miercuri, 1 septembrie 2021

Calendar pentru septembrie

Denumirea lunii septembrie provine din cuvântul latinesc „septem”, pentru că era a șaptea lună în calendarul roman. Are 30 de zile și e numită popular Răpciune, Brumar cel mic, Vinicel, Viniceriu, Vinișel, Vinițel (luna vinului, pentru că începe culesul și stoarcerea strugurilor pentru vin).

Calendaristic, septembrie e prima lună de toamnă. Astronomic, în 22 septembrie a fost echinocțiul de toamnă, când Soarele s-a aflat pe ecuatorul ceresc - ziua a fost aproximativ egală cu noaptea din 26 septembrie; în emisfera nordică durata zilei a scăzut și în cea sudică a crescut. În tradiția populară, toamna începe de la Sfânta Maria Mică (8 septembrie) și durează până la Sfântul Nicolae (6 decembrie).
În fiecare an, luna septembrie începe în aceeași zi a săptămânii ca și decembrie.
Septembrie este timpul de recoltat și de pregătit provizii pentru iarnă.

Sărbători religioase mari

În luna septembrie sunt două sărbători religioase importante pentru creștinii ortodocși: Nașterea Maicii Domnului (Sfânta Maria Mică) și Înălțarea Sfintei Cruci.

În 8 septembrie e ziua Nașterii Maicii Domnului. E primul praznic din anul bisericesc, care începe la 1 septembrie. Ziua e numită în popor Sântămărie Mică și e perioada care marchează sfârșitul verii și începutul toamnei. „A trecut Sânta Mărie;/Spurcă câinii-n pălărie” - zice-o vorbă din popor, cu sensul că se renunță la pălării și se trece la cușme. Tot în această perioadă încep să plece rândunelele. La biserică se fac praznice pentru răposați.

O zi înainte și una după 8 septembrie se spune că sunt „Cercurile Sfintei Marii” - cine lucrează în aceste zile ar putea avea neplăceri: loviri, dureri circulare în jurul capului, accidente casnice, ca exemple.
Perioada dintre cele două Sântămării (15 august - 8 septembrie), numită „Între Sântămării”, e optimă pentru semănăturile de toamnă. În această perioadă se încheie văratul oilor la munte, se interzice scăldatul în apa râurilor și dormitul pe prispă.

În 14 septembrie este ziua Înălțării Sfintei Cruci. Popular, sărbătoarea e numită Cârstovul viilor, începutul culesului viilor și „bătutul nucilor” la români. Alte denumiri: Ziua Crucii, Crucea Mare, Ziua Șarpelui. Cârstovul viilor e denumirea dată sărbătorii mai ales în zonele deluroase și sudice, în zonele viticole.

În această zi preotul sfințește via și butoaiele de vin pentru ca și în viitor gospodarul să se bucure de recoltă bogată. Există obiceiul ca din primul must stors să se facă ofrandă și să se dea de pomană, în ulcele noi. Din primul must se aruncă și pentru morți, să se bucure și ei de recoltă și să fie împăcate cele două lumi. Strugurii din ultimul butuc nu trebuie culeși - sunt păstrați ca ofrandă pentru păsări („strugurii lui Dumnezeu” sunt numiți).
Din această zi și până la Sfânta Parascheva (14 octombrie) au loc, în funcție de zonă, ceremonii numite ostrovul (cârstovul) viilor, un fel de clacă, prilej de socializare, de veselie - oamenii culeg viile, iar seara se fac focuri din viță uscată în jurul cărora podgorenii petrec cu mâncare, băutură și muzică, se organizează jocuri, se spun povești.
Denumirea „Ziua Șarpelui” e legată de credința că din această zi șerpii și alte reptile, insectele încep să se retragă în ascunzișuri subterane, unde hibernează până în primăvară.
Bătutul nucilor e prilej de petreceri mai ales pentru cei tineri. Consumul fructului nu era indicat în această zi pentru că se consideră având formă de cruce.

Sărbătoarea marchează două evenimente din istoria creștinismului: Aflarea Crucii pe care a fost răstignit Isus Hristos (înălțarea ei în fața poporului, de episcopul Macarie al Ierusalimului) și aducerea Sfintei Cruci de la perși, în anul 629 d.H., în vremea împăratului bizantin Heraclius. Totodată, sărbătoarea amintește un moment din viața Sfinților Împărați Constantin și Elena. În ajunul unei lupte, împăratul Constantin a avut o viziune în care pe cer a apărut o cruce formată din stele și pe care scria „Prin acest semn vei învinge”. Constantin a fost victorios, motiv pentru care mama lui a poruncit să fie găsită Sfânta Cruce. Pe Golgota au fost găsite trei cruci identice; pentru a afla care e crucea pe care a fost răstignit Isus, Macarie, patriarhul Ierusalimului, a apropiat fiecare cruce de o fată care tocmai murise; când a fost atinsă de crucea căutată tânăra a înviat.

În septembrie sunt și unele sărbători mai mici; unele par că țin mai mult de tradiție decât de religie:

1 septembrie - Indictonul, începutul Anului Nou bisericesc. Data anului nou bisericesc a fost hotărâtă de cei prezenți la Sinodul I de la Niceea (anul 325) în baza ideii că Isus a intrat în sinagoga din Nazaret în luna a șaptea (Tişri), după întoarcerea din pustia Carataniei - această luna din calendarul iudaic corespunde lunii septembrie din calendarul actual.
Ziua se ținea pentru roadele pământului. Se spunea că așa cum era în această zi era tot anul: dacă dimineața ploua, primăvară era ploioasă; dacă la amiază era soare, anul era unul bun; dacă toată ziua era ori numai soare ori numai ploaie, tot anul era secetos sau ploios. Dacă ziua era posomorâtă era semn că toamna va fi rea și oamenii nu-și vor putea aduna recoltele. Dacă în această zi tuna era semn de toamna lungă.
22 septembrie - Măcinica Foca, a treia sărbătoare a sfântului Foca, nume asociat cu focul devastator pe care l-ar putea trimite acest sfânt. Era bine ca în această zi să nu se muncească, pentru a nu avea parte de foc nedorit.
24 septembrie - Teclele Berbecilor, o sărbătoare consacrată lupilor; e o zi care trebuie respectată pentru a nu da lupii iama la oi și la berbeci. Era considerată și o zi „rea de foc”.
26-28 septembrie - Filipii de toamnă.
29 septembrie - Nunta oilor, când berbecii (arieţii) sunt lăsați în turma de oi pentru reproducere. Ziua este numită și Vara lui Mioi (Sân-Mihai).
Dacă ghinda cădea înainte de 29 septembrie era semn că iarna venea curând.

Superstiții de Ziua Crucii

Dacă tuna de Ziua Crucii toamna avea să fie lungă.Dacă ciorile se adunau pe gard cădea brumă.
În această zi nu se tăiau lemne, de teamă că va veni șarpele la casă. Nu se muncea în general, pentru a nu fi atrase primejdiile.
Un om poate scăpa de spaimă, se zice, dacă își amintește repede în ce zi a săptămânii a fost sărbătorită Ziua Crucii în anul precedent.
Pe la munte există superstiția că fragii găsiți după Ziua Crucii să nu fie mâncați, aceștia fiind dedicați morților.
E ultima zi în care se mai pot culege ierburi pentru leac și ritualuri. Se credea că florile și ierburile de pe crucea sfințită la biserică sunt benefice pentru spălatul părului și puse la streașină feresc casa de tunete și fulgere. La biserică se sfințeau busuiocul, menta, măghiranul și cimbrul - considerate plante magice care apară pe credincioși de diverse boli, dar protejează și păsările și animalele din ogradă. Busuiocul sfințit, se crede, oprește căderea părului când e pus în apa de spălat. Flăcăii puneau în buzunare busuioc ca să-l joace la horă, să le poarte noroc, să fugă răutățile de ei și cinstea să-i încununeze.
Nu se mânca nimic din cele ce se aseamănă cu o cruce: usturoi, nucă, perjă (prună), pește (că are cruce în cap) - ca și de ziua Sfântului Ioan Botezătorul, nu se mânca ceea ce are cap.
Despre monedele sfințite în această zi, ținute în portofel alături de o cruciuliță, se credea că aduc spor în muncă și belșug.

Superstiții privind șarpele, în legătură cu denumirea Ziua Șarpelui

Se spunea că șerpii care au mușcat un om sunt „pedepsiți pentru fapta lor” și nu pot intra în pământ - pământul nu-i primește; șerpii ar fi meniți să fie uciși de om, pentru a li se șterge greșeala ancestrală, dar după Ziua Crucii nimănui nu îi mai este îngăduit să ucidă șerpi.
Cine prindea și omora un șarpe în această zi trebuia să-i pună în gură o sămânță sau un cățel de usturoi și să pună șarpele sub pragul ușii; când usturoiul încolțea erau luate frunzele și puse la pălăria unui om; acest om urca un turnul bisericii și - datorită „puterii” frunzelor de usturoi - putea distinge eventuali strigoi printre oamenii care mergeau la biserică.
O legendă arată că șerpii, înainte de a intra în ascunziș până la primăvară, se adună la aluniș - unde se încolăcesc mai mulți la un loc - pentru a face „piatră scumpă”. Cine se nimerește acolo e bine să ia o nuia de alun, să o agite spre aluniș rostind un descântec și repede mai apoi să se dea deoparte pentru că șerpii, înșirându-se unul după altul, pornesc din aluniș. Omul trebuie să ucidă șarpele din frunte și pe cel din urmă; căutând în gușa ultimului va găsi piatra scumpa tămăduitoare de multe boli.

Superstiții despre vreme în septembrie

Dacă tună în septembrie e semn că în februarie va fi zăpadă multă și recolta din anul viitor va fi bogată. Dacă bate vântul în septembrie va aduce bucurie.
Migrarea rândunelelor în această perioadă prevestea o iarnă timpurie.
Dacă înfloreau ciulinii, toamna urma să fie una frumoasă.
Perioada dintre Ziua Crucii și Alexii (17 martie) era cunoscută că „vremea când toate gângăniile, jigăniile stau ascunse prin borți, văgăuni și alte ascunzișuri”, iar păsările migratoare plecau. Pământul se închidea și pentru plante în această perioadă și toate florile vorbeau, manifestându-și părerea de rău că se usucă; plantele care înfloreau erau considerate necurate sau menite altor scopuri decât nevoilor și bucuriei omului (brândușa de toamnă, de exemplu, era socotită floare a morților).

Din calendarul zilelor dedicate internațional

1 septembrie - Ziua fără rimă și motiv (pentru amuzament)
8 septembrie - Ziua mondială a alfabetizării, ONU
15 septembrie - din 2007, Ziua internațională a democrației, ONU. Opinia lui Petre Țuțea despre democrație pe blogul Jurnal de fraieră.
28 septembrie - ziua întrebărilor stupide (pentru amuzament)
29 septembrie - Ziua internațională a inimii

De-a lungul timpului în septembrie

1 septembrie 1920. Prin decretul semnat în această zi de generalul francez Henry Gouraud, înalt comisar pentru Levant, e creat Statul Marelui Liban, împărțit administrativ în 4 districte: Libanul de Nord, Muntele Liban, Libanul de Sud și Bekaa. La 26 noiembrie 1943 Libanul își proclamă independența de Franța.
2-5 septembrie 1666: 13 mii de clădiri și 89 de biserici cad pradă incendiului izbucnit în zona Pudding Lane (Londra), în prăvălia lui Thomas Farynor, brutarul lui Carol al II-lea. După marele incendiu, arhitectul Christopher Wren reconstruiește capitala.
4 septembrie 1781. Guvernatorul spaniol al Californiei, Felipe de Neve, întemeiază o nouă așezare, cu 44 de coloniști: El Pueblo de Nuestra Señora la Reina de los Angeles de Porciuncula (Orașul Doamnei Noastre Regina Îngerilor din Porciuncula), orașul Los Angeles de azi.
9 septembrie 622 - începutul calendarului islamic. Fuga lui Mahomed (570-632) de la Mecca la Medina. În anul 639, califul Omar a legiferat Hegira (Fuga) ca momentul zero al erei musulmane.
13 septembrie 1848. Confruntarea dintre trupele otomane conduse de generalul Kerim-Pașa și pompierii căpitanului Pavel Zăgănescu, din Dealul Spirii, reprezintă sfârșitul revoluției din țara Românească. În luptă își pierd viața 50 de pompieri. După 12 ani, Cuza îl va decora pe Zăgănescu și îl va ridica la rang de colonel. 13 septembrie a devenit Ziua Pompierilor din România.
15 septembrie 1864 - se realizează modernizarea sistemului de măsuri și greutăți din România. Legea decretată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza introduce sistemul metric începând cu 1 ianuarie 1866, înlocuind măsurătorile medievale (stanjenul, piciorul, ocaua etc.)
15 septembrie 1928. Medicul scoțian Alexander Fleming (1881-1955) descoperă penicilina, medicamentul care a salvat milioane de vieți în timpul celui de-al doilea război mondial și i-a adus medicului Premiul Nobel (1945). „Natura a creat penicilina, eu doar am găsit-o”, obișnuia să afirme medicul.
16 septembrie 1437. La Căpâlna se încheie o alianța a păturilor privilegiate (nobilimea maghiară, patriciatul săsesc și fruntașii secuilor) din Transilvania împotriva țărănimii răsculate. Vreme de secole, această Unio Trium Nationum a dus la excluderea românilor din viața politică a principatului.
23 septembrie 1846. În această noapte, pe baza calculelor efectuate de astronomul francez Joseph Le Verrier (1811-1877), Johann Gottfried Gallé (1812-1910) și Heinrich D’Arrest (1822-1875) de la Observatorul Regal din Berlin descoperă, după o cercetare de 30 de minute a boltei cerești, planeta Neptun.
25 septembrie 1818. Medicul obstetrician James Blundell (1791-1878) de la Guy’s Hospital din Londra, efectuează prima transfuzie de sânge. Deși nu știa nimic despre compatibilitatea grupelor sanguine, îi reușesc cinci dintre primele sale zece experimente de gen.