sâmbătă, 15 decembrie 2018

Argumentele irelevante

Tăcerea este unul dintre argumentele cel mai greu de combătut. (Josh Billings)
Argumentele irelevante sau sofistice trebuie să fie respinse pentru a se asigura obiectivitatea disputei.
Exemple:
Argumentum ad hominem (argument la persoană). Reprezintă o încercare de argumentare prin referire la calitățile persoanei, la caracterul sau la faptele sale anterioare. Argumentul ad hominem e folosit și pentru discreditarea martorilor părții adverse atunci când se susține că ei nu spun adevărul din cauză că sunt inculți, au avut antecedente penale sau sunt imorali în viața personală.
Argumentum ad auctoritate (argumentul autorității). Se face apel la competența sau poziția oficială a unei persoane, la modul cutare are dreptate deoarece e specialist în materie.
Mod de argumentare prin care se invocă în favoarea unei afirmaţii faptul că e afirmaţia unei persoane cu autoritate şi prestigiu în opinia comună şi implicit în cea a oponentului.
Argumentum ad verecudiam - argumentul prin apelul la modestie. E înrudit cu argumentul autorității. Se încearcă impunerea ideii că nu putem contrazice o autoritate în materie sau o idee acceptată un timp îndelungat și trebuie să fim modești în raport cu aceasta.
Argumentum ad popolum - argumentul prin apelul la opinia poporului. E un apel demagocic la pasiunile, prejudecățile sau sentimentele poporului. Se consideră că o idee este adevărată pentru că majoritatea oamenilor o acceptă. În acest caz adevărul e determinat de adeziunea unui număr de oameni, este adevărul majorității.
Argumentul ad misericordiam - argumentul prin apelul la milă. E folosit cănd vina inculpatului e evidentă și nimic nu se mai poate face. Apelul la clemență e motivat de faptul că inculpatul are o familie numeroasă pe care trebuie să o întrețină sau că judecătorul trebuie să fie îngăduitor pentru că respectivul ar fi într-o situație specială.
Argumentum ad ignorantiam - argument relativ la ignoranță. Se încearcă acreditarea ideii că o afirmație e falsă pentru că nu poate fi dovedită de către cel care o susține.
Mod de argumentare constând în a cere de la adversar fie să accepte dovada propusă, fie să aducă una mai bună (Loch).
Argumentum ad vanitatem - argumentul prin flatarea vanității. E încercarea de-a obține adeziunea prin flatarea interlocutorului, a judecătorului sau martorului advers. Exemplu: Dumneavoastra, care sunteți un om deosebit de cult și de inteligent, trebuie să fiți de acord că…
Argumentum ad baculum - argumentul bastonului. E încercarea de a impune o idee prin amenințări. Exemplu: dacă nu recunoști că… vei suporta următoarele consecințe.
Argumentum ad invidia - argumentul urii; falsă demonstraţie menită, sub pretextul apărării adevărului, să stârnească ura activă împotriva părerilor altora sau să îi compromită pe nedrept (Wolff).

(text din 01.07.2013 preluat de pe un blog care îl voi şterge)

vineri, 14 decembrie 2018

Victorie a la Pirus

Victorie a la Pirus înseamnă o victorie obţinută cu un uriaş cost pentru învingător. Deşi provine din domeniul militar termenul e folosit şi în alte domenii: afaceri, juridic, sportiv, politic etc. şi descrie o victorie ruinătoare pentru învingător.
Pirus a fost rege al moloşilor, populaţie greacă din regiunea Epir (306 - 302 și 297 - 272 î.Hr.) şi al Macedoniei (288 - 284, 273 - 272 î.Hr.). Mama lui era o verișoară a lui Alexandru Macedon.
S-a remarcat ca un mare general, cunoscute fiind mai ales luptele sale din sudul Italiei împotriva statului roman. Chemat de oraşul-stat Tarent în ajutor împotriva expansiunii romanilor a obţinut două victorii în luptele cu aceştia: la Heracleia şi Ausculum.
Pierderile mari în rândul armatei sale din bătălia de la Ausculum l-ar fi făcut pe rege să exclame:
Încă o victorie ca aceasta şi suntem pierduţi! (ne spune Plutarh că ar fi fost reacția lui Pirus la felicitările primite din partea supuşilor).
Pirus moare în anul 272 î.Hr. în luptele de stradă din orașul Argos, în timp ce ducea un război împotriva Spartei şi Messenei, aliatele rivalului său la tronul Macedoniei, Antigonus al II-lea Gonatas.
**
Pyrrhus din Epir, se scrie si Pyrrhos sau Pirus.

(text din 16.09.2013 preluat de pe un blog care îl voi şterge)

joi, 13 decembrie 2018

Prieten mi-e Platon dar mai prieten mi-e adevărul

Amicus Plato sed magis amica veritas.
O afirmaţie a lui Aristotel, din "Etica Nicomahică", reprodusă de Ammonius Saccas în lucrarea sa "Viaţa lui Aristotel".
Sensul ar fi că nu e suficient ca o părere să fie susținută de o autoritate, ci trebuie să fie și adevărată. Unii înțeleg că adevărul este mai presus de prietenie - dar în acest ultim caz se poate deschide o largă discuție.
Note 
Platon (n. cca. 427 î.Hr. - d. cca. 347 î.Hr.) a fost un filozof al Greciei antice, discipol al lui Socrate și învățător al lui Aristotel. Împreună cu aceștia, Platon a pus bazele filozofice ale culturii occidentale. Platon a fost interesat de matematică, a scris dialoguri filozofice și a pus bazele Academiei din Atena, prima instituție de învățământ superior din lumea occidentală.
Aristotel (n. 384 î.Hr. - d. 7 martie 322 î.Hr.) a fost unul din cei mai importanți filosofi ai Greciei Antice, clasic al filosofiei universale, spirit enciclopedic, fondator al școlii peripatetice, discipol al lui Platon.
Etica nicomahică este o scriere ce aparține lui Aristotel și apare ca fiind scrisă în jurul anului 350 î.Hr. Lucrarea este structurată pe 10 cărți, având ca subiect virtutea. Numele de Etica Nicomahică, provine de la numele fiului lui Aristotel, Nicomahus, despre care se consideră că ar fi editat cartea, având în vedere că aceasta fusese concepută de Aristotel drept curs pentru discipolii săi.
Ammonius Sacca, a pus bazele neoplatonismului - denumirea dată fazei finale a tradiției platoniciene, inaugurată de gândirea lui Plotin, durând până în secolul VI d.Hr. când ultimul bastion platonician, Școala din Atena, a fost desființată de împăratul bizantin Iustinian.
Ammonius s-a născut în Alexandria, Egipt, prin anul 175 d.H. (alte surse dau ca dată anul 160 d.H.) și a murit in anul 242 d.H. (alte surse se referă la data de 254), în cetatea feniciană Tyr.

(text preluat de pe un blog pe care il “desfiintez”)

Sânge albastru-posibile origini ale expresiei

Expresia ar proveni din Spania evului mediu, când marii aristocraţi susţineau că in venele lor curge sânge pur albastru, spre deosebire de nobilii de „categorie inferioară”, care s-au amestecat, mai ales cu maurii.
S-a optat pentru culoarea albastră deoarece, in general, blazoanele, costumele şi mai ales cordoanele, panglicile decoraţiilor erau azurii, albastrul fiind culoarea preferată şi reprezentativă a membrilor înaltei aristocraţii. Ei doreau să se deosebească atât de tagma prelaţilor care adoptaseră veşminte de culoare roşie (de unde expresia „roşu cardinal”) cât şi de „vestoanele verzi” (culoarea verde fiind considerată vulgară). Probabil că ideea „sângelui albastru” a urmat după eliberarea de sub dominaţia maură (Reconquista).
(sursa: I. Berg, Dicţionar de cuvinte, expresii, citate celebre, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969)
Pe câmpul de bătălie nobilii îşi demonstrau rădăcinile aristocrate ţinând braţul cu spada ridicat, pentru a-şi arăta venele albastre sub pielea palidă.
Cu timpul, expresia care desemnează originea nobilă a primit o tentă ironică.
Varianta „înjurăturii”.
In evul mediu, in Franţa, omul de rând auzit că înjură risca să-şi piardă capul; nobilii aveau dreptul să înjure, dar când clerul a devenit foarte puternic şi nu doar anatema / excomunicarea îi ameninţa si pe nobili aceştia au fost nevoiţi să renunţe la obiceiul de a înjura de divinitate şi, ca exemplu, „Par le sang de Dieu” (Pe sângele Domunului) a ajuns „Par le sang bleu”.(pe sângele albastru).. Oamenii de rând au înţeles ce fac nobilii şi, in timp, s-a creat legătura directă, zeflemistă: „c’est un sang bleu” (e un sânge albastru) - aşa a ajuns o înjurătură să fie asimilată cu titlul nobiliar: „e de sânge albastru”.
Altă opoinie. Denumirea provine probabil de la faptul că venele oamenilor cu piele albă apar de culoare albăstruie. Expresia „sânge albastru” provine din epoca nobilimii franceze când oamenii din clasele superioare nu se expuneau soarelui pentru a se bronza (bronzaţi erau numai oamenii din clasele inferioare, cei care munceau pământul ş.a.). Având pielea foarte albă venele, de culoare albastră, ieşeau in evidenţă.
Se mai spune că, in vremea regilor, după moartea deţinătorului tronului ajungeau la domnie rude mai apropiate sau mai îndepărtate ale acestuia; nobilii de rang înalt (conducătorii de state şi familiile lor) se temeau de otrăvirea cu cianură (otrava cel mai des utilizată) şi ingerau zilnic mici cantităţi de cianură pentru a deveni imuni. Cuvântul cianură, se spune, ar proveni dintr-un termen grecesc tradus prin „albastru”, nume datorat acidului cianhidric care a fost sintetizat prin tratarea albastrului prusic cu acid. Din acest motiv, sângele nobililor de rang înalt amintiţi mai sus era „albastru”, diferit de cel al oamenilor de rând.
*
Extratereştrii nu puteau fi excluşi din originea expresiei „sânge albastru”. Unii sunt convinşi că la începutul Timpului nişte zei misterioşi au oferit oamenilor informaţiile pe care le deţineau pentru a-i ajuta să supravieţuiască, să se dezvolte. Încă din cele mai vechi timpuri zeii au ales pe cei mai inteligenţi oameni ca să trăiască printre ei şi să asimileze cunoştinţele pe care le deţineau. Apoi, fiinţele venite de undeva din Univers s-au împerecheat cu pământenii şi a rezultat un tip hibrid de fiinţe care s-au numit „oameni cu sânge albastru” şi pe care Platon, Pitagora sau Homer îi descriau ca fiind oameni foarte puternici, inteligenţi, care dovedeau o spiritualitate ieşită din comun, o mare dragoste pentru toate fiinţele, afirmându-se că toţi oamenii cu Rh negativ ar avea origine extraterestră, iar cei cu Rh pozitiv ar avea origine terestră.

(text preluat de pe un blog pe care îl “lichidez”).

miercuri, 12 decembrie 2018

Dulce-amărui. Miercurea fără cuvinte

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte!  Un jocul iniţiat şi găzduit de Carmen; joc găzduit şi de Călin Hera doi ani. Tema propusă, deloc obligatorie: Dulce-amărui.
HAPPY WW!

marți, 11 decembrie 2018

Brad verde de trimis in plic. Provocări verzi-decembrie

Pentru tema numărul unu la Provocări verzi a fost Crăciunul tradiţional şi pentru că am descoperit un brăduţ confecţionat din aţă m-am grăbit, in loc să-l las pentru tema numărul doi: Bradul verde. Să mai fac un brad din aţă stil con n-avea farmec aşa că am bântuit pe net şi am ales o felicitare cu brăduţ cusut pentru Provocări verzi-decembrie 2018.
Am făcut un tipar pentru brad, pe hârtie dictando, să ştiu unde să fac găurelele pentru “crengile” bradului şi am copiat tiparul pe un carton lucios (îndoit la jumătate) de la ambalajul unor ciorapi de damă. Am punctat fiecare loc pe unde am trecut acul şi am pornit la ţesut cu fir de tipul celui folosit la brăduţul pentru tema unu. Pe fiecare fir am înşirat (şi) mărgeluţe, dar mai mult bucăţele tăiate din paie colorate (pentru că nu mai am mărgeluţe!). Steluţa din vârf e decupată din staniol. Pe marginile cartonului am dat cu argintiu pentru că mi s-a părut cam sărăcăcioasă felicitarea. Iar scrisul… nu mi-a dat prin minte să scriu înainte de a coase mărgeluţele şi a fost cam incomod apoi.
Să aveţi un Moş Crăciun bogat! Mai e timp să-i scrieţi!

luni, 10 decembrie 2018

Citate despre animale. Citate favorite

Medicul uman salvează omul, pe când medicul veterinar salvează omenirea.
[Louis Pasteur)
Este tipic pentru vanitatea şi impertinenţa omului de a numi animalele proaste, deoarece astfel apar simţurilor lui plictisitoare.
(Mark Twain)
=======================================================================
Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte sau in altă parte, la un moment dat. Click&Comment Monday! e sloganul acestui joc.
=======================================================================
Cât timp sacrifică animale oamenii se vor ucide reciproc pentru că cel ce seamănă crima şi durerea nu poate culege bucurie şi dragoste.
Animalele nu cunosc nici îndoiala, nici lăcomia ... Uneori, chiar şi oamenii ajung la acel punct de "puritate" specific animalelor.
(Buddha)
Şi animalele sunt creaturi ale lui Dumnezeu, le înconjoară cu grija lui excepţională. Prin existenţa lor simplă ele îl binecuvântează şi îi aduc slavă. Şi oamenii trebuie să fie buni cu animalele. Unii îşi vor aminti cu câtă bunătate sfinţi precum Sf. Francisc de Assisi sau Sf. Filip Neri, au tratat animalele.
(Catehismul Bisericii Catolice)
Animalele sunt cea mai mică parte a creaţiei divine, dar într-o zi le vom regăsi în misterul lui Hristos.
(Papa Paul al VI-lea)
Nu numai omul, ci şi animalele au suflul divin al lui Dumnezeu
(Papa Ioan Paul al II-lea)
Animalul are mai presus de toate sentimentul.
(Georg Wilhelm Friedrich Hegel)
Câte animale se lasă supuse pentru că nu-şi cunosc forţa!
(François de La Rochefoucauld)
E necesar să privim orice animal fără dezgust deoarece in fiecare există ceva natural şi frumos.
(Aristotel)

Pe aceeaşi temă: Darwin despre animale.

vineri, 7 decembrie 2018

Crăciunul tradiţional. Provocări verzi in decembrie

Crăciunul tradiţional este cu brad împodobit şi daruri. Ei, bine! Tradiţional in sensul strict al termenului se referă (şi) la podoabele pe care strămoşii noştri le agăţau de crenguţele verzi: mere, nuci învelite (sau nu) in staniol, prăjiturele, turtă dulce, covrigei şi altele asemenea, decoraţiuni lucrate din lemn etc.. N-am atâta îndemânare pentru a migăli decoraţiuni sub forma de fructe sau covrigei, aşa că mă rezum la ce mă pricep: darurile pe care Moş Crăciun le lasă sub brad. Ca de obicei, Rux a pregătit şi un filmulet, cu idei.
Tema numărul unu pentru Provocări verzi - decembrie 2018 este Crăciun tradiţional.

Am învelit in staniol un pachet (gol!) de ţigări (argintiu), o cutie de chibrituri (auriu) şi un carton îndoit (roşu). Le-am legat cu fire de nailon de pe la buchetele de flori, le-am lipit pe cele mici de cel mare şi… bântuind prin tabelele de pe Provocări verzi din anii trecuţi am descoperit un brăduţ din aţă, pe blogul Printre nori. N-am stat mult pe gânduri, am urmat instrucţiunile - mai mult sau mai puţin - şi am completat decoraţiunea mea cu un brăduţ din aţă verde pe care l-am împodobit cu năsturei (indicaţiile pentru confecţionarea brăduţului sunt pe blogul amintit). Am adaugăt şi o pereche de opincuţe făcute din piele - nu e tocmai modelul descris de Rux, dar arată ca nişte opincuţe, pentru o păpuşă care are la picior mărimea 3 cm (atât are tiparul alb care se vede in foto). Să zicem că cineva şi-a dorit in ultima clipă nişte opinci şi Moş Crăciun n-a mai avut timp să aştepte ca spiriduşii să împacheteze darul.




Exceptând opincuţele, ansamblul brad-cadouri e lipit pe un carton auriu de prăjituri şi se potriveşte in holul de la intrarea in casă.

Ziua dinainte să vii. Provocare muzicală

Un cântec marca Abba care îmi place foarte mult şi interpretat de Blancmange:
The Day Before You Came
Friendship Friday! Provocarea muzicală lansată de Carmen pe blogul ei, Între vis şi realitate.

miercuri, 5 decembrie 2018

Moş Nicolae e pe drum

Pe calul său de un alb strălucitor, Moş Nicolae a plecat în călătoria sa anuală de împărţit daruri pentru cei care au fost cuminţi peste an. Trece pe la ferestre şi priveşte la copiii care dorm, cuminţi.
Când eram copil, acesta era momentul in care începea să se simtă aroma de portocale in casă (am prins momentele când, încă, se mai găseau portocale), mirosul de cozonaci, de nucă, de scorţisoară şi alte arome care parfumau nu doar casa, ci şi aerul de afară, parfumul cozonacilor împletindu-se armonios cu parfumul iernilor in care era zăpadă.
In seara zile de 5 Decembrie copiii - mici şi mari - îşi pregătesc ghetele pentru Moş Nicolae care - el ştie cum - se strecoară şi lasă daruri (dulciuri, fructe, jucării). Pentru copiii care nu au fost ascutători lasă câte o nuieluşă - dar asta se întâmplă rar, pentru că toţi copiii sunt cuminiţi. Ce, nu sunt? Sunt! Mai fac ei boroboaţe, dar aşa sunt copiii!
Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se lasă văzut. Totuşi, se spune că in nopţile sfinte de sărbători când, nu mai mult de o secundă, se deschid cerurile, Moş Nicolae poate fi văzut stând de-a dreapta lui Dumnezeu. O legendă spune că Sfântul Nicolae a fost trimis de Dumnezeu să afle cum poate răscumpăra de la aghiuţă contractul prin care hotărâse cândva că cei vii sunt ai lui Dumnezeu şi cei morţi ai necuratului. Treizeci de ani a stat sfântul la poarta iadului pâna a reuşit să afle de la cornorat cum poate fi răscumpărat contractul. Şi i-a zis acela că numai cel ce se va naşte din Duh Sfânt va putea să-l ia. Aşa s-a născut Hristos care, când a împlinit vârsta de treizeci de ani, a mers şi a luat contractul; de atunci a rămas ca oamenii să fie judecaţi după faptele lor.
Fie că purtaţi numele sfântului (sau derivatele), fie că nu, căutaţi in ghete, veţi găsi acolo un gând bun de la mine! Sănătate vă doresc! de celelalte aveţi voi grijă! Eu va ţin pumnii să reuşiţi! 

Mozaic la Miercurea fără cuvinte

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte!  Un jocul iniţiat şi găzduit de Carmen; joc găzduit şi de Călin Hera doi ani. Tema propusă, deloc obligatorie: Mozaic. Fotografiile sunt prelucrate in funphotobox
HAPPY WW!

marți, 4 decembrie 2018

Idei de ministru român

E foarte clar că cei care populează Guvernul şi foarte mulţi dintre cei care populează Parlamentul nu au idee ce înseamnă democraţia, ce înseamnă Uniunea Europeană, ce înseamnă drepturile şi libertăţile cetăţenilor…
Ministrul de finanţe, dl Eugen Orlando Teodorovici e plin de idei inovatoare.
In 10 august 2018 a fost organizat un miting al diasporei la Bucureşti. La vremea aceea - înainte şi după - “ieşeau pe sticlă” nu doar trompetele partidului aflat la guvernare dar şi periatorii de serviciu şi chiar “nume grele” ale partidului şi dădeau din gură despre conspiraţii. Ministrul de la finanţe nu putea lipsi!  Ce zicea el, cu vreo săptămână înainte de miting? Că 10 milioane de români sunt plecaţi din ţară şi că un om misterios ar controla (unele) proteste in România (şi) pe subiectul Roşia Montană, al carui dosar guvernanţii l-au retras de la înscrierea in patrimoniul mondial UNESCO pe motiv că altfel statul ar pierde procesul cu Gabriel Resources şi ar fi obligat să plătească firmei canadiene 4 miliarde de dolari (ziare.com). Acest om misterios ar avea interese şi la firma Gabriel Resources şi care, orice deznodământ ar avea povestea, ar câştiga.
In acelasi interviu cu Val Vâlcu (jurnalist la DcNews), ministrul a dat-o pe filmele cu spioni (a declarat că a văzut multe) şi şi-a imaginat că pe românii plecaţi din ţară i-ar putea folosi in interesul României:
Prezenţa celor 10 milioane de români in afara ţării, am întrebat zielele trecute şi atâţi cică ar fi. Pentru mine e un factor extrem de important să am o evidenţă cu toţi aceşti 10 milioane de români, pe ţară, pe structuri, pe funcţii, pe tot. Să pot să comunic eu ei, să am o platformă pe care toţi să o poată accesa, să dau anumite mesaje, să induc anumite idei pe care ei mai departe la locurile de muncă, in funcţiile pe care le ocupă, pentru că au funcţii importante, unii poate sunt in funcţii cheie...
Interviul integral: https://www.youtube.com/watch?time_continue=3&v=67LrRYphaUk
O altă idee creaţă este cea referitoare la îngrădirea dreptului la muncă într-un stat - e curat democratic, pricepe exact principiile care stau la baza Uniunii Europene şi are idei clare despre drepturile cetăţenilor, Sigur ca da! Iată ce zice:
Nu ai voie după primul permis, să-ţi reînnoieşti dreptul de muncă, ca să fii obligat să migrezi, în Europa. Aşa, dacă se duce în Germania şi tot primeşte drept de muncă, nu o să se întoarcă cel care lucrează în Germania în veci în Croaţia, România sau de unde a plecat. Este o măsură discutată. Maxim cinci ani şi La revedere, după aceea te duci în altă ţară şi îţi cauţi loc de muncă, a afirmat Eugen Teodorovici, ministrul Finanţelor Publice, în cadrul conferinţei ”Criza forţei de muncă - Corelarea sistemului de învăţământ universitar cu piaţa muncii”. (gandul.info)
De ce doreşte îngrădirea dreptului la muncă? Pentru binele cetăţenilor, desigur! O zice:
Ce dorim să facem ca şi Guvern, şi eu personal ca ministru de Finante, este doar să putem să creăm in România acele motive pentru care românii care trăiesc in afara ţării din motive obiective să aibă acel argument să se întoarcă acasă alături de familie. (ziare.com). 
Bineînţeles că apoi revine asupra aberaţiei şi o dă cotită - ba că a fost scos din context ce-a spus el (cu subiect şi predicat, in public), ba că ala-bala-portocala a fost o exprimare neferictă.
Mai are şi alte idei creţe - aminstie fiscală (alta!) pentru marii datornici, plata tuturor pensiilor pe carduri (când in mediul rural nu prea există ATM), între altele - dar mă opresc aici. 

Ministru de tip nou, al culturii

Poate că luna aceasta i-aş fi lăsat in pace pe politruci (le pasă lor cum le păsă că mulţi oameni mor cu zile), dar de Ziua Marii Uniri ne-au cerut să facem pace, să fim uniţi, să nu mai criticăm, să nu mai cârcotim, pentru a duce România spre progres! I-auzi! Or vrea să stăm in poziţie de drepţi şi când ei spun “adunarea pe clanţă” noi să executăm. Când ne spun “Săriţi!” noi să întrebăm “Cât de sus?” Bine, n-a zis vreunul “Vă cer să…”, ci ceva in genul caracteristic: “Ar trebui să…” “Ar trebui să…” ne spun şi când e vorba despre şcoli, spitale, autostrăzi, nivel de trai decent ş.a.m.d.. Ei nu fac ce zic - deci de ce să-i credem când ne spun că ar trebui “să facem pace”? Cu actualii oameni politici care conduc statul şi cu oamenii care conduc multe instituţii importante ale statului nu vreau să fac pace.
====================
Noul şef la Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, Daniel Breaz, nu ştie să definească familia. 
Întrebat la un moment dat, înainte de a deveni ministru, dacă un părinte care îşi creşte singur copilul formează o familie acesta răspunde răspicat şi accentuat: Au fost familii.
E clar! In viaţa lui n-a auzit noţiunea “familie monoparentală” şi îşi imaginează că numai cei care au divorţat ajung să îşi crească singuri copii - fie mama (de regulă), fie tata.
Să sperăm că nu se vor apuca parlamentarii să modifice legislaţia pentru ca noul ministru al culturii să pară nu doar cult, cunoscător al prevederilor legislative, ci şi profet.
Familia monoparentală este recunoscută in toate statele membre ale Uniunii Europene. In România, familia monoparentală este recunoscută şi ocrotită prin lege - atât prin Constituţie, cât şi prin prevederile Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului şi Legii 277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei (republicată).
Familia monoparentală este familia formată din persoana singură şi copiii in vârstă de pâna la 18 ani aflaţi in întreţinere şi care locuiesc împreună cu aceasta. (art. 2 al. 2, L. 277/2010).

luni, 3 decembrie 2018

Sticlă decorată, prima încercare

Am tot văzut sticle decorate cu şerveşel şi alte minuni şi-am tot zis că încerc şi eu. Pentru că sâmbătă noaptea tocmai am văzut unele la Dimi: Dimi’s Craft Cottage, n-am mai stat pe gânduri, mai ales că am meşterit şi o decoraţiune pentru bradul virtual pe care îl împodobeşte Rux. Dacă tot eram la cutia cu mărunţişuri sclipicioase… Am început să decorez sticla sâmbătă noaptea şi am terminat duminică noaptea, lucrând pic cu pic.
Sunt obiectivă - nu mă critic singură doar de amorul artei! - şi nici nu trebuie să vă spun: sticlele decorate de Dimi sunt superbe! Sticla decorată de mine arată bine, mai ales in lumina artificială a becurilor cu lumină caldă. La lumina zilei e aşa şi asa. Poza am făcut-o in balcon, să fie cât mai multă lumină naturală - am folosit şi bliţul! Cred că telefonul pe care-l folosesc are bliţ care întunecă, nu luminează!
In ce-am îmbrăcat sticla? Într-o bucată de şerveţel tăiată din cel pe care l-am fotografiat şi care este sub sticla verde; pe sticlă, in partea de jos, şerveţel, in partea de sus vopsea roşie acrilică şi urme de auriu - am lipit şi câteva… biluţe? Nu-s biluţe, dar nici nasturi sau bumbi - ceva lucios, mov, şi-o fundiţă pe care habar n-am de unde o am. Am mai atins şi şerveţelul cu bronz şi gata. Dopul nu e al sticlei, ci e unul de la un pet de pepsi învelit într-o bucată de panglică roşie pentru decoraţiuni de Crăciun - am lipit dopul, altfel cade la cea mai mică mişcare. Sticla nu e acelasi model ca cea verde din poză (am uitat s-o fotografiez când era golaşă) dar seamăna bine, şi e tot de 330 ml. Şi gata. 

Lumea şi oamenii. Citate favorite

Iarăşi şi iarăşi, rotindu-se in cerc; tot mai înalt,
Şoimul nu-şi mai aude stăpânul;
Lucrurile se destramă;
Centrul nu mai poate ţine;
Anarhia pură se dezlănţuie asupra lumii…
(W.B.Yeats, A doua venire)
*
Pâine şi circ. Asta îşi doresc oamenii (Juvenal, satiric roman)
*
Imaginaţi-vă o limuzină care circulă pe străzile pline de gropi ale New York-ului unde cerşetorii îşi duc traiul. In limuzina prevăzută cu aer condiţionat se află regiunile postindustriale din America de Nord, Europa, de pe coastele Pacificului şi alte câteva zone izolate.. Afară se află restul lumii, care se îndreaptă într-o direcţie complet diferită. (Dr. Thomas Homer-Dixon, director al Programului de Studii ale Păcii şi Conflictului, Departamentul de Ştiinţe Politice, Universitatea din Toronto)
*
Toţi bărbaţii curajoşi au murit. (proverb militar rusesc)
=======================================================================
Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte sau in altă parte, la un moment dat. Click&Comment Monday! e sloganul acestui joc.
=======================================================================
Trebuie să fim mereu atenţi la influenţa, şi aşa exagerată, a complexului militar-industrial (preşedintele Dwight D. Eisenhower, in Discursul de adio către naţiune, ianuarie 1961)
*
Cine trebuie să rezolve problemele dificile? Acela care este in stare (citat atribuit lui Confucius)

duminică, 2 decembrie 2018

Decoraţiune pentru bradul virtual


Sâmbătă noaptea am deschis cutia cu mărunţişuri sclipicioase şi-am început să scotocesc şi să tot potrivesc mărunţişurile doar-doar îmi vine vreo idee pentru o decoraţiune potrivită in bradul de Crăciun. In final, cred că ideea s-a conturat singură şi am reuşit să montez o decoraţiune pentru bradul virtual pe care Rux ne-a invitat să îl împodobim împreună.
Rama, de la o mică oglindă care avea pe spate un goblen, am lipit-o pe chipul unui Moş Crăciun decupat de pe un şerveţel. Am ataşat două potcoave (mărţişoare) lipite între ele, un trifoi cu patru foi auriu (tot un mărţişor), o biluţă aurie şi o sârmă aurie, pentru a putea fi agăţată decoraţiunea şi in bradul real.
Pentru concursul Împodobim bradul Rux a făcut şi un filmuleţ, pentru inspiraţie. Tema pentru acest an este Magic.