2013-01-20

Parfumul unei seri de neuitat - Poveste Parfumata despre un Lamborghini

O vacanta de vis se anunta inca de la plecare! Din primul salariu – care deloc mic nu era – a hotarat sa plece la mare cu prietena ei. Au luat bilete pentru Mamaia si duse au fost. La Neptun si Saturn erau cazati alti prieteni, ajunsi cu doua zile mai devreme.
La douazeci de ani stia ca lumea e a ei! Frumoasa, exuberanta, isteata – dar mai ales tanara! – putea avea tot ce-si dorea. Trebuia doar sa afle ce-si doreste! Si trebuia sa se grabeasca, pentru ca Timpul nu asteapta pe nimeni!
In chiar seara sosirii a zarit automobilul rosu care ii stapanea visele de catva timp: Lamborghini era parcat in apropierea unui restaurant de langa plaja, invaluit in lumina serii care se pierdea in noapte. Inima isi accelera bataile si se simtea cuprinsa de vraja serii plina de parfumuri amestecate. Va fi o vacanta perfecta! A doua zi au plecat spre Neptun, gatite de discoteca! Localurile inchideau la ora 22 dar distractia era la max! Nu-i placeau discotecile dar fiind cu grupul se putea dezlantui. Nici sa danseze nu stia, doar isi imagina ca se face asa cum se misca ea. Privirile atintite asupra ei ii dadeau de inteles ca danseaza foarte bine. Si era mandra de ea!

Cand programul disco s-a incheiat au plecat spre statie, ultimul mini-car fiind la miezul noptii – aveau suficient timp. Amicii s-au indreptat spre hotelul unde erau cazati. In statie au stat si au stat si nu venea nimic care sa le duca la Mamaia. Cateva masini razlete, niciun pieton…
- Hai pe jos! ii propune amicei.
- Te-a batut Soarele-n cap, rau! aproape ca se sperie aceasta. Cum sa mergem pe jos?
- Uite asa! striga, si paseste in mijlocul drumului, razand. Pe dunga alba! Urmam dunga alba si ajungem la hotelul nostru!
- Ca esti intr-o dunga stiu, dar sa urmez dunga alba nu vreau sa aud! Hai inapoi, la ei! face semn catre hotelul unde se aflau ceilalti.
- Biiineeee – se tanguie, se rasuceste pe calcaie… si se opreste cu palmele proptite pe un bot de masina. Abia atunci a inteles semnele disperate pe care le facea prietena ei. Priveste prin parbriz, dar nu vede mare lucru. Isi indreapta trupul si priveste masina: ar recunoaste oriunde, si din orice pozitie un Lamborghini. Ofteaza adanc si striga spre sofer ca ii pare rau. Se deschide portiera si un tip, destul de varstnic, intreaba in italiana daca vor sa le duca undeva. Ea intelege – desi nu stie sa vorbeasca – si raspunde “Si”
- Esti nebuna! O aude pe prietena ei, aflata in statie! Nu mergem cu el! Esti dusa?!
- Ce-are, fata? E singur – observa, pentru ca lumina s-a aprins in masina cand soferul a ridicat portiera.
- Nu mergem!
- Eu merg! E Lamborghini!
- Cu necunoscut la volan! Nu multumesc! Hai cu mine!
- Nu! Ia! zice, si citeste cu voce tare numarul masinii. L-ai tinut minte?
Prietena l-a notat pe pachetul cu tigari, urmarita cu privirea de necunoscutul care zambea si care a rostit un cuvant, care i-a sunat a fi “countach”...
Cu ambele portiere deschise masina parea o rosie pasare phoenix! Simtea vibratii in tot corpul, la gandul ca isi va aseza fizicul pe bancheta unui Lamborghini! Vazuse automobilul intr-o revista germana si se indragostise iremediabil de marca, incercand sa afle cat mai multe. Urmarea cu ochi rotunzi cum se inchid portierele coborand fara zgomot. Ii spune barbatului “Mamaia, Patria” cand acesta o intreaba unde vrea sa mearga si motorul incepe sa toarca, demarand apoi perfect zgomotos. Simtea fiecare denivelare din asfalt si avea senzatia ca e la nivelul bordurii trotuarului. Ce sentiment de libertate in masina spatioasa care, de afara, parea a fi ingrozitor de… turtita! Avea spatiu suficient sa-si intinda picioarele lungi si mai avea putin pana la pozitia orizontala. Relaxata in scaunul tapitat cu piele neagra nu vedea soseaua care se derula sub rotile care se invarteau cu mare viteza si nici zgomotul motorului nu il auzea in interior. Stia ca poate ajunge la 300 km pe ora insa era constienta ca nu pe soseaua dintre Neptun si Mamaia. Parca au trecut doar cinci minute si au ajuns langa hotelul unde avea camera. Involuntar, s-a strambat a nemultumire. Seara abia incepea sa se ingane cu noaptea. Cand a intrebat-o daca vrea sa se mai plimbe a fost tentata sa-l imbratiseze, dar s-a multumit doar sa miste capul afirmativ. Au plecat. Din casetofon se auzea o melodie cantata de Sade. Soseaua era intunecata si prin geamurile deschise se simtea briza marii al carei parfum se contopea cu mirosul pielii care imbraca scaunele, cu suavul parfum ce venea dinspre sofer si cu mirosul vag al tutunului fin. Parul ii flutura usor in curentul de aer cald si parfumat si incerca sa il fixeze – fara succes – dupa ureche. Au mers, tacuti, pana la Constanta si inapoi. A oprit aproape de plaja si a deschis portierele. Spre uimirea ei, a intrebat-o daca e in regula sa isi aprinda o tigara. Bineinteles ca da. Apoi i-a oferit si ei – a acceptat-o. Fumau in tacere si ascultau muzica. Zumzetul valurilor marii care se spargeau la mal ajungea pana la ei. Frunzele arbustilor din apropiere sunau usor in bataia vantului care parea sa se inteteasca. Mirosul algelor aduse la mal se simtea mai puternic acum, cand noaptea se apropia de final.
Nu stia ce sa-i spuna. I-a facut capul mare explicand cat de mult ii place marca de automobil si cat de recunoscatoare ii este pentru acele ore pe care i le-a oferit. Si-ar fi dorit ca barbatul sa fie mai tanar, dar il banuia cam de varsta tatalui ei… I-ar fi placut ca el sa stie mai multe cuvinte in romaneste sau ea sa isi fi dat interesul si sa fi invatat limba italiana cand a avut ocazia, la scoala. Sau, poate, daca ar fi putut conversa liber noaptea nu ar fi fost magica.
A intrebat-o daca vrea sa vada Soarele rasarind.
- Sigur ca vreau! Niciodata nu am vazut rasaritul Soarelui la mare!
Vorbea grabita, cu entuziasm si privindu-i nedumerirea a inceput sa rada: “Si”, i-a spus. Uita ca el nu intelege mai nimic din ce-i spune altfel decat descriind cu mainile, aratand, gesticuland.
- Cat e de frumos…! s-a aplecat spre bord, ca si cum astfel ar fi vazut mai bine lumina care crestea parca din mare, apoi s-a lasat pe speteaza scaunului, savurand momentul, gandindu-se cat de frumoasa este viata!
Cand Soarele abia se ridicase, cativa matinali se indreptau spre plaja. Au privit spre ea cu oarecare dispret – nu se insela: cunostea acea privire – dar nu-i pasa de parerea celor care-si tarau atunci slapii prin nisip. Ea era fericita si fericirea nu i-o putea lua nimeni.
In fața hotelului Patria l-a intrebat de ce a spus “countach” inainte de a o invita sa urce in masina. I-a explicat ca a completat ce a spus ea, denumirea completa: Lamborghini Countach. Fara un cuvant, i-a oferit o carte de vizita, demarand imediat ce ea a ajuns aproape de usa hotelului, aruncand o privire inapoi inainte de a intra.
Dupa foarte multi ani a aflat despre “countach” ca este o exclamatie de admiratie, in dialectul piemontez, un cuvant pe care-l rostesc barbatii cand vad o femeie foarte frumoasa. Numai italienii puteau sa numeasca astfel un automobil.

Cabochard, creat de Alix Gres, poate fi parfumul acestei aventuri care incepe intr-o seara parfumata de vara. Creat in 1959, dupa o calatorie in India, parfumul a devenit imediat popular. Chiar si numele, care s-ar putea traduce prin “incapatanat”, reflecta vointa si spiritul liber al creatoarei. Ea declara ca parfumul ii aminteste de plimbarile pe plajele largi si pustii ale Indiei, de prospetimea brutala a aerului dimineata, de caldura lemnului de santal, de parfumul florilor precum zambila de apa, tuberoza (al carei parfum e sublim). Purtandu-l, orice femeie are sentimentul ca devine puternica, pregatita sa faca față oricaror obstacole din viata.

Sursa foto: commons.wikimedia.org

Poveste scrisa pentru Clubul Povestii Parfumate gazduit de Mirela – ideea temei de azi apartine gazdei.

19 comentarii:

  1. ce plimbare frumoasa Diana,am simtit forta acestui Lamborghini atat de “countach”:)
    in adolescenta si eu facusem o pasiune pentru Lamborghini dar preferatul meu era "espada" si avea o culoare albastru intens si ohhh...cat de mult mi-as fi dorit o "fuga" cu acesta minunatie :)
    ai readus marea si vara aici la tine,macar si pentru cateva minunte si tare bine a fost!
    tonica si plna de culoare postarea ta,mi-a placut mult!
    o zi la fel de plina de culoare iti doresc cu tot dragul! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am cautat pe net, sa aflu cum arata Espada... Sageata albastra :) Are garda la sol ceva mai inalta decat urmatoarele modele... Espada e undeva inainte de “countach”... Acesta rosu e primul pe care l-am vazut. Portofino, Gallardo, Diablo, Murcielago, Aventador (privit din fatza – in poze cel putin, zic ca-i pisica incruntata) au urmat mai apoi... si mi-au placut rand pe rand si nu stiu ce sa aleg! :)) Nicidecum Urus! Are o garda la sol de zici ca-i... Logan! Asa ca m-am oprit la Bugatti Veyron – ca nu pot tine pasul cu toate “seriile” de Lamborghini care apar!
      Gata! Ma deconectez, ca-mi iau zborul pe aripi de vis si-o sa ma trezec cu durere de cap! :)

      Multumesc, pandhora!
      Saptamana minunata sa ai!

      Ștergere
  2. Fascinant, cum fascinant e si parfumul!Daca imaginatia ar avea dimensiunea unei halucinatii olfactive atunci sa stii ca toata slova ta mi-a oferit in dar o adiere de Cabochard! Frumos scris...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Mala, pentru vizita si pentru complimente!
      Cred ca e minunat acest parfum, dar nu l-am "adulmecat", inca, nici chiar la magazin.

      Ștergere
  3. Subiectul e frumos,insa mie mi-a placut mult modul in care a fost expus.Cuvintele curg firesc parca venite pe o apa linistita.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Mihaela.
      Ma cam luase valul scriind povestea! A fost si mai si mai si mai lunga dar am tot scurtat-o! :)

      Ștergere
  4. Parfum de aventură a unei fete visătoare și îndrăznețe!:)
    Frumoasă povestea!
    Vă doresc o seară plină de parfum de poveste!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Sara!
      O saptamana minunata sa ai!
      Spor la invatat :) ca vacanta s-a gatat!

      Ștergere
  5. maaaaai... phiu-phiiiuuuuu.... ioooi.... la naiba....
    sigur nu e promo pentru un roman? sigur? nu-mi da cu parfum in ochi ca nu tine!
    seara... ce seara? rasarit de vise fascinante ca textul, sa ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc! Fie-ti tastatura aurita! :)
      Nu e promo, nunu! Dar parca pot sa stiu?! ;)
      Saptamana frumoasa iti doresc, cu intamplari minunate!

      Ștergere
  6. Countach, așadar!
    Diana, ai povestit aventura unei seri de vară, lângă mare, în plină vacanță, pe ale tinereții valuri! Îndrăzneață fată, spirit aventurier, dar ce ne-am face dacă n-am îndrăzni uneori?! Plimbarea aceea a meritat. Știi, copil fiind, cel mai mult îmi doream să conduc un Lamborghini. Văzusem un Jarama la Felix, lângă hotelul Termal unde eram cazați, alb și ireal de frumos. Countach! Parfumul Cabochard e senzațional, se potrivește cu Lamborghini. O seară frumoasă, Diana dragă! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce poate face un automobil din unii oameni! :) Dar nu orice fel de automobil! Vezi? Asa patesc fetele care folosesc parfum precum Cabochard!
      Cautand pe net un parfum potrivit pentru poveste nu-mi venea sa cred cand am dat cu ochii de descrierea acestuia! Si saptamana trecuta mi-a aparut sub ochi pentru alta poveste... Tare bine se mai potrivesc, uneori, lucrurile!
      Eeee... Cred ca nu-mi doresc suficient sau nu am pus bine dorinta: inca nu am condus un Lamborghini! :)) Dar l-as putea stapani, oare?!

      Si Jarama am cauta pe net sa aflu cum arata. Habar nu aveam ca, inainte vreme, lamborghini a putut fi mai "modest" dar, cum observam si mai sus: tehnologia avanseaza si concurenta in materie e de-a dreptu'... criminala! :)

      Saptamana frumoasa iti doresc!

      Ștergere
  7. O seară de neuitat, într-adevăr.
    Interesantă povestea...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si o astfel de seara poate fi greu de uitat, cu adevarat :)
      Multumesc.

      Ștergere
  8. Un parfum al litoralului din alte vremuri... Litoralul vazut de pe bancheta unui Lamborghini pare si mai frumos. In plus, seara/noaptea orice arata magic.
    Imi plac oamenii curajosi, aventurosi, cum e eroina ta :)
    Cred ca a fi pasionat de masini e ceva deosebit. Incerc sa inteleg desi mi-e relativ greu, mie care, desi am permis, nici macar sa conduc nu mai stiu :)) Asta ca sa se inteleaga clar ce pe dinafara sunt :) Ca si cu fotbalul.
    O poveste plina de aventura, de mister. Foarte frumos!
    Iti doresc o saptamana minunata, Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Alte vremuri, da... :)
      Litoralul vazut... de jos in sus! Tineretea ne face pe toti aventurosi! Sau asa ar trebui!
      Oooo... pasiunea pentru masini ca si pasiunea pentru fotbal: cine sa o inteleaga? Doar alti pasionati! Si cine nu intelege nu pierde nimic! :)
      De-o fi sa vrei sa urci la volan iti vei aminti! Nici o ora de "antrenament" si vei sti sa conduci! Iar acum cu o masina "automatizata" e si mai usor (recunosc, mie astea nu-mi plac, pentru ca nu... simt motorul cand vitezele se schimba automat - parca n-are acelasi farmec)
      Multumesc. O saptamana minunata sa ai si tu!

      Ștergere
  9. Tineretea, cu toate nazbatiile pe care le poate face, cu toate micile bucurii pe care mai apoi nu le regasim, imbinata armonios intr-o poveste plina de farmec, parfumata cu un cavant care are atatea intelesuri!!! Felicitari, Diana!

    RăspundețiȘtergere
  10. Tanara din povestea ta pare "puternica, pregatita sa faca față oricaror obstacole din viata". Frumoasa povestea unei nopti de vara. Felicitari Diana !

    RăspundețiȘtergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.