marți, 28 februarie 2017

Bătrânul şi motanul

La un text despre singurătate, Ella a amintit intr-un comentariu despre singurătatea oamenilor vârstnici… Cuvintele ei mi-au amintit o discuţie purtată de două persoane sub fereastra apartamentului nostru. Daaa, nu e politicos să tragi cu urechea la ce vorbesc alţii, dar nu părea a fi un secret. Am vrut să văd şi persoanele dar erau ascunse de tuia mândră care se înalţă in apropiere.

Poate că nu sunt exact toate cuvintele folosite de domnul in cauză dar ideea e aceeaşi şi m-au amuzat vorbele lui in aceeaşi măsură in care m-au şi întristat. Discutau despre ce mai fac şi despre alte “mărunţişuri” cotidiene. La un moment dat, unul dintre ei spune:
- Eu mi-am luat un motan. Toţi cei care veneau pe la mine voiau doar să fie ascultaţi, dar nu îi interesa cum îmi este mie. Alţii veneau doar pentru a-şi atinge un scop. Aşa că am luat un pisoi mic pe care l-am găsit in faţa blocului. Acum stau de vorbă cu el. El se urcă pe televizor şi comentez cu el despre ceea ce mă deranjează sau despre ceea ce-mi place. Uneori îmi răspunde printr-un miorlăit. Am început să înţeleg când îi place ceva, când nu-i place; ştiu când îmi spune că îi este foame, când vrea să îşi facă nevoile… Vine şi doarme lângă mine; ziua, uneori, se aşază in poala mea, se bucură când ajung acasă, adulmecă sacoşa şi se gudura pe lângă mine ţinându-şi coada ridicată.
De când am motănelul nu mă mai simt singur. Este cel mai sincer prieten pe care îl poate dori cineva.

Mi-ar fi plăcut să văd faţa interlocutorului care-l asculta pe bătrânelul care vorbea despre motan ca şi cum ar fi fost un prieten uman. Pe de-o parte era amuzant, dar pe de alta parte m-a intristat concluzia la care a ajuns acel domn vârstnic care spunea că toţi cei pe care îi credea prieteni erau doar oameni care veneau la el pentru că se plictiseau acasă, dar pe el nu îl invitau la ei.

Într-un fel, e tristă o astfel de situaţie, dar dacă trăim mult există posibilitatea să rămânem tot mai singuri cu fiecare an care trece. Cei care nu au avut copii sau care nu au nepoţi ajung să fie foarte singuri la un moment dat. Prietenii mor înaintea lor şi lasă un gol imens in viaţa “supravieţuitorului”. Bătrânelul de sub fereastra apartamentului nostru pare a fi găsit un prieten de nădejde.
Zisese că şi-ar fi dorit un câine, dar nu a luat unul deorece nu era sigur că i-ar fi putut oferi plimbările care erau obligatorii pentru că bolile pe care le are îl împiedică uneori să iasă din casă.

Ochi de apă. Reflexii in oglindă

Uităm că cercul apei şi al vieţii este acelaşi.
Jacques-Yves Cousteau (1910 - 1997)

Sursa foto: Turism de Aventura.
Dacă doreşti să participi, publică într-un articol pe blogul tău o imagine sau un clip pe care tocmai le-ai "văzut in oglinda ta“ (poate fi si cea retrovizoare) şi inscrie articolul la Reflexii in oglindă.

luni, 27 februarie 2017

Priveşte, gândeşte, învaţă. Citate favorite.

De la un singur lucru afli zece mii de lucruri. (Miyamoto Musashi)
Un poet scria odată că “in locul unde s-a născut un erou, munţii şi râurile sunt proaspete şi curate”. […]
Musashi îi spune însoţitorului său că pe unde au trecut n-a mai văzut un loc uimitor ca acesta. Tânărul îi spune că nu i se pare deosebit şi că peste tot există copaci.
- În primul rând, sunt foarte mulţi copaci in munţii aceştia. […] Asta înseamnă că nu au fost războaie, trupele inamice n-au ars şi n-au tăiat pădurile. Mai înseamnă că n-a fost nici foamete, de mult, de foarte mult timp. Câmpurile sunt verzi şi ovâzul a fost bine zdrobit sub tălpi pentru a-i întări rădăcinile şi a-l ajuta să crească frumos. Ascultă! Nu auzi sunetul roţilor de tors? Pare că vine de la toate casele. Şi n-ai observat că atunci când trec călători îmbrăcaţi bine, ţăranii nu-i privesc cu invidie? […] După cum vezi, multe fete tinere muncesc pe câmp. Asta înseamnă că regiunea este înstărită, că viaţa are un curs normal aici. Copiii cresc sănătoşi, oamenii sunt trataţi cu respectul cuvenit, iar tinerii şi tinerele nu aleargă după plăceri uşoare prin altă parte. E o dovadă sigură a faptului că seniorul de aici este bogat, că săbiile şi tunurile din arsenal sunt bine lustruite şi in bună stare.
- Dar eu nu văd nimic interesant in toate astea. Oricum, n-aţi venit aici ca să admiraţi peisajul. N-aveţi de gând să vă luptaţi cu samuraii din Casa Yagyu?
- Lupta nu e totul in Arta Războiului. Cei care gândesc astfel şi se mulţumesc doar să aibă mâncare şi un loc de dormit sunt doar nişte pierde vară. Pe un novice serios îl preocupă mai mult antrenarea minţii şi disciplinarea spiritului decât deprinderea artelor marţiale. El trebuie să înveţe tot felul de lucruri: geografie, irigaţii, să cunoască sistemele oamenilor, obiceiurile lor, modul in care se înţeleg cu seniorul. El vrea să ştie ce se petrece in interiorul castelului, nu numai in afara lui. Pe scurt, vrea să meargă peste tot şi să înveţe tot ce se poate învăţa.
(din romanul Musashi, de Eiji Yoshikawa, Ed. Nemira, Bucuresti, 1994, traducere: Angela Hondru)

Postare înscrisă in jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte, la un moment dat.

vineri, 24 februarie 2017

Vrei să fii iubit? Veseleşte-te!

O cere Dragobete, nu eu!

Vrei să fii iubit? Veseleşte-te!    Dacă nu… dai nas in nas cu Dragobetele supărat!
Tradiţia spune că cine plânge in această zi va plânge tot anul. Dacă râdem cu lacrimi cred că e de bine.

La prietena-japoneza sunt amintite “focurile purificatoare” şi sunt câteva fotografii cu focul de la răscruce.
Duminică, 26 februarie, a fost “Lăsatul secului de brânză”, iar din 27 februarie a început Postul Paştelui. In Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (Duminica iertării), in vechile tradiţii exista şi cea a focului purificator (focul fiind un simbol al purificării şi primenirii) – tinerii aprind focuri uriaşe pentru alungarea duhurilor rele. 


Parfumul literelor. Poveste parfumată

Florile sunt cuvintele frumoase şi hieroglifele naturii, 
prin care aceasta ne arată cât de mult ne iubeşte
(Goethe)

Pe fereastra deschisă pătrundea ca o adiere parfumul arbuştilor de mirt care formau o adevărată pădurice în jurul clădirii unde era găzduită echipa de arheologi.
Băieţelul, abia cu un cap mai înalt decât biroul impozant lucrat din lemn de chiparos, se străduia să-şi sprijine coatele pe tăblie, privindu-şi insistent tatăl preocupat să calculeze el ştia ce. Când privirile li s-au întâlnit copilul a înţeles că acum îşi poate întrerupe tatăl din lucru
- Tati, literele au miros? întrebă el.
- N-au miros, dragule – zâmbeşte bărbatul. Cum de ţi-a venit ideea aceasta?
- Mi-a zis un pui de şarpe că literele au parfum de plante.
Tatăl zâmbeşte cu indulgenţă, privindu-şi cu dragoste băieţelul in vârsta de şase ani pe care îl lua cu el pretutindeni. De când sosiseră in Egipt micuţul devenise foarte curios cu privire la aproape orice.
- Un pui de şarpe!? Îşi arcuieşte sprâncenele a mirare, insistând din priviri că ar vrea adevărul. Unde ai văzut tu un pui de şarpe?
- Pe o piatră din deşert. Mă plicitiseam şi m-am gândit că ar fi frumos să găsesc pe cineva care să se joace cu mine.

joi, 23 februarie 2017

Să nu fii singur

Uneori, singurătatea e mai bună decât să trăieşti într-un anumit fel, constrâns de alte persoane. Singurătatea in doi este, poate, cea mai rea formă de singurătate…
Singurătatea poate fi şi utilă, pentru că singur fiind ai timp să te echilibrezi după o perioadă mai dificilă. Sunt oameni care aleg, regulat, să se retragă, singuri, într-un loc izolat şi… doar stau,  contemplă natura, citesc… După un timp petrecut numai cu noi, in solitudine, putem relua cursul vieţii cu forţe noi.
Singurătate nu înseamnă neapărat lipsa unui partener de viaţă, ci şi lipsa prietenilor, lipsa unui anturaj, cât de restrâns ar fi acesta. Uneori poţi fi singur şi in mulţime, între prieteni, in cuplu… Aceasta e singurătatea interioară, care poate fi un prieten de nădejde, pentru un timp, dar şi cel mai mare duşman.

miercuri, 22 februarie 2017

Egalitatea între sexe şi căratul sacoşei

Poate că nu e frumos să zic şi-atunci nu zic, scriu.
Nu e prima dată când dau de conceptul ”egalitate între sexe” (cum aiurea se exprimă cei mai mulţi) înţeles complet greşit din neştiinţă sau din rea voinţă –  înclin spre neştiinţă.
Aceasta este excepţia!
Citeam pe FB, ca avanpremiera la un articol de pe un blog (nu pun link pentru că nu vreau să arăt, specific, spre cineva cu degetul): Femeia vrea egalitate atunci când îi convine; Femeia vrea egalitate, dar se supără când bărbatul o lasă să care sacoşa. Dacă a căra o sacoşă grea înseamnă egalitate, când femeia are lângă ea un bărbat care o poate face (unii nu pot, pentru că au diverse probleme), eu nu ştiu ce să mai zic, dar încerc să scriu ceva...

Unii consideră că e de bonton să critice femeile care preferă să aibă lângă ele un bărbat manierat, un bărbat care să taie lemne, să repare chiuveta, un bărbat care să le ajute când au de dus greutăţi – la propriu şi la figurat. A fi manierat, a-ţi ajuta semenii (semenele in acest caz) nu înseamnă că nu vrei egalitate de gen, dar genul nu se refera la sex. Sexu-i sex si genu-i gen. Nu eşti mai puţin feministă dacă rogi un bărbat să repare chiuveta – femeile care se pricep repară singure.

Egalitate de şanse şi tratament, egalitate de gen, înseamnă, între altele, că femeia care are forţă fizică să fie angajată ca tăietor de lemne, alături de tăietorii de lemne bărbaţi şi să aibă un salariul egal cu cel al bărbaţilor. In aceeaşi categorie intră şi ideea ca femeile să evolueze in competiţiile de lupte greco-romane, box, arte marţiale, ca halterofile - nu (încă) împotriva bărbaţilor pentru că nu sunt multe cele care ar birui un bărbat in astfel de competiţii, dar ca pilot de Formula Unu, de exemplu, poate concura femeia alături de bărbaţi fără probleme, sau in cursele de raliu. Repet: femeia care poate, femeia care vrea. Chiar şi tăietoarea de lemne s-ar simţi super fain dacă bărbatul de lângă ea i-ar căra sacoşa de la piaţă, sacoşă plină cu alimente pe care le vor consuma împreună. Şi s-ar simţi foarte fain, respectată, şi femeia pilot de curse dacă bărbatul i-ar deschide portiera taxiului.

Feminismul nu înseamnă să nu îi faci unei femei complimente, să nu-i oferi mâna la coborârea din autobuz, să nu-i oferi locul într-un mijloc de transport aglomerat şi altele de genul acesta. Dacă faci asta nu o tratezi “egal” ci e ca şi cum a-i face femeia invizibilă. Această greşit înţeleasă egalitate între sexe” a condus până şi la sfaturi stupide prin reviste cu pagini lucioase: cum să agăţi un bărbat” – şi ţi-o spune vreo anonimă ca şi cum ai fi cea mai jalnică fiinţă dacă nu agăţi un bărbat şi n-ai cu el o aventură de-o noapte pentru că – nu-i aşa? – femeile şi bărbaţii au drepturi egale. A face sex cu un necunoscut, a-l agăţa in bar nu sunt tocmai drepturi (dar nici nu mai sunt omorâte cu pietre cele care fac asta - e un drept câştigat, pentru ca înainte vreme aveau acest drept doar prostituatele).
Feminismul urmăreşte promovarea femeii in societate prin extinderea rolului şi drepturilor sale.

Ca să n-o mai lungesc: egalitatea de gen n-are nicio legatură cu deschisul portierei, căratul sacoşei, bătutul covoarelor etc.. Egalitate de gen nu însemnă renunţarea la feminitate. 

Mereu altfel intr-o zi ca oricare alta. Miercurea fara cuvinte

Poarta Ecaterina, poarta a vechii cetati Brasov

marți, 21 februarie 2017

Ştirile false. Informare versus dezinformare

In contexte anumite dezinformare poate fi tradus şi ca manipulare.
Atunci când permitem creierului să-şi îndeplinească una dintre funcţiile sale, gândirea, e uşor de făcut distincţia între poveştile false şi cele adevărate pe care le citim prin ziare sau pe aiurea. Totuşi, pentru ca această distincţie să poată fi făcută creierul trebuie încărcat cu informaţie.
Ştirile false pot fi despre orice: viaţa celebrităţilor, faptele / obiceiurile unor oameni / comunităţi, medicamente, ştiinţă, cataclisme şi calamităţi etc., inclusiv la istoria veche sau recentă.

Informaţiile false (sau trunchiate, scoase din context) devin un fenomen din ce in ce mai comun, ceea ce nu mi se pare deloc bine. O altă parte rea este şi aceea a cazurilor sociale false. Atunci când afli de un caz social nu-ţi prea vine sa verifici pentru că nu-ţi vine a crede că cineva se apucă să mintă, uneori numai pentru a obţine multe… “like-uri”.

stiri de senzatie, stiri soc
La televizor, dar mai ales in mediul online, informaţiile etichetate SCANDALOS sau INCREDIBIL sau ŞOC! (scrise cu majuscule şi culori stridente) nici măcar nu mă interesează să le ascult / citesc.
Când mai stăteam la TV, pe unele canale mai ziceau – sau scriau: “rămâneţi cu noi pentru informaţii despre SPECTACULOASA…” Pentru a verifica faptul că nu mă înşel, şi că e ţeapă menită să mă ţină pe acel canal pentru rating, rămâneam – până la final de emisiune nu mai aminteau nimic despre “promisiune” – dar m-ar determina să stau dacă aş fi vreo hămesită de ştiri SENZAŢIONALE. Desigur, se puteau apăra că nu in acea emisiune mi-ar fi revelat senzaţionalul, ci in una dintre emisiunile aflate in grilă, dar nu neapărat in ziua respectivă.

Sunt multe siteuri pe care le evit acum – le-am accesat pentru a le “cunoaşte”. Nu cred, de exemplu, in ştirile / informaţiile despre un stat, oricare ar fi acela, (sau referitoare la) scrise pe siteuri cu tenta clar naţionalistă.

Înainte vreme, când ziarele erau doar in format tipărit, ştiri de genul O femeie a născut un extraterestru apăreau doar in tabloide despre care toată lumea ştia că au in cuprins doar aberaţii sau apăreau in reviste de profil – cumpărându-le numai cine era interesat direct de aşa ceva. Azi… aflăm de pe net că un bebe ce urma să vină pe lume prin cezariană strânge in pumnu-i mic mâna medicului… Şi mulţi cred, pentru că informaţia apare pe un site considerat serios! Li se pare EXTRAORDINAR!

Metode de păcălire a cititorilor

Online, sub umbrela satirei, pamfletului etc. multe siteuri difuzează fel de fel, pe care mulţi le iau drept bune şi le distribuie mai departe. Proprietarii acestor siteuri au grijă să se “adăpostească de procese”, explicând ce fel de siteuri sunt. De exemplu, in pagina “Despre noi” putem afla că pe site sunt scrise istorii inventate menite să ironizeze situaţii, politicieni etc. Acesti oameni sunt cinstiţi şi îţi spun că ştirile sunt inventate. Alte site-uri, însă, n-o fac, ci pur şi simplu inventează. Cine stă să întrebe o mare personalitate, de exemplu, dacă e adevărat că a declarat… nu ştiu ce despre preferinţele sexuale? Vedetele, in general, sunt conştiente că multe prostii sunt puse în cârca lor dar nu prea au cum să oprească aceste aberaţii, mai ales că multe apar in “reviste” obscure de care aud numai o parte dintre cei disperaţi dupa senzaţional şi bârfe. Alte siteuri de bârfe ascund bine indicaţiile care te-ar putea edifica asupra naturii ştirilor / informaţiilor – dar in caz de ceva se pot apăra uşor împotriva reclamaţiilor. Mai sunt şi siturile ai căror proprietari sunt pur şi simplu nesimţiţi: au un titlu care suscită interesul şi când accesezi pagina pentru a citi îţi dai seama că ai fost păcălit. De exemplu: Icsulescu a fost condus pe ultimul drum. Faci ochii mari! Numele de familie este al unui actor foarte cunoscut, sa zicem – accesezi şi afli că, de fapt, omul şi-a condus bunicul pe ultimul drum, cu vreo săptămână in urmă.
Alte siteuri te asaltează cu “ştire şoc”şi “satiră” scrise pe fiecare pagină şi apoi citeşti: Vă rugăm să reţineţi că acest site este pentru amuzament şi satiră e un fel de evitare a responsabilităţii pe principiul “răspund de ceea ce scriu dar nu răspund de ceea ce înţelegi” şi stai să te întrebi: sunt ştiri şoc sau pamflete? Sunt parţial pamflet şi parţial adevărate? Care parte e pamflet şi care e informaţia adevărată?
Siteruile serioase nu au nevoie de asa ceva, de aşa-numitul disclaimer – o declaraţie menită să înlăture răspunderea in cazul in care cineva înţelege greşit cele scrise pe undeva.
Un site cu pamflete este amuzant dar este discutabil să oferi oamenilor ştiri-pamflet pe teme serioase pentru că mulţi sunt neatenţi la specificul siteului, la diferite “informari despre site” şi pot lua de bun ceea ce citesc.

Multe fiţuici cu trafic mare scriu bârfe despre unii şi alţii şi unii le citesc cu pasiune şi le iau de bune fără a le da prin minte că ar putea fi fals, exagerat tot ce citesc. In alte cazuri, adevărul e împletit cu ficţiunea şi poţi fi păcălit să crezi că totul e adevărat.

Titlurile articolelor 

Să zicem că citesti un titlu de genul Preşedintele a suferit un atac de cord - e plauzibil şi e o ştire de interes; accesezi siteul şi constaţi că e vorba despre preşedintele vreunei corporaţii de care n-ai auzit (ai mărit traficul siteului). Dacă, însă, vezi un titlu de genul Un copil in vârstă de 9 ani a descoperit, întâmplător, leacul pentru cancer ar fi bine să renunţi să mai accesezi articolul – pierzi timpul degeaba pentru că eşti asaltat de reclame care-ţi ţopăie pe ecran şi un minut până reuşeşti să citeşti textul. Pe mulţi nu-i interesează cât e de adevarat ceea ce scriu, ci doar traficul care, cu cât e mai mare cu atât le aduce mai multe reclame, deci bani.

Semne că un site / ziar etc. nu e serios

multe stiri false in mediul online
Pe siteurile care urmăresc, in principal doar trafic mare găseşti multe articole despre sex şi celebrităţi (dacă e o publicaţie generalistă nu prea au sens astfel de informaţii in cantitate mare); fotografii cu oameni care au diferite părţi ale corpului supradimensionate; texte despre cum femeile ar avea nevoie de mai multă muncă acasă pentru a evita creşterea in greutate dacă sunt casnice; informaţii despre de ce să crezi in dragostemărturii ale cititorilor despre sexul oral; cum să scazi colesterolul mâncâd zilnic o ciocolată şi altele asemenea. Dacă se anunţă, cu titluri de-o şchioapă, sfârşitul lumii la data x sau despre ziua in care a început al treile război mondial poţi fi sigur că totul e o vrăjeală.

Alte trucuri se refera la adrese (URL) asemănătoare cu ale unor siteuri de incredere. De exemplu: “nbc” apare in adresa unui site la modul “nbc-stiri-adevarate” sau se foloseşte o denumire care imită denumirea unui site de incredere: “tribuna” (inventez o denumire) va apărea ca “trribuna”.

Un alt semnal de alarmă poate fi faptul că in articol se face referire la un studiu, dar nu scrie cine a făcut studiul, când şi unde l-a făcut. Acel studiu nu există, cel mai probabil, dar dă textului o tentă de autenticitate (e posibil ca autorul doar să fi neglijat aspectul, dar dacă in mai multe texte descoperi aceeaşi omisiune…).
In alte cazuri există un sondaj de opinie cu privire la ceva de interes general. Trebuie avut in vedere câţi oameni au fost intervievaţi şi cam cine sunt aceştia… Ceea ce, desigur, e imposibil de verificat din faţa monitorului dar aceste sondaje urmăresc să dovedească ceva anume, deci se presupune că au fost chestionaţi (dacă au fost )in principal cei despre care se ştie că au exact opinia pe care o doresc cei care efectuează sondajul – altfel spus, in cazul articolelor care au la bază un sondaj ar trebui să fim circumspecţi.

Oamenii sunt foarte interesaţi de diferite dezastre ecologice, despre boli incurabile pentru care se caută leac ş.a.m.d. şi pe această temă sunt o mulţime de informaţii stupide. Ar fi ideal să poată fi vindecate toate formele de cancer, boala Parkinson, Alzheimer etc., dar… Pe această temă sunt o mulţime de ştiri false: fie că s-a găsit nu ştiu ce leac minune (pentru a-l afla trebuie să accesezi pagina cutare sau chiar să faci un cont pentru a avea acces la informaţie), fie sunt exagerate diferitele epidemii. La ora actuală e vehiculată ideea că tot mai multe boli sunt inventate şi leacul îl deţin numai anumite companii farmaceutice. Desigur, nu toate bolile identificate in ultimii 20 de ani sunt inventate, dar e nevoie şi de discernamant, pentru a nu ne umple organismul cu pilule. Dacă dai de un site unde scrie că multe boli incurabile au fost vindecate treci prin filtrul gândirii ceea ce afli – şi caută şi alte surse înainte de a te avanta, mai ales dacă citeşti despre leacuri de genul “creier de maimuţă fiert” sau “mănâci o banană pe zi şi te-ai vindecat de…”. Poate că exista ceva adevăr in anumite “reţete” dar cele mai multe sunt exagerate şi date ca autentice.

Despre cum guvernele ne urmăresc fiecare mişcare doar amintesc. E o realitate că oraşele sunt împânzite cu sisteme de supraveghere, că se încearcă obţinerea urmăririi computerelor, că aparatele din unele aeroporturi ne scaneaza, practic, trupurile dar… nu trebuie să intrăm in panică şi să cumpărăm fel şi fel de aparate care ne pot apăra de spionii guvernamentali. Multe siteuri obţin trafic publicând fel şi fel de istorii menite să activeze frica. Din acest motiv ar trebui să ne folosim creierul, nu sentimentele (frica e un sentiment extraordinar de puternic).

Cum te aperi de ştirile false?

Cam greu, dacă nu eşti dispus să verifici din mai multe surse informaţia găsită undeva – de preferinţă pe siteuri care se bucură de o bună reputaţie; dacă ştirea (considerată importantă, de interes general) se regăseşte şi acolo e semn că este reală. Dar! Dacă găseşti acolo informaţia şi sursa pe care o menţionează este tocmai siteul de pe care vii… renunţă să crezi.
Dacă faci asta de câteva ori cu cele găsite pe un site anume şi de fiecare dată constaţi că ştirea e trunchiată, textul scos din context sau e pur şi simplu o invenţie e bine să renunţi la a mai accesa acel site. In unele cazuri, ediţia online a unui cotidian, de exemplu, conţine informaţii care nu apar şi in ediţia tipărită… Uneori, când crezi că citeşti o informaţie publicată in ziarul X, de un jurnalist, dacă eşti atent constaţi că, de fapt, citeşti ceva publicat de un blogger care scrie pentru acel ziar – nimic rău, dacă informaţiile sunt reale, dar dacă nu…. nefiind jurnalist nu e obligat, practic, să respecte codul deontologic al jurnalistului etc.

Verficare fotografii şi videoclipuri

Fotografie trucata
Fotografiile pot fi verificate relativ uşor: clic dreapta pe poză – “caută pe Google imaginea” şi se deschide “lista” textelor unde apare poza respectiva (dacă nu apare s-ar putea să fie reală). Aşa că de vezi o mulţime de oameni înghesuiţi pe o barcă şi ţi se spune că sunt piraţi naufragiaţi surprinşi de paza de coasta s-ar putea să afli că sunt, de fapt, nişte braconieri şi poza apare prima dată in urmă cu vreo 10 ani.
Pentru verificare poţi să descarci poza pe computer şi apoi s-o încarci – ca exemple - pe Google Imagini sau copiezi adresa fotografiei (sau o incarci de pe computer) pe TinEye: https://www.tineye.com/
Google Maps, Google Earth și Google Street View ne pot ajuta să descoperim dacă o fotografie este făcută chiar in locul in care se scrie că este facută, dar pentru asta e necesar să studiem fotografia pentru a descoperi indicii care să o plaseze intr-un anume loc.
In cazul filmuleţelor poţi verifica pe anumite siteuri, cum ar fi cel realizat de Amnesty International cu ajutorul YouTube pentru verificare URL (dacă un videoclip a fost postat cu altă ocazie programul îl va găsi):
Dezavantaj: dacă s-a făcut o cât de mică modificare nu mai găseşti originalul pentru că legătura dintre versiuni se pierde.
***
Facebook este o altă sursă pentru fel şi fel de informaţii şi ştiri aiuristice şi locul unde aceste bazaconii se propagă uluitor de repede şi din cauza faptului că cei mai mulţi citesc doar titlul unui articol şi distribuie, fără să îi intereseze dacă sub titlu este exact ceea ce se aşteaptă să fie, dacă ştirea e reală sau ba. Administratorii acestei reţele se străduiesc să diminueze acest fenomen de propagare al ştirilor false dar succesul lor depinde, in mare măsură, de utilizatori.

In general, ştirile false sunt menite să atragă cititori pe un site sau altul, dar ceea ce e grav este că multe chiar vor să te facă să crezi istoriile prezentate şi astfel să îţi schimbe anumite opţiuni, credinţe etc..

Un fel de concluzie, parafrazând pe nu-ştiu-cine: nu mă sperie ce văd la televizor şi citesc prin ziare, mă sperie ceea ce nu văd şi ceea ce nu citesc.

Nu e amuzant să punem sub semnul îndoielii cam tot ceea ce citim dar cred că e un lucru inteligent.
Suntem şi consumatori de ştiri; la noi este puterea de a îmbogăţi pe cei mincinoşi sau de a-i scoate de pe piaţă.

luni, 20 februarie 2017

Nimic nou sub soare. Citate favorite

Una dintre pricinile pentru care găsim atât de puţini oameni care să pară chibzuiţi şi plăcuţi in conversaţie este că nu există aproape nimeni care să nu se gândească mai mult la ceea ce vrea el să spună decât să răspundă precis la ce i se spune. Cei mai capabili şi cei mai amabili se mulţumesc doar să arate o mină atentă, in vreme ce in ochii şi in mintea lor se citeşte o indiferenţă faţă de ceea ce li se spune şi o anumită grabă de a se întoarce la ce vor să spună ei, in vreme ce se vede in ochii şi in mintea lor o înstrăinare faţă de ceea ce li se spune, si că ard de nerăbdare să se întoarcă la ce vor să spună ei, când de fapt ar trebui să vadă că este greşit de a încerca să le placi altora sau să-i convingi, căutând atât de stăruitor să-ţi placi ţie însuţi, şi că a asculta cum se cuvine şi a răspunde bine este una din cele mai depline desăvârşiri la care poţi ajunge in conversaţie.
(Maxime şi reflecţii, La Rochefoucauld, Ed. Minerva, Biblioteca pentru toţi, Bucureşti, 1972)

Postare înscrisă in jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte, la un moment dat.

joi, 16 februarie 2017

In sinea ei murea de râs

Ideea textului mi-a venit de la o frază pe care Suzana a scris-o într-un comentariu şi care a declanşat o amintire.

Am cunoscut-o pe I. când aveam vreo douăzeci şi ceva de ani (azi nu mai ştiu de ea) – era mai mică decât mine cu un an şi pe măsura ce-au trecut anii a devenit mai mică decât mine cu cinci ani. Da, îşi ascundea vârsta. Nimic ciudat, treaba ei! Ei! Fata aceasta nu se manifesta când râdea! Când eram in grup, noi râdeam cu lacrimi uneori, ţinându-ne de burta de la atâta râs, ea avea chipul împietrit, cu un zâmbet lung întipărit… De fapt, buzele formau un fel de linie dreaptă pe chipul ei şi erau tare strânse pe dinţi, dar tenul rămânea întins – pielea, la colţul ochilor nu se încreţea, nici pe obraji nu se accentua prea tare vreo cută. Şi aveam senzaţia că nici nu clipeşte! Dar se auzea dinspre ea un fel de chiţăială, de geamăt, şi îi vedeam umerii zguduindu-se. Imposibil să traduc sunetele in litere! Buzele-i erau atât de strânse încât aproape că mă durea faţa când o priveam, iar ochii îi erau larg deschişi, ca şi cum se holba. Era imposibl să mă abţin să râd când o priveam; imposibil le era şi celorlalţi! Şi, fără să vrem, ajungeam să râdem de expresia ei…

Fata avea dantură frumoasă, nu-i mirosea gura, nu-i atârna limba… şi nu înţelegeam de ce nu se manifestă! M-am gândit la fel şi fel de cauze – inclusiv că ar avea operaţii estetice care ar putea plesni de la râs! Într-o zi, când eram singure - şi eu râdeam ca proasta sub privirea ei, iar ea, cu zâmbetul ca o linie, tremura pe scaunul din faţa mea - am întrebat-o de ce nu râde.
- Râsul face riduri – mi-a spus, cât se poate de serioasă.
De uimire n-am putut nici măcar să zâmbesc dar ridicând sprâncenele cât a permis pielea mi s-au accentuat ridurile de pe frunte…

miercuri, 15 februarie 2017

Despre una-alta. Miercurea fara cuvinte

Pisica de oras
Ce vede nu-i place.
Fântână arteziană anemică
Baltă după "marea asfaltare"
Ridicare auto abandonat
incendiu la gropa de gunoi
De ce îi zice groapă de gunoi când e munte?
Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte! Jocul pornit de Carmen şi continuat de Călin. Sunt invitaţi în joc toţi cei care doresc. “Regulamentul” e scris pe blogul lui Călin.
Sursa foto pisica: Brasov, orasul sufletului meu
HAPPY WW!

marți, 14 februarie 2017

Să iubiţi! Să fiţi iubiţi!

Dragostea îşi va găsi o cale pe cărările unde lupilor le este teamă să vâneze.

Vă doresc să iubiţi şi să fiţi iubiţi!
Ziua minunat să o petreceţi alături de cei dragi!

Happy Valentine’s Day!  

Zăpadă nouă

De fapt, zăpada nouă e deja veche… Până am reuşit să postez pozele zăpada s-a cam dus…
Într-o noapte, a început din nou să ningă…

luni, 13 februarie 2017

Atribuţiile Preşedintelui şi atribuţiile Guvernului

Zic unii că unul a împărţit ţara in două. Nu înţeleg de unde au scos-o pentru că la fel de bine s-ar putea zice că alţii au împărţit ţara in două. Oh! Desigur! Aceşti alţii au câştigat alegerile şi au majoritate (prin alianţe) in Parlament. Corect, dar faptul nu permite ca membrii guvernului – numiţi din rândurile partidului câştigator (oricare ar fi acesta) şi aliaţii săi – să adopte legi in detrimentul majorităţii cetăţenilor (fie că aceşti cetăţeni au votat pro sau contra lor). In momentul in care au ajuns la putere trebuie să guverneze in folosul tuturor, nu doar pentru cei care le-au dat votul in interes propriu.
***
Preşedintele e cel care face legi? Nu. Preşedintele le promulgă, dacă le consideră utile şi constituţionale; le poate trimite înapoi la parlamentari dacă le găseşte hibe (dar numai o dată poate face asta cu o lege (dacă parlamentarii o analizeaza” şi nu schimbă nimic, considerând că e in regulă cum vor ei  şi o trimit înapoi preşedintelui, acesta mai poate doar să o trimită la Curtea Constituţională pentru a o ”verifica” experţii in drept constituţional. Ar mai putea să ceară avocatului poporului să se sesizeze... Dar dacă toţi aceştia vor zice că legea e ok – chiar dacă nu e (s-ar putea întâmpla, pentru că judecătorii Curţii sunt numiţi de diferitele formaţiuni politice – un alt fapt care nu e tocmai logic când se doreşte neamestecul unora in treburile altora) – preşedintele nu mai are vreo putere şi trebuie să promulge legea.
Preşedintele e cel de care depinde mărirea salariilor? Nu. Preşedintele nu are vreo putere in acest domeniu, aşa cum nu are in multe alte domenii.

De ce nu se iese in stradă şi pentru…?

De câte ori există câte o manifestaţie in stradă, făcută de oameni nemultumiţi de una sau alta cu privire la activitatea politicienilor, in general, vin unii şi încep cu întrebările – şi jignirile, cel mai adesea. Aşa s-a întâmplat şi de data aceasta, când oamenii şi-au exprimat nemulţumirea împotriva corupţiei şi corupţilor, in special. Au apărut întrebările ca ciupercile după ploaie:

De ce nu se iese in stradă impotriva tăierilor ilegale de păduri?

S-a ieşit, la un moment dat, şi se va mai ieşi, probabil; s-au rezolvat unele chestiuni dar… cine poate urmări tot ceea ce se întâmplă?! Există legi care reglementeaza tăierile de arbori şi legi prin care pot fi traşi la răspundere cei care taie ilegal însă cum pot oamenii determina pe cei cu atribuţii in materie să aplice legea? În cazul tăierilor de păduri – şi nu numai – există şi multe nuanţe. In cazul corupţiei nu.

De ce nu se iese in stradă împotriva închiderii spitalelor?

S-a ieşit in stradă, la momentul respectiv. La închiderea unor spitale s-a renunţat, altele au fost redeschise sub presiunea străzii.Unele sunt închise pentru a fi mutate sau pentru că nu există dotări, iar bolnavii sunt îndrumaţi spre unele spitale private care au contracte de colaborare cu statul (cu spitalele municipale, de exemplu). Totuşi, un semn de întrebare rămâne: de ce se închid spitalele municipale oriunde se ridică spitale private? Ar fi, însă, absurd, să ne impotrivim existenţei spitalelor private.

In numele prinţesei moarte. Citate favorite

In numele prinţesei moarte este un roman in care autoarea, Kenizé Mourad, împleteşte fantezia cu faptele istorice şi biografia familiei, acoperind 30 de ani de istorie - aşa cum şi-o amintesc cei care au trăit-o.

Pentru Citate favorite, un joc coproducţie Ella-Zina, am ales fragmentul de mai jos. In joc intră toţi cei care citesc şi vor să împărtăşească ce le place, ce le atrage atenţia in cărţile care le trec prin mâini.
***
Se afla faţă in faţă cu Sfinxul, care îi spune o ultimă ghicitoare: “Ce este mai bine, să fii mort într-o lume vie sau să trăieşti într-o lume moartă?” Selma, fascinată de faţa împietrită a acestuia, încearcă să-şi adune gândurile, dar nu reuşeşte decât să se liniştească şi mai mult.

Selma se trezeşte lac de sudoare. Întrebarea Sfinxului îi răsună încă in urechi. A fost sau nu un vis? Sau este un vis care conţine un mesaj de la zei, aşa cum era considerat in antichitate?

Şi deodată îşi aminteşte de ultima propoziţie a lui rani Saida, căreia i s-a destăinuit înainte să părăsească Badalpurul: “Fericirea înseamnă să iubeşti, e mai important decât să fii iubit”. N-a înţeles prea bine aceste vorbe, ea care, încă din tinereţe, a suferit din cauza faptului că a iubit fără să fie iubită. Indiferenţa soţului ei devenise oarecum suportabilă, dar acum, eşecul din Badalpur… A sperat să îmbunătăţească viaţa ţăranilor şi a fost respinsă.
- Dar ce v-aţi imaginat? o întreabă rani Saida. Şi noi, Amir şi cu mine, suntem doar nişte străini pentru ei şi acest fapt nu s-ar schimba nici dacă ne-am părăsi palatele pentru a trăi printre ei. Ei ar considera acest act o comedie, o jignire. Chiar dacă am pierde totul, trecutul nostru nu poate fi şters cu buretele. Ei vor fi in continuare neîncrezători şi pe bună dreptate. Vedeţi, copila mea, e un lux să vrei să modifici modul de viaţă. Dumneavoastră sunteţi o prinţesa chiar dacă rămâneţi fără avere, iar un ţăran care ajunge să facă bani rămâne in continuare tot un nenorocit. Oamenii ştiu asta şi de aceea ne urăsc; singurul mod de a elimina aceste diferenţe este acela de a ne omorî pe toţi.
(In numele prinţesei moarte, Editura Nemira, Bucuresti, 1992, p. 242; traducere Brigite Hristea)

sâmbătă, 11 februarie 2017

Cu barca. Reflexii in oglindă


Lacul Phewa, Pokhara, Nepal

In Pokhara, oras situat la cca. 200 km de Kathmandu, Nepal, se afla Lacul Phewa (Phewa Tal sau Fewa Lake), al doilea mare lac din stat si un punct turistic important. In zilele senine oglinda lacului reflecta muntii Machapuchare si Annapurna. Tarmul de sud-vest este abrupt si acoperit de padure deasa; vegetatia luxurianta confera lacului culoarea smaraldului. Plimbarea cu barcile viu colorate (doongas) face parte din distractia locului. Se pot face scufundari, se poate inota si pescui.

joi, 9 februarie 2017

Proteste impotriva unui sistem politic sau impotriva unor politicieni?

Cu ocazia protestelor din România, Gaspard Koenig a publicat in Les Echos (primul cotidian financiar francez, editat la Paris din 1908) un articol elogios cu titlul Lecţia anticorupţie a cetăţenilor români.
In primul rând, cetăţenii aşteaptă de la reprezentanţii lor să fie ireproşabili. Trecând de la o extremă la alta, România s-a dotat în ultimii ani cu legi anticorupţie dintre cele mai stricte din lume. Pentru un om politic, a-şi angaja un membru al familiei este pasibil cu o pedeapsă de până la 5 ani închisoare. François Fillon, când şi-a prezentat scuzele francezilor după ce s-a aflat că şi-a angajat soţia pe post de ataşat parlamentar, a recunoscut şi el că ce era acceptabil ieri, nu mai este azi. A te juca cu banul public, este de neiertat, atât în România cât şi în Franţa. De acum încolo, conţinutul mesajului politic contează mai puţin decât probitatea emisarului. […]

Uriaşa mulţime care a invadat Bucureştiul se va dizolva probabil deîndată ce-şi va obţine definitiv victoria. Tinerii nu merg să voteze – mai puţin de o treime dintre ei au mers la urne la ultimele alegeri – dar coboară în stradă ca să manifesteze. Acest lucru nu trebuie privit ca o contradicţie, ci drept oglindirea unei evoluţii a democraţiei în care populaţia se autosesizează punctual cu câte un subiect unificator - spune Gaspard Koenig.
(sursa: http://www.rfi.ro/special-paris-92955-romania-ne-aratat-caile-democratiei-gaspard-koenig-les-echos)

Gaspard Koenig s-a născut in anul 1982, in Franţa, şi e fiul lui Jean-Louis Hue, fost redactor şef la Magazine littéraire şi al criticului literar Anne-Marie Koenig. Primul său roman a fost selecţionat pentru Premiul Goncourt. La ora actuală conduce “laboratorul de idei” liberal GenerationLibre.

Un laborator de idei (think tank) este, in general, o organizaţie de drept privat, independentă de stat şi de orice altă structură de putere, in principal non-profit, din care fac parte experţi din domenii diverse. Activitatea principală a unui astfel de laborator e aceea de a efectua diferite studii şi de a dezvolta propuneri mai ales in domeniul politicilor publice şi economiei.

Proteste impotriva clasei politice

Protestatarii de azi ar trebui sa nu îşi dorescă schimbarea guvernului, practic, ci a clasei politice româneşti in general, clasă politică formată, parcă, din oameni din ce in ce mai puţin cinstiţi şi din ce in ce mai disperaţi de a-şi păstra sau câştiga privilegii in detrimentul unui întreg popor. In România nu mai contează doctrina politică pentru că toţi politicienii – şi nu doar ei – par a avea o singură doctrină: cea a corupţiei.

Multe legi dintre muuuultele pe care le avem sunt in favoarea lor: cine e ministru poate fi – in acelaşi timp – membru in Parlament (ceea ce, practic, o amestecare a lucrurilor şi-o să iasă ceva cam cum a făcut unul la un moment dat: ca Parlamentar sunt contra, dar ca prim ministru sunt pro). Guvernul are o funcţie executivă, Parlamentul una legislativă – cele două “puteri in stat” nu cred că ar trebui să se amestece.

Avem o lege care nu mai impune pragul de 51% prezenţă la vot pentru validarea alegerilor electorale – s-a schimbat in rău prin 2013-2014 (nu mai ştiu) pentru că beneficiază politicienilor.

Nu avem posibilitatea de a retrage mandatul unui parlamentar care promite una in campania electorală şi când ajunge la Bucureşti se mulţumeste să mănâce bine la preţ redus, să-şi cheltuiască (sau economisească) indemnizaţia de parlamentar, să doarmă la şedinţe sau să nu se deranjeze să fie prezent, şi peste toate mai e şi arogant.

Nu există, cu adevărat, o lege cu privire la răspunderea magistraţilor; nu se deranjează nimeni să recupereze de la condamnaţi prejudiciile aduse statului ş.a.m.d.

Nimic nu pare să mai funcţioneze in statul acesta, la nivel de instituţii ale statului! Corupţia nu poate fi eradicată, dar trebuie diminuată la acel nivel la care nu mai poate dăuna într-o măsură atât de mare.

Având in vedere la ce nivel de aroganţă au ajuns politicienii nu mai e de mirare ca protestele sunt impotriva sistemului existent, nu împotriva unui partid sau altul, a unui anumit om politic… Politicienii care nu înţeleg asta sunt… aroganţi! Evoluţia tehnologică permite azi astfel de mişcări populare spontane, ample, fără lideri. Protestul este o formă de comunicare cu actuala clasă politică. De votat, votăm din patru in patru ani (exceptând cazul preşedintelui), dar aceasta nu înseamnă că trebuie să stăm liniştiţi şi să suportăm porcăriile până la o nouă rundă de votare când cei dintre care trebuie să alegem sunt aceeaşi – eventual pe alte liste de partid sau “independenţi”. Nu mai merge figura cu rotirea cadrelor – sau n-ar trebui să mai meargă.

Democraţia directă şi democraţia indirectă

Poate doar mi se pare, dar astfel de proteste deschid,oarecum, calea democraţiei directe (participative) ca sistem politic. Azi, in principal, România e o democraţie reprezentativă şi această formă este limitată (participarea populaţiei la guvernare se rezumă la scrutinul electoral din patru in patru ani) şi este indirectă (cetăţenii nu exercită ei puterea, ci aleg pe cei care să guverneze in numele lor. Există, totuşi şi ceva manifestări ale democraţiei directe: alegerea preşedintelui, a primarilor şi a şefilor de consilii judeţene. Şi mai e referendumul ca manifestare a democraţiei directe.
Desigur, democraţia directă este mai mult o teorie destul de greu de pus in practică pentru că cetăţenii nu pot exercita toate funcţiile statului in mod permanent – exceptând funcţia legislativă, dar in acest caz e nevoie de oameni care ştiu despre ce e vorba.
Democraţia directă e posibilă – şi poate funcţiona normal – numai in cazul teritoriilor mici – cum sunt, de exemplu, câteva cantoane elveţiene izolate de restul ţării.

Democraţia reprezentativă poate funcţiona cât timp există încrederea cetăţenilor in cei cărora le dau mandatul electoral. Această încredere nu mai există in România.

Un fel de concluzie

Nu-mi dau seama cum se poate schimba ceva in bine cât timp nu există voinţă politică. Putem iniţia legi (avem acest drept prin Constituţie – exceptând partea economică, finaciară ş.a.) dar putem fi blocaţi simplu de parlamentari, putem fi amânaţi până la… sfântul aşteaptă. Politicienii au ajuns să ne spună că nu e democratic să cerem 51 % prezenţă la vot pentru a fi validate alegerile electorale, au ajuns să ne spună că nu e democratic să cerem ca oamenii care au fost condamnaţi să nu aibă dreptul să participe la alegerile electorale (până nu intervine reabilitarea) dacă prin condamnare nu li s-a interzis dreptul de a fi aleşi şi altele de acest gen. 

marți, 7 februarie 2017

Istoria unei anecdote

nava intalneste farul
Transcrierea unei discuţii radio care ar fi avut loc in 10 noiembrie 1995 între o nava militară americană şi autorităţile canadiene:
Americanii: Vă rog să deviaţi cursul 15 grade nord pentru a evita coliziunea.
Canadienii: Vă recomandăm să deviaţi voi cursul 15 grade sud pentru a evita coliziunea.
Americanii: Aici e căpitanul navei militare americane. Repet: deviaţi cursul.
Canadienii: Nu. Repet: deviaţi voi cursul.
Americanii: Acesta e portavionul USS Lincoln, a doua cea mai mare navă a Statelor Unite din flota atlantica. Suntem însoţiţi de trei distrugătoare, trei crucişătoare şi numeroase nave de sprijin. Vă cer să schimbaţi cursul 15 grade nord – unu cinci grade nord – sau vor fi luate contramăsurile necesare pentru a garanta siguranţa acestei nave.
Canadienii: Acesta e farul. Alegerea vă aparţine.

Nu sunt fermecată!

Fermecaţi li se spune (şi) celor cărora, chipurile, li s-au făcut “farmece”, “vrăji”.
Bântuind pe FB – din care nu înţeleg mare lucru şi care-a dat-o pe messenger, deşi eu am dezinstalat, cândva, asta pentru că-mi era neplăcut, dar nu asta-i tema – dau de un text distribuit de cineva, un text despre “semne că eşti fermecat” – sau ceva de genu’… – un text care apare într-o revistă “pentru femei”. Mă uit in calendar: anul 2017, mileniul trei, dar încep să citesc despre cum să scap de farmece şi cum aflu dacă am fost blestemată.
Paranteză: farmecele şi blestemele nu sunt acelaşi lucru. Farmec, in acest context, e un procedeu folosit de oamenii superstiţioşi in credinţa că pot influenţa desfăşurarea normală a lucrurilor cu ajutorul unor pretinse forţe supranaturale. Blestemul este o formulă prin care se invocă abaterea unei nenorociri asupra cuiva (scrie prin dicţionare).

luni, 6 februarie 2017

Scene din viata de boem, de Henri Murger. Citate favorite

Ilustratie de Joseph Hémard din “Scene din viata de boem”, Paris, 1921

Scene din viaţa de boem (de Henri Murger) e un roman care mi-a plăcut foarte mult – pentru stilul de viaţă prezentat (mai puţin promiscuitatea). Am ales pentru această zi de luni, in serialul Citate favorite găzduit de Zina, ce am copiat cândva din romanul împrumutat de nu mai ştiu unde.
Ideea serialului e coproducţie Zina-Ella şi sunt invitaţi in joc toţi cei care vor să împărtăşească fragmente care i-au atras in mod deosebit prin cărţile citite.
₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪
Cum e mai bine? Să te laşi totdeauna înşelat fiindcă ai crezut, sau să nu crezi niciodată de teama de a nu fi înşelat?

Dacă suferise mult din pricina ei, această suferinţă nu era oare ispăşirea imenselor bucurii pe care i le dăruise? Nu era oare răzbunarea de totdeauna a destinului omenesc, care interzice fericirea absolută ca pe o nelegiuire? Dacă legea creştină iartă celor ce mult au iubit, este şi pentru că mult au suferit, şi dragostea pământească nu devine o pasiune divină, decât cu condiţia de a se purifica prin lacrimi.

duminică, 5 februarie 2017

Cum să arunci un câine pe fereastră?!

Un antrenor de rugby de la Dinamo ar putea explica: îl iei in braţe şi-i dai drumu’ pe fereastră.

in foto NU e Maylo
Asta zice o tipă: Demici Ştefan, venit la ea in casa împreună cu un amic al ei, într-un apartament aflat la etajul 14 al unui imobil din Bucureşti, i-a ucis câinele. Probabil beat – sau doar inuman (in vino veritas) – s-a enervat pe câinele din rasa Shih Tzu şi l-a aruncat peste balcon.

Înainte tot glumise că-l aruncă pe geam dacă nu încetează cu lătratul. Cine să ia in serios astfel de ameninţare care e, cel mult, o glumă sinistră? Dar când fata a observat că lipseşte câinele a dat fuga in faţa blocului şi l-a găsit mort in zăpadă. Avea şase ani şi se numea Maylo. Sunt mici şi energici căţeluşii aceştia.

Îmi doresc să fie un accident. E tragic, e trist, dar mai uşor treci peste necaz gândindu-te că e un accident. Nu vrei să crezi că există astfel de oameni in general si cu atât mai puţin vrei să crezi că ţi-au călcat pragul, că sunt in preajma ta!

Antrenorul neagă că ar fi aruncat câinele pe fereastră… 

Broderie pe zăpadă

Căutând o fotografie anume am descoperit pe pagina de FB Brasov, orasul sufletului meu una in care nu ştiam prea sigur ce apare, dar tare mi-a plăcut, aşa că am adus-o aici.


sâmbătă, 4 februarie 2017

Petitie pentru sustinerea guvernului actual

Tupeul propagandistilor pare ca nu are limite. De fapt nu pare, chiar asa este.

Calin Hera scria despre cum raspunde PSD protestelor: Nomenclatura PSD raspunde cu propaganda. Raspunde si cu petitii: Sustin guvernul Grindeanu (ceva de genu’). Si scrie in petitie (textul petitiei e cu albastru scris aici):
PSD a câștigat alegerile într-un mod corect, cu un vot masiv. În această lună de guvernare, [...]
Sa vedem:
In 11 decembrie 2016 s-au prezentat la urne 7.323.368 alegatori. Dintre acestia au votat PSD vreo 3 milioane si ceva. Numarul total de cetateni cu drept de vot inscrisi in Registrul electoral la data de 4 ianuarie este de 18.272.623.
Pe scurt: PSD a castigat alegerile cu un vot masiv dintr-o minoritate. Dar au castigat, guvernul e legitim! Si chiar daca n-au reusit o majoritate in Parlament au facut aliante - aliatii se pot razgandi, in anumite cazuri.

[...] Executivul a exercitat puterea în mod legitim, în spiritul și litera Constituției
Sa vedem:
In Constitutie scrie: "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român si unica autoritate legiuitoare a ţării" (art. 61). Altfel spus, ordonanta 13 publicata in Monitorul Oficial in miez de noapte nu e tocmai “in spiritul si litera Constitutiei”.
Legitim da, in spiritul Constitutiei ba.

Noi spunem fiecărui român: îndrăzneşte să crezi că viitorul tău este aici, acasă. Obiectivul PSD este să avem mai mulţi români în clasa de mijloc. Fiecare cetăţean şi fiecare familie care munceşte din greu trebuie să aibă şansa de a face parte din clasa de mijloc, adică să aibă o slujbă bine plătită, acces la o educaţie de top, servicii medicale de calitate şi bani pentru a-şi permite o vacanţă pe an, în familie.
PSD vrea să readucă România pe creştere şi să ridice nivelul de trai al românilor pentru a face parte din clasa de mijloc.
 Aici mi-e si jena sa comentez – tupeul lor e deasupra oricarui comentariu. 
O spun de parca e prima data cand sunt la conducerea statului – si cu toate ca au mai condus ţara saracia a ramas la fel de lucie in cazul multor oameni (si va ramane): 100 de lei la pensie nu inseamna lux pentru ca preturile cresc (inclusiv la utilitati: apa, energie electrica, gaz).
PSD mereu vrea ceva dar nu stiu cum face ca niciodata nu-i reuseste.
**
Cei care cer semnarea unei astfel de petitii se feresc – evident! – sa scrie cum au sansa de a pleca liberi anumiti infractori – nu doar cei din randul politicienilor - denuntati dupa mai mult de şase luni de la savarsirea faptei penale: infractori precum traficantii de persoane, de droguri, proxenetii etc.
Toti cei care au fost denuntati dupa 6 luni si o zi scapa? Unii zicem ca nu e bine. Denuntul ar trebui sa fie “valabil” in termenul de prescriptie al raspunderii penale. Asa ar fi intr-un stat de drept. Chestiunea privitoare la denunt e doar una dintre “gaurile” ordonantei.

Initiatorii petitiei mai trec sub tacere un aspect: nu contestam legitimitatea guvernului, ci tupeul unora de a legifera pro infractori si de a sustine ca nu e asa.
Cautam parghii legale prin care sa putem trimite acasa parlamentarii (deputati/senatori) care au fost alesi dar care nu ne (mai) reprezinta interesele si trebuie sa suportam un guvern care legifereaza contra intereselor societatii? Poate fi legitim acest guvern, dar asa cum putem suspenda presedintele (prin referendum) putem cere si schimbarea guvernului – nu e nimic ilegal si s-au mai vazut cazuri in România.

Conform art. 110 (al. 2) din Constitutie Guvernul e demis (si) daca Parlamentul isi retrage increderea (prin adoptarea unei motiuni de cenzura). Parlamentul este format din senatori si deputati alesi prin vot direct de cetatenii români; cetatenii români sunt in strada si sunt nemultumiti de membrii guvernului (de unii membri ai guvernului). Oamenii contesta legitimitatea unor indivizi (intamplator - sau nu -  membri in guvernul actual) care adopta legi favorabile infractorilor. 

vineri, 3 februarie 2017

Denunţul, abuzul in serviciu şi bătaia de joc

Dacă dispoziţiile OUG 13 nu se aplică (încă) in ceea ce priveşte abuzul in serviciu se aplică dispoziţiile cu privire la celelalte modificări.
O modificare importantă – şi deloc de dorit, si din punctul meu de vedere – este şi cea cu privire la denunţ, art 290 din codul de procedura penală: (1) Denunţul este încunoştinţarea făcută de către o persoană fizică sau juridică despre săvârşirea unei infracţiuni. (2) Denunţul se poate face numai personal […]
Acest articol a fost modificat astfel prin ordonanţa in discuţie:
După alineatul (2) al articolului 290 se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins: 
"(3) Denunţul se depune la organul de urmărire penală competent in termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei prevăzute de legea penală." 

joi, 2 februarie 2017

Arama pe faţă la politicieni

De regulă, in campaniile electorale, din patru in patru ani politicienii ies la lumină şi îşi incep discursurile optimiste despre ce vor face şi vor drege ei pentru bunăstarea cetăţenilor – dar numai de vor fi aleşi! Altfel… stau culcaţi pe-o ureche.
Unii au fost aleşi şi şi-au îndeplinit promisiunile făcute celor care i-au sprijinit in special cu bani, probabil, pentru că cetăţenilor nu le-a fost tocmai bine. Unii au făcut ceva: au mărit salariul minim pe economie. Superb! În scurt timp au crescut preţurile şi mărirea n-a mai contat. Firmele care nu şi-au putut permite această mărire… au făcut concedieri şi oamenii au ajuns la indemnizaţia de şomaj (cei nu foarte tineri au şanse minime de a-şi găsi un loc in altă parte, dar aşteaptă “pensia anticipată, parţial anticipată sau pe cea de vârstă, adică… un timp cam au nevoie de ajutor financiar serios pentru că nu-şi pot achita toate datoriile iar daca au credite la bancă… rău de tot).

Când cei din partidul democrat liberal erau la putere au micşorat pensii şi salarii (au fost oameni care s-au sinucis pentru că nu mai reuşeau să facă faţă datoriilor – mai ales creditelor luate), au introdus impozitul diferenţiat pentru firme (mii au fost închise şi sute de oameni au ajuns la coadă la şomaj) şi multe altele. Acum, acei oameni, sunt ascunşi sub umbrela partidului naţional liberal (mi-e şi jenă să numesc liberali pe cei care azi au carnet de membru in PNL).

Înainte de a fuziona cu partidul democrat liberal, cei din PNL păreau a avea un fix cu “taxa auto” – ba o scoteau – la presiunea Uniunii Europene şi nu numai – ba o băgau. Acum, cică, au scos-o pesediştii, ca şi cum au aruncat un os. Sper să n-o mai văd reintrodusă!

Acum e (din nou) rândul pesediştilor: pentru că nu au fost satisfăcuţi de altele, au venit cu limita la prejudiciu in cazul abuzului in serviciu, şi ne spun: “un prejudiciu mai mic de 200 de mii de lei nu e infracţiune”. Legea pedepseşte fapta, nu dacă e gravă sau ba – din moment ce apare in codul penal e clar că prezintă pericol social! Care o fi părerea celor prejudiciaţi?!

Pedepsele pentru diferite fapte pot fi individualizate – criteriile sunt scrise clar in codul penal, deci nu e cazul de a fixa un cuantum ca cel de 200 de mii de lei pentru ca judecătorul să poată hotări o pedeapsă minimă pentru un prejudiciu considerat mic (chiar şi amendă penală) sau ca să fie cerută o nouă încadrare juridică pe considerentul că prejudiciul nu e mare. Dar! Una înseamnă, de exemplu,  un prejudiciu de 108 mii lei la bugetul unei instituţii şi alta înseamnă un prejudiciu de 108 mii lei în cazul unei persoane fizice sau juridice.

Fac prostii, oamenii aceştia, şi spun prostii! O aud pe ministra de la interne că ea n-a ştiut despre grupurile de oameni violenţi care, miercuri, au “spart” manifestaţia din Bucureşti! Cică doi tipi, şeful poliţiei şi un secretar de stat, ar fi primit sms de la un agent SRI că e posibil ca niste indivizi violenţi să apară in zonă – grupurile au apărut dar forţele de ordine din zona le-au permis să facă ce-au făcut, nu i-au izolat din timp. Şi ministra zice, cu alte cuvinte): “in SMS nu se specifică faptul că există un risc de…”. Numai faptul că agentul a trimis sms să anunţe şi ar fi trebuit să le fie clar că există riscul! Altfel de ce să se deranjeze agentul SRI? Ea zice că erau informaţii de notorietate publică. Ok! Tocmai! Cu atât mai mult erau necesare măsurile imediate! Toţi ştim că la proteste apar şi din ăştia, dar agentul le-a spus ca vin! Dacă ceva e de notorietate publică nu mai trebuie luate măsuri împotriva violenţei? Cine le-o fi zis să-i blocheze in sala de sport unde s-a susţinut meciul de handbal? Zice ea că n-ar fi fost legal să-i blocheze in sala de sport…
Procurorul general o contrazice, şi spune că ei au primit informări de la MAI privind riscul producerii unor probleme. Că MAI avea informaţiile de la SRI sau din surse proprii nici nu mai contează.

Nici nu ajung bine la putere că li se şi declanşează tupeul! Nu vă imaginaţi că cei despre care nu am amintit aici sunt mai grozavi! 
Oare numai mie mi se pare că politicienii români sunt toţi o apă şi-un cu pământ?!


Oh! Să nu ne facem griji! Ordonanţa 13 va trece pe la parlamentari: pentru fiecare ordonanţă de guvern data e necesară o lege de validare, lege care ar putea fi data şi cu unele modificări, când e cazul. Dacă asta se întâmplă după... 11 zile… cine a trebuit să fie scăpt, a scăpat. Cât timp dispoziţiile din ordonanţă sunt in vigoare produc efecte (chiar de-ar fi o singură zi). Modificarea dorită ar putea veni in eventualitatea că majoritatea parlamentarilor nu se simt cu musca pe căciulă – dacă musca le e pe căciulă… e posibil să nu dorească vreo modificare. De ce ar dori să-şi facă rău singuri? Vom vedea dacă politicienii îşi vor da arama pe faţă… şi vor accepta ordonanţa fără modificări.

Pe aceeasi tema:
Susţineri controversate privind unele modificări ale codului penal;
Impotriva unor modificari ale codului penal;
Denunţul, abuzul in serviciu şi bătaia de joc;

Susţineri controversate privind unele modificări ale codului penal

Mi se tot spune că zic unii pe la TV cum că minunea de ordonanţă de urgenţă nr, 13, publicata in Monitorul Oficial in miez de noapte (marţi spre miercuri) nu face decât să respecte o Rezoluţie a Comisiei de la Veneţia (nr. 1950 din 2013) şi Decizia nr. 405 din 2016 dată de Curtea Constituţională când i s-a cerut să se pronunţe asupra constitutionalităţii unor articole de lege.

Oamenii care susţin ce am scris mai sus ori mint – pentru a prosti oamenii?! – ori chiar n-au habar despre ce trebuie să facă şi cum trebuie să facă.

Unul dintre articolele cercetate pentru constituţionalitate este art. 297 din codul penal – abuzul in serviciu: Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

In iunie, Curtea decide: […] dispoziţiile din art.297 alin.(1) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii. (textul integral al deciziei e aici)

In cuprinsul Deciziei mai scrie, la punctul 78:
Analizând comparativ reglementarea infracţiunii de abuz în serviciu cu dispoziţiile legale expuse mai sus (n.b. codul muncii, legea contenciosului administrativ, codul civil), ce instituie alte forme ale răspunderii decât cea penală, Curtea reţine că, deşi nu sunt identice, acestea se aseamănă într-o măsură care determină posibilitatea ca în cazul săvârşirii unei fapte să poată fi incidentă atât răspunderea penală, cât şi alte forme de răspundere extrapenală, cum este cea disciplinară, administrativă sau civilă. Aceasta este posibil, având în vedere, că astfel cum s-a arătat, legiuitorul nu a precizat necesitatea existenţei unei anumite valori a pagubei sau a unei anumite intensităţi a vătămării rezultate din comiterea faptei.

Altfel spus: nu se cere menţionarea in lege (cod penal) a unui anumit cuantum in privinţa prejudiciului pentru a se reţine infracţiune sau abatere disciplinară etc. având in vedere că in instanţă se poate cere, între altele, reîncadrarea faptei.

In Decizia Curţii Constituţionale se mai face referire şi la Rezoluţia 1950 (2013), care cuprinde şi unele consideraţii cu privire la infracţiunea de abuz in serviciu. Nici in această normă nu se regăseşte menţionată necesitatea unui cuantum pentru prejudiciu, ci se fac referiri cu privire la cum trebuie să fie legiferată fapta: corect din punct de vedere al tehnicii legislative, concis, pe înţelesul tuturor (mai ales că cei acuzaţi au dreptul la un avocat care să le apere interesele şi care să le explice ce şi cum), să nu se judece discriminatoriu un politician faţă de funcţionarii publici in general sau alţi cetăţeni şi altele asemenea.
Textul integral poate fi citit aici (in engleza).

Un fel de concluzie: in normele la care se tot face referire că s-a cerut un cuantum in privinţa prejudiciului cauzat prin infracţiunea de abuz in serviciu nu există o asemenea dispoziţie.

Nu doar modul in care a fost modificat (prin ordonanţă de urgenţă publicată pe repede înainte) este defectuos, ci si modul in care interpretează unii anumite norme pare defectuos – pentru a justifica aberaţii.

Ce a decis Curtea Constitutionala prin Decizia 405 / 2016:
1. Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de […] în Dosarul […] dispoziţiile art.246 alin.(1) din Codul penal din 1969 şi ale art.297 alin.(1) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii”. (n.b. ar fi trebuit sa fie singura modificare)
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare şi constată că dispoziţiile art.13.2 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie sunt constituţionale în raport de criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie.

Fapt divers: In luna mai 2016, Dragnea, in campanie electorală fiind, critica modul in care guvernul tehnocrat a modificat codul penal şi codul de procedură penală prin ordonanţă de urgenţă. Modificarea de atunci se referea (şi, deocamdată, îi cred pe cuvânt) la unele cerinţe de modificare făcute de Curtea Constituţională pe care Parlamentul refuza să le legifereze. Zicea in luna mai şeful de partid:
De câte ori în Parlament începea cineva să vorbească despre modificare la Codurile Penale, toată lumea zicea, pe bună dreptate, să fie o discuţie, dezbatere transparentă, să fie o discuţie la care să participe toţi cei care se pricep, societatea civilă, specialişti din sistem şi populaţia să vadă, în aşa fel încât decizia finală să fie o decizie care se ia în urma unei dezbateri sănătoase. O ordonanţă de urgenţă scoasă repede, aşa… pe repede înainte sigur că naşte semne de întrebare tuturor. (video, unde se aude glasul lui)

Mi se par absurzi cei care susţin că manifestaţiile sunt dorinţa unora de a schimba un guvern legal investit… Nu. Oamenii vor ca cel puţin ordonanţa deja publicata in Monitorul Oficial să fie retrasă. Apoi, să-şi vadă politicienii de programul de guvernare.

Alte voci susţin că oamenii sunt manipulaţi, pentru că multe modificări au fost făcute şi multe aspecte au fost legiferate prin ordonanţe de urgenţă, începând din anii 1990 şi până azi, dar nu au ieşit in stradă. Aşa e, doar că acum pare a fi mai grav. Se mai zice că mulţi nu ar fi avut habar dacă nu ar fi agitat apele cei care au habar. Total de acord, dar acest fapt nu înseamnă manipulare, ci informare: unul ştie, îi explică altuia şi tot aşa…

Desigur… nu sunt atât de naivă încât să cred că nu a fost şi o minimă organizare când s-a dat tonul, dar faptul nu schimbă datele problemei: oamenii sunt nemulţumiţi.
E ceva rău in a deschide ochii celor care nu au pregatire profesională in anumite domenii? E ceva rău in a chema cetăţenii să susţină principiile democratice?

Pe aceesi tema:
Impotriva unor modificari ale codului penal;
Arama pe faţă la politicieini;
Denunţul, abuzul in serviciu şi bătaia de joc;