sâmbătă, 30 ianuarie 2021

Gentuță pentru păpușă. Provocări verzi

Rux a lansat, din nou, jocul cu și despre reciclare, și nu numai. Pentru luna ianuarie am avut de ales dintre cele 12 teme ale anului 2012, anul în care s-a lansat Provocări verzi. Temele de atunci vor fi reinterpretate pentru a fi adaptate/raportate la păpuși - Rux scrie pe larg despre și într-un comentariu de pe pagina respectiva.
M-am tot învârtit în jurul cozii neștiind ce și cum să fac. Ideile nu se conturau deloc! Când s-a conturat una mi-am dat seama că n-o voi putea pune în practică așa că am dat iar drumul la fuiorul cu idei - o zic de parcă aș avea capul plin de idei și nu știu pe care s-o aleg! Am ales să fac o gentuță pentru păpuși, în final, deși mă gândisem să desenez pe o geantă din denim o păpușă - era complicat, era (și este) lipsa de talent și îndemânare pentru anumite „realizări”.
Gentuța pe care am făcut-o e din piele și e vernil - culoarea e superbă, dar în poză nu iese în evidență (a se citi mai sus despre talent și îndemânare).
La ce păpușă - dintre cele pe care le am - e potrivită gentuța de 4/3cm? Cred că la cea care a jucat rolurile Gi și Nausica
ā în filmul Salvăm păpuși
N-am mai scos păpușa de unde este pentru că... e complicat. Pfuuu! Pare că înot într-o mare de complicat! De fapt, e simplu: ar trebui să răscolesc debaraua și, deh, nu-i momentul pentru că după ce scot lucrurile trebuie să le pun și înapoi. Unii ar zice că mă încearcă lenea. Nu-i contrazic.
Pentru a vedea ce teme urmează accesați Provocări verzi.

vineri, 29 ianuarie 2021

Solitar. Natura joi

Fotografie pentru
Der Natur Donnerstag (DND), joc găzduit de Jutta – tabelul este deschis de miercuri, ora 18:00, până vineri la ora 23:00.
Sursa foto: Brașov, orașul sufletului meu. (22 ianuarie 2021)
Fotografia este și la Garden Affair (grădina, natura, păsări...):

joi, 28 ianuarie 2021

Luna Lupului. Prima Lună plină din an

Iarna, mai ales in ianuarie, lupii urla mai mult si mai des pentru ca e perioada de imperechere
Prima Luna Plină din an se numește
Luna Lupului, și este azi. Nu doar satelitul natural al Pământului se numește astfel, ci luna ianuarie. În trecut oamenii utilizau „calendarul lunar” (luna calendaristică avea 28 de zile) și nu „calendarul solar” (luna calendaristică având 28/29 zile, 30 și/sau 31 de zile).
Unele surse afirmă că denumirea de Luna Lupului vine de la nativii-americani care, în trecutul îndepărtat, obișnuiau să numească Luna pentru a delimita lunile și anotimpurile. Numele dat Lunii pline se aplică perioadei până la următoarea Lună plină și era diferit de la trib la trib, dar unele denumiri s-au impus general (sau aproape general) pentru anumite regiuni. Alte surse susțin că denumirile date azi Lunii pline sunt o combinație între denumirile date de triburile nativ-americane și cele ale coloniștilor, aceștia din urmă adaptând mai multe denumiri în calendarul lor. În cultura anglo-saxonă, de exemplu, Luna plină din ianuarie a fost numită și Luna după Yule, momentul festivalului antic care marca solstițiul de iarnă, în jurul datei de 22 decembrie.
Luna plină din ianuarie a mai fost numită și Luna Centrală, acest fenomen fiind considerat de unii punctul de mijloc al iernii. I s-a mai spus și Luna de Zăpadă dar, în timp, această denumire a fost folosită pentru Luna plină din februarie (27 februarie, anul acesta). Alte denumiri: Luna Veche, Luna de Gheață.
Prima Lună plină din ianuarie e numită Luna Lupului deoarece în această perioadă lupii sunt auziți urlând mai mult (mai des) ca de obicei. Ei nu urlă de foame, cum s-a crezut mult timp, ci urlă pentru a-și anunța prezența: sunt aici, pentru prieteni; stai departe, pentru dușmani. Urletele și alte sunete ale lupilor sunt, în general, pentru a-și delimita teritoriul, pentru a localiza (a fi localizați de) membrii haitei, pentru a întări legături sociale și pentru a coordona vânătoarea.
Perechile de lupi se formează din decembrie până în februarie; sezonul de împerechere durează din februarie până în martie (unii lupi se pot împerechea și în ianuarie). În medie, spun cercetătorii, urletul unui lup durează între 3 și 7 secunde, dar în sezonul de reproducere corul unei haite poate dura între 30 și 120 de secunde și, drept urmare, lupii sunt deosebit de vocali în primele luni ale anului. Si, așa, Luna plina din ianuarie se numește Luna Lupului.

vineri, 22 ianuarie 2021

Editare rapidă. Stergere comentariu. Probleme

Când ceva poate merge rău va merge! zice o lege a lui Murphy.
De câteva zile a dispărut „iconița” de „editare rapidă” (text) de pe pagină – acel desen cu un creion și un pătrățel care se afla în josul postării și de unde puteam edita imediat atunci când descopeream o greșeală (de exemplu) în textul deja publicat. Acum trebuie să accesez „design”/”tablou de bord” – „postări” și să fac modificări. 
La adresa de mai jos scrie (în august 2020) că editarea rapidă va funcționa numai pe noua interfață.
https://support.google.com/blogger/thread/66039956?hl=en
Aceasta e noua interfață și până acum câteva zile totul a funcționat corect în chestiunile amintite.
Simbolul „editare rapidă” a dispărut și de la „obiect gadget” (acele două „chei” încrucișate). De exemplu, nu pot adaugă un blog în „Blogroll” decât accesând „design”/”tablou de bord” – „aspect” – gadgetul respectiv și „Editați”; nu mai e posibil de la sfârșitul „listei” de bloguri.
În plus, nu mai pot șterge comentarii din pagina principală, ci trebuie să ajung tot în „tabloul de bord”, în secțiunea „comentarii” și să șterg de acolo.
Acum, că m-am plâns - și am explicat (cât m-am priceput) - ce „probleme” am, adresez întrebări și rog pe cei care știu una-alta să mă ajute:
Dintre cei care au blog pe Blogger mai este cineva care are aceleași „probleme”?
E posibil să se întâmple ceea ce am descris în caz că iar se modifică ceva pe platforma Blogger și atunci trebuie doar să am răbdare.
Este ceva ce aș putea face pentru a remedia neajunsurile, dacă se întâmplă doar cu blogul meu?
În gadgetul „postări de blog” este activată opțiunea „arată editarea rapidă”.
Vă mulțumesc.

Actualizare 26 ianuarie
S-a rezolvat "de la sine", ieri.

joi, 21 ianuarie 2021

luni, 18 ianuarie 2021

Protejarea copacilor din localități împotriva toaletărilor abuzive

Cred că nu sunt prea mulți adulți care nu au observat aspectul ciudat al multor copaci din orașul unde locuiesc, mai ales după „toaletările” anuale făcute de oamenii trimiși de la primărie – fie că aceștia sunt angajați direct la primărie, la vreo regie care se ocupă cu, sau la firma care are contract cu primăria pentru administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților.
Atunci când se demarează o acțiune generală de toaletare/tăiere arbori ar trebui să se facă un anunț public, care să fie mediatizat – să știe oamenii și să nu se ia unii de alții fără sens. Se pare că în București ar exista o hotărâre de consiliu local prin care cei care taie să anunțe public ce și cum. Nu am găsit ceva asemănător – obligație, adică – pentru Brașov (asta nu înseamnă că nu există! mai caut).
În urmă cu un an – poate doi – purtătorul de cuvânt al primăriei de aici susținea că oamenii angajați să facă asta știu ce fac și faptul că unii copaci arată jalnic după „toaletare” e din cauza cetățenilor care taie de capul lor. Ar fi dovadă de prostie (de la o vârsta n-o mai pot numi naivitate) să afirm că nu sunt cetățeni care ciopârțesc sau taie cu totul copaci care îi deranjează, dar... scuzați vă rog! Unii pomi ciuntiți sunt aliniați la margine de alei, drumuri etc. - în niciun caz aceia n-au fost ciopârțiți de cetățeni care n-au ce face.
Conform legii – excepție cazurile urgente gen copac doborât de furtună sau vreun accident, ca exemple – tăierile, toaletările (de iarnă) trebuie făcute în perioada de repaus vegetativ (după căderea frunzelor, înainte de apariția mugurilor): noiembrie-martie, dar nu în zile în care temperatura este de sau sub -10 grade Celsius (scrie în Regulamentul anexă la HCL Brașov nr. 153/2010), ținându-se cont de fiecare specie în parte, totuși.
Deși aici citez mai mult dintr-o hotărâre a consiliului local Brașov regulile sunt generale, fiind impuse conform legilor aplicabile la nivel național: Legea nr. 348 din 2003 republicată – legea pomiculturii; Legea nr. 46 din 2008 republicată - Codul silvic; Legea nr. 24 din 2007 (republicată) privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților; Ordinul nr. 1549 din 2008 (modificat prin Ordinul nr. 1466 din 2010) privind normele tehnice de aplicare a Legii nr. 24 din 2007; O.U.G. 195/2005 privind protecția mediului (cu toate modificările/actualizările).
Regulament 153/2010:
Art. 29. Toaletările de arbori şi arbuşti de pe domeniul public şi privat al municipiului Braşov se avizează de Serviciul Amenajare Zone de Agrement (S.A.Z.A.) din cadrul Primăriei Municipiului Braşov - numai în situaţiile în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) în cazul în care acoperişul, terasele, ferestrele sau pereţii clădirilor sunt afectaţi de coronament;
b) în cazul în care în urma calamităţilor naturale arborii prezintă ramuri rupte, necesitând intervenţii pentru refacerea aspectului coroanei sau îndepărtarea pericolului;
c) coronamentul deranjează reţelele edilitare aeriene, împiedică vizibilitatea semnelor de circulaţie sau iluminatul pe timp de noapte, împiedică vizibilitatea panourilor publicitare;
d) toaletare de regenerare a coroanei în situaţia arborilor îmbătrâniţi;
e) în cazul în care coronamentul prezintă ramuri dese şi care cresc în mod aglomerat;
f) în cazul în care coronamentul împiedică pătrunderea luminii naturale în imobilele de locuit;
g) în cazul în care arborii prezintă un real pericol pentru autovehiculele parcate în parcările de pe raza municipiului Braşov.
Și pentru tăierile de la bază (defrișări) e necesar avizul S.A.Z.A., evident.
Art. 32. Toaletarea arborilor plantaţi pe spaţiile verzi ale domeniului public şi privat din municipiul Braşov, care prezintă o stare fiziologică bună va fi executată numai prin îndepărtarea ramurilor care afectează reţele edilitare aeriene sau clădiri.
Orice intervenţie severă în coroana acestora este interzisă în mod deosebit la speciile salcâmi, mesteceni, arţari, tei sau stejari.
De asemenea se admite intervenţia în coronamentul arborilor în cazul în care trebuie asigurată siguranţa traficului pietonal şi rutier.
Legea nr. 24 din 2007 (republicată) privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților dispune, în art 12 pct. 5: În cazul arborilor ornamentali (tei, salcâm, castan, arțar, mesteacăn, stejar) plantați pe spațiile verzi din domeniul public, precum și al celor plantați în aliniamente în lungul bulevardelor și străzilor, pe terenurile din zonele urbane și rurale, este interzisă intervenția cu tăieri în coroana acestora, cu excepția lucrărilor de eliminare a ramurilor uscate sau a celor care afectează siguranța traficului pietonal și rutier, a imobilelor aflate în apropiere, precum și a celor de pe traseul rețelelor aeriene.

Regim special au și coniferele (art 30 din Regulamentul H.C.L. 153/2010). Nucii și castanii comestibili aflați inclusiv pe terenurile private ale persoanelor fizice sau juridice pot fi tăiați numai cu avizul Direcţiei Generale pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (art. 15 Regulamentul H.C.L. 153/2010 pentru mai multe amănunte). Tăierile/toaletările nucilor și castanilor comestibili sunt reglementate în mod special de Legea pomiculturii nr. 348/2003.
Potrivit legii, cei care toaletează astfel încât acțiunea lor să ducă la uscarea copacului vor răspunde. Cum un copac nu se usucă imediat după ciopârțire puțin probabil să plătească cineva pentru tăieri aiuristice.
Alături de echipele de tăietori trebuie să fie cineva care să știe ce trebuie tăiat pentru a nu distruge copacul – un inginer silvic, horticol etc.. Trebuie să existe măcar un șef de echipă cu solide cunoștințe în domeniu. Acești oameni trebuie să aibă un aviz eliberat de la primărie și în acest aviz ar trebui să scrie la ce se referă toaletarea, conform art. 29 din Regulamentul amintit. În urmă toaletării copacul trebuie să rămână cu o coroana echilibrată. Ciopârțirea nu face decât să scurteze viața copacului pentru că va deveni sensibil la îmbolnăviri, predispus la atacurile insectelor și ciupercilor și, în final, va putrezi sau se va usca; sau va crește necontrolat și va arăta ca un tufiș (toate ramurile tinere care vor crește din cioturi vor seca arborele și tot în moarte va sfârși).
Unii ar putea crede că nu au dreptul să se implice și să ceară să le fie arătat avizul. Greșit! Copacii au o funcție ecologică foarte valoroasă; între altele, ajută la diminuarea poluării, la fixarea solului, reglarea climei și sunt adevărate ecosisteme care asigura biodiversitatea. Și, foarte important, asigură necesarul de oxigen pentru oameni și nu numai. Plopul piramidal, de exemplu, este cel mai mare producător de oxigen (are o capacitate de purificare a aerului de 700% - la fiecare litru de oxigen pe care îl consumă noaptea produce șapte litri ziua) și e foarte important pentru protecția mediului, contribuind la diminuarea poluării fonice și arșiței. Poate că de aceea cam toți plopii de pe marginea cunoscutei Calea București din Brașov au fost tăiați (defrișați) fără milă. E adevărat, erau bătrâni și era necesar să fie înlocuiți, dar nu chiar așa, toți deodată, dar a trebuit lățită șoseaua pentru că se înghesuiau autoturismele (plopi nu, gaze de eșapament din plin). Stejarul purifică aerul 450%, teiul 250%, molidul 160%.
Un om consumă 550 de litri de oxigen pur pe zi (circa 19 metri cubi). Un copac destul de mare, de 50 cm diametru, și o înălțime aproximativă de 30-40 de metri produce aproximativ 92 de litri de oxigen pur pe zi, oferindu-i unui om 14% din necesarul zilnic. Asta înseamnă că un om ar putea supraviețui într-un spațiu închis dacă ar fi înconjurat de 7 copaci foarte mari. (am scris aici).
Arborii uscați trebuie tăiați – și în locul lor trebuie plantați alții. Mă pot gândi că acolo unde nu sunt suficient de mulți copaci uscați probabil că se toaletează aiurea pentru a se planta copaci noi după 2-5 ani. Fondurile pentru plantare de copaci trebuie cheltuite. Până vor produce puieții oxigen cât cei adulți tăiați vor trece muuulți ani.
Teoretic, și din taxele și impozitele plătite de cetățeni se asigură îngrijirea zonelor verzi din localități. Chiar de n-ar fi așa, avem dreptul să pretindem aer mai curat, zone de umbră etc..
În general, cei care încep să reclame sunt purtați de la Ana la Caiafa dar dacă insistă pot obține îndreptarea situației măcar în sensul de a fi amendați cei care taie abuziv. Nu e o consolare dar, poate, încetișor, vor înceta să mai ciopârțească arborii.
Ce pot face cei care vor să salveze copacii
Atunci când observăm că unii oameni (îmbrăcați sau nu în salopetele vreunei firme) taie haotic prin copaci ar trebui să ne interesăm dacă au aviz de la primărie. Trebuie să întrebăm cât va fi tăiat din arbore, pentru că nu au voie să-l scurteze prea mult nici din înălțime și nici din lungimea crengilor.
Nu au voie să îndepărteze mai mult de 15% din potențialul foliar (= crengi cu frunze) în „sezon de vegetație”. Pentru crengile rupte, uscate etc. se poate interveni oricând în timpul anului, dar nu în perioadele caniculare. Dacă se taie mai mult de 1/3 din înălțimea copacului sănătos sau se taie crengi groase, sănătoase, trebuie reclamate faptele.
Dacă nu se justifică tăierile conform legii (v. condiții, mai sus) - implicit avizului - se face reclamație.
Trebuie să aflăm dacă alături de echipa tăietoare este și cineva care le dă indicații despre cum și ce să taie. Dacă au aviz și ți se pare că nu se respectă ce scrie acolo sau că nu e corect din orice punct de vedere, suni la numărul de telefon de pe aviz (ar trebui să fie trecut acolo). Dacă nu ni se arată avizul, dacă nu aflăm de la primărie că s-a demarat o campanie de toaletare/defrișare (nu există un aviz emis pentru zona respectivă), dacă echipa nu e coordonată de un specialist în teren putem suna la Poliția Locală – cei de acolo au atribuții și în acest domeniu. Pentru Brașov, numărul este 0268-954 (Dispecerat). Tăierea unui arbore este o urgență. După ce a fost tăiat/ciopârțit o eventuală amendare a celor responsabili nu aduce o gură de oxigen în plus.
Cei care transportă lemnul rezultat din toaletare/tăiere trebuie să aibă documente specifice pentru acest transport (avizul de însoțire). Pentru a reclama acțiunea tăierii arborilor din parcuri și transportul de materie lemnoasă fără documente se poate contacta (și) garda forestieră.
Date de contact pentru Garda forestieră Brașov: telefon: 0374-086-796; E-maill: gardaforestiera.brașov@gmail.com
Pe siteul „inspectorul pădurii” poate fi verificat numărul autovehiculului care transportă lemnul: 
Regulament toaletare arbori

sursa desen copaci

Actualizare 10 februarie
O salcie de pe strada Sitei din Brasov, fotografiata cu zece zile in urma - cu "pletele" aurii - si azi, ciopartita...
In zece zile, dintr-o salcie frumoasa a ramas un trunchi cu "cioturi"
Actualizare
In data de 8 februarie, inainte de pranz, drujba era in actiune. Trei brazi de langa un bloc vecin au fost taiati la ras (defrisati, adica). Spre varf erau verde deschis si "buchetele" de conuri verzi stateau drepte... Cica a cerut "lumea", 'ca dau ramurile in geam. "Lumea" in cauza - ziceau vecinii - era un cuplu care s-a mutat de curand intr-un apartament de la parter. 
Actualizare 21.01.2021
Dimineata, pe la ora noua, am auzit iar drujba in cartier. Nu erau langa blocul nostru dar nu am vazut clar unde erau pentru ca era ceața deasa. La un moment dat am auzit un glas de femeie care le striga sa nu taie nu stiu ce creanga. Apoi am auzit si un glas de barbat, care le striga taietorilor ca are tot dreptul sa faca poze. Pana m-am imbracat, pana am descoperit zona de unde veneau strigatele, indivizii si-au adunat obiectele de tortura si-au plecat... Nici oamenii indignati nu mai erau acolo... 
Teiul ciopartit in 15 ianuarie

vineri, 15 ianuarie 2021

Au ciopârțit teiul

Azi, înainte de prânz, specialiștii în tuns iarbă au trecut cu drujba prin cartier și, între alți copaci, au ciopârțit și teiul în care poposesc fel și fel de păsări. Drujba mânuită aiuristic e la modă an de an. Cred că pentru unii aiuristic e sinonim cu artistic. Au ciopârțit teiul fix de ziua lui Mihai Eminescu. Mare mirare! Au tăiat „specialiștii” arborele secular de pe lângă Podul Cotroceni (avea doar 300 de ani, era o plăcuță cu „ocrotit”, dar pentru că la un vânt puternic s-a desprins o creangă au hotărât să-l taie, să nu cumva să cadă și altele – era greu să cerceteze cineva copacul și să le spună „specialiștilor” care crengi ar trebui tăiate. „Specialiștii” aceștia sunt ca aceia care pentru o unghie lovită recomandă tăierea degetului. Mă bucur că mai rezistă teiul asociat istoric lui Mihai Eminescu, din Iași, care are vreo 500 de ani (dacă se desprinde o creangă...)
Bulinele” din poză sunt mierle (poza nu e reușită dar o postez pentru că nu am alta cu crengile care au fost tăiate):
O parte dintre crengile unde erau mierlele nu mai sunt:
E drept, în cazul teiului din dreptul ferestrelor, am solicitat să taie din crengi – în urmă cu mai mulți ani – pentru că ajunseseră să lovească geamurile și, în urma a două furtuni mai serioase au apărut câteva fisuri în geam; și au venit tocmai azi, când nu era nimeni acasă! Nu-i opream să taie crengile, evident, dar le spuneam care trebuie tăiate pentru a nu mai lovi în geam în caz de furtună și să nu taie la oha, doar de amorul artei, pentru ca mai apoi teiul să se îmbolnăvească.
Au tăiat (între altele) fix două crengi pe care obișnuiau să stea guguștiucii!
Când au venit la pr
ânz să mănânce grăunțe... păreau cam dezorientați, pentru că nu au avut unde să aterizeze. S-au învârtit un pic și au zburat pe felinarul din apropiere. Sper să-și găsească alte crengi. Din păcate, acum nu mai au nicio creangă pe care să poposească și pe care să fie măcar un pic apărate de ploaie (când teiul are frunze). Pe crengile acelea ședeau uneori jumate din zi și toată noaptea. Pace bună acum; n-au venit nici la grăunțe de când au tăiat crengile.
Nu reușesc să înțeleg de ce nu sunt instruiți cei care sunt trimiși prin oraș la „cosmetizat” copaci. Vor ajunge toți copacii să arate ca niște târnuri uriașe! Și se vor prăbuși înainte de vreme.
Marți, noaptea (seara, de fapt, pentru că era înainte de ora 22), scuturasem crengile teiului de zăpadă – și tare, cred, s-au bucurat guguștiucii și porumbeii și câteva vrăbii (acestea, mititele, s-ar fi acoperit cu zăpadă dacă se așezau pe crengile încărcate de nea).
Abia joi seară a mai nins un pic, după ora 23. Confeti alb-argintii cădeau din cer și se așezau în strat pufos. În urmă cu doi ani – poate trei – când am tot așteptat zăpada, a început să ningă spre seară și în miez de noapte am ieșit la plimbare. Ieri n-am putut s-o facem. Ce le-am fi zis paznicilor dacă și ei aveau chef de plimbare și ne întâlneam? Cred că „ne plimbăm printre fulgii de nea” nu se acceptă ca motiv pe biletele de voie. Peste zi n-a nins deloc, și covorul pufos s-a dus – a înghețat.
Am făcut o poză „în nocturnă”, încercând să „prind” covorul alb, pufos, neatins de picior de om. Cel mai bine se văd crengile pe care obișnuiau să stea guguștiucii...
În jurul orei 16:30 au revenit „la masă” guguștiucii, și au poposit pe o creangă aflată mai jos – acolo nu-i văd decât dacă mă ridic de pe scaunul de lângă fereastră și mă aplec, dar mă bucur că-i știu aproape.
(când să fotografiez guguștiucul care se așezase fix în vârful unui ciot... și-a luat zborul – guguștiucul, nu telefonul).
**
Cred că n-ar fi o idee rea să se înființeze, din nou, un post de „grădinar al orașului” – lucrătorul șef de la „spații verzi” nu pare că știe ce trebuie să facă. Zic și io, când privesc la copacii „cosmetizați” din oraș, care sunt, în general, exemplu de „așa nu”.
Și-apoi, în Brașov e Facultate de Silvicultură!
Poate că e "ca la carte" cum au tăiat și m-am întristat degeaba. Greșeala mea.
**
În ultimele două poze, la adresa de mai jos, se văd și crengile care de azi nu mai sunt:

De la Mihai Eminescu citire

În cultul nostru pentru străini și nepăsarea de ce e național am lăsat nu numai să se facă ca naționalii noștri să fie înlăturați de cătră străini prin simplul efect al abilității reale a străinilor, dar am făcut tot pentru a susține pe străini și industria străină. Nu era întreprindere, nu era licitație pentru procurare de obiecte pentru diferitele servicii ale statului, pentru armată între altele, la care să nu fie admis pe pămînteni deopotrivă cu oricare străin ce s-ar fi prezentat și să nu se fi acordat concesiunea străinului pentru... pentru că acesta ar fi lăsat cu preț mai ieften. Nu ne preocupăm că industriașul și comerciantul român contribuie la toate sarcinele de tot felul ale statului și trebuia a fi preferit, că străinul ce se prezenta nu justificase nici cunoștința specială, nici solvabilitatea, nici în fine dacă concesiunea se mai putea îndeplini întocmai de către concesionarul străin după condițiile contractului cu prețul stipulat. Concesionarul caută a lua concesia oricum, căci știe că prin falsificare, prin înșelăciune va pune lucrurile pe cale bună. (...)
Astfel, preferându-se străinii, statul le-a oferit acestora putință de-a mînui capitalul public, veniturile bugetului statului, al județelor și al comunelor.
(mai 1879)
Unul din defectele cele mai mari ale noastre e că, departe de a ne ocupa cu fondul lucrărilor, credem că (e) deajuns să avem numai forma lor, asemenea copiilor cari, voind a-și face o florărie, smulg plante din câmp și le așează fără rădăcini în straturi, improvizîndu-și pentru cîteva ceasuri o grădină, în aparență frumoasă, însă fără de trăinicie. Nerăbdători cum suntem, nu ne-am deprins a cunoaște cumcă lucrurile luate din temei ar fi și mai trainice și mai folositoare și totodată cu mult mai ieftine decît mulțimea de forme goale care, neavînd înțeles și vitalitate, cer mereu muncă de Sizif de a fi reînnoite.
(26 septembrie 1878)

din Ne e silă (scrieri politice), de Mihai Eminescu (n.15.01.1850 – d. 15.06.1889)
foto: wikipedia

joi, 14 ianuarie 2021

marți, 12 ianuarie 2021

Frica de boală și obsesia pentru sănătate

Ne putem întreba dacă societatea noastră, atât de avidă de sănătate perfectă și de risc zero, nu contribuie la generarea mai multor frici ca altădată în legătură cu boala. 
(Michel Lejoyeux, Vaincre sa peur de la maladie, Paris, 2002)

Orice om care gândește vrea să fie sănătos, își ia măsuri de precauție să nu se îmbolnăvească de te miri ce, dar e conștient că există riscul să se îmbolnăvească oricând, oriunde. Orice om sănătos la cap se teme să nu se îmbolnăvească de la produse alimentare expirate sau inadecvat depozitate, se teme să nu se îmbolnăvească de la clorul din apa potabilă sau poluanții din atmosferă... E firesc ca omul să se teamă de boală, dar când această teamă ajunge să-i controleze viața în cele mai mici amănunte e cazul să se întrebe dacă nu trebuie să vadă un specialist în tulburări psihologice.
Preocuparea pentru sănătate, dorința de a fi sănătoși sunt firești, sunt reacții raționale date de necesitatea de a evita durerea și de dorința/instinctul de supraviețuire, dar când această preocupare devine frică excesivă și irațională e vorba despre un caz de nosofobie (nozofobie), care e diferit de ipohondrie (hipocondrie). Ipohondrii pot dezvolta și nosofobia.
Nosofobie vine din greacă: nosos = boală, phobos = frică = frică de a se îmbolnăvi. Nosofobia este frica irațională de-a avea o boală specifică, fatală. Ipohondrii sunt obsedați de ideea că ei sunt deja afectați de o boală gravă pe care medicii nu au reușit, încă, să o diagnosticheze. Nosofobii nu se tem că au deja boala, ci se tem să n-o facă; ei se feresc să meargă la medic – de teamă că li se va confirma boala – ipohondrii, în schimb, sunt mai mereu la medic și cer să li se facă analize peste analize. Deși pentru nosofobi orice simptom ar putea fi semn al unei boli mortale ei evită cu orice preț să meargă la medic pentru că trăiesc o frică exacerbată de-a descoperi că au o boală gravă sau mortală, preferând să trăiască fără a ști sigur. Din păcate, pe măsura ce îmbătrânesc, șansa de a dezvolta o boală mortală crește dar ei tot vor refuza să meargă la medic. Deși în prezent există întotdeauna posibilitatea de a dezvolta o boală gravă – chiar mortală – nivelul de teamă cu care se confruntă nosofobicii este excesiv, dar persoana nu poate controla această frică, adică nu poate împiedica apariția sentimentelor de anxietate, gândurile și credințele care sporesc această anxietate.
Nosofobia este mai frecventă la oamenii care au activități strâns legate de un mediu în care se tratează bolnavi sau de cele în care se îngrijesc persoane, dar și la studenții din domeniul sănătății pentru că unele patologii pot provoca impresii puternice în mintea unor persoane.
Cauza specifică a unei fobii, în general, e complicat – spre imposibil – de aflat. Se presupune că ar putea fi o dispoziție genetică ce e combinată cu trăirea unor experiențe traumatizante. Factori de risc pentru dezvoltarea nosofobiei: o experiență traumatizantă (moartea unei persoane iubite de o boală gravă, de exemplu, care ar putea fi o cauza suficientă pentru declanșare), expunerea la niveluri ridicate în mass-media despre boli și riscurile de a contacta boli; epidemiile globale majore; expunerea în mod constant la mediile în care boala este ceva comun (spitale, case de îngrijire medicală, centre de sănătate).
Nosofobia pare mai frecventă în rândul studenților și a cercetătorilor care petrec mult timp cercetând boli specifice. Mai e numită și „boala studentului la medicină”.
Frica de microbi. E numită și misofobie, germofobie, bacilofobie, bacteriofobie, verminofobie. E o frică patologică de bacterii, de mizerie, de contaminare, altfel spus. E o frică intensă de orice microorganisme (virusuri, fungi, bacterii, germeni, paraziți). Toți oamenii se tem să nu contacteze o boală, dar cei care suferă de această frică vor avea palpitații sau vor simți că nu mai au aer, vor avea senzație de greață și se vor teme că-și pierd controlul, iar frica de contaminare îi va face să tremure atunci când sunt în mediu „nesteril”. Unele persoane se pot teme de orice înseamnă microorganism sau mizerie, altele pot avea o fixație pe anumite microorganisme. Cel care se teme de microbi se spală des pe mâini, se dezinfectează, dezinfectează obiecte, evită să atingă orice poate avea microbi. Informațiile din mass-media, care accentuează ideea rezistenței la antibiotice a unor microorganisme care pot pune viața în pericol, filmele despre epidemii și pericole biologice, creșterea varietății de produse pentru igienă sunt factori de risc și conduc la creșterea numărului de cazuri „fobice”. În plus, cercetătorii au observat că igienizarea extremă poate conduce, în cazul copiilor – mai ales – la dezvoltarea de alergii și că practicile de curățenie extremă par a contribui la răspândirea infecțiilor rezistente.
Frica de microbi poate fi întâlnită și la ipohondri dar, în general, e o frică specifică. Ca și în cazul nosofobilor, germofobii pot ajunge în situația de a evita cabinetul medical / stomatologic de teama contaminării „cu ceva”, ceea ce le pune în pericol sănătatea.
Aceste fobii, netratate, pot duce la izolare socială, tulburări anxioase și chiar la depresie.
Frica de ace, tripanofobia. E frica extremă și irațională de acele utilizate în procedurile medicale (injecții, vaccinuri, branule, perfuzii etc.). Mulți oameni prezintă un anumit grad de disconfort în legătură cu astfel de proceduri dar cei cu tripanofobie au un grad de anxietate atât de ridicat încât ajung să evite astfel de proceduri medicale, ceea ce poate fi riscant pentru sănătate. Dacă sunt forțați să se supună – fără a se ține cont de fobia lor (despre care unii nici nu știu că o au, și li se pare „o glumă” teama lor de ace) – există riscul ca aceștia să intre în colaps. În general, copiii se tem de ace, dar și mulți adulți, și în unele cazuri frica este foarte severă. Tripanofobia are diferite grade, dar și la cei cu un grad mai scăzut de frică e suficient să vadă un cadru medical indispus de „fițele” lor pentru ca frica să crească în intensitate și simptomele fizice să apară: dificultăți de respirație, creșterea tensiunii arteriale și a ritmului cardiac, senzație de gură uscată, transpirație excesivă, amețeală (și chiar leșin); se naște în om dorința intensă de a evita și de a fugi din situația respectivă. În cazurile în care gradul de anxietate e foarte ridicat pot apărea atacurile de panică. Cei care suferă de frica de ace vasovagală leșină când văd o seringă.
Obsesia pentru o alimentație sănătoasă, ortorexia. Ideea că „suntem ce mâncam” îi trimite pe mulți direct în boală – încet dar sigur, în timp ce ei își doresc să moară sănătoși. Grija pentru sănătate e firească, dar de la un punct încolo devine obsesie. Mulți au devenit obsedați de ideea că trebuie să „mănânce natural, curat”, fără E-uri, fără carne „umflată” cu hormoni etc.. Sigur că există alimente „nesănătoase”, dar de aici până la a ajunge la obsesie ar trebui să fie cale lungă. Propaganda pentru „alimentație sănătoasă”, pentru „un corp de vis”, pentru „tinerețe fără bătrânețe” aduce bani mulți unora și îi distruge pe cei care nu reușesc să mențină un echilibru în alimentația lor. Ortorexia e la fel de periculoasă ca anorexia sau bulimia. Anorexicii sunt obsedați de cantitate, ortorexicii de calitate. Bulimicii înghit o mare cantitate de alimente în timp foarte scurt apoi își provoacă vărsături, își administrează laxative sau depun un efort fizic intens.
Cei obsedați de „alimentația sănătoasă” pot ajunge la panică atunci când nu pot mânca așa cum le-a intrat lor în cap că e „bine” și „sănătos”; sunt obsedați de calitatea hranei și dezvoltă o fixație patologică pentru tot ce e „hrană curată”, ajungând să petreacă mult timp citind etichetele produselor, eliminând rând pe rând o mulțime de alimente din alimentație, cheltuind sume tot mai mari pentru ceea ce ei numesc „produse bio”. A mânca, pentru ei, va ajunge mai mult un chin, când ar trebui să fie o plăcere. Ortorexicii sunt și ei în pericol să ajungă izolați social pentru că la un moment dat vor refuza să mănânce pe unde sunt invitați dacă mâncarea nu e „curată” și vor continua prin a-și aduce cu ei alimentele „sănătoase”, plus că vor turui continuu, oriunde au ocazia, despre alimentația sănătoasă și despre „dietele sănătoase”.
În general, comportamentul demarează din dorința de a deveni mai sănătos (cel mai des din dorința de a pierde în greutate, dar se ajunge la obsesia pentru hrana „curată”). Gândirea obsesivă cu privire la alimente și mâncatul restrictiv poate da iluzia unui sentiment de control asupra complexității propriei vieți. Atunci când devii obsedat că trebuie să mănânci – neapărat! - la ore fixe, că trebuie să mănânci după reguli stricte (pentru a reuși să rămâi sănătos) nivelul hormonilor de stres crește și digestia nu mai e una bună, iar o digestie rea poate conduce, pe termen lung, la balonare, reflux și alte probleme intestinale.
Obsesia de a restricționa carbohidrații din alimentație, carbofobia. Carbohidrații sunt folosiți de organism pentru a fabrica glucoza (glucoza e transformată în energie) și sunt esențiali pentru buna funcționare a organismului și principala lor funcție este să furnizeze energie organismului; au rol important în funcționarea sistemului nervos central, a sistemului muscular și contribuie la buna funcționare a zonei gastro-intestinală. Eliminarea carbohidraților din alimentație poate provoca malnutriție = în loc să fii mai sănătos te îmbolnăvești. Cine oprește brusc consumul de carbohidrați poate avea unele probleme: slăbiciune generală, oboseală, dureri de cap, amețeală, senzație de greață, iritabilitate – sunt simptome ce pot dura de la câteva zile la câteva săptămâni. Pe termen lung, carbohidrații procesați fac rău celor sedentari, în principal – cei care fac efort susținut zilnic au nevoie de mult mai multă energie. Cine alege o dietă – de orice fel – cred că ar trebui să ceară sfatul unui medic nutriționist.
Aș zice că frica de boală și obsesia pentru sănătate sunt surori; ambele sunt dăunătoare și pentru sănătate și pentru o viață liniștită, armonioasă. 
Cine vrea să convingă pe cineva, de orice, prin frică, amenințare sau cu forța are cele mai mari - și de nedorit - "șanse" să contribuie la noi cazuri de fobie / tulburări obsesiv-compulsive sau să le intensifice pe cele existente.

Resurse:
Vaincre sa peur de la maladie, de Michel Lejoyeux
Psihologia fricii. Temeri, angoase și fobii, de Christope Andre.
*
https://www.sfatulmedicului.ro/Educatie-pentru-sanatate/carbohidratii_11705
https://www.eisberg.ro/ro/newsdetail/ortorexia---sau-cand-mancatul-curat-devine-periculos/
https://www.alphega-farmacie.ro/alimentatie/ortorexia-obsesia-pentru-mancarea-sanatoasa-539/
https://sfaturimedicale.ro/germofobia/
https://www.la-psiholog.ro/info/mysofobia-fobia-de-microbi
https://www.emergency-live.com/ro/health-and-safety/hypochondria-when-medical-anxiety-goes-too-far/
https://mindeducation.ro/frica-de-boala-sau-atunci-cand-ne-pierdem-increderea-in-propriul-corp/
https://www.verywellmind.com/what-is-nosophobia-2671624
https://www.la-psiholog.ro/info/fobia-de-boala
https://www.la-psiholog.ro/info/nosofobia-frica-irationala-de-a-avea-o-boala-specifica
https://www.romedic.ro/anxietatea-de-sanatate
https://sfaturimedicale.ro/fobia-de-ace-tripanofobia/