sâmbătă, 28 iulie 2012

Poveste Parfumată - Parfumul unei posete din piele

Momentul in care poseta mi-a atras atentia a fost cam pe la inceputul vietii. Asa se intampla, uneori, sau mai des: ceea ce ne impresioneaza in copilarie cam purtam in suflet pana spre finalul vietii.

Si geanta a avut un moment de inceput – chiar daca nu stiu exact care este acesta si nu stiu daca cineva chiar stie. Se vorbeste insa despre momente indepartate in istoria omenirii. Ni se aminteste despre “geanta preistorica” formata din fasii de piele legate impreuna in care se pastra hrana, sau bucati de cremene sau ce mai ducea cu el omul preistoric. Am citit despre preoti africani care purtau in jurul taliei un saculet din piele, captusit, la exterior impodobit cu scoici sau cu pene dar si cu pietre pretioase; in acesti saculeti isi duceau, practic, insemnele puterii: solutii din ierburi, prafuri si cine mai stie ce. Anticii egipteni purtau si ei un fel de tolba cu doua snururi care se legau in jurul taliei, si impodobita cu bijuterii din aur. Bineinteles, era un accesoriu purtat de cei din inalta societate, asa cum era si in cazul romanilor din Roma antica, unde cetatenii instariti purtau un fel de poseta numita “borsa” – ceea ce azi numim borseta si a devenit unisex, pentru ca nu o mai poarta numai barbatii. Exista si atunci, ca si acum, banduliera – poseta care se poarta in diagonala, pe piept, si este tot unisex azi.

Pentru mine, insa, posetele nu au mirosul gentilor de la inceputul Timpului, ci au mirosul copilariei. Cum miroase copilaria? Sa descriu foarte exact nu pot, pentru ca nu pot identifica parfumul pe care il folosea profesoara de franceza care venea la gradinta o data pe saptamana, sa ne invete unele notiuni zise de baza. 
Era un parfum pe care l-as asocia cu esenta parfumului Magie Noire, Lancome – un amestec de cedru, mosc, iasomie si condimente (dar nu poate fi acesta, pentru ca acesta a fost lansat in 1978, cand nu mai eram la gradinita)
Profesoara de franceza era o doamna foarte eleganta, care mirosea frumos si avea multe accesorii interesante: pandantive, cercei, brose, bratari, inele, curele, centuri, genti. Mereu se imbraca altfel; mereu era machiata. Era blonda, cu parul scurt si avea ochi albastri sau verzi – nu imi mai amintesc culoarea si n-as putea sa o recunosc de-as vedea o fotografie cu ea asa cum arata atunci. E pur si simplu o amintire, o amintire pe care nu vreau sa o completez cu puterea imaginatiei. Dar ceea ce nu voi uita este una dintre posetele ei. O geanta in forma de cub. Un cub din piele maro-roscat pe care erau cusuti banuti aurii – ca banutii din salbele populare romanesti (si nu numai). Avea o toarta groasa, chiar in centrul cubului si se deschidea ca o scoica, sa zic asa, pentru ca alta comparatie nu-mi vine in minte. De cate ori o misca banutii aveau un clinchet soptit, armonios. Pielea din care era facuta avea o finete pe care n-o voi uita niciodata, probabil – daca n-am uitat-o pana azi… si mi-o amintesc de cate ori ating o anumita calitate de piele.
Bineinteles, am crescut cu dorinta de a avea cat mai multe posete. Si prima gentuta a fost una rosie, cu bulinute mici galbene, din… musama lacuita. Dar o purtam cu mandrie – desi mirosea a plastic. Apoi, a fost banduliera kaki, din piele, in care mama imi punea gustarea pentru gradinita si in care adunam fel si fel de pietre pe care le gaseam pe drum si care imi atrageau atentia prin forma. Mult timp am pastrat acea banduliera kaki, apoi am ratacit-o pe undeva sau cineva o fi aruncat-o… Banduliera aceea mirosea a “geanta de piele noua”; nu-mi amintesc alt parfum… dar, cum am mai scris: nimic nu se compara cu geanta profesoarei de franceza si cu parfumul pe care ea il folosea. 
O geanta perfect cubica, asa cam cum arata geanta creata de Marc Jacob dar mult mai sofisticata. 
Poate de aceea ma atrag azi gentile cu forme deosebite, cum ar fi cea in forma de cerc, creata de Andre Courreges, sau cele in forme asa-zis ciudate, despre care nu prea stii ce sunt, sau cum se deschid… Poate de aceea azi asociez gentile de piele cu aroma “substantelor” precum Denim sau Axe 
   
   Va doresc o viata armonioasa!
Clubul Povestii Parfumate este gazduit, in fiecare Sambata, de Mirela

vineri, 27 iulie 2012

Clubul Povestii Parfumate - membri


Anca        CARMEN          Daurel         Diana           Elly Weiss  
    
Gabi       Irealia       Karmapolice        Lili3D        Lolita       Mala   

Melly          Minnie       Mirela       Nina      OchiiVerzi      pandhoraa       

Samewhiteblue      Sara        Silving      Vania      Vienela      Xaba


Clubul Povestii Parfumate este găzduit de Mirela, in limita timpului disponibil.


Cartile ilustrate de Mirela


Cine dorește să scrie povești este binevenit!

Succese în toate planurile vieții vă doresc!
Zile fericite alături de cei dragi!

duminică, 22 iulie 2012

Happy Weekend! (18) - Fara titlu


Patru italieni pe o terasa din Madrid, dupa finala campionatului de fotbal.
- Patru coca-cola zero zahar, va rog - cere unul dintre turistii italieni.
- Imi pare rau - spune ospatarul - nu avem. Dar va putem oferi patru zero.

El: Ceea ce imi place cel mai mult cand afara da caldura, sunt fustitele mini si tricourile foarte decoltate.
Prietenii imi spun ca, totusi, mi-ar sta mai bine daca m-as epila mai intai pe picioare si pe piept...

De la atata Facebook, o sa ajungem sa zicem "Sa-ti dea Dumnezeu like"

Exista o legatura intre foto postata si glume?
Nu  :)

Happy Weekend a fost! O saptamana frumoasa va doresc!


duminică, 15 iulie 2012

Happy weekend! - E greu!

Foto primita pe mail




Dar sa nu ignoram canicula:
Logica neamtului: Daca astazi e canicula si maine va fi aceeasi canicula, trebuie sa investim intr-un aparat de aer conditionat care sa ne permita sa muncim mai eficient.

Logica grecului: Daca astazi e canicula si maine va fi tot canicula trebuie sa mergem in vizita la careva care are acasa aer conditionat si sa stam macar o saptamana la ei.

Logica francezului: Daca astazi e canicula si maine e aceeasi canicula, inseamna ca de fapt astazi este maine???

Logica SUA: Daca astazi e canicula si maine e canicula, ne vedem nevoiti sa intervenim cu armata si s-o starpim.

Logica chinezului: Daca azi e canicula si maine va fi tot canicula, am face bine s-o exportam!

Logica romanului: Te fac o bere? Cica azi si maine o sa fie canicula.

Postarea participa la jocul Happy Weekend! Editia a 17-a initiat de Elly

Va doresc o saptamana minunata!


sâmbătă, 14 iulie 2012

Poveste Parfumată - O plimbare parfumata prin padure


Mirosul este un vrajitor puternic ce te transporta peste mii de mile si prin toti anii vietii tale.
(Helen Keller)




Muntele intreg zambeste verii! Fagii sunt iar verzi, cu frunzele lor dintate; in varful fiecarei ramuri din cetinile brazilor si ale molizilor ciucurelul verde-deschis din primavara s-a transformat intr-o noua crenguta, nu mai e bun de adunat pentru “siropul de brad” cu gust si miros minunat. Se aude trilul mierlei si undeva, departe, se aude darabana ciocanitoarei. Vara imprastie pentru toate vietatile muntelui din cornul ei cu bunatati: seminte si boabe pentru ele. In scorburi putem da de pupeze… si daca nu le vedem le putem auzi: “up-up-up… up-up-up” Daca gasesti in vreo scorbura cuib de pupaza si iti aproii nasul simti un miros de acru, de amoniac si daca atingi puii mirosul iti ramane pe maini si te speli de zece ori pana trece. Pupaza scoate hrana si din “placintele” de pe pasune si de altundeva, dar nu din aceasta cauza miroase cuibul si puiul de pupaza, ci din cauza unei glande care secreta o materie vascoasa si care patrunde in penajul puilor, un sistem de aparare pus la punct de mama Natura. Pupaza adulta nu mai are acest miros.

duminică, 8 iulie 2012

Happy Weekend - De sezon!!!



In Romania exista azi doar doua anotimpuri:
La naiba! Ce cald e! si
La naiba! Ce frig e!

*

Desi e foarte frig, un pescar care se plictisea acasa se hotaraste sa plece la pescuit. Ajunge el pe lac, scoate tarnacopul, face copca, dupa care-si arunca unditele in apa. Sta el ce sta si odata aude o voce groasa din spate:
- Aici nu este peste!
Nedumerit, pescarul isi extrage unditele si se muta mai incolo… Tot nu musca. Dupa o vreme aude iarasi vocea:
- Aici nu este peste!
Suparat, se muta din nou, sparge gheata si da din nou cu unditele in apa. Din nou, in spatele lui, vocea:
- Aici nu este peste!
Enervat, pescarul se intoarce si spune cu naduf:
- Dar cine sti tu, de-mi tot sperii pestii?
- Directorul patinoarului!


**
Mos Craciun asteapta scrisorile noastre!


Elly ne indeamna la HAPPY WEEKEND! (editia a 16-a)
M-am bucurat in weekend (si) alaturi de: 

sâmbătă, 7 iulie 2012

Gradina Lunii - o poveste parfumata


Da, gradina Lunii, pentru ca azi m-am lasat sedusa de Regina Noptii. De fapt, ma seduce in fiecare vara, in fiecare noapte cand infloreste. La lasarea serii visez inspirand parfumul ei suav. Toata noaptea e parfumata de aceasta planta si imi place tare mult; ma bucur de parfumul ei, ma bucur de frumusetea acestei plante. Multe amintiri frumoase imi evoca acest parfum puternic, minunat si azi adaug o noua amintire frumoasa legata de Regina Noptii.
In serile trecute mi-am zis: “Minunat!” Parfumul Reginei Noptii ma va inspira sa scriu o poveste parfumata minunata si originala. N-am scris Luni, pentru ca au fost multe de facut – am zis ca scriu Marti – dar si Marti a fost o zi plina si am preferat sa adorm invaluita in mireasma florii… La fel si Joi si Vineri… Dar azi e Sambata si termenul limita e… la limita. 
Regina ma invaluie cu parfumul ei, incerc sa imi concentrez imaginatia dar – vai! – un pui de caine Pechinez imi intrerupe visul si gandurile si imaginatia! 
Codruta se numeste catelusa si deloc nu e impresionata de mirosul acestei nopti minunate care a urmat unei zile tropicale. Codruta e interesata de usa pe care a intrat in casa la noi si pe care vrea sa iasa imediat! Si mai e interesata de “trabucul” electronic pe care il folosesc uneori, de cand am lasat tutunul…

Cercetand despre Regina Noptii am aflat ca se mai numeste si Nicotiana, pentru ca din frunzele ei se poate obtine tutun – in multe parti ale lumii planta este cultivata pentru productia de tutun. Numele de Nicotiana i-a fost dat in onoarea lui Jean Nicot, ambasadorul Frantei in Portugalia, care in 1559 a trimis la curtea Caterinei de Medici cateva plante din aceasta specie, pentru a fi folosita in scopuri medicinale. In Anglia, in epoca Victoriana, Nicotiana era cultivata in parcuri si gradini publice, pentru frumusete dar in special pentru parfumul nemaiintalnit. Forma de stea sau trompeta a florilor si parfumul fermecator i-au facut pe scriitori sa imagineze povesti de dragoste al caror martor tacut erau florile de Regina Noptii. Parfumul ei se simte pe tot timpul noptii si esenta se simte de la distante de zeci de metri. Dar, ca orice frumusete – indraznesc sa afirm – e si periculoasa: e otravitoare – dupa ce o ingrijim trebuie sa ne spalam pe maini pentru ca atingem stratul lipicios ce-l are planta pe tulpina; si trebuie sa avem grija ca animalele de companie si copiii sa nu ajunga la aceste plante. Dar credeti ca pe Codruta – puiul de caine Pechinez o impresioneaza aceasta esenta sau faptul ca planta o poate otravi? Nu. E agitata pentru ca vrea la ea acasa si pentru ca vrea sa adulmece tutunul lichid din trabucul electronic! “Sacrilegiu!” ar exclama unii, dar nu e decat o dorinta de caine. Ce?! Catelusii nu pot avea dorinte? Pot – si sunt obositor de incapatanati pentru a si le indeplini! Codruta, cand nu e langa usa, scheunand, e in brate la mine, agitandu-se sa ajunga pe masa, la trabuc! Limbuta ei roz atarna lunga de-un cot si nu se mai potoleste! Codruta e in miscare de la ora 20 – iar acum, cand scriu, e aproape ora doua – noaptea tarziu (sau dimineata devreme, cum vreti sa ziceti). E micuta cat o veverita si la fel de rapida! Ce cauta o pisica pe un birou nu ma intreb, dar ce cauta un pui de Pechinez pe birou…? S-ar ascunde perfect in tufa de Regina Noptii cu rochita alba! Ce cauta Codruta in brate la mine si in povestea mea parfumata? O am in grija pentru doua zile deoarece stapana ei nu se simte bine si nu o poate ingriji cum trebuie. E greu pentru o persoana in varsta de 81 de ani sa ingrjeasca un pui de caine – indiferent ce rasa ar fi, dar Pechinezul e foarte jucaus, foarte agitat, debordand de energie! Cred ca mai usor dresez o veverita decat sa educ un Pechinez. Glumesc! E un caine intelgent si de Codruta sunt chiar indragostita – desi ma “bodogane” ceilalti ca il am “pe cap” Dar nu e pe capul meu, e in bratele mele si adulmeca aerul alaturi de mine – fiecare cautand in aer o aroma anume.
Ar fi trebuit sa incep cu “A fost odata ca niciodata un pui de caine care tanjea dupa stapana lui…” dar chiar am sperat sa reusesc o poveste frumoasa, care sa aiba cap si coada. Asa cum e aceasta poveste a fost saptamana care tocmai se incheie. Dar a fost frumos, cu multe intamplari inedite si placute – chiar daca planurile mi-au cam fost zapacite! Si mereu imi spun: “nu-mi mai fac planuri, pentru ca mereu intervine ceva!”
Draga mea Regina a Noptii nu s-a suparat pentru ca azi am dat o mai mare atentie unei vietati cu patru picioare, urechi blegi, trufa mica si ochi bulbucati. Codruta e un fel de caine rasa Boxer in miniatura – preferata mea; un fel de caine Boxer de buzunar.
Stiti ca exista si parfumuri pentru caini si pisici! Ma gandesc ca ar trebui sa cumpar si eu o sticluta… Codruta de ce sa nu miroasa si ea foarte frumos? Sunt convinsa ca stapana ei va fi de acord. Pentru motani n-o sa cumpar… Ma tem ca vor deveni agresivi – ca tare sensibili mai sunt! Si nu vor sa para… “pisicizati” – ei sunt motani seriosi!
Cautand un parfum care sa contina si esente de Regina Noptii m-am oprit la Christian Dior Addict EDP,  care contine si esente fine de vanilie, trandafir bulgaresc si lemn de cedru. Un parfum senzual, delicat, care poate fi folosit oricand – altfel spus: chiar si la locul de munca. Si m-am mai oprit la apa de parfum Latido, care invaluie simturile, evocand senzatii neasteptate - poate pentru ca are la baza regina noptii, trandafir de apa si tuberoza de Egipt…

Am adunat - in gand - verbina si am incercat sa va scriu despre o regina.
Sa aveti o viata minunata, cu mii de ore parfumate!

Povestile minunat parfumate incep la si conduc spre Mirela

miercuri, 4 iulie 2012

Miercurea fara cuvinte - Zidul plangerii

Foto: via e-mail





CARMEN este initiatoarea jocului MIERCUREA FARA CUVINTE (27)

Nefiind acasa am ales ceva primit pe mail  :(

Numai bine va doresc!