- Fii deci atent, dragul meu; fii ascultător şi fă cât mai
bine ceea ce ai de făcut. In viaţă, asta-i totul!
Văzând că îmi vorbeşte astfel, mi-am luat şi eu inima-n dinţi şi-am început să-i
spun că ceea ce mă mirase mai mult in timpul repetiţiei fusese neobosita răbdare
pe care o arătase faţă de Sufleţel şi de câini, precum şi faţă de mine.
Zâmbind cu blândeţe, îmi răspunse:
- Se vede cât de colo că ai trăit până azi numai printre ţărani care se poartă rău cu bietele
animale şi îşi închipuie că ele nu ascultă decât de bâtă. Aici e greşeala: nu faci mare lucru cu bătaia, pe câtă vreme
cu blândeţea faci mult, poate chiar totul. Iată, eu, fiindcă nu mă mânii niciodată,
am putut face ceea ce ai văzut. Dacă le-aş fi bătut, s-ar teme de mine, şi spaima pune pe fugă inteligenţa.
De-altminteri, dacă m-aş înfuria pe ele, n-aş fi fost nici eu însumi ceea ce
sunt, n-aş fi dobândit răbdare deplină […] Un lucru e sigur: acela care învaţă pe alţii se învaţă şi pe
sine. De la câinii mei am primit tot atâtea lecţii pe cât le-am dat şi eu
lor. Eu le-am dezvoltat inteligenţa, iar ei mi-au format caracterul. […]
- Admiţi că un câine suferă influenţa stăpânului?
- Sigur că da!
- Atunci vei înţelege că şi stăpânul e obligat să se
supravegheze pe sine când se apucă să crească un câine. […] Câinele este
aproape întotdeauna oglinda stăpânului, şi cine îl vede pe unul îl vede şi pe
celălalt. Câinele tâlharului e şi el o javră, al hoţului e hoţ, al omului mojic
e bădăran, pe câtă vreme al celui politicos şi îndatoritor e un câine
binecrescut.
Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot
alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia
într-o carte sau in altă parte, la un moment dat. Click&Comment Monday! e sloganul acestui joc.
Să nu găsiţi cuvântul
“discuţie” nepotrivit pentru două fiinţe lipsite de grai. E un lucru absolut
sigur că există un grai deosebit pentru fiecare soi de animale. Cine a
locuit într-o casă sub streaşina căreia rândunelele îşi fac cuibul ştie că păsărelele
astea nu fluieră o melodie oarecare atunci când, in zori de zi, ciripesc cu
atâta vioiciune; ele ţin adevărate cuvântări şi consfătuiri, discută treburi
serioase sau îşi fac reciproc declaraţii de dragoste. Iar furnicile din acelaşi
muşuroi, când se întâlnesc pe câte o cărare şi îşi freacă antenele unele de
altele, credeţi că fac altceva decât îşi împărtăşesc ceea ce le interesează? Cât
despre câini, nu numai că ştiu să vorbească, dar ştiu şi să citească, priviţi-i
când umblă cu nasul in vânt sau cu botul pe jos, adulmecând pământul, mirosind
pietricelele şi tufişurile; deodată
se opresc in faţa unui smoc de iarbă sau a unui zid şi rămân o clipă nemişcaţi;
noi nu vedem nimic in locul acela, pe când ei citesc tot felul de lucruri
ciudate, scrise cu litere tainice pe care noi nu le cunoaştem.
(din romanul “Singur
pe lume” scris de Hector Malot (n.
20.05.1830 - d. 17.07.1907) şi publicat in anul 1878 cu titlul “Sans famille”;
scriitorul a dedicat romanul fiicei sale, Lucie. “Singur pe lume” este cea mai
cunoscută lucrare a scriitorului şi criticului literar francez şi a devenit celebră ca “literatură pentru copii” deşi
nu aceasta a fost intenţia autorului)
Romanul din care am citat a fost publicat (ediţia a V-a) la
Editura “Ion Creangă”, Bucureşti, 1980, tradus de Anda Boldur.