Clubul cinefililor: The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford

Dupa desenele animate cel mai mult imi plac filmele western - poate pentru ca in cele mai multe binele triumfa sau, oricum, totul se termina cu bine pentru personajele mele preferate. In filmul despre care scriu azi e altfel, dar e de asteptat: si legenda vie isi gaseste la un moment dat sfarsitul pentru a deveni… legenda pura.

sursa

The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford (2007) este un film in regia australianului Andrew Dominik. Titlul este asa de lung deoarece Brad Pitt (Jesse James in film) a dorit sa fie pastrat titlul original al romanului semnat de Ron Hansen, dupa care a fost facut filmul.

In rolul lui Robert Ford (Coward) este Casey Affleck (fratele lui Ben, da).

Despre Jesse James s-au scris multe articole in ziare, multe carti si au fost facute filme in care fictiunea se impletea - mai mult sau mai putin - cu faptele reale, acest film fiind versiunea cea mai recenta. Actiunea incepe in anul 1881, cand Jesse James era deja o legenda, si prezinta intr-un ton melancolic ultimele luni din viata banditului. Filmul impleteste crima, faima si legenda acestui om care a devenit bandit nu neaparat pentru ca asta si-a dorit.

Nu e tocmai un film de actiune, dar aceasta nu lipseste.

Izbucnirea razboiului civil a avut o influenta importanta, daca nu determinanta asupra destinului lui Jesse James. Dupa mai multe campanii militare si batalii intre armatele conventionale, petrecute in 1861, Missouri a devenit scena unor incursiuni de gherila. Jesse avea varsta de 16 ani cand s-a alaturat fratelui sau si celorlalti in grupul de gherila confederat, asa-numitii “bushwhackers” care infruntau deseori militiile locale unioniste, si s-a remarcat prin fapte deosebite.

“Asasinarea lui Jesse James de catre lasul Robert Ford” ofera o noua perspectiva asupra vietii legendarului Jesse James, prezentand si unele aspecte ale vietii sale private: despre cum a ajuns sa lupte, despre casatoria sa, intre altele. Pe cat de necrutator era cunoscut ca bandit, pe atat de tandru sot si bland tata era.

In anul 1881 Jesse James avea 34 de ani si era cautat de potera, pe capul lui era pusa o recompensa si il vanau si altii. Din banda lui n-au mai ramas multi: unii au fost ucisi, altii inchisi si altii au fugit din Missouri, statul de granita unde activa banda lui Jesse. In timp ce planuieste o noua lovitura continua sa lupte impotriva celor care-l urmaresc pentru a obtine banii de recompensa. Robert Ford si fratele acestuia sunt cei care-l ajuta acum in planificarea jafului. Robert, un tanar in varsta de 19 ani, se compara cu idolul sau in aproape orice face si vrea sa ii semene cat mai mult, sa fie ca el, plangandu-se ca este un anonim, pe cand faima lui Jesse James depasise granitele statului. Robert Ford vrea sa devina celebru. Si devine: in 3 aprilie 1882 il impusca pe Jesse James si ajunge sa fie cel mai cautat ucigas. Dar Robert Ford avea sa fie impuscat la randul lui, pentru ca Jesse James mai avea simpatizanti si dupa moarte. Ucigasul lasului Robert Ford a fost condamnat la inchisoare pe viata dar a fost eliberat in urma unei petitii semnate de 7000 de oameni.

sursa

Jesse Woodson James s-a nascut pe data de 5 septembrie 1847 in Clay County, statul Missouri, ca fiu al unui fermier care era si preot baptist in Kentucky. A avut o copilarile linistita si fara lipsuri. Tatal sau detinea sase sclavi negri si o ferma. Jesse a fost foarte legat de fratele sau, Alexander Franklin. Dupa moartea tatalui, mama sa s-a recasatorit de două ori. In anul 1855 familia lui Jesse s-a implicat in cultivarea tutunului in Missouri, iar afacerea le mergea din plin. Apoi a intervenit razboiul si nu doar familia lui a avut de suferit…

Jesse James este unul dintre acele putine personaje reale ale caror vieti s-au ridicat la inaltimea faimei. Intruchipare a unui razvratit al campiilor nesfarsite, haituit si vanat, Jesse a trait viata la cote greu de atins chiar si pentru celelalte figuri emblematice ale nelegiutilor care cutreiereau Vestul Salbatic. A fost printre putinii care s-au ridicat concomitent la rangul de eroi populari si ucigasi fara scrupule.

*

Noua intalnire la Clubul cinefililor: membrii - prezenti si viitori - se intalnesc pe pagina la Carmen.

Clubul cinefililor: Lie to Me

Invitatie la film, de la Carmen, in Clubul cinefililor – Impresii de sfarsit de saptamana - unde sunt invitati sa participe toti cei care au placerea de a scrie despre un film sau un serial vazut recent.

sursa

Lie to Me este un serial de televiziune cu numai trei sezoane (2009-2011 – 48 de episoade difuzate in mai mult de 60 de tari din toata lumea) si este bazat pe activitatea celui mai cunoscut cercetator al “limbajului trupului”, Paul Ekman, care a si fost consultantul de specialitate al creatorului si regizorului acestui serial, Samuel Baum.

In rolurile principale sunt:

Tim Roth, care-l interpreteaza pe dr. Cal Lightman, expert in descoperirea - prin analizarea expresiilor micro-faciale, a vocii si a limbajului corpului in general - celor care ascund adevarul sau spun minciuni. Abilitatile lui sunt, uneori, prezentate exagerat si, desigur, unii il pot minti si nu se prinde (fiica lui adolescenta, de exemplu – ceea ce ar putea insemna ca cei dragi ne pot minti mai usor decat o fac strainii). Rolul este de asa natura incat doctorul ii cam enerveaza pe cei din jur – intre altele, starea de iritabilitate ii impiedica pe oameni sa fie foarte concentrati pe minciunile rostite sau pe adevarurile ascunse si pot fi cititi mai usor.

Kelli Williams (dr. Gillian Foster) este partenera de afaceri a lui Cal Lightman – ea pare a fi “punctul de echilibru” al lui Lightman.

Brendan Hines (Eli Loker) se ocupa mai mult de partea tehnica si pretinde ca spune adevarul in orice situatie.

Monica Raymund (Ria Torres) e o fosta politista pe care dr. Lightman a convins-o sa lucreze cu echipa lui deoarece a constatat ca are o aptitudine innascuta de a detecta mincinosii, fapt care, uneori, creaza tensiuni intre ei (poate pentru ca el a muncit o viata sa invete cum sa descifreze limbajul trupului si ea s-a nascut cu aceasta abilitate, stiind din instinct, altfel spus, cand cineva minte sau ascunde ceva).

Echipa din Grupul Lightman are o stransa colaborare cu agentiile guvernamentale, cu politia, dar ofera servicii si corporatiilor, politicienilor si persoanele particulare.

Abilitatea pe care o are Lightman este o binecuvantare si un blestem, in aceeasi masura, mai ales in viata personala, cand constata ca e mintit sau ca prietenii se mint intre ei.

Serviciile oferite de Grupul Lightman sunt utile pentru decodificarea expresiilor micro-faciale ale perosoanelor de interes, decodificare care sa duca la rezolvarea anumitor cazuri dar si pentru a stabili motivul pentru care cineva alege sa minta, pentru ca vor sa afle nu doar cine minte, ci si de ce minte sau ascunde ceva.

Este un serial interesant, din punctul meu de vedere, si destul de alert – sunt putine scenele plictisitoare. Oarecum, dupa ce am urmarit toate episoadele, incepusem sa cred ca… toata lumea minte. Culmea! Chiar e adevarat: toata lumea minte, sau ascunde ceva… Nimic nou sub soare, doar ca unii pot mirosi minciuna si altii nu. 

Clubul cinefililor: Robot and Frank

sursa

Robot and Frank (2012), debut regizoral al lui Jake Schreier, e o comedie-drama-SF, avand in rolurile principale pe Frank Langella (Frank Weld), Susan Sarandon (Jennifer, bibliotecara), Peter Sarsgaard (vocea robotelului), James Marsden (fiul, Hunter), Liv Tyler (fiica, Madison) si… robotelul.

In costumul de robot e dansatoarea Rachael Ma, care a trebuit sa fie inlocuita, timp de doua zile de filmare, cu alta actrita: Dana Morgan, pentru ca era foarte cald in costum.

Actiunea filmului se petrece “in viitorul apropiat” si se concentreaza in jurul unui batran fost hot de bijuterii - divortat, traind izolat in mijlocul naturii salbatice undeva la marginea New York-ului, pe care memoria il cam lasa din cauza dementei - si a robotului pe care i-l aduce fiul sau sa-i poarte de grija, sa-l antreneze in unele activitati si sa ii asigure un regim alimentar sanatos.

Dialogurile dintre Frank si Robot subliniaza fragilitatea omului dar si valoarea spiritului, accentuand ideea ca mintea umana, in complexitatea sa, nu poate fi inlocuita de niciun robot.

Filmul e o drama oarecum ciudata, dar si o meditatie despre batranete.

Mi-ar placea un robotel care sa deretice prin casa, sa spele vase si… ce mai fac robotii, dar nu cred ca mi-ar placea sa fie o masinarie care sa stie totul. Si ce rabdare de robot are! Robotul din film este unul induiosator, care incearca sa stabileasca un program pentru omul care-l are in proprietate si caruia ii spune ca de va da gres va fi trimis la depozit si ii vor sterge memoria – si cu ce ton o spune!

E, oarecum, trist filmul, pentru ca mi se pare destul de aiurea sa ajungi sa discuti cu un robot pe post de… masinarie buna la toate; e destul de aiurea sa vorbesti cu un robot cand vrei sa imprumuti o carte. Cartile, oricum, vor disparea din biblioteca pe care o frecventeaza Frank – vor fi scanate si apoi… reciclate aproape toate cartile tiparite (interesant mod de a salva copacii).

Intr-o era super-computerizata nici hotia nu va mai fi ce-a fost. E un film… dragut.

*

Invitatie la film, de la Carmen, in Clubul cinefililor – Impresii de sfarsit de saptamana - unde sunt invitati sa participe toti cei care au placerea de a scrie despre un film sau un serial vazut recent.

Clubul cinefililor: Pain and Gain

sursa foto 

Pain and Gain (durere si castig) e tradus de români “Trage tare si te scoti”, titlu care mi se pare, acum, si mai nepotrivit avand in vedere ca la originea ideii filmului este realitatea. Titlul original e un joc de cuvinte dupa zicala ”no pain, no gain”.

E un film din anul 2013, regizat de Michael Bay, avand in distributie pe Mark Wahlberg (Daniel Lugo, capul rautatilor, cel care dorea sa-si traiasca “visul american”), Dwayne Johnson (Paul Doyle), Anthony Mackie (Adrian Doorbal), Tony Shalhoub (Victor Kershaw, prima vicitima), Bar Paly (Sorina Luminita, care visa sa devina star de cinema si era dansatoarea exotica, originara din România, iubita lui Lugo, foarte frumoasa, de-o naivitate care sfida prostia - a beneficiat de imunitate legala pentru ca i-a ajutat pe politisti sa prinda gaşca). Numele golanilor au fost pastrate in film, ale celorlalti au fost schimbate pentru a le fi protejata identitatea – e dezvaluita in emisiunea 48 de ore…

Am vazut filmul Pain & Gain cu ceva timp in urma si n-am avut habar ca e realizat dupa cartea Pain & Gain: This is a True Story, de Pete Collins, compilarea unor articole publicate tot de el in Miami New Times (1999), care detaileaza activitatea unui grup de criminali care au rapit, escrocat, torturat si ucis oameni.

Nu e nici primul, nici ultimul film facut dupa cazuri dramatice reale – “Minti criminale” e un ditamai serialul facut si dupa cazuri reale, evident nuantate.

Recomand Pain & Gain pentru ca tocmai am vazut emisiunea “48 Hours Mystery: A Horrible Story”, despre actiunile unor golani, in Los Angeles, si mi-am dat seama (o data in plus) ca ceea ce vedem in filme “de actiune”, politiste, comedie neagra, razboi etc. poate fi realitate dramatica pentru cineva. Nu-mi imaginez ca ar fi cineva care sa nu stie asta, dar pentru ca m-a uimit reactia personala am vrut s-o fac publica: e ca un cosmar sa stiu ca idioti ca cei din acest film pot curma atat de usor destine…

M-am cam enervat vazand filmul, spunandu-mi “Haida-de! Cat rău poate face un infractor care e asa de impiedicat, asa de stupid?” Unul dintre rapitori (toti erau mascati si-si schimbasera vocea) a fost recunoscut de victima dupa mirosul coloniei pe care o folosea! Cand au vrut sa rapeasca prima victima se impiedicau unul pe altul, le cadeau lucrurile, doar ca nu se calcau reciproc pe bombeuri!

Cand au vrut sa-si ucida prima victima – dupa ce au obligat-o sa treaca pe numele lor intreaga avere (traind in casa acesteia, cheltuindu-i banii) - au imbatat-o, au urcat-o la volanul propriului automobil si au incercat sa insceneze un accident de circulatie. Victima a reusit sa se salveze, a ajuns la spital, a povestit ce-a patit dar personalul medical i-a spus ca a suferit o trauma in urma accidentului; a povestit politistilor - acestia nu au luat-o in seama pentru ca duhnea a alcool… Criminalii s-au orientat, linistiti, spre alta victima.

Era hilar, dar nu ma amuzam, ma enerva stupiditatea scenariului! Realitatea cazului a fost, insa, ca-n film. O alta dovada ca “viata bate filmul”.

Daniel Lugo si Adrian Doorbal au fost condamnati la moarte. Paul Doyle a facut marturisiri complete, a primit 15 ani, a executat 7 si a fost eliberat, reorientandu-se spre congregatia crestina unde era la momentul cand s-a certat cu preotul si s-a inhaitat cu gaşca de la sala de gimnastica.

Criticii de film de la “Village Voice Poll” au nominalizat Pain & Gain, in anul 2013, la categoria “cel mai prost film”… De prost, mi s-a parut prost, dar… aproape ca a copiat realitatea.

Fapt divers: Se pare ca acest film a fost “sustinut” de Dwayne “The Rock” Johnson, cunoscut din filme precum Fast & Furious, Empire State (2013), Faster (2010), The Mummy Returns (2001); cel mai bine il stiu cei carora le place wrestlingul: cu 17 titluri de campion in World Wrestling Entertainment, inclusiv 10 titluri de campion mondial, e considerat unul dintre cei mai buni wrestleri din toate timpurile; e printre cei mai bine platiti actori din lume. A fost considerat, in 2013, cel mai profitabil actor din lume: numele lui a garantat, in acel an, incasari foarte mari pentru toate filmele in care a aparut.

Pentru rolul din The Scorpio King (2002) a fost platit cu 5,5 milioane de dolari – record mondial in ceea ce priveste un actor aflat in primul sau rol principal.

*

Invitatie la film, de la Carmen, in Clubul cinefililor – Impresii de sfarsit de saptamana - unde sunt invitati sa participe toti cei care au placerea de a scrie despre un film sau un serial vazut recent.