă la un moment dat.

Pe scurt: nu m-am gândit la aspectul religios dar m-am gândit că s-au cam adunat acolo naţionalişti cu înclinaţii spre extremism. In filmuleţ nu sunt prezentate şi alte activităţi care s-au desfăşurat (reiese din dreptul la replică) dar numai faptul că un participant s-a referit, şi nu pare că a fost contrazis cu vehemenţă, la exterminarea - chipurile motivată! - unor oameni e oripilantă). E o.k., chiar dacă e de groază - libertatea de exprimare e permisă (nu cred că o permiteau şi legionarii).

Ideea de a cinsti luptătorii anticomunişti - şi alţi eroi ai României - este una de laudă, dar nu mi-ar plăcea să alunecăm in naţionalism extremist.

₪₪₪

Pentru că tot am dat de numele Gogu Puiu, scriu câteva rânduri despre el.

Gogu Puiu s-a născut in anul 1918, la Ano Grammatiko, un sat din Pella, Grecia; la vârsta de 8 ani familia s-a mutat in Caliacra, Cadrilater, unde a stat până in anul 1941 când Cadrilaterul a fost retrocedat Bulgariei şi apoi s-au stabilit in comuna Mihail Kogalniceanu din judeţul Constanţa. Gogu Puiu aderă la Mişcarea legionară şi, fiind militar in termen, e recrutat in batalionul de gardă al mareşalului Antonescu; se eliberează din armată şi devine comisar de poliţie legionară in Constanţa, unde era când a început Rebeliunea. După căderea guvernului legionar tatăl îl sfătuieşte să plece din ţară  (pe la începutul anului 1942) deoarece se gândea că activitatea legionară a fiului mijlociu poate pune in pericol întreaga familie. In 1947 revine in ţară cu un paşaport albanez şi cu alt nume. E arestat, face un an de închisoare la Văcăreşti şi in 1948 se stabileşte in nordul Dobrogei unde găseşte grupuri de rezistenţă organizate de fraţii Nicolae şi Dumitru Fudulea şi Gheorghe Filiu (toţi erau legionari). Reuşeste să organizeze oamenii in grupuri foarte mici, astfel încât dacă unul ar fi fost prins de organele de securitate n-ar fi putut indica nominal pe cei care ar fi putut fi in apropierea lui.

In acea perioadă tulbure nu prea mulţi conştientizau ce înseamnă comunismul; frica se inoculase in ei, dar unii îndrăzneau să lupte împotriva celor care le interziceau credinţa in Dumnezeu, le furau proprietăţile etc.. Culoarea politică a celor care alegeau să lupte împotriva duşmanului comun nu mai conta, iar oamenii îi considerau pe partizani apărătorii şi salvatorii neamului.

Gogu Puiu moare in 11 iulie 1948 (unele surse spun altceva), aruncându-se pe grenada pe care o păstra pentru el. Fusese încolţit într-o casă din Cobadin; a împuşcat câţi securişti a putut, a sărit pe fereastră încercând să scape cu fuga dar a fost rănit la picior şi nu mai avea nici muniţie. Atunci s-a sinucis. Soţia lui, Olimpia, e ridicată de securişti a doua zi (era gravidă in luna a patra); a fost încarcerată pentru cinci ani, fata lor, Zoe, născându-se in temniţă.

Are o biografie interesantă acest om şi in textul de unde am spicuit se vorbeşte şi despre şederea lui in străinătate, legăturile sale cu legionarii români fugiţi din ţară, dar şi despre legăturile cu servicii secrete occidentale (care ar fi fost oarecum implicate in lupta de rezistenţă din România).

La adresa de mai jos sunt multe informaţii:

https://gogupuiu.ro/povestea-lui-gogu-puiu/

sursa foto şi informaţii:

https://despredemnitate.wordpress.com/gogu-puiu/

Mulţi dintre legionari au devenit mai târziu luptători anticomunişti… Un lucru bun, aş zice, dar legionarii au fost naţionalişti-ortodocşi înclinaţi spre extremism, antisemitism ş.a. (aşa pare cel puţin pentru mine, novice in ale istoriei). Şi mă întreb: dacă ar fi învins pe comunişti cum ar fi arătat România?! Dacă rămâneau extremişti şi mistic-religioşi… deloc bine, cred. Nici sub comunişti n-a arătat bine deloc, aşa că mă întreb numai retoric: ce-ar fi fost dacă…?

Adie vântul anarhiei

Cred că un pas important al omenirii va fi cel al renunţării la proprietate. Când nu vor mai exista teritorii care să aparţină unui om, trib, neam sau corporaţie, vom reuşi să convieţuim armonios pe planeta Pământ.

Nu ştiam de ce mi se părea cunoscută ideea despre desfiinţarea proprietăţii…

Reprezentanta U.S.R. pe care am citat-o mai sus a dat glas unei idei a anarhiştilor - dar ea face parte dintr-un partid politic; practic, partidele politice ar trebui să cam dispară într-o societate anarhică pentru că un partid politic e o structură ierarhică, ceea ce este opus anarhismului.

Anarhism înseamnă “fără stăpân”. Anarhismul nu neagă oridinea, ci legile aşa cum au fost făcute de oameni. Fără dezechilibre de putere impuse - zic anarhiştii - oamenii au un stimulent pentru a-şi rezolva conflictele spre satisfacţia lor reciprocă; ierarhia permite celor care deţin autoritatea să suprime conflictele, să “regleze” (forţat) societatea. Anarhiştii susţin că justiţia reală este naturală, şi când nu este închistată de legi se dezvoltă natural pentru că omul are o înclinaţie de a trăi in baza principiilor şi practicilor de “ajutor reciproc” (in trib, dacă ar fi să mă refer la ideile doamnei de la partidul amintit mai sus). Fără constrângerile care sunt astăzi impuse (cetăţenia şi ilegalitatea, proprietatea şi obligaţiile fiscale, lanţurile de comandă corporatiste şi militare etc.) oamenii ar putea să reconstruiască relaţiile pe baza asocierii libere şi a ajutorului reciporc.

Toţi - sau aproape toţi - ştiu ce este o relaţie abuzivă. In ideea anarhiştilor definiţia unei relaţii abuzive individuale se poate aplica relaţiei dintre instituţiile statului (fisc, poliţie, guvern etc.) şi cetăţeni. Societatea in care trăim este una care funcţionează pe principiul controlului: fiinţele umane trebuie controlate şi viaţa lor administrată prin legi, iar cine nu se supune suportă consecinţele impuse de autorităţi. Autorităţile trebuie să şi apere aceşti cetăţeni pe care îi controlează şi cărora le administrează vieţile. Când instituţiile abilitate n-o fac nu e tras la răspundere cineva.

Cu cât sunt mai mari dezechilibrele care sunt impuse cu atât mai mult control e necesar pentru a le păstra. Controlul este exercitat şi in mod brutal: înnăbuşirea in forţă a revoltelor, urmărirea electronică, izolarea “elementelor recalcitrante” ş.a.m.d.. Dar există şi un altfel de control, mai puţin sesizabil: ecuaţiile care determină ratingul pentru cei care vor un credit şi pentru stabilirea poliţelor de asigurare, de exemplu. O mulţime de date sunt colectate şi transformate in planificare urbană, arhitectură a site-urilor de întâlniri şi a platformelor de social media. Mai mult sau mai puţin, ceea ce facem online este monitorizat şi, in funcţie de comportamentul nostru online, algoritmii determină ceea ce vedem când ne conectăm. In era digitală cei mai mulţi oameni au fost conditionaţi să-şi gestioneze imaginea publică, să fie vizibili, să fie competitivi, să fie primii şi cei mai cei dintre cei mai cei. Oamenii se luptă între ei pentru a se vinde pe pieţele profesionale şi sociale, consumând tot mai multa energie in “profiluri” sau “imagine” şi tot mai puţină in viaţa reală.

Îşi poate cineva imagina o lume fără drepturi de proprietate? Proprietarii şi şefii de orice fel sunt construcţii sociale; sunt reale - zic anarhiştii - dar nu inevitabile şi deloc naturale sau benefice.

Cât timp există poliţie cine va fi cel mai hărţuit? Cât timp vor exista închisori, cine le va umple? Cât timp există sărăcie, cine va fi sărac? Pe scurt, răspunsul la astfel de întrebări este: cel care are mai puţină putere şi deloc autoritate. Într-o societate bazată pe ierarhie nu vom obţine egalitate sau o societate justă chiar dacă, din când in când, punctăm Ziua Internaţională a Justiţiei Sociale. Cărţile le putem amesteca, dar pachetul e acelaşi.

Politicienii întotdeauna sfărşesc prin a-şi dezamăgi alegătorii şi această dezamăgire arată la cât de multă putere au renunţat oamenii in viaţa lor. Ba chiar se spune că violenţa sau indolenţa poliţiştilor este urmare a faptului că nu vrem să ne asumăm răspunderea pentru ceea ce se întâmplă in locurile in care trăim şi să rezolvăm singuri problemele.

Pentru anarhişti, o problemă sunt şi graniţele. Graniţele nu ne individualizează, ne învrăjbesc. Cetăţenia impune o barieră între includerea şi excluderea in interiorul graniţelor de stat şi milioane de oameni care nu au acte ar putea fi excluşi de oriunde, in fond.

Orice persoană care refuză autoritatea politică poate crede in conducerea bazată pe voluntariat. Anarhiştii susţin că refuzul faţă de constituţii şi guverne nu înseamnă promovarea “fărădelegii” (mai scrie pe wikipedia la “anarhie”).

Anarhismul are o influenţă predominantă în multe mişcări politice contemporane, inclusiv în campaniiile împotriva brutalităţii poliţiei, pedepsei capitale, în mişcările pentru drepturile homosexualilor, drepturile animalelor, vegetarianism, dreptul la avort, abolirea penitenciarelor, legalizarea marijuanei etc.. Pe scurt, anarhiştii combat: autoritatea, capitalismul, ierarhia, homofobia, proprietatea, rasismul, sexismul, statul, socialismul de stat (v. wikipedia).

Cât timp oamenii nu înţeleg că autoritatea (conducerea) nu este proprietatea unor anumiţi indivizi, ci este o relaţie între oameni, cu toţii vom fi dependenţi de conducători, şi la mila lor. Cât timp “conducerea” nu se gândeşte critic la acţiunile ei, aceasta ar trebui să dispară. Nu va exista egalitate cât timp vor exista conducători şi conduşi, cât timp guvernele vor considera populaţia o masă de indivizi care trebuie controlaţi.

Anarhiştii par să susţină că anarhismul este singurul mod de organizare a unei societăţi de oameni liberi, care nu ar centraliza puterea şi nu ar permite o structură care să monopolizeze folosirea forţei. Legile, birocraţia şi poliţia sunt mai vechi decât democraţia şi funcţionează la fel şi într-o democraţie şi într-o dictatură, diferenţa fiind că in democraţie oamenii îi pot vota pe cei care să le administreze viaţa.

Anarhismul este doar o filosofie, aş zice, dar unele idei sunt puse in practică in cadrul democraţiei, in special. E utopie să ne imaginăm că ar putea funcţiona, utopie să ne imaginăm că ne putem descurca singuri cu infractorii, mai ales, dar - uneori - există tentaţia de a susţine că mai bine te descurci singur când vezi cum te apără cei plătiţi să o facă, cum te conduc cei care sunt plătiţi să o facă etc... 

Braşoveni curioşi. Miercurea fără cuvinte

sursa fotografii: Brasov, orasul sufletului meu.

sursa foto: https://www.facebook.com/mihai.micu.3 via Braşov, oraşul sufletului meu.

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte! 

Joc iniţiat de Carmen; găzduit şi de Călin Hera doi ani.

HAPPY WW!

Ce poţi face cu un capac de borcan? Provocări verzi august (2)

Imediat e toamnă iar! Eram aici când a trecut timpul, dar nu l-am văzut.

Monitorul (cumparat, nou!) a făcut figuri, o săptămână. “Doctorii” veniţi să-l vadă nu au reuşit să-i pună un diagnostic - o fi vreo “boală” nouă. Luni, eram îmbrăcată să plec şi să cumpăr - iar!!! - ceva nou, să pot lucra, să mă pot juca. Într-o doară, îl pornesc şi el stă mucles. După vreo două ore, când să ies din cameră, să plec - Bingo!!! - porneşte monitorul! Am renunţat să mai plec după altul - sunt curioasă cât timp îl ţine acest bun nărav. Deja a devenit distracţie!

La Provocările verii - august 2019 sunt tot trei teme: 1. reciclarea hainelor; 2. capace şi dopuri; 3. mascotă. Câte ceva despre fiecare temă puteţi afla de pe blogul sus menţionat.

Am început cu proba doi: capace şi dopuri. 

Ce poţi face cu un capac de borcan? Ceea ce poţi face şi cu trei sau mai multe, in funcţie de imaginaţie.

Eu am ales ceea ce oricine s-ar gândi să facă: “mini tablouri”, cu imaginile unor personaje din desene animate: Shrek, prinţesa Fiona (soţia lui Shrek), unul dintre cei trei şoareci orbi care apar ocazional in filmul de animaţie “Shrek” şi Castform - Pokemon, pentru că nu mai am alt “cartonaş” cu un personaj din Shrek (“pozele” sunt surprize din pungile cu chips).

Imaginea de pe cartonaşul in care apare Fiona se schimbă când e privită din alt unghi; apare chipul Fionei şi din alt unghi se vede Fiona la braţul soţului ei, căpcăunul Shrek. Paranteză: căpcăunul acesta a făcut să nu mai pară aşa de căpcăuni căpcăunii din alte poveşti. J

Mai jos e imaginea celor trei mini tablouri, cu portretul prinţesei Fiona

Urmeaza capacele fotografiate din alt unghi, când apar Shrek şi Fiona.

Capacele sunt de la borcane de 300 de grame (cred). Am găurit capacele cu o andrea subţire din oţel şi le-am prins cu fir din panglică decorativă - sunt lipite (pentru poză) de perete cu bandă adezivă din hârtie.

Asfinţitul soarelui ca răsplată. Jocul cuvintelor (Tema: Misterul)

S-ar putea ca de nicăieri să nu vezi un asfinţit mai frumos ca de la rădăcina unui laur care se înalţă spre cer pe malul unui râu in ale cărei ape razele soarelui desenează vitralii, o imagine dăruita ţie ca răsplată pentru străduinţa de peste zi, ca un indiciu in dezlegarea misterului care te face să te ridici din pat zi după zi şi să rezişti eroic încercărilor la care eşti supus.

In lumina rece a dimineţii, in prima clipă după trezire, te simţi cel mai prezent; este, poate, singurul moment in care nu te simţi prins in cerc de foc din care trebuie să sari in fiecare minut al zilei care a început, să aterizezi pe un teren de lut compact bătătorit care pare uneori dat cu ulei, să fii iertător cu cei care-ţi greşesc, ca un trimis de îngeri pe Pământ pentru a transforma lumea într-un loc mai bun. Închei ziua aşa cum poţi, apoi revii la rădăcina laurului de pe marginea râului, şi reiei totul de la capăt, făcând poate alţi paşi, rostind alte cuvinte, dar urmărind acelaşi scop: să laşi o urmă a trecerii tale prin lumea muritoare.

=====================================================================

Exerciţiu de imaginaţie - Jocul celor 12 cuvinte, găzduit de Edi.

Cele 12 cuvinte: compact, trimis, vitralii, râu, iertator, laur, cerc, prezent, transforma, lut, asfintit, nicaieri.

======================================================================

Sursa foto: Brasov, orasul sufletului meu.

Da, poza e cu brazi, nu cu lauri şi râu. In Poiana Braşov nu ştiu să crească lauri, şi sigur nu e vreun râu, dar faptul nu diminuează farmecul apusului.

Trăim, sperând. Jocul cuvintelor (tema 222)

Trăim, sperând să dăm un sens propriei vieţi, sperând că reuşim să descoperim sensul vieţii noastre, dacă nu al vieţii in general… Suntem piese in mecanismul universului şi presupunem că fiecare avem un scop bine determinat, doar că nu reuşim să ne dăm seama care este acesta.

- Sensul vieţii este să mergi la şcoală, să obţii o diplomă, să te căsătoreşti şi să faci copii - spune cineva..

- Acesta nu e un sens al vieţii, sunt scopuri pe care vrei să le atingi; in cel mai bun caz este un instinct al oamenilor, de perpetuare a speciei, un obicei învăţat şi transmis timp de zeci de generaţii. La ce diplomă te referi? De absolvire a opt clase, 10 clase, 12 clase, de studii postliceale, de studii superioare, de studii postuniversitare, de masterat, de doctorat?

*

- Sensul vieţii este succesul in toate planurile - spune altcineva. Să ai succes face din tine un om superior.

- Succesul in jefuirea băncilor face din tâlhari oameni superiori?

*

- Sensul vieţii este Hristos, adică dragostea pentru toate fiinţele, dragostea pentru oameni dusă până la jertfă.

- Iubeşti total toţi oamenii? Te poţi jertfi pentru orice om?

*

- Sensul vieţii ni-l dau cei pe care îi iubim; ei sunt sensul vieţii noastre.

- Dacă pierzi prin moarte pe cineva drag viaţa ta se opreşte de la sine dacă nu intervii tu?

*

- Vrei să spui că viaţa nu are sens?

- Nu. Viaţa este. Inspiri-expiri, acesta este sensul vieţii. Opreşte-te din inspirat sau expirat şi nu mai exişti. Fii optimist, fii sincer, fii bun, bucură-te, trăieşte - sensul vine din fiinţa lăuntrică, din puterea acesteia.

- Vrei să cred că suntem aici pentru a inspira şi expira?

- Da. Ce faci in timp ce inspiri şi expiri se numeşte scop in viaţă.

=====================================================================

Exerciţiu de imaginaţie - Jocul celor 12 cuvinte găzduit de Edi.

======================================================================

Pentru că problemele tehnice intervin când le tună până să mă hotărăsc dacă să public textul (simţind că “ceva lipseşte”) a expirat link-ul. Îl public totuşi, pentru că in timp ce mă gândeam dacă să public sau ba am ascultat la Carmen (Între vis şi realitate) un cântec şi mai apoi am “descoperit” două citate care sunt (pentru mine) cam pe aceaşi temă: “sensul vieţii”.

Primul citat l-am descoperit la Alex (Lumea lui Alexandru):

Viaţa nu e altceva decât miracolul continuu de a exista (R. Tagore).

Al doilea citat e din romanul “Delta salbatică” scris de Louis Bromfield, roman pe care l-am recitit de curând:

Ea ştia acum că ei sunt făpturi mediocre şi mărginite, fără alte interese decât cele materiale, şi că puteau muri fără să ştie cât de minunat este simplul fapt de a trăi.

Fatalitatea. Citate favorite

Tot ceea ce ramâne este soarta al cărei rezultat este fatal. În afara acestei singure fatalităţi a morţii, totul, fericire sau bucurie, este libertate. Rămâne o lume în care omul este singurul stapân. Ceea ce îl lega era iluzia unei alte lumi.

(Albert Camus, “Mitul lui Sisif”, Ed. pentru Literatura Universală, Bucureşti, 1969, traducere de Irina Mavrodin)

*

Geniul are fatalitatea sa. Nu trebuie să vedem în operele sale o manifestare a voinţei Providenţei?

[Arsène Houssaye, pseudonimul lui Arsène Housset (n. 28.03.1815 - d. 26.02.1896), romancier, poet şi om de litere francez; cunoscut şi sub pseudonimul Alfred Mousse]

*

Obscuritatea există doar pentru că poate înceta să existe. În ea stă oportunitatea oricărei victorii şi a tuturor progreselor. Fie că se numesşe fatalitate, moarte, noapte sau materie, este piedestalul vieţii, al luminii, al libertăţii şi al spiritului. Căci reprezintă rezistenţa - adică punctul de sprijin al întregii activităţi, prilejul dezvoltării şi triumfului ei.

[Henri Frédéric Amiel (n. 27.09.1821 - d. 11.05.1881), filosof moral, poet şi critic elveţian]

*

Câteodată, împotriva educaţiei sale, părintele Desmoulins înclina să creadă in predestinare, care nu era însă voinţa lui Dumnezeu, ci natura omului. Avea impresia că viaţa fiecărui om era determinată de ceva din firea lui. Acordul dintre firea interioară şi împrejurările exterioare constituia fatalitatea, iar bătrânul preot ştia că acesta este un adevăr mai vechi decât însăşi biserica.

(Louis Bromfield, “Delta salbatică”, Ed. Vivaldi, Bucureşti, 1993, traducere de Petronela Negoşanu)

*

Îi era dor de ea. Spusese odată in felul ei incoerent că viaţa era guvernată de nişte forţe invzibile, tainice şi subtile, pe care mintea omenească nu le poate cuprinde. La gândul acesta, un fatalism straniu, nou apărut, aprinse in el o rază slabă de speranţă. In tot cuprinsul vieţii se obişnuise să se bazeze pe faptul cert şi incisiv. Acum însă avea impresia vagă că există o altă forţă, mai înaltă, mai profundă decât raţiunea…

(A.J.Cronin, “Gran Canaria”, Ed. Tribuna, Craiova, 1991)

======================================================================

Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte sau in altă parte, la un moment dat. Click&Comment Monday! e sloganul acestui joc.

======================================================================

Fatalitatea nu se referă la ceva rău, neapărat, ci este acel ceva care nu poate fi evitat: moartea, de exemplu, sau o întâlnire karmică.

Papuci pe perete. Provocari verzi iulie 2019

Postez in graba, pentru ca se incheie luna. J Am incaltamintea transformata - papuci de casa transformati in suport pentru trusa de coafat (nu e a mea, eu nu ma coafez pentru ca parul meu cere prea mult gel pentru a sta coafat - si nu-i dau decat rar). Ideea mi-a fost inspirata de o gentuta facuta de Rux, din papuci.

Pentru ca sunt in mare intarziere la proba unu de la Provocarile verii - iulie 2019 atasez numai poza “produsului” finit. Revin sa completez; daca nu revin zilele acestea inseamna ca sunt plecata “la tara” (e o propunere fara data fixa) - la cativa km de oras, dar nu e internet acolo. 
Actualizare 12 august.
In fotografia de mai jos se vad papucii intregi si desfacuti.

P.S. Am fost "la tara" doar o noapte: sambata; a plouat si casa fusese deconectata de la gaz si de la electricitate - nu se putea sta. Asta e. 

La pas prin oraş. Miercurea fără cuvinte

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte!  Un joc iniţiat de Carmen; găzduit şi de Călin Hera doi ani.

Sursa fotografii: Brasov, orasul sufletului meu.

HAPPY WW!

Decor ghiveci din pălărie de soare. Provocări verzi iulie 2019

Am trecut cu bine de provocarea cu sticla - cu bine, mai ales in sensul că am reuşit să duc la capăt proba. Proba trei la Provocările verii - iulie 2019 este “pălării de soare”. Pălăria de soare a fost o provocare şi mai mare. De încălţăminte (proba unu) nu mai zic!

Aşadar, am reuşit să găsesc vechea pălărie a mamei.

I-am desfăcut decoraţiunea, panglica şi floarea, am spălat-o şi am pictat-o (sau vopsit-o). Pe clop am desenat flori şi doar am “şters” pensula de vopsea verde - borul l-am vopsit mai accentuat cu verde.

O frunză s-a “accidentat” când am dezlipit floarea dar am dres-o oarecum, când (după ce am colorat-o) am lipit-o pe borul pălăriei (unde era cam jerpelit).

Am aşezat in pălărie un ghiveci cu o plantă care nu ştiu cum se numeşte, dar care ar fi trebuit la acest moment să aibă nişte floricele mici, albe, adunate ca într-un buchet învelit.

Verdele borului nu se prea vede de sub frunze, dar arată destul de drăguţ decorul pentru ghiveci, chiar dacă nu prea iese in evidenţă in balconul care, de vreo şase luni, e mai mult depozit.

Despre isteria publică

Am descoperit un articol in care scrie cam ceea ce simt şi gândesc legat de ceea ce se întâmplă in jurul tragediei care a avut loc la Caracal. Cred că lucrurile au cam luat-o razna (mediatic, vorbind, in primul rând) şi, chiar dacă se vor schimba legi tot degeaba, pentru că totul depinde de oamenii care trebuie să îndeplinească anumite atribuţii şi de oamenii care n-ar trebui să mai închidă ochii atunci când ceva li se pare in neregulă.

N-o mai lungesc, ci transcriu trei paragrafe din analiza pe care o consider obiectivă:

[…] E de înţeles: ca oameni, încercăm să controlam totul. Şi-atunci, in situatii dramatice in care vina e limpede una omenească – o birocraţie stupidă, incompetentă, o lege idioată, să zicem, ne revoltăm. Şi e normal. E normal să foloseşti o asemenea tragedie pentru a schimba ce se poate schimba – legislaţia, o administraţie coruptă, deci incompetenţa, sau chiar un guvern. Cu puţin noroc, poate chiar educaţia.

Pentru că societatea e ca un peşte – de la cap se împute. Iar capul oricărei societăţi, o ştim de la greci încoace, e educaţia. De la educaţie se împute societatea. Când vorbea despre Iluminism, Kant se întreba “cine educă educatorii?” Păi, in România, oameni cu doctorate plagiate. Impostori. Lichele, Incompetenţi. Oamenii ăştia pregătesc, la rândul lor, oameni aidoma, care vor educa aidoma studenţi şi elevi. Până aici, să încerci să aduci in centrul atenţiei subiectul, e normal.

Ceea ce nu e normal, însă, e isteria publică, alimentată dincolo de orice limite, de către mass media. Ceea ce nu e normal e că fiecare se simte îndrituit să-şi dea cu părerea, să înjure, să arate cu degetul, să facă spume la gură de indignare. Nu e normal ca toata lumea să încerce să “profite”, conştient sau nu, pentru a ieşi in evidenţă sau pentru a trage spuza pe turta lui/ei. Isteriile colective nu sunt niciodată sănătoase pentru societate, din cel puţin trei motive. […]

Pentru înţelegerea contextului trebuie citit textul integral:

https://fumurescu.com/2019/07/29/corrida-cu-lupul-breaking-news-ole/
(sublinierile aparţin autorului)

Autoapărare. Citate favorite

Combaterea corupţiei nu este doar o bună guvernare. Este autoapărare. Este patriotism.

(Joe Biden, n. 20.11.1942, politician democrat american, vicepreşedinte al S.U.A. din 2009 in 2017, candidat la preşedinţie in 2020)

*

Nu există creaturi pe pământ, nici măcar acele animale pe care le-am numi laşe, care nu vor arăta curaj atunci când trebuie să se apere (Alexandre Dumas, in Vicontele de Bragelonne)

*

Autoapărarea este cea mai veche lege a naturii

(John Dryden, n. 09.08.1631-d.12.05.1700, poet, dramaturg şi critic literar englez, reprezentant al clasicismului, considerat părintele criticii literare engleze).

*

Tehnicile de autoapărare sunt foarte importante de ştiut în societatea de astăzi. Nu doar că s-ar putea să fii rănit. E mai mult pentru încredere. Este modul în care te simţi când intri într-o cameră. Fiecare pas pe care îl faci este mai sigur şi eşti mult mai conştient de ceea ce te înconjoară. Deci, cred că este un lucru foarte important - mai ales pentru femei.

(Milla Jovovich, n. 17.12.1975 la Kiev, Ucraina; model american, actriţă, cântăreaţă şi designer de modă)

*

Deşi violenţa nu este legală, atunci când este folosită în autoapărare sau pentru apărarea celor fără apărare, este un act de curaj, mult mai bun decât supuşenia lașilor. Aceasta din urmă nu se potriveşte nici bărbatului, nici femeii. Sub violenţă există multe etape şi varietăţi de vitejie. (Mahatma Gandhi)

======================================================================

Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte sau in altă parte, la un moment dat. Click&Comment Monday! e sloganul acestui joc.

======================================================================

John Dean "Jeff" Cooper s-a născut in Los Angeles, California, in 10.05.1920 şi a decedat in 25.09.2006. A fost comandant în Corpul de Marină al armatei S.U.A. în 1941 şi a servit în timpul celui de-al doilea război mondial în Pacific, obţinând rangul de maior. A luptat şi in războiul coreean şi a fost avansat in rang de locotenent-colonel înainte de a părăsi serviciul militar. Între altele, a fost editor la revista “Gunns and Ammo” in care scria lunar editoriale şi autor (a scris mai multe cărţi). Mânuia armele de la vârsta de 11 ani, devenind cunoscut mai apoi ca expert in arme; este unul dintre cei care au dezvoltat “tehnica modernă” de tragere cu pistolul, metodă folosită in autoapărare (pistolul se ţine cu ambele mâini, cu braţele întinse ridicate la nivelul ochilor).

Jeff Cooper a fost un filozof, moralist şi comentator politic.

Din filosofia lui Jeff Cooper

Mintea este arma ta primară. Propria-ţi siguranţă fizică depinde de tine, aşa a fost întotdeauna.

*

Lucrul esenţial este să aveţi întotdeauna în vedere că problemele pot apărea în orice moment.

Fiţi atenţi. Fiţi gata. Fiţi in alertă.

Oricine este conştient de mediul său ştie că pericolul atacului fizic există şi că există peste tot şi în orice moment.

Observaţi-vă pisica. Este dificil s-o surprindeţi. De ce? În mod natural, auzul său superior este parte a răspunsului, dar nu e totul. Se deplasează cu atenţie, folosindu-şi simţurile pe deplin. Nu este preocupată de chestiuni irelevante. Nu se gândeşte la munca ei sau la imaginea ei sau la impozitul pe venit. Ea pune in primul rând siguranţa fizică. Faceţi acelaşi lucru.

*

.Dacă vreodată vei avea nenorocul să fii atacat, vigilenţa îţi va dat un mic avertisment, hotărârea te va îndrepta spre o direcţie adecvată de urmărit şi, dacă acesta direcţie este de contraatac, urmeaz-o cu tot ce ai! Fii indignat. Fii supărat. Fii agresiv

Cum să cultivăm un răspuns agresiv? Cred că răspunsul este indignare... Răspunsul vostru, dacă sunteţi atacaţi, nu trebuie să fie teamă, trebuie să fie furie.

*

Dacă e să limităm criminalitatea violentă numai potenţiala victimă o poate face. Infractorul nu se teme nici de poliţişti, nici de judecător sau de juriu. Prin urmare, trebuie învăţat să-i fie frică de victima lui.

*

Niciun bărbat nu poate, dacă are onoare, să se supună ameninţărilor sau violenţei. Dar mulţi oameni care nu sunt laşi sunt pur şi simplu nepregătiţi pentru sălbăticia umană.