In mentalul colectiv pare fixată
ideea omului de rând. Când aud / citesc “om de rând” (destul de rar in ultimul
timp, dar expresia e folosită încă) mă gândesc automat la rândaş - om angajat
pentru muncile obisnuite dintr-o gospodărie; servitor, slugă (scrie in
dictionar). Evident, nu e ruşinos să fiu rândaş! “Om
de rând” apare şi in definiţiile următoarelor cuvinte din DEX: mojic, plebeu,
prostime.
La sfârşitul acestei luni se
organizează alegeri pentru parlamentul european; deoarece merg să votez cercetez
oferta… Deja am auzit doi care ne
solicită votul pentru că vor să fie mai bine pentru “oamenii de rând”. Dar ce
înseamnă om de rând?! Am căutat explicaţii, am găsit câte ceva şi un lucru ştiu
sigur: nu-mi place cum sună - şi cum se “traduce” - “om de rând”. Sunt un om
obişnuit? Da. Sunt un om de rând? Nu (chiar dacă pentru unicul motiv că nu-mi
place să stau in rând). “Om de rând” este
diferit de “om obişnuit” deşi termenii se utilizeaza, in general, ca şi cum ar
fi sinonimi.
“Om
de rând” este cineva cu un statut social scăzut sau cineva considerat inutil
pentru societate - este explicată sintagma in “urbandictionary”. Oameni de rând
sunt numiţi cei din clasele sociale inferioare, de origine umilă. Clase sociale
inferioare? Care ar fi aceste clase? Proletarii, burghezii?!
Ce scrie in dictionar despre
proletar? “Om sărac din rândul cetăţenilor
liberi ai Romei antice, ale cărui bunuri nu depăşeau o limită foarte scăzută”
şi mai zice: “muncitor salariat exploatat, lipsit de mijloace de producţie şi
nevoit să-şi vândă forţa de muncă pentru a putea trăi”. Oamenii din clasele
sociale inferioare mai sunt caracterizati ca fiind şi gălăgioşi, abuzivi,
imaturi - adică, lipsiţi de educaţie, de cultură, cu intelect slab dezvoltat.
Un guvern trebuie să
funcţioneze pentru întreg poporul, nu doar pentru oamenii bogaţi.
In statele in care se mai
folosesc titlurile nobiliare om de rând este acela care nu are un titlu
nobiliar. Adică nu este nobil, aristocrat. Şi ce dacă nu au toţi titluri
nobiliare? Suntem, cu toţii, egali inclusiv in faţa legii. (Haha!) Cercetătorul
cu sau fără câteva descoperiri extraordinare la activ intră in categoria omului
de rând? Dar un membru al vreunei Academii? Om
de rând mai este numit şi acela care nu face parte din cleric.
Oamenii de rând formează ceea
ce numim generic “masele”, oameni care nu au un statut social
semnificativ. Ce înseamnă, azi, “statut
social”? Revenim in secolul al VI-lea i.e.n., in Roma, când societatea era divizată in
patricieni (nobili) şi plebei? In Grecia, in cele mai multe cetăţi-state
importanţa socială nu conferea drepturi politice sau legale speciale,
diviziunea socială fiind simplă: greci liberi (cetăţeni), non-greci (non
cetăţeni) şi sclavi. In Atena antică, in prima perioadă, anumite roluri sociale
(magistraţi, trezorieri, de exemplu) le puteau avea numai cei mai bogaţi
cetăţeni, mai târziu, poziţia socială putând fi schimbată odată cu acumularea
de averi.
Prin secolul al IV-lea e.n.,
s-a schimbat viziunea asupra lumii şi a rămas cam la fel până azi. Sfântul
Augustin, de exemplu, considera că diviziunea socială e rezultatul “căderii
omului”. La acea vreme, existau trei diviziuni principale: clerul, nobilimea şi
oamenii de rând - aceştia din urmă fiind şi ei divizaţi in ţărani, artizani
etc.. In evul mediu un iobag nu putea accede in rândul nobilimii sau al
clerului - deşi (am citit pe undeva dar nu-mi vine acum in minte) au fost unele
excepţii, din voinţa clericilor şi sau nobililor şi, uneori, prin uniuni
matrimoniale. In evul mediu s-a dezvoltat burghezia - o clasă intermediară,
formată din muncitori, ţărani etc. îmbogăţiti - o clasă care nu avea
întotdeauna interesele aliniate cu cele ale muncitorilor, de exemplu, pentru că
cei îmbogăţiti doreau să devina şi mai bogaţi şi mai puternici.
Revenind in mileniul trei. La
o primă vedere, şi azi ajung in poziţii sociale înalte cei care au avere, in
sensul de bogăţie, dar - ca şi in antichitatea greacă - pot accede la poziţii
aşa-numite superioare şi cei care nu au o prea mare avere. Cei care azi sunt
săraci şi foarte săraci nu pot atinge poziţii sociale înalte, şi nu doar pentru
că nu şi-au permis studiul, ci pentru că le e calea barată de cei care sunt
deja acolo. Faptul că sunt săraci îi face “oameni de rând”? Sunt ei, slugile
celor cu poziţii sociale înalte? Slugi nu sunt, dar la cheremul celor cu putere
politică, mai ales, sunt. Sunt oamenii săraci (şi nu doar ei!) “masă de
manevră” pentru politicieni? Sunt, dar asta nu-i face oameni de rând.
Şi azi, ca şi atunci, un om
obişnuit ajunge rar in rândurile “aristocraţiei”, deşi se observă o tendinţă
majoră: capetele nobiliare nu mai caută alinaţe matrimoniale, in mod
obligatoriu, cu alte capete nobiliare. Se tinde - la prima vedere - spre
desfiinţarea claselor sociale şi altfel decât la nivel teoretic.
Atunci când diviziunea
socială este accentuată cei care deţin puterea tind să abuzeze de aceasta, in
ideea - falsă - că biserica şi/sau statul şi/sau statutul social sunt mai presus de moralitate. Chiar şi azi, in unele
state, puterea politică este controlată de cei care deţin titluri nobiliare sau
de cei care sunt foarte bogaţi.
Cred că nu se poate discuta
despre “egalitate pentru toţi” cât timp există diviziunea socială. Mulţi
vorbesc despre a nu face diferenţe între oameni şi, pe de altă parte, folosesc
sintagme gen “om simplu” sau “om de rând”. Gândind (şi simţind) in
aceşti termeni nu se poate atinge idealul nediscriminării, al egalităţii. A nu
se înţelege că prin “eliminarea” diviziunilor sociale mă refer la… comunism!!!
Socialismul nu e prea departe de comunism – nici la acesta nu mă refer. Mă
refer la democraţie - cea mai puţin rea formă de guvernământ dintre toate.
Dacă sunt muncitor
necalificat sunt om de rând? Nu. Sunt cetăţean fără o calificare. Dacă sunt
preot sau medic fac parte dintr-o clasă privilegiată? Nu; sunt un cetăţean
preot sau medic. Dacă sunt academician sunt mai cu moţ? Nu, sunt un cetăţean cu
studii înalte. Toţi suntem cetăţeni, dar avem ascendenţă diferită, studii
diferite, venituri diferite - aceste diferenţe, insă, nu ne fac mai puţin
oameni. M-am cam plicisit de prostiile gen “să facem ceva pentru clasa de
mijloc”, sau pentru “clasa muncitoare”, sau pentru “clasa de jos”…
Oricine poate numi, oricând,
pe oricine “om de rând”, “om simplu” şi mai ştiu eu cum. Dreptul lor. Important
este ca cei numiţi astfel să nu creadă că şi sunt cum îi numesc aceia care vor
să se remarce printr-un statut diferit, accentuând, indirect, că ei fac parte
dintr-o elită privilegiată.