Funde, panglici sau dantela. AF2/z5

Ziua de 5 decembrie n-a fost așa cum mi-am imaginat-o, pentru că am întârziat pe-afară, alergând prin tot orașul mai mult decât mi-am prospus, dar se mai întâmplă ca socoteala de acasă să nu se potrivescă cu cea din târg.

- Hai, omule, hai, că ne-apucă Anul Nou cu Adventul fotografic! îmi zice Didi de pe raftul unde e așezată. Ești trăgătoare de ricșă, de te vaieți că alergi toată ziua prin oraș? Macini în cap gânduri care nu interesează pe nimeni.

- Ascultă, Didi! Am înțeles că citești din carcasa omului, dar politicos ar fi să ții pentru tine ceea ce afli.

- Eu nu vă înțeleg, omule! Nu ți-am citit gândurile din carcasă, am citit ce-ai scris mai sus. Ș-apoi, ce nu vrei să se știe nu gândi!

- Habar n-ai cum e să fii om! ii reproșez aberația rostită.

- Tocmai ți-am zis că nu vă înțeleg! Ești cam grea de cap. Și tu n-ai habar cum e să fii spiriduș! Dar gata! Ne jucăm, sau ce facem? Trece timpul! Uite, am văzut la fiordaliso ornamente din cercei mici; am căutat prin cutia ta cu vechituri și-am găsit cerceii ăștia, care și-au trăit perioada de glorie – sunt cam mari pentru mine, dar pentru bradul de Crăciun sunt buni. De la toartă până la vârf au 9 cm! Tu ai purtat metalicii aceștia? Nu contează! Mai ai acolo o inimioară cu dantelă, cu fundiță albă și o perlă mică, plus un mărțișor albastru: trifoi cu patru foi, pe undeva. Folosești doar un cercel, 'că nu-i timp de doi!

- Bine, șefa! Ce-ar fi să pocnești tu din degețele și să avem gata tot ce ne trebuie, la timp?

- Ha! Vrei sa trișezi! Te-am prins!

- M-ai prins! Bla-bla! Nici prin gând nu-mi trece! Dar de ce inima albastră? Ți se pare că am inimă albastră?

- E albastră pentru că era pe mănușile albastre pe care tu ți le-ai cumpărat! Poate aveai atunci!

- Bine! Bine! Biiiine! N-o scot la capăt cu tine. Na! Am pocnit eu din degete și-am făcut asta:

- Și ce te lauzi?! Ai lipit o inimă gata făcută, și un trifoi, ai pus ceva sclipici și o agățătoare. Maaare lucru, ce să-ți spun! Pentru așa ceva nu-ți trebuie talent, îți trebuie doar lipici și sclipici.

Mă strâmb la Didi, când cred că nu mă vede.

- Vezi să nu rămâi așa – îmi zice, fără sa privească spre mine, iar eu mă fac că ninge.

Am agățat ornamentul de-o crenguță de brad și ea privește către el. Spre seară, o văd cum împinge cubul din ceară cu bile și se cațără pe el, să fie mai aproape de ornament. Ii fac o poză.

- Acu’, ce stai?! o aud ciripind. Du-te și pune poza în albumul Adventului fotografic editia a II-a.

Noh! Să-mi mai fac de lucru cu spiridușii!

Pălărie din dantelă pentru păpușă

Aranjând lucrurile prin „camera de lucru” am dat de două bucățele de dantelă - așa de mititele încât mă gândeam că nu prea mai am ce face cu ele; le-am pus, totuși, lângă alte bucățele de material și după ceva timp mi-am amintit că la Provocări verzi - Save the dolls reborn una dintre temele anului 2013 (martie) este despre dantelă - și e ok să participăm cu câte teme vrem (din cele 11 prezentate acolo). Și atunci... pălărie de soare din dantelă să fie, pentru păpușa căreia îi lucrasem o umbrelă de soare.

N-am lucrat pălăria „ca la carte”, materialul fiind prea puțin. Am tăiat două dreptunghiuri: unul mai lat, pentru „calotă” și unul mai îngust pentru bor - am încrețit materialul pentru bor și l-am cusut de „calotă”, acoperind cu un paspoal roșu lucios cusătura (sclipiciul nu se vede in foto)..

Se potrivește și nu prea pălăria din dantelă la costumația păpușii, dar cred că ei, păpușii, i-a plăcut mult pentru că imediat ce i-am dat-o a plecat la Roma. Cică avea întâlnire în Piața Spaniei.

Habar n-am dacă s-a întâlnit cu cine voia să se întâlnească dar mi-a trimis o fotografie. I-am spus că ar fi fost mai interesant să se fi fotografiat pe „Treptele spaniole” dar - zice ea, păpușa - fotografului i-a fost mai comod acolo decât să-și care după el ditamai aparatul cu trepied. În fond - vorba ei, a păpușii - importantă e amintirea, mai puțin locul în care e făcută o poză.

Coşuleţul cu dantelă. Provocări verzi

Ce aş fi putut face cu o bucăţică de dantelă? O broşă? Nu ştiu să fac. O brăţară? Ştiu să fac dar… nu m-am gândit la timp. Aş fi lucrat tot atâta ca şi la coşuleţul pe care l-am imaginat pentru a doua - şi ultima - Provocări verzi - ianuarie 2019: dantela. Dar mai bine coşulet! Pun in el inelele “de jucărie” - cele fantezie, altfel spus.

L-am făcut din capacul unei sticle de suc - diametru capac 5,5 cm, înălţimea 3 cm. Un coşuleţ mititel, pentru că numai pentru atâta am avut o bucăţică de dantelă (desfăcută de la cine mai ştie ce?).

Cum la noi e foarte mult praf - din cauză de… nu ştiu ce, pentru că sunt destui pomi in zonă, dar e şi trafic destul de intens având in vedere minimarket-ul de la parter - am ales

să-i pun coşuleţului un clop, că doar n-o să şterg de praf inelele, zi de zi!

Asta-i tot ce am reuşit. Nu arată spectaculos, dar e drăgălaş coşuleţul garnisit cu mărgeluţe care imită perlele şi satin alb in interior. 
Temele lunii ianuarie 2019 Rux le prezintă pe canalul YT al Provocărilor verzi.