Din inele de carton o stea. AEC ziua 6

Numesc stea ceea ce am lucrat din inelele de carton descoperite în cuibul cu numărul 6 din bradul-calendar al Adventului Explorator Creativ, dar ar putea fi și floare.

Inelele le-am colorat pe exterior cu roșu, pe interior cu galben. Peste roșu am mai dat cu puțin argintiu (oja).

Pe steaua din carton am lipit steluțe din plastic movulii făcute cu alta ocazie, și am completat cu biluțe din polistiren descoperite în cuibul 4 din bradul-calendar. Pe una dintre steluțele din plastic am dat cu argintiu, dar nu mi-a plăcut în mod deosebit cum a ieșit, așa ca aceasta parte „argintata” va fi... partea care nu se vede din stea.

Colaj realizat (prin suprapunere imagini)cu programul online gratis, fără înregistrare pe site:

https://www.online-image-editor.com/

Funde din paste fainoase. AEC 5

Ma gândesc, uneori – mai ales de când cu aceste jocuri creative – unde s-a refugiat imaginația mea... Pe vremuri lucram fel de fel, și-mi reușeau bine. Acum, pentru ziua a 5-a din Adventul Exploratorului Creativ, am învârtit fundițele și infiniturile (forme din paste făinoase) primite de la MNiko și nu-mi venea nicio idee cum le-as putea folosi. În final, ceva-ceva am combinat: doua coronițe.

Din octombrie, mi-au rămas doua felii din dovleacul de Halloween – am înfășurat pe inele banda decorativa primita tot de la MNiko, când cu jocurile din anul 2022. 

Pe una dintre coronițe am lipit, pe marginea cercului, biluțe din polistiren găsite în cuibul din ziua a 4-a a bradului-calendar de Advent și trei în jurul agățătoarei, și un puțina beteala; la a doua mini coroniță am folosit biluțe numai în jurul agățătoarei și mai multă beteala. 

Ambelor le-am lipit câte doua fundițe din paste făinoase și câte un semn al infinitului (sau cifra opt, așezate vertical), găsite în cuibul deschis în ziua a 5-a. Infiniturile nu știu câte au fost, dar întregi am găsit numai trei, din care au rămas numai doua pentru ca le-am pus într-o cutiuța, pe marginea mesei, am agățat cutia cu o haina și s-au împrăștiat pe jos – în jurul mesei (cu ocazia acestor jocuri) e un fel de zona crepusculara; am regăsit toate fundițele dar numai doua infinituri – al treilea a dispărut spre... infinit (probabil ca va fi un infinit finit pentru ca sigur îl voi găsi când voi face ordine în zona).

În anii 1980 apăruseră paste făinoase sub forma de rozete și floricele – pe lângă tuburile mici care existau (și alte forme mai puțin pretabile a fi transformate în bijuterii). Din cele sub forma de rozete și floricele am făcut multe șiraguri de margele, brățări și cercei. Le prăjeam în tigaie (fără ulei!) pentru a le da diferite nuanțe de maro – de la bej la maro foarte închis, spre negru; cu cât stăteau mai mult în tigaie cu atât mai mult se închidea nuanța pastelor. După ce le prăjeam le înșiram pe fir de pescuit apoi le lăcuiam.

E adevărat, nu am purtat, dar am făcut pentru unele-altele. Prăjitul pastelor făinoase era simplu, și înșiratul lor pe fir, dar chiar și așa, cele mai multe le voiau de-a gata. E adevărat, mai era nevoie de toarte pentru cercei și închizători pentru brățări, plus unele combinații cu margele sau diferite modele de montare (sa nu fie identice prea multe). La acea vreme făceam singura toartele pentru cercei și închizătoarele pentru coliere și brățări, din sarma din otel inoxidabil pe care o găseam din belșug în atelierul unuia dintre unchi.

Pastele făinoase de azi mi-au amintit pastele făinoase de ieri...

Conuri impodobite

Prima luna din iarna e în curs de derulare. Aglomerata tare, luna aceasta, dar și cu multe momente de relaxare, adică jocuri. Intre aceste jocuri din blogosfera se număra și cel prin care mai recuperam obiecte vechi, mai modificam: Transformări creative – decembrie2023. Sunt patru teme, ca de obicei - una pentru fiecare săptămâna, și ordinea în care ne facem temele este la alegerea fiecărui participant.

Tema cu nr. 2 (9 – 15 decembrie) este despre un aranjament pentru masa sau orice alt loc din casa, grădina, balcon etc., dar să fie un aranjament care necesita a fi așezat. Ornamentele vechi, decorațiunile deteriorate au acum șansa la o noua viața.

Am ales pentru tema doua conuri de pin vopsite cândva cu argintiu și auriu – colorați cu mai mulți ani în urma. 

Bronz pentru ei nu mai am (am neglijat sa cumpăr) așa ca doar i-am curățat de praf și i-am împodobit cu margele ciclamen și albe, sidefate, beteală dintr-un șirag de mărgeluțe rămas de la jaluzele (vag atinse, din loc în loc, cu oja gri-sidef) și la vârf are fiecare un nasture steluță (colorat cu alb, roșu și albastru). 

Pe o bucata de carton am lipit satin alb, dublând apoi cartonul, sa nu se vadă lipiturile pe dosul suportului.

Am adăugat și biluțe din polistiren descoperite în cuiburile din bradul calendar de Advent.

Intre cele doua conuri am lipit imaginea – în ghips – a unui cadou. 

Poate ca nu se potrivește foarte bine cromatic, cadoul, dar pe sub zăpada, în realitate, mai putem zari și verdele (chiar dacă un pic ofilit) al vegetației. Mulajul este din „trusa” exploratorului creativ, primita de la MNiko.

Figurina Halloween din tub de carton

Octombrie pleacă azi. A fost o luna în care vara și toamna păreau ca au ajuns la o înțelegere: în timpul zilei sa stăpânească vara, pe timp de noapte să fie sefa toamna. Chiar și așa, frunzisul de chihlimbar, aur și cupru a impodobit – cu un gust desavarsit – arbori și arbusti, parcuri și străzi. Dovleacul copt sau făcut plăcinta incanta simturile amatorilor, iar bostanii așteptau să fie luați acasă pentru a impodobi case și curti în ultima zi din luna, de Halloween.

Restanta fiind la jocuri, am adunat aici una-alta, într-o ordine aleatorie, câteva fotografii cu ce-am reușit sa realizez în materie.

Transformari creative, tema 3

Jocul Transformari creative – octombrie 2023 are și o tema potrivita pentru realizarea unor decoratiuni – din tuburi de carton - pentru Halloween: fantome, dovleci, paianjeni, palarii de vrajitoare sau chiar vrajitoare și tot așa.

Am ales sa confectionez un dovleac, din inele (1 cm latime, diametrul de circa 4 cm) tăiate dintr-un tub de carton invelit în prealabil în hârtie portocalie (primita de la Mihaela, gazda Transformarilor). Mi-a ieșit un dovleac de mărimea unei castane mai mari.

Ideile sunt ceva care de obicei vin ca pompierii - prea târziu, spune un proverb evreiesc care mi se aplica în aproape toate cazurile când confectionez diverse fără să mă inspir din munca altora. Tubul de carton l-am tăiat pe lungime, după ce l-am invelit în hârtie, pentru a putea taia inelele curat; apoi am prins fiecare inel cu o capsa – dacă (acest dacă!) aș fi capsat inelele la diametre diferite aș fi avut un dovleac mai neted și ar fi intrat, probabil, toate inelele (mi-au rămas doua din opt).

Si-am mai confectionat – dintr-un tub de carton de la hârtie igienica infasurat în banda izolatoare neagră... Noh! Aici e cu dichis. 

Mi-am imaginat ca lucrez o pisica neagră... După ce i-am lipit firisoarele de blanita la urechi mi-am zis ca pare veverita (la fel au crezut și alții); cineva m-a întrebat dacă e vulpe, iar altcineva a zis ca are urechi de bufnița. Așa stand lucrurile, o prezint aici ca fiind... o creatura de Halloween.

Coada din blanita e lipita pe sârma; labutele sunt doua bucăți de blanita lipite intre marginea tubului și bulina din carton lipita pentru a astupa tubul; nasul e pioneza; conturul ochilor e din lipici cu sclipici verde făcut.

Haine noi, Salvam papusi

Pentru octombrie, Rux, pe blogul Provocari verzi, a propus hainute noi, de sezon, pentru papusi, pentru mesagera/mesagerul jocului pornit la început de an (și la care n-am prea avut spor sa particip) sau pentru alta păpușa...

Banuiesc (spre știu) ca Rux s-a referit la haine de toamna, dar am ales – mi-a fost mai la indemana – sa confectionez un costum de Halloween pentru Vivi, mesagera pe care am ales-o la momentul de început al jocului.

Pălăria e dintr-un con confectionat din hârtie, peste care am lipit catifea – borul e din carton infasurat în banda neagră izolatoare, pe care am lipit catifea, apoi am decupat un cerc de diametrul capului papusii.

Pe rochie am lipit doua patratele argintii și o bucățică de material auriu – sa se asorteze, măcar un pic, rochia cu pălăria. 

Parându-mi-se saracacios costumul am lipit din vârful palariei trei fasii din matase gri imprimata cu ceva dungi negre.

Apoi m-am jucat un pic, si am rugat vrajitoarea sa mature (daca tot avea matura la ea) pe unde am imprastiat scame in timpul lucrului.

A dat ea ce-a dat cu matura, apoi si-a dat seama ca traieste in mileniul trei si "abracadabralalalala" a transformat o veioza de veghe in aspirator cu baterie - gandeste in termeni de "energie alternativa", mdeh! Ar fi vrut sa faca o vraja, dar nu i-a iesit. Puteam sa-mi pun mintea cu ea?! 

Reflexii în oglinda

Pentru ca am jucat pe doua planuri, am zis sa joc și pe al treilea: jocul gazduit de Carmen, pe blogul Intre vis și realitate – Reflexii în oglinda.

Am pus în scena, așa cum m-am priceput, reflexii pe care mi le imaginez potrivite pentru seara de Halloween.

Presata de timp n-am reusit sa adaug textului diacritice – tastatura n-o pot "converti" la limba româna și folosesc un program separat pentru diacritice, program care nu păstrează editarea și... consuma timp procedura (pe scurt) Diacriticele din text exista pentru ca am scris într-un editor word, unde am "dicționar" și cuvintele se "înlocuiesc" pe măsura ce le scriu – evident, dicționarul e incomplet.

😸 Happy Halloween! 👀

Editare ulterioară

Mi-am amintit târziu, așa că revin să scriu o glumă de la Starea Nației citire – din descrierea videoclipului cu dialogul realizatorului Starea Nației cu doi jurnaliști (de investigație) de la Recorder:

Știi cum bagi spaima într-un politician? Îl suni și îi spui: Bună ziua, de la recorder va deranjez!

sursa: https://www.youtube.com/watch?v=G37G2eRs5-Q

Caseta din carte si semne de carte

În luna mai am ratat jocurile care se desfășoară în blogosferă, și la care obișnuiam să particip...

În cazul jocului Transformări creative – mai 2023 a fost despre a modela cărți, ziare, reviste. Patru teme: trei impuse, una la liber – am început ca la examen, cu subiectul pe care-l știu cel mai bine: tema doi – o carte, o revista, un caiet de folosit aproape în întregime. Dar am ratat predarea. 😊

Primul gând mi-a fost: n-aș putea tăia o carte. Ha! Mi-am amintit de cartea pe care efectiv, mai apoi, am ciopârțit-o cu pasiune! Consider că am citit multe cărți, în timp, dar până la această carte n-am dat de una care să mă enerveze prin modul în care e scrisă... 

Cică, e thriller fantastic (polițist + SF!) Uau! „Pendulează cu delicatețe între realitate și imaginar (declară cineva, pe coperta ultimă a cărțuliei tipărită cu litere minuscule și care are 214 pagini!!!) Am primit-o când am cumpărat nu știu ce ziar, și era sigilată în folie de nailon.

E! Și din această carte am făcut o casetă.

Aveam ideea aceasta de mulți ani – tot văzusem prin filme și-mi plăcea.

Am decupat-o cu un cuțit pentru hârtie, după ce am conturat un dreptunghi folosind un ac pentru trasat pe metal (să se vadă semnul pe cât mai multe pagini) și am tăiat circa 20 de pagini deodată. După ce am nivelat, cu șmirghel, decupajul, am lipit (superficial) paginile între ele apoi am lipit bandă adezivă din hârtie, să definesc caseta din carte.

Fâșiile colorate sunt bandă adezivă din hârtie colorată cu acuarele, după o tehnică văzută pe blogul Suzanei, Universe of my heart. Acuarelele sunt două nuanțe de albastru (am făcut și câteva dungi cu ojă argintie).

Pe fundul casetei am lipit staniol auriu – n-aș fi făcut-o, dar ar fi însemnat să dau de acel text de fiecare dată (și n-am de gând să mă enervez de câte ori deschid caseta făcută din această carte).

Am în bibliotecă vreo câteva cărți care nu mi-au plăcut (unele le-am citit, altele doar le-am răsfoit) – nici la anticariat nu le-au primit! Cele mai multe dintre aceste cărți neplăcute sunt ediții vechi (multe au autori români), dar sunt și câteva mai noi, moderne. Între acestea, una m-a enervat de-a dreptu’ nu doar că nu mi-a plăcut: Hoții de timp, de I. B.- cartea pe care am transformat-o în casetă.

Am încercat să citesc această carte dar... uau! E atât de bine scrisă... că n-am înțeles nimic – e peste nivelul meu de înțelegere, deh. Am recunoscut ceva din stilul Agathei Christie, din stilul lui Raymond Chandler (partea cu ceea ce autoarea își imaginează că-i umor). Unele dintre personaje sunt făcute cunoscute prin porecle: Diva, Mustăcioasa, Casnica... Asta-i și-n stilul lui San Antonio (Frédéric Dard, pe numele lui).

Sigur că e greu să fii original după sute de ani în care scriitorii și-au așternut pe hârtie gândurile, au dat frâu liber imaginației și și-au dovedit talentul, dar aici prea sare în ochi un melanj de stiluri și expresii (multe îmi sunt cunoscute dar nu pot identifica autorii).

Exemple din câteva fraze care m-au enervat:

1. M-a umplut profesional – e povestit la persoana întâia și naratoarea e ceva jurnalistă (așa am dedus dar, poate, o avea altă profesie și cum n-am citit cartea integral...)

2. Diva, de frică, s-a scăpat pe ea, că tot avea diaree – și chestiile astea sunt cam la ordinea textului (zic că tot de pe la San Antonio s-a inspirat – amintesc numai acest autor pentru că numai in cazul lui am mai insistat să citesc răsfoiesc două cărți în acest stil scabros).  

3. Femeile frumoase pun lumea în mișcare. (...) Bărbații vor femei frumoase. De ce ar vrea femei urâte, care să le facă doar copii urâți?” (am citat din memorie). Stupiditatea afirmației (dincolo de nevoia autoarei de-a fi interesantă cu orice preț) sare în ochi: un bărbat urât, cu o femeie frumoasă, ar putea avea copii urâți.

Înainte de a nu vă mai plictisi las două imagini cu text din cartea transformată în casetă... Prima pagina și altele trei, la întâmplare.

(Nu merită să descărcați foto pentru a citi textul, dar... Poate sunt doar piticii mei aliniați)

Acum, ce să zic... Nu zic că-i proastă cartea, 😉 zic că pe mine m-a enervat de-a dreptul! De-aș fi citit-o integral s-ar fi putut spune că mi-a fost furat timpul. Unul dintre personaje zice (între alte banalități): nu fiți proprii voștri hoți de timp.

Am scris despre carte pentru a motiva de ce nu m-a durut sufletul s-o ciopârțesc.

Semne de carte din agrafe de birou, carton și hârtie

Având o casetă din carte mă gândeam ce-o să pun în ea... Și mi-a venit ideea de a pune în ea semne de carte.

Cu mai mult timp în urmă am confecționat opt semne de carte, după indicațiile găsite într-un videoclip postat tot de Suzana, folosind hârtie decorativă și inimioare adezive primite (între altele) de la MNiko (Explorator prin viață) dar mi-au rămas doar două.

Am adăugat aici și semnele de carte pentru că tot erau făcute.

Trei flori din cofraj

Floricele pe câmpii... Nuuuu! Floricele din cofraj în borcănele! Sigur, la acest moment sunt floricele și pe câmpii.

Pentru luna aceasta, în cadrul jocului Transformări creative – aprilie 2023, Mihaela s-a gândit la refolosirea cofrajelor. Astfel, a treia temă propusă este despre flori: trei floricele, cel puțin, orice model, așezate în coșuleț, vază, coroniță, lipite sau cum vrem.

Desfăcând (desfășurând) un colț de cofraj am observat că are forme ovale așa că am decupat pe contur și au ieșit ca niște petale.

Floarea mai mare (roz închis de felul ei) e confecționată din doi colți de cofraj; cele mici (roșie și galbenă-portocaliu) din câte un colț (pentru că nu aveam colți pentru trei floricele mari).

Mijlocul e carton galben înfășurat și franjurat.

Codițele sunt din sârmă mai groasă învelită în hârtie creponată; frunzele din aceeași hârtie creponată.

Pentru asamblarea pieselor (corolă, tulpină) am folosit pistolul cu silicon.

Ideea vazei mi-a venit în vizită la cineva – am văzut un borcănel cu ceva pastile gen suplimente alimentare și-am întrebat (cam într-o doară) dacă nu are vreun borcănel ca acela, gol. Mi-a oferit două, identice.

Le-am șmirgheluit etichetele și ce se vedea din plastic, le-am uns cu aracet și le-am înfășurat într-o jumătate de șervețel cu dungi în nuanțe de portocaliu.

Pentru că arătau cam sărăcuțe le-am pus eșarfă din același șervețel și două inele aurii – tuburi făcute din staniol. Tot mi s-au părut prea modeste așa că le-am lipit și câte doi fluturași verzi, cu sclipici, tăiați din ceea ce fusese cercel cândva.

Am făcut două vaze pentru că aveam florile-soarelui cărora nu le găsisem un loc (la vedere)...

Acum am două vaze, și floricele, care-și vor găsi loc în balcon – nu au nevoie de apă, nu sunt pretențioase la temperatură și lumină, și vor colora zona fie iarnă, fie vară. N-o să le așez chiar în bătaia soarelui, să reziste culoarea cât mai mult timp.

Am tot văzut lalele pe ici-colo, așa că nu am rezistat tentației de a fotografia lalelele aduse de mama înainte de Săptămâna Mare - sa ofer, la randul meu, un buchet de lalele prietenilor care trec pe aici.

În grădină are multe-multe! Cu muuuulți ani în urmă, reușise să planteze câțiva bulbi în jgheabul (jardiniera) balconului – au făcut flori! În anii următori, însă, nu s-au mai arătat lalele, deși bulbii fuseseră plantați.

Stiu că sunt in afara jocului dar întarzierea a fost lipsă conexiune Internet, în principal.

Iepurasul din cartonul de la oua

Vine, vine, Iepurașul și te miri de unde sare, unde-ajunge sau se-ascunde, și e mare sărbătoare.

Iepurașul meu cel mic îmi pare un pic ghiduș și nu-mi vine-a crede că-i făcut de mine, fără sursă de inspirație! L-am meșterit cu drag și îl prezint... nu tocmai pe larg.

Nu e acel Iepuraș care aduce daruri, care fură ouăle de la găini și le ascunde prin grădini unde le caută copilașii, dar seamănă cu el (în fond: cine a văzut Iepurașul de Paști?) 

E confecționat din cofraj de ouă, pentru jocul jocul Transformări creative – aprilie 2023, în concordanță cu tema Pascale (9-16 aprilie): un obiect cu tematică de Paște - un suport de ouă, suport de lumânare, coșuleț de ouă, iepuraș, pui, miel, etc..

Din două dintre cele patru găoace laterale ale cofrajului am format capul iepurașului, lipind cele două semisfere una de cealaltă și între ele urechile decupate dintr-un colț de cofraj. Corpul iepurașului este dintr-un colț de cofraj – pe care am lipit capul (cu silicon).

Lăbuțele sunt bumbi pompon, mustățile sunt din ață de cusut bej, industrială (= subțire, lucioasă, rigidă). Capul și corpul le-am colorat cu maro (mai puțin burta, care-i cu alb); interiorul urechilor e roz.

Sper că Iepurașul a adus ce v-ați dorit! Să ne fie bine, să fim sănătoși!

Oaia, personaj de poveste

Luna aprilie a sosit, noua serie a jocului a început.

Am citit despre prima probă a jocului Transformări creative – aprilie 2023 (1-8 aprilie): de realizat, din cofraj de ouă, animăluțe, fructe, legume sau chiar un personaj de poveste (3D). Aveam cofraj, aveam vopsea, aveam lipici, aveam foarfecă și n-aveam nicio idee! Eram și departe de vreo sursă de inspirație (fiind în deplasare mare parte din timp) – telefonul meu deștept a rămas fără 3G și îl folosesc pe 2G, așa că pa-pa internet. Bine și-așa rău, că tot nu mă interesează în mod deosebit internetul pe mobil.

Revin la lipsa de imaginație. Priveam cofrajul din toate părțile, și-am început să decupez imaginându-mi un iepuraș pe care l-aș putea asambla. Am renunțat la ideea iepurașului pentru că la tema 2 (9-16 aprilie) este despre un obiect cu tematică de Paște (și mi-am zis c-o să confecționez pentru atunci iepurașul). Și atâta am decupat, am combinat piesele și iar am decupat până când a început să se contureze ceva ce ar fi putut fi o oaie. Și oaie a fost! Nu-mi ziceți că nu arată a oaie! Arată, cu puțină imaginație.

Din cofrajul de la ouă am decupat două găoace și le-am lipit una de alta. Dintr-o a treia găoace am meșterit capul și l-am lipit de celelalte două. Picioarele sunt decupate din colții cofrajului și lipite de corp pe interior. I-am lipit ochi, i-am desenat gură și nas, am colorat ansamblul cu maro deschis (la interiorul urechilor și în obraji am folosit roz), copitele sunt vopsite cu negru; apoi am lipit melană pe trupul de carton al oiței (și un moț între urechi).

Și-acum îmi zâmbește, oița, dintre floricelele care-s niște piese de plastic din ceea ce, cândva, ar fi trebuit să fie cercei.

Toate bune și frumoase dar... animăluțe e la plural, iar eu aveam o singură oaie. Aș fi putut să mai confecționez una, dar... Și-am ales varianta simplă: să caut o poveste în care oaia să fie personaj. Și n-am căutat mult! Oaia rătăcită a-nceput să țopăie în jurul neuronului. Pe scurt, prezint pilda Oaia rătăcită (interpretată, să zic așa):

A trăit cândva un bun păstor care avea o turmă cu o sută de oi. Avea grijă de ele, le ducea la păscut în locuri cu iarbă bună, și le iubea pe toate.

Într-o zi, numărându-și oile, constată că sunt numai 99. A privit la fiecare în parte și și-a dat seama că lipsește oaia cu urechi mici și picioare scurte, total diferită de celelalte. O clipă n-a stat pe gânduri și a pornit în căutarea oii rătăcite, pe urmele lăsate de aceasta.

A străbătut porțiuni de loc pustiu, o pădure deasă și întunecoasă, a urcat și a coborât, dar n-a renunțat. La un moment dat a auzit glasul oiței rătăcite...

Oița ajunsese într-o râpă nu foarte adâncă, dar singură nu putea ieși. Păstorul a coborât la ea, a luat-o pe umeri și – cu efort – a ieșit din râpă și-a parcurs drumul înapoi la celelalte 99 de oi care nu se aventuraseră mai departe de limita pășunii unde le ținea, de obicei, păstorul, și unde erau în siguranță.

Fericit că a regăsit oaia, păstorul a chemat pe ceilalți ciobani și s-au bucurat împreună că oaia pierdută a fost găsită.

HRISTOS A INVIAT!