luni, 31 august 2015

De la mine,

un zâmbet, o floare, o rază de Soare!
Voi fi într-o pauză de cafea un timp, dar pentru că nu vreau să las blogurile să se odihnească voi descuia lacătul şi voi posta din când în când; astfel nu-mi voi uita nici adresa online.

Săptămâna minunată să vă fie! Succes în tot ce întreprindeţi să aveţi!

duminică, 30 august 2015

Dogmă sau Cristos, de Max Heindel

Nu-l iubeşte pe Dumnezeu acela care îşi urăşte aproapele,
Cel ce calcă în picioare inima şi sufletul fratelui său;
Cel ce caută să încătuşeze, să întunece minţile
Cu frica de iad, nu a priceput ţelul nostru final.

Trimise de Dumnezeu ne sunt toate religiile,
Şi Cristos ne este Calea, Adevărul şi Viaţa.
El dă odihnă celor striviţi de greaua povară
Şi pacea celor coplesiţi de necaz, de păcat şi de vrajbă.

La cererea Sa, Spiritul Universal a venit
În toate Bisericile şi nu doar într-una singură;
În ziua de Rusalii o limbă de flacără
Încununa fiecare apostol, ca o aureolă.

De atunci, ca nişte vulturi hămesiţi şi lacomi,
Ne-am bătut pentru nişte cuvinte goale de sens.
Prin dogme, edicte, culte sau crezuri,
Ne-am trimis unul pe altul pe rug.

Oare Cristos are două feţe?
Petru şi Pavel n-au fost crucificaţi?
Atunci de ce să fim învrăjbiţi?
Căci iubirea lui Cristos ne învăluie şi pe tine şi pe mine.

Iubirea lui blândă nu-i mărginită
De dogme ce separă şi care înalţă ziduri;
Ea înţelege şi îmbrăţişeaza toate fiinţele umane,
Oricare ar fi numele lor sau al Lui.

Atunci de ce nu credem în cuvântul lui?
De ce ţinem aceste dogme care ne dezbină?
Pentru că aici jos un singur lucru este de valoare,
Ca iubirea aproapelui să umple fiecare inimă.

Nu este decât un ideal în lume,
Nu este decât un singur balsam pentru
toată suferinţa umană,
Nu este decât o singură cale ducând către Cer;
Această cale este simpatia umană şi iubirea.

**
Max Heindel (Carl Louis von Grasshoff) s-a nascut in Aarhus, Danemarca, la data de 23.07.1865 si a murit la 06.01.1919 in Oceanside, California. A fost ocultist crestin, astrolog si mistic, admirator si prieten al lui Rudolf Steiner, fondatorul antroposofiei. 

sâmbătă, 29 august 2015

Clubul cinefililor: Robot and Frank

Invitatie la film, de la Carmen, in Clubul cinefililor – Impresii de sfarsit de saptamana - unde sunt invitati sa participe toti cei care au placerea de a scrie despre un film sau un serial vazut recent.

sursa
Robot and Frank (2012), debut regizoral al lui  Jake Schreier, e o comedie-drama-SF, avand in rolurile principale pe Frank Langella (Frank Weld), Susan Sarandon (Jennifer, bibliotecara), Peter Sarsgaard (vocea robotelului), James Marsden (fiul, Hunter), Liv Tyler (fiica, Madison) si… robotelul.
In costumul de robot e dansatoarea Rachael Ma, care a trebuit sa fie inlocuita, timp de doua zile de filmare, cu alta actrita: Dana Morgan, pentru ca era foarte cald in costum.

Actiunea filmului se petrece “in viitorul apropiat” si se concentreaza in jurul unui batran fost hot de bijuterii - divortat, traind izolat in mijlocul naturii salbatice undeva la marginea New York-ului, pe care memoria il cam lasa din cauza dementei - si a robotului pe care i-l aduce fiul sau sa-i poarte de grija, sa-l antreneze in unele activitati si sa ii asigure un regim alimentar sanatos.
Dialogurile dintre Frank si Robot subliniaza fragilitatea omului dar si valoarea spiritului, accentuand ideea ca mintea umana, in complexitatea sa, nu poate fi inlocuita de niciun robot.

vineri, 28 august 2015

Câinele şi umbra lui. Reflexii în oglindă!

sursa
Fabula lui Esop


Într-o zi , s-a întâmplat că un câine a găsit o bucată de carne şi a pornit-o către casa lui pentru a o mânca în linişte. În drumul lui, el trebuia să treacă peste un podeţ aflat deasupra unui râu. În timp ce traversa podul, s-a uitat în jos şi şi-a zărit umbra reflectată în apa de dedesubt. Gândindu-se că ceea ce vede este un alt câine având o altă bucată de carne în gură, s-a gândit că ar putea să înşface şi pe aceasta.  Aşa că a făcut un salt în apa lacului, dar în timp ce îşi deschidea gura pentru a prinde în dinţi bucata de carne reflectată în apă a scăpat-o pe cea adevărată, care a căzut în valuri şi nu a mai fost văzută vreodată.


Fereşte-te ca nu cumva să pierzi realul în goana după o umbră. 

Să aveţi un minunat sfârşit de săptămână!
Postare pentru Reflexii in oglinda! la SoriN, unde sunt invitaţi să participe toţi cei care doresc.

Pisica in Egiptul de azi (4)

Pisicile domestice (Felis silvestris catus) erau cunoscute in Egiptul antic (cu mai mult de 3500 de ani in urma) ca Mau si au fost considerate sacre. Erau atat de respectate incat daca cineva era prins ca a ucis o pisica (intentionat sau din greseala) era ucis cu pietre.


Cu mii de ani in urma egiptenii erau singurii care aveau pisici domestice. Le-au fost de un real folos, pentru ca nimiceau daunatorii care le puneau in pericol atat colibele (construite din trestie) si casele (din chirpici), dar si proviziile de grane, mancarea (alimentele de baza fiind painea si alte produse din faina) si sanatatea, si de aceea le-au divinizat, zeitatile asociate pisicilor fiind unele dintre cele mai puternice.
De la ei au furat grecii si fenicienii pisici si le-au dus in tarile lor pentru a-si rezolva propriile probleme cu rozatoarele si serpii veninosi de pe langa locuinte.
Initial, pisicile au fost dresate sa vaneze pasari sau peşti si sa le aduca stapanilor, si au fost dresate sa ţina rozatoarele departe de cadavre.

Pisica egipteana Mau este descendenta directa din antica pisica venerata in Egipt si din care – in natura - nu prea mai sunt multe exemplare in lume, iar in tara lor – unde candva au fost venerate – sunt otravite si lasate sa moara de foame si de boli pe strazi.
Mau are pe frunte semnul “M”, considerat ca fiind marca scarabeului, un simbol divin in Egiptul antic. In Islam se crede ca “M” din fruntea pisicii este semnul lasat de degetele Profetului care a mangaiat-o.

Azi, insa, pisicile Mau ar putea ajunge sa fie pe cale de disparitie in tara natala, lasate sa vagabondeze pe strazi, cautandu-si hrana in gunoaie, pline de boli specifice pisicilor, avand o viata scurta si grea. Guvernul egiptean considera pisicile ca fiind animale daunatoare si, in incercarea de a micsora numarul animalelor fara stapan, otraveste pisicile si vaneaza cainii maidanezi in mod sistematic. Aceasta actiune de decimare pune in pericol supravietuirea rasei in Egipt, dar ar putea fi in pericol si supravietuirea rasei in afara granitelor Egiptului pentru ca lipseste “sangele nou”.
 
Cairo - pisici pe strada
Intr-o scurta plimbare prin Cairo se lamureste orice turist cu privire la gradul de decadere al legendarelor pisici, care au ajuns prada autovehiculelor, abuzurilor, foametei si bolilor.

In decembrie 2003, Gloria Lauris, cetatean canadian, impreuna cu sotul si fiul sau, a mers in vizita la rude in Egipt. Achizitionase o pisica Mau de la un crescator din Canada si spera sa ii gaseasca un companion original. Mare i-a fost surpriza cand a inteles ca localnicii habar nu au despre Mau si ce a reprezentat aceasta in lumea antica egipteana, cat de faimoasa a fost si cat de rara in afara granitelor de atunci. A cautat o pisica Mau si la magazinele unde se comercializeaza animale de companie dar erau numai pisici din rase importate. A aflat ulterior ca o pisica Mau originala poate gasi pe strazi, vagabondand si scormonind in gunoaie, traind in conditii deplorabile, ignorata si nedorita.
In acel moment, Gloria Lauris s-a hotarat sa le vina in ajutor pisicilor Mau, iar in anul 2004 a infiintat Egyptian Mau Rescue Organization (EMRO), care se ocupa si in prezent cu salvarea pisicilor Mau si le cauta adapost la cei care isi doresc o pisicuta Mau direct din patria mama. Doamnei Gloria Lauris i-au venit in ajutor crescatorii de Mau din S.U.A., Canada si Noua Zeelanda, precum si grupuri din Marea Britanie, adaposturile de animale nou create din Cairo, care au salutat noua organizatie menita sa ajute la bunastarea animalelor din Egipt.
 
Cairo - pisici in adapostul EMRO
Gloria Lauris le cauta adapost in casele celor care stiu sa aprecieze trecutul legendar al pisicilor faraonice si le ofera gratuit, in timp ce o pisica Mau cu pedigree costa in S.U.A. si Europa intre 850-1500 de dolari, pretul crescand foarte mult dupa ce actrita Halle Berry a jucat in filmul Catwoman (2004).

Vezi si:

joi, 27 august 2015

Statutul pisicii in Egiptul antic (3)

sursa: Egyptouring
In Egiptul antic multe animale erau considerate reprezentante ale diferitilor zei: crocodilul – Sobek, şoim – Horus, ca exemple, dar pisica avea un statut special, fiind cea mai agreata de egipteni.

Potrivit teoriei ca pisicile erau semi-zei (teorie neagreata de foarte multi egiptologi), numai faraonul avea un statut atat de ridicat inca sa isi permita sa detina o pisica. Astfel, toate pisicile au ajuns sub tutela faraonului si ranirea unei pisici era considerata tradare si pedepsele erau excesiv de aspre, mergand pana la condamnarea la moarte a celui care ucidea o pisica, deliberat sau din greseala.
La apogeul popularitatii zeitei Bastet chiar si ranirea unei pisici putea aduce imprudentului condamnarea la moarte. Diodor din Sicilia a scris: “Cine ucide o pisica in Egipt este condamnat la moarte, indiferent ca a comis aceasta crima intentionat sau nu. Poporul se aduna si il omoara. Un roman nefericit, care a ucis accidental o pisica, nu a putut fi salvat nici de regele Ptolemeu, nici de teama pe care o inspira Roma”.

Cu toata aceasta protectie, dovezile arheologice arata si pisici descoperite la Bubastis si care aveau traume severe la cap si la gat, semn ca au fost ucise intentionat. Cercetatorii considera ca aceasta actiune a fost acceptata in Bubastis pentru a preintampina o explozie a populatiei de feline si pisicile respective ar fi fost oferite zeitei Bastet; prin urmare, vor trai vesnic in raiul pisiciesc.

Exportarea pisicilor in alte ţări era strict interzisa, ceea ce a condus la un infloritor comert cu pisici de contrabanda. Pisicile si-au gasit drumul afara din Egipt si datorita grecilor si fenicienilor care le-au furat pentru a rezolva problema cu propriile lor rozatoare si, in plus, le foloseau ca moneda deschimb in comertul cu alte state. Inregistrarile descoperite confirma ca, uneori, armata era trimisa - intr-un efort inutil - sa salveze felinele rapite si sa le aduca acasa, in Egipt. De asemenea, era interzis a oferi sau a vinde o pisica unui strain.

Herodot consemneaza si un fapt cu privire la persanii care (in anul 500 i.e.n.) au folosit dragostea egiptenilor pentru pisici impotriva lor. Teoretic, persii au capturat un numar mare de pisici din jurul orasului Pelusium (la cca 30 km de Port Said de azi) si apoi au marsaluit prin orasul unde armata egipteana era in asteptare. Cand persii s-au apropiat, comandantul egiptean a ordonat atacul, dar persii au folosit felinele ca scut; egiptenii nu au atacat, de teama sa nu raneasca felinele pe care le venerau si au fost profund tulburati vazandu-le atat de speriate. Persanii au profitat de ezitare si au castigat batalia fara victime.

Familiile bogate isi imbracau si decorau pisicile cu podoabe valoroase. Multi parinti isi botezau copii, mai ales fetele, cu nume precum Mit sau Miut. La Deir el Bahri, in templul lui Mentuhotep II (2060-2009 i.e.n., din Dinastia a 11-a), a fost descoperita mumia unei fete in varsta de cinci ani care se numea Mit.

Mumificarea si inmormantarea
Ca animale venerate, unele pisici au fost mumificate dupa moarte la fel ca si oamenii. Uneori au fost mumificate ca animale de companie pentru decedat, in speranta ca vor putea reveni alaturi de stapan intr-o noua viata. Dar majoritatea au fost mumificate din motive religioase ca ofrande, in speranta de a se castiga favorurile zeitatii pe care pisicile o reprezentau.

Au fost descoperite multe morminte datand din timpul Regatului Nou (1540-1069 i.e.n.) pictate cu scene care dovedesc faptul ca pisica era parte a vietii de zi cu zi a egiptenilor antici. O alta scena care apare este aceea cu o pisica asezata sub scaunul unei femei, aratand ca pisica e acolo pentru a ocroti stapana casei.

Atunci cand o pisica murea familia era in doliu si ca semn al durerii oamenii isi radeau sprancenele.
Pisica era mumificata si langa ea erau ingropate alimente necesare: lapte, soareci, sobolani. Cele mai multe pisici erau duse la Bubastis pentru a fi inmormantate, dar au fost descoperite morminte si in Giza, Abydos, Denderah si Beni Hasan. In Beni Hassan un fermier a fost descoperit, in anul 1888, un mormant care continea circa 80 de mii de feline. De atunci, multe alte cimitire de pisici au fost descoperite dar, din pacate, au fost jefuite inainte ca egiptologii sa le studieze. In secolul 19 circa 180 de mii de pisici mumificate au fost aduse in Marea Britanie pentru a fi transformate in ingrasamant.

Pisica decedata era infasurata in panza subtire si dusa sa fie imbalsamata. Diodor consemna ca pisica era tratata cu ulei de cedru si condimente care aveau proprietatea de a da un miros frumos si de a conserva trupul pentru o lunga perioada de timp.
Mau
Pisica ramane unul dintre simbolurile importante ale culturii Egiptului antic, fiind recunoscuta ca emblema a societatii egiptene de atunci chiar daca nimic din cultul acesta nu mai este amintit azi altfel decat arheologic.

Surse: Pisica in Egiptul antic (1993), de Jaromir Malek, Egiptul Antic (1997), David Silverman, nationalgeographic.com; wikipedia.org (pisicile in Egiptul antic, Bastet); Herodot (Cartea a II-a, Euterpe); Diodor din Sicilia, Biblioteca istorica s.a.
Nota. Nu sunt specialist in egiptologie, ci doar pasionat; am incercat sa rezum din putinele surse la care am avut acces (din vasta bibliografie care exista despre pisicile Egiptului antic); denumirile si numele pot aparea diferit, in functie de autori si la fel se poate intampla in cazul unor date istorice.
Vezi si:

Egiptul antic: pisica venerata (2)

Dupa piramide, mumii si fardurile pentru pleoape (kohl), aproape nimic nu evoca mai multa veneratie si mister decat fascinatia egiptenilor pentru pisici. Pisicile au fost nu doar cele mai populare si indragite animale de companie, ci statutul lor a crescut la cel de animale sacre si apoi la cel de animale ocrotite de cele mai stimate si puternice zeitati, ca nicio alta creatura inaintea lor.

In sate, cel mai mare pericol pentru oameni, alimente si grane erau daunatorii precum soarecii, sobolanii, serpii veninosi si pisica s-a dovedit un vanator foarte iscusit, asa ca egiptenii le-au invitat in casele lor. Pisicile au fost animale de companie perfecte: jucause, afectuoase, inteligente, abile si utile agricultorilor care, practic, au sustinut viata in Egipt.

Egiptenii antici, in consemnarile lor, nu au facut diferenta intre pisicile salbatice si cele domesticite, intre pisici si felinele mari si cercetatorii au unele dificultati in a emite teorii precise in legatura cu aceste zeitati-feline. Toate pisicile au fost consemnate cu numele de “Miu” (sau “Miut”), adesea tradus ca “el/ea care miauna” – originea cuvantului nu e foarte clara dar se presupune ca provine din  onomatopeicul “miau”, sunetul pe care-l face pisica. Nu se obisnuia ca pisicilor sa li se acorde un nume – li se spunea simplu “miu” sau “miut” (pisica de sex feminin) – dar au existat si exceptii: pisica Nedjem (scumpo) si pisica lui Thutmosis, Tai Miuwette (micul miorlaitor).

Pisica in Egiptul antic (1)

Anticii egipteni respectau toate animalele care imparteau lumea cu ei si multe au fost asociate unor zeitati sau unor caracteristici umane pozitive, dar pare ca niciun animal nu s-a bucurat de o mai mare stima ca pisica. Pisica a fost strans asociata cu mai multe zeitati si, intr-o perioada, pisicile au fost considerate chiar semi-zei (desi nu toti egiptologii sunt de acord).
Egiptenii nu venerau animalele in sine – cum cred multi – ci spiritul zeului care se materializa in aceste animale (a face rau unui animal insemna a face rau zeului).

Pisica – sunt de parere unii cercetatori – a avut un statut cu totul special poate si pentru ca nu era doar simpatica si jucausa, ci si foarte utila intr-o societate agrara cum era cea egipteana, iar pisica era animalul care ucidea multi daunatori ai recoltelor sau proviziilor din magazii: soareci, sobolani, serpi s.a.

Au existat doua specii de pisici caracteristice Egiptului antic: pisica de jungla (Felis Chaus) si pisica salbatica africana (Felis silvestris lybica), aceasta din urma avand un temperament mai bland si fiind mai usor domesticita decat ruda sa salbatica. Intr-un final, cele doua specii se pare ca s-au combinat si au creat o noua specie: pisica egipteana, Mau.

miercuri, 26 august 2015

marți, 25 august 2015

Pe marginea vietii

Emile Durkheim (15.04.1858-15.11.1917), filozof si sociolog francez, spunea ca sinuciderea este orice caz de moarte rezultat direct sau indirect dintr-un act pozitiv sau negativ savarsit de victima insasi si despre care aceasta stie ce rezultat va produce. (Sinuciderea, 1897)

"captura" YouTube
Sunt multi oameni care se gandesc la sinucidere si dintre acestia multi trec la fapte. Mai sunt si dintre aceia care ameninta pe cei apropiati ca se sinucid, dar rar o fac sau, cand o fac, au grija sa o faca astfel incat sa fie gasiti in timp util si salvati.

Nu am de gand sa analizez motivele de sinucidere dar tocmai am citit despre un barbat din Sibiu dat disparut in 9 ianuarie a.c. Barbatul a plecat de acasa dupa o cearta cu sotia. Plecand, a amenintat ca se sinucide… Sotia afirma ca el facea des astfel de scene, plecand suparat si anuntand ca se sinucide, dar de fiecare data revenea dupa cateva ore. De data aceasta n-a revenit si sotia i-a anuntat disparitia. L-au cautat politistii, ajutati de jandarmi si de oamenii din zona, dar nu l-au gasit. In data de 16 ianuarie a fost gasit mort, sub zapada, langa o ferma agricola. Se poate spune ca de data aceasta si-a indeplinit dorinta. Poate ca n-a vrut, dar cine stie ce s-a intamplat – nu am gasit amanunte despre caz.

Pe cont propriu

Scriitorii mari cu adevarat fauresc o lume si fiinte, asemenea lui Dumnezeu  (nu mai stiu la cine am citit-o)
Cu ani in urma, eram acasa la o colega de serviciu si am vazut cartea “Stramosii”. Am rasfoit-o si am rugat-o sa mi-o imprumute, sa o citesc. Mi-a spus simplu: Ia-o tu, ca eu nu citesc; nu stiu cum a ajuns aici. La intrebarea “de ce nu citesti?” a raspuns la fel de simplu: La ce-mi ajuta? O fi avut dreptate…

Am cunoscut un batranel (am cunoscut mai multi aflati in situatii asemanatoare) care avea nevoie de bani (in plus) pentru operatia sotiei… A vandut, cred, vreo 500 de carti, la pret de anticariat… Se vedea ca sufera facand aceasta, dar nu avea de ales in acel moment… Operatia sotiei a reusit… Se poate spune ca (si) cartile au contribuit la salvarea unei vieti… Au, deci, si valoare materiala si ar putea fi considerate o… investitie…

Vrei sa intelegi majoritatea românilor (de fapt, cred ca pot scrie majoritatea oamenilor pentru ca tembelonovelele sunt in voga in cam toata lumea)? E suficient sa-ti tii firea si sa ai rabdare sa urmaresti un singur episod dintr-o tembelonovela si… nu le mai pretinzi nimic, pentru ca fiecaruia trebuie sa-i cerem numai cat poate oferi…

Cand deschizi televizorul si vezi ce urmaresc majoritatea oamenilor e alt motiv de nemirare pentru ceea ce sunt, pot si fac cei mai multi oameni si stii ca nu poti avea vreo pretentie de la ei - esti pe cont propriu!

(text preluat de pe un blog pe care îl voi şterge)

luni, 24 august 2015

Mi s-a limpezit privirea

Atunci când sunt foarte obosită şi trebuie să citesc ceva scris cu litere foarte mici folosesc ochelari, dar pentru a citi ce se afişează pe monitor n-am (avut) nevoie de ochelari, până de curând… Totul era din ce în ce mai în ceaţă. M-am gândit că am atins ceva butoane şi am dereglat imaginea. Pentru că aveam şi o problemă cu Y! mail – cum se făcea, cum nu se făcea dar unele mesaje pe care voiam să le transmit ajungeau în “căsuţa” mea de mail (adică, îmi trimiteam singură mesaje în care-mi povesteam… ce-am mai făcut – asta când nu se bloca, şi nici mie nu-mi mai puteam trimite mesaje) – am rugat un puştan să vină pe la noi, când are timp. A avut timp sâmbătă. S-a uitat, a butonat, dar n-a găsit vreo problemă cu Y! Mi-a explicat că ar putea fi ceva legat de server… N-am înţeles mai nimic şi l-am rugat să-mi spună pe româneşte. S-a străduit, dar cred că vedea pe faţa mea că tot nu pricep mare lucru, dar n-am insistat - am dat din cap că am priceput exact ca cei care nu pricep nimic şi nu recunosc - iar el n-a insistat cu explicaţiile.

Bună dimineaţa soare! Guguştiuc, eu sunt turc!

Guguştiuc, eu sunt turc! E o replica a lui Sebastian Papaiani in fimul Un surâs in plină vară.
Am gasit poza cu gugustiucul, mi-am amintit replica – am aflat care-i este originea – si am trecut pe aici sa salut soarele.
Guguştiucul e diferit de turturea si e originar din Asia Mica, unde a fost observat prin anul 1838. Prin anii 1930 putea fi intalnit numai prin Turcia, Siria, Irak, nordul Greciei si sudul Bulgariei, de unde a ajuns mai apoi in Iugoslavia, Ungaria, Austria, Cehoslovacia, Romania si in unele regiuni din Germania, iar in anii 1970 ajunge in toata Europa de Vest, Insulele Britanice, Scandinavia, Bahamas (de aici ajunge in Florida si se raspandeste in America de Nord).
Penajul e cenusiu-brun pe spate si pe pantece, iar la gat are o dunga neagra.
Face parte din familia porumbeilor, insa obiceiurile sunt altele; perechile de gugustiuci isi apara teritoriile, porumbeii nu; gugustiucii cuibaresc in copaci (dar sunt si familii de gugustiuci care si-au cladit cuib si prin balcoane), porumbeii prefera constructiile (pana sa inchidem balconul am avut intr-o parte a balconului o familie de porumbei si in cealalta parte un cuib de randunele – multi ani au avut acolo pui). Acum, porumbeii bat in geamul de la bucatarie, gugustiucii in cel de la balcon, pentru hrana zilnica (randunelele nu mai vin de ani).

Gugustiucul (alta pasare care-si canta numele) mai e numit porumbel salbatic, porumbel turcesc, turturica-gugustiuc si, in jargon, sobolan zburator (deoarece scormoneste prin gunoaie si are culoare asemanatoare – desi n-am vazut gugustiuci prin gunoaie, si gunoaie sunt destule). 
Cuibareste in localitati sau in imediata apropiere a acestora pentru a fi la adapost de pasarile rapitoare de oua: stancuta, cotofana, gaita, cioara griva (de care, se pare, tot nu scapa pentru ca omul le distruge habitatul si mai toate ajung in localitati – inclusiv cucuvelele si bufnitele)

Sunt pasari inteligente si cu rezistenta crescuta la boli. Desi inteligente, oamenilor naivi li se mai da si epitetul de “gugustiuci”.

Un filmulet cu o familie de gugustiuci

Gugustiuc, eu sunt turc, si acum ma duc, sa n-o-ncurc!

 Sa aveti o saptamana minunata!

Postare in jocul Iulisei, Buna dimineata soare!

sâmbătă, 22 august 2015

Clubul cinefililor: Gone Girl

Invitatie la film, de la Carmen, in Clubul cinefililor – Impresii de sfarsit de saptamana - unde sunt invitati sa participe toti cei care au placerea de a scrie despre un film sau un serial vazut recent.

Filmul l-am vazut in urma unei recomandari insistente si greu m-am lasat convinsa, acum cateva luni, sa-l vad – Ben Affleck nu se numara printre favoritii mei si nu ma inghesui sa vad filmele in care apare, desi am vazut cateva – Armageddon (1998), in care apareau actori care-mi plac; Argo (2012), a carui tema e criza ostaticilor din Iran in 1979 si unde e si regizor (in 2013 a primit Oscarul pentru cel mai bun film) si inca vreo doua, care nu mi-au spus nimic.

sursa 
Gone Girl (2014), in regia lui David Fincher, este despre un cuplu perfect, despre doi oameni care se iubesc si carora nu le lipseste nimic. La aniversarea celui de-al 5-lea an de casatorie sotia, Amy (interpretata de Rosamund Pike), dispare. Sotul, Nick Dunn (Ben Affleck), ajunge sa fie banuit pentru aceasta disparitie. Ancheta politistilor scoate la iveala unele trasaturi ale caracterului sau si care nu-i sunt deloc favorabile intr-o asemenea situatie. Intamplarile se desfasoara tare incurcat si Nick Dunn ajunge sa fie inchis pentru omor, desi sustine ca isi iubea sotia, si lucrurile iau o intorsatura neasteptata si totul mi se parea o zapaceala..

Si urmaream filmul, si ma plictisea pentru ca actiunea era moarta si totul mi se parea incredibil, si-mi ziceam: Cat de prost trebuie sa fii sa nu-ti dai seama de aia sau de cealalta? Cat de prost trebuie sa fie cineva sa se lase dus de nas astfel, sa nu gaseasca o iesire? Cat de prost este scenariul!
Pana la un punct a fost credibil, desi politistii nu voiau sa creada ceea ce auzeau, nu puteau sa creada, atat de stranie era povestea femeii…

In Jocul Blogurilor,

Suzana a invitat-o pe Zina si ea m-a invitat pe mine.
Multumesc pentru aprecieri, Zina. Raspund intrebarilor cu placere.

1. Ce crezi ca apreciaza la tine prietenii apropiati?
Nu-mi pot face o idee, asa ca le multumesc pentru prietenia lor, independent de aprecieri.

2. Care este cel mai important subiect gasit pe internet pentru propria viata?
“Subiect” e impropriu spus: comunitatea bloggerilor, ceva foaaaarte interesant. :)

3. Cat de bine crezi ca te cunosti?
Foarte bine! Stiu cand m-am nascut, unde stau, care mi-e numele. Altfel… mai am de inteles motivele / cauzele unor reactii si multe-multe altele.

4. Ce anume te face sa zambesti?
Chiar si aceasta intrebare!

5. Care este ultima idee utila despre care ai citit si pe care ai incercat sa o aplici?
Hahaha! Asta-i buna! Zilele trecute am citit ca de pui otet pe tocator nu mai plangi cand tai ceapa! Imediat am dat fuga sa probez: nu mi-au dat lacrimile (dar, poate, nu era o ceapa răutăcioasă).

Politistii si persoanele disparute

Cine citeste Manualul de bune practici in cazul disparitiei unui copil, manual editat de Ministerul Afacerilor Interne (2007 – poate e si vreunul mai recent; nu stiu) isi da seama ca unor politisti le lipseste bunul simt sau – mai rau! – empatia. A nu se confunda lipsa empatiei cu “sangele rece” pe care trebuie sa-l aiba, in general, politistii. Posibil ca siteul Centrului Român pentru Copii Disparuti si Exploatati Sexual (CRCDES, la care se face referire in manual) sa fi fost inlocuit cu Asociatia “Centrul Român pentru Copii Disparuti si Exploatati Sexual”- FOCUS (nu stiu, dar a vazut cineva afise cu imaginea copiilor care au fost dati disparuti in ultimul timp?)
Politistii au proceduri concrete in cazul disparitiei unei persoane – fie ca e vorba despre un minor, fie ca este vorba despre un adult. Atunci cand o persoana dispare politistii cu drag de oameni si respect pentru profesie stiu exact ce trebuie sa faca.
In statele in care politistii isi onoreaza uniforma, in cazul raportarii unei disparitii – fie telefonic, fie direct – agentul se deplaseaza la domiciliul celui disparut pentru a identifica felul disparitiei, pentru a prezerva spatiul de cercetat, pentru a cerceta locul, in cautarea unor indicii care sa il orienteze intr-o anumita directie.

Atunci cand este vorba despre un minor (sub varsta de 18 ani) cercetarea, in vederea stabilirii procedurii de cautare, incepe de indata.
In cazul unui adult, in functie de persoana disparuta, de modul de viata etc., ar putea exista o perioada de asteptare; nu exista aceasta perioada de asteptare in cazul persoanelor care sufera de diverse afectiuni.

Disparitiile, in cazul copiilor sunt de mai multe feluri: copil ratacit, rapit, luat de unul dintre parinti, fugit de acasa etc. – politistul trebuie sa stabileasca despre ce este vorba pentru a castiga timp. La fel, in cazul disparitiei unui adult, trebuie stabilita “forma disparitiei”, in functie de anumite criterii.
Fiecare disparitie este unica si trebuie tratata ca atare.

Persoana care raporteaza o disparitie trebuie sa completeze un formular in care sunt trecute toate datele de identificare, numele rudelor, ale prietenilor, locurile prin care persoana obisnuieste sa isi petreaca timpul si alte chestiuni de gen, trebuie sa ofere cateva poze recente ale persoanei disparute s.a..

Procedura de cautare este diferita, in functie de varsta persoanei, de modul de viata al acesteia. Una este procedura pentru cautarea unui copil in varsta de doi ani, de exemplu, alta in cazul unui adolescent, alta in cazul unui adult bolnav, alta in cazul unui adult presupus sanatos.

Toate cele de mai sus – si multe altele – sunt scrise in manualul de bune practici amintit – mai trebuie numai sa-l citeasca cei cu atributii in materie si sa isi indeplineasca aceste atributii exact asa cum scrie in Manual. Daca manualul exista si politatii ridica din umeri cand li se semnaleaza o disparitie ar face bine sa-si gaseasca un alt loc de munca, unde sa stie ce au de facut si sa elibereze locul pentru oameni care pun suflet in ceea ce ar avea de facut ca politisti.

Scrie in manual:
Sefii de unitati vor fi constienti ca trebuie sa selecteze politistii care garanteaza in mod clar o abordare diferita a fenomenului, care pun laolaltă motivare, cunostinte, eficientă si o atitudine umana. Astazi, acest proces de selectie se numeste „managementul resurselor umane”.
Dar cum sa faca asta un sef de unitate cand politistul care e sesizat cu privire la disparitia unui minor in varsta de pâna la 18 ani isi muta doar fundul de pe un scaun ergonomic pe alt scaun ergonomic?
Ceea ce mi se pare ciudat este ca s-a simtit nevoia sa sespecifice: atitudine umana, fapt care ma cam ingrozeste - poate insemna ca printre politai sunt si inumani – de altfel, s-a dovedit in unele cazuri (si nu ma refer la mita, ci la violuri, la asocierea unora cu traficantii de persoane etc.)

Desigur, nu exista padure fara uscaturi, dar cand cetatenii incep sa simta ca toata padurea e uscata si ceva verde devine exceptia atunci ce ar trebui sa se intample? Oare nu politistii cu respect pentru profesie ar trebui sa curete padurea? Atunci cand loialitatea pentru colegi, pentru institutie e prost inteleasa totul se cam duce… in valea umbrei mortii.

vineri, 21 august 2015

Nu sunt cu nasul pe sus

sursa 
Cititorilor mei:
Vreau sa stiti ca nu sunt cu nasul pe sus de cand am publicat cartea, asa cum imi reproseaza unii dintre cei pe care ii intalnesc zilnic. Faptul ca nu mai stau la discutie cu oricine care ma opreste-n drum nu este pentru ca desconsider pe cineva si consider ca este sub nivelul meu intelectual, ci pentru ca m-am maturizat, am inceput sa intuiesc persoanele, stiu acum ce este important in viata si ce nu si am multe de facut, nu sa discut despre complezenta. Stiu ca de la orice om avem ceva de invatat si asta fac si eu: invat si observ.

Nu consider pe nimeni inferior, dar ce sa discut cu cineva care nu mi-a citit cartea?! Sunt multi oameni care nu ma inteleg si ma injura chiar si aici, pe blog, in casuta mea virtuala. Vreau sa stiti, cei care ma injurati, ca nu eu citesc aceste mesaje ale voastre, ci intai le citeste asistenta si nu-mi spune ca ma injurati si ma criticati si sterge mesajele care ma jignesc, deci ma injurati degeaba.

miercuri, 19 august 2015

Indiferenţă sau incompetenţă?

Atunci cand o persoana dispare, daca a depasit varsta majoratului, in princial, si nu e cunoscuta ca avand probleme de sanatate, exceptand familia, rudele, prietenii, eventual vecinii, nu se deranjeaza autoritatile sa o caute, mergand pe ideea ca i s-a urât acasa si si-a luat lumea in cap.Totusi, poate ca s-a saturat si s-a sinucis – ar trebui gasit trupul, cat mai curand. Poate ca persoana a fost sechestrata, poate ca a fost ucisa, poate ca a suferit un accident. Oricum ar fi, persoana trebuie cautata.

Pe de alta parte, e adevarat: un adult are dreptul sa dispara fara urma. Dar un minor? Minor este acea persoana care nu a implinit varsta de 18 ani, conform legislatiei românesti. Art. 112 al 2) din codul muncii prevede: in cazul tinerilor in varsta de pana la 18 ani durata timpului de munca este de 6 ore pe zi si de 30 de ore pe saptamana.
Alexandra figura ca fiind angajata doua ore, dar lucra de la ora 9 la ora 21! Si atunci, cum de a plecat abia aproape de miezul noptii? Putin pret pun si angajatorii pe viata, sanatatea, siguranta angajatilor si niciun inspector de munca nu se deranjeaza sa faca unele verificari inopinat (ei au program de lucru pana la ora 16, nu au cum sa-i descopere pe cei care-i retin pe oameni la munca si noaptea, desi nu figureaza ca au si “ore de noapte”).

As putea scrie despre mai multi minori disparuti, dar ma refer la un caz recent.


Miercurea fara cuvinte! Spre apus!

Fotografii pentru Miercurea fara cuvinte! (34) la Carmen, unde sunt invitati sa participe toti cei care doresc.
HAPPY WW!
sursa foto: "captura" YouTube

marți, 18 august 2015

La comun. Asociatia de proprietari.

Pentru ca au rezolvat toate chestiunile stringente, legiuitorii s-au gandit sa-si mai bata putin joc de cetateni si cei de la Ministerul Dezcoltarii Regionale si Administratiei Publice au dezvoltat un proiect de lege care sa inlocuiasca actuala lege privind asociatiile de locatari / proprietari / mixte – de ce-or face aceasta distinctie daca e o singura lege si daca tuturor celor care locuiesc intr-un imobil de locuit le zice locatari, fie ca sunt proprietari, chiriasi, tolerati sau ilegali?

Au zis ei ca s-au sfatuit cu cei de la Liga Asociatiilor, cu diversi presedinti de asociatii dar cei de la Liga ii contrazic. Abia dupa publicarea proiectului de lege pe siteul ministerului pentru dezbatere publica – cand s-au sesizat cei de la Liga – au inceput ceva discutii, dar proiectul nu mai poate fi scos de pe site si contine o multime de aberatii. Cine nu e de acord cu unele prevederi din proiectul noii legi e liber sa trimita obiectiile, propunerile celor de la minister, prin email-ul publicat pe site.

Ce contine, printre altele, acest proiect?! De exemplu:
1) Amenda intre 5.000 si 10.000 de lei celor care-si inunda vecinii. Amenda?! In contul cui? Al primariei? Al asociatiei de proprietari? Paguba e doar a celui inundat, nu a condominiului, nu a primariei, ca-i proprietate privata a cetateanului, nu a asociatiei, nu a primariei! Ce treaba are amenda cu inundatia? (art. 100 lit. f) - punerea in pericol de catre proprietari a integritatiii structurale a condominiului sau a altor proprietati individuale, precum si a bunei functionari a instalatiilor aferente acestora).
Un presedinte de asociatie viseaza ca instanta sa-l oblige pe cel care inunda des sa se mute din blocul respectiv! E mai mult decat clar ca toti acestia au mentalitati de tovarasi, avand impresia ca e vorba despre apartamentele date de la fabrica (proprietatea fabricii), cand comitetul executiv de partid lua fel si fel de hotarari pentru binele popular.
Neexecutarea de catre proprietar a lucrarilor de intretinere, reparatii sau de inlocuire a elementelor de constructii si instalatii aflate in proprietatea sa individuala, daca aceasta este de natura sa aduca prejudicii celorlalti proprietari.
Si aceasta dispozitie conduce la alt abuz:
2) Administratorul / presedintele poate intra oricand in apartamentul oricui pentru a verifica instalatii, pentru a efectua reparatii bla-bla-bla, cu notificarea prealabila: 5 zile inainte (sunt presedinti de asociatie care vor eliminarea notificarii). In caz de urgenta nu se mai notifica. Dar cum navalesti in casa omului daca el nu e acasa?! Noua lege prevede sanctiuni: amenda de la 500 la 3.000 de lei daca-ti bate administratorul la usa si nu-l lasi sa intre. Clar! Se duce naibii dispozitia din Constitutie care zice, in art. 44 al 2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Adica, am dreptul sa refuz intrarea unui politai care vrea sa perchezitioneze fara mandat si sunt amendat ca nu-i dau voie unuia caruia ii place sa se certe?! Iar amenda! In contul cui?! Cine stabileste gravitatea contraventiei si amenda?! Administratorul?! Vine politia locala?! Ah! Vor sa justifice infiintarea politiei locale si au gasit cum?!
3) Amenda inte 5.000 si 10.000 lei pentru cei care zugravesc holul, monteaza ghivece cu flori, isi inchid balconul… din proprie initiativa si pe banii lor.
In primul rand, pentru a inchide un balcon e necesara autorizatia de construire de la primarie si o primesti daca ai acordul asociatiei de proprietari. Sa inchizi un balcon inseamna sa ingreunezi, eventual, constructia, sa strici aspectul imobilului si e de inteles autorizatia – si cei de la primarie te pot amenda daca nu ai autorizatie. Dar ce treaba are asta cu asociatia de proprietari?
Asa se poate deduce din interpretarea art. 100 lit. i) modificarea aspectului proprietatii comune de catre proprietari, precum si a elementelor constructive ale condominiului fara respectarea prevederilor prezentei legi.
4) Cenzorul trebuie sa aiba studii superioare. O gaselnita bine-venita pentru toate birourile de cenzori, contabili sau persoane juridice de profil, intre altele. Un om care a fost contabil de cand a terminat un liceu economic si pana la varsta pensionarii nu e capabil sa verifice o evidenta contabila a unei asociatii de proprietari! Ii trebuie facultate pentru a sti sa verifice o contabilitate in partida simpla (si chiar dubla) dupa ce a lucrat in contabilitate intre 35-40 de ani! Dar! Un cenzor cu studii superioare nu vine pe doi lei, cum ar veni un contabil care locuieste in acel imobil sau pe aproape. Studiile superioare ale cenzorului cresc si cheltuielile locatarilor, pentru ca omu’ va avea contract de munca, nu de mandat sau de prestari servicii si nici firma nu-si trimite omu’ pe doi lei. Dar, deh, trebuie sa creasca prin orice mijloace veniturile la bugetul de stat, prin taxele pe salarii; si cum e mai simplu altfel decat pe spatele celor care deja sunt sufocati de taxe si impozite?
5) Restantierii, obligati sa-si vanda apartamentele (pentru asa ceva militeaza Liga, nu-i data in proiect!)
Pe langa faptul ca i-ar putea lasa pe restantieri in strada pentru sume deloc astronomice se mizeaza (cel putin aparent) pe necunostinta oamenilor in stufoşenia legislatiei românesti. Adica, pentru ca o executare silita sa se manifeste imobilul trebuie scos la licitatie. Daca nu se prezinta nimeni la prima licitatie pretul imobilului va scadea cu un procent anume si tot asa… Pe scurt: pretul va ajunge sa fie unul derizoriu si restantierul va lua praful de pe toba dupa ce asociatia de locatari se va indestula.
Ce nu li se mai spune oamenilor: in cazul creantelor de pana la 10.000 de lei, vanzarea bunurilor imo­bile ale debitorului (datornicului) poate fi facuta numai daca acesta nu are alte bunuri urmaribile sau, daca avand bu­nuri urmaribile, aces­tea nu pot fi valori­fi­cate. Altfel spus, inainte de a scoate apartamentul la licitatie trebuie sa urmareasca altceva: sa puna poprire pe conturi, salariu, pensie etc.. Ar trebui sa se orienteze catre un eventual teren pe care datornicul l-ar avea in proprietate, si sa-l execute silit; ar trebui sa se orienteze catre un autovehicol inainte de imobil, asupra altor bunuri care nu sunt de stricta necesitate si pot fi valorificate, s.a.m.d. De ce urmaresc ei vanzarea apartamentului? Simplu! Imi permit sa speculez pentru ca m-am nascut noaptea, dar nu noaptea trecuta, si traiesc in aceasta ţara si cunosc guvernantii. Deci: vreau un apartament in centrul capitalei, ochesc un apartament care figureaza cu datorii mari, discut cu administratorul asociatiei sau cu presedintele si aranjam de-o executare silita. Eu ma aleg cu un apartament in centru, la un pret de nimic, administratorul / presedintele se alege cu un comision iar amaratul care nu mai are dupa ce bea apa din cauza ca uzinele au fost vandute la fier vechi ajunge sa locuiasca in boscheti.

In legea actuala exista posibilitatea ca datornicii sa fie chemati in judecata dupa 90 de zile de neplata, Sa stabileasca noua lege termenul de 30 de zile, pentru ca nu se aduna o suma imensa! Nici chiar in 3 luni… Dar! De ce vor – asta-i chiar tare! – unii presedinti de asociatie ca datornicii sa fie obligati de instanta sa-si vanda apartamentele? Pentru ca-i cheama acum in judecata, oamenii platesc, apoi iar raman datori, iar ii chema in judecata si tot asa… Si nu mai vor sa faca asta.
Si mai vor ceva presedintii de asociatii: sa aiba parte de procedura de urgenta, nu sa stea cu fraierii in sala de judecata pana vine randul dosarelor lor! Pai, cum?! El e presedinte de asociatie si are chestiuni importante de facut, n-are timp de pierdut! Iar daca e caz social sa fie ajutat de primarie!
Zic ei ca n-au bani sa plateasca furnizorii diversi, dar uita sa mentioneze anumite fonduri (cum ar fi cel de rulment) care pentru asa ceva este. Ar putea veni cu alta propunere: banii adunati din eventuale penalitati sa nu mai fie strict pentru plata penalitatilor catre furnizori.
6) Regulament de conduita mai prevede proiectul (art. 22). Statutul asociatiei nu mai e util, nu! Pentru ca statutul poate fi modificat / completat printr-o procedura in instanta, regulamentul se poate face pe genunchi, asa cum se fac toate legile din acest stat, se dezbate si se adopta in adunarea generala a asociatiei de proprietari, cu acordul majoritatii proprietarilor – si iata gata scandalul, disensiunile in cadrul asociatiei, oamenii ocupati cu rahaturi cand totul se duce naibii in jurul lor. Dar asta e si ideea: cu cat e cetateanul mai prins in chestiuni care-l privesc personal, cu atat mai putin e atent la tancurile rusesti, de exemplu, sau la cianuri, gaze de şist, cine doarme in parlament etc..

Proprietarii au cateva drepturi: v.art. 27-29 (cateva alineate) si au obligatii: v. art. 30-32, cu o muuuuultime de alineate, de parca ar locui in casa data de primarie sau de fabrica, nu in proprietatea sa  privata (proprietatea privata in RO pare a deveni privat de proprietate)

Ce scrie in expunerea de motive, intre altele:
Unele prevederi ale cadrului normativ in vigoare reglementeaza limitativ problematica coproprietatii si a condominiului. Cadrul legislativ referitor la proprietatea comuna indiviza si la administrarea condominiilor este necesar a fi remodelat, deoarece in prezent acesta nu ofera suficiente solutii pentru problemele proprietarilor din condominii si noile moduri de viata si locuire, nu asigura o clara reprezentare si corelare a rolurilor actorilor publici si privati in noile conditii ale transformarilor socio-rezidentiale ale oraselor si satelor si ale pietei imobiliare si, mai ales, nu stabileste regulile si principiile care sa directioneze actiunile lor in vederea asigurarii conditiilor durabile de locuit, la standarde europene.
Comentarii:
a) cadrul legislativ actual nu ofera suficiente solutii pentru problemele proprietarilor din condominii si noile moduri de viata si locuire – si vin ei cu solutii: executarea silita, amenzi.
b) nu asigura o clara reprezentare si corelare a rolurilor actorilor publici si privati in noile conditii ale transformarilor socio-rezidentiale ale oraselor si satelor si ale pietei imobiliare nu asigura o clara reprezentare si corelare a rolurilor actorilor publici si privati in noile conditii ale transformarilor socio-rezidentiale ale oraselor si satelor si ale pietei imobiliare – ce treaba au actorii publici cand e vorba despre proprietatea privata? Ce legatura are amenda pentru inundatie cu noile conditii ale transformarilor socio-rezidentiale ale oraselor si satelor si ale pietei imobiliare?
c) etc.

Astia reinfiinteaza partidul comunist folosindu-se de asociatiile de proprietari si cum nu poate lipsi birocratia… se incarca oamenii cu si mai multe hartii. Adica, numai ceilalti sa fie sufocati de hartii? Interesant este ca sunt localitati in care multi locatari nu s-au constituit in asociatii de locatari sau au renuntat la ele si se descurca foarte bine, pentru ca fiecare are contract, personal, cu furnizorii de utilitati.

Acum, pe bune, cu banii prin care au sponsorizat (subventionat) timp de peste 20 de ani gigantii de termoficare ar fi montat centrale de apartament tuturor celor care locuiesc in apartament la bloc. Cu banii platiti pentru a infasura blocurile in “zapada artificiala” – raiul incendiului – ar fi reparat instalatiile de apa din blocurile vechi si foarte vechi… Desigur, daca ar fi facut asta nu ar fi avut atata  loc de intors si prea multi bani nu s-ar fi strecurat spre destinatii precise.

Proiectul de act normativ a fost publicat pe siteul Ministerului Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice pe data de 29 iunie 2015 si se afla in dezbatere publica. Expunerea de motive si proiectul pot fi descarcate de pe site, in format .doc, aici.

Nota: pe masura ce se dezbate proiectul de lege e posibil ca unele dintre cele scrise mai sus sa nu mai aiba sens – ceea ce ar fi de bine.

luni, 17 august 2015

Porumbelul si idiotul

Am văzut oameni care dau cu piciorul într-un câine care doarme liniştit; am văzut oameni care dau cu piciorul după pisici, dar până azi n-am văzut vreun om care să dea cu piciorul după un porumbel…

Dimineaţa, pe la 7, plimbam câinele şi mă bucuram de aerul încă destul de curat, de liniştea cartierului, de străzile aproape pustii… Din direcţia opusă se apropiau trei oameni: doi vârstnici şi unul tânar – toţi înalţi, îmbrăcaţi frumos, discutând cam prea tare nu doar pentru ora aceea, ci în general, pe stradă. Cel tânăr mergea cam cu un pas în faţa celorlalţi…Mi-am zis că-s părinţii cu fiul şi merg la muncă împreună… Mi s-a părut drăguţ.

sursa: Brasov, orasul sufletului meu 
Porumbeii au locurile lor, unde se adună ştiind că oamenii le împart grâu sau fărâmituri de pâine. Gângureau, se înfoiau, ciuguleau din când în când…

Se apropie trio de şoc şi tipul tânăr, ce face? Dă cu piciorul spre un porumbel care era mai aproape de el. Porumbelul, mai rapid, şi-a luat zborul, şi privind spre porumbel, individul mă vede… M-a văzut târziu, ‘că eram în dreptul unui pom, aşteptând ca micuţa patrupedă să-şi piardă interesul pentru firele de iarbă. Tipul era cu piciorul încă în aer când m-a văzut şi, probabil, s-o fi jenat de gestul stupid şi a făcut ce a făcut de-a căzut.


Nu-i bine să te bucuri de răul altuia, dar am simţit oarecare satisfacţie când a căzut. Nu foarte rău, dar suficient cât orgoliul lui să se şifoneze. S-a ridicat rapid şi toti trei au grăbit pasul, dispărând după colţul unei clădiri construite cam până la jumătatea trotuarului… Şi viaţa merge înainte!

Scrisoare catre Soare

Postare in jocul Iulisei, Buna dimineata soare!

sursa: 9gag.com 
Sa aveti o saptamana buna!

duminică, 16 august 2015

Disparut fara urma poate fi oricine

N-o sa uit niciodata cuvintele unui purtator de cuvant de la politie, despre o adolescenta data disparuta de parinti: Daca a mancat-o pasarica… L-am vazut si auzit spunand aceste cuvinte, pe micul ecran, adresandu-se jurnalistilor care, in majoritate, s-au amuzat. A fost suspendat, un timp, din functia de purtator de cuvant. Nu-i bai, oamenii mai gresesc, dar acele cuvinte imi dau de inteles ce mentalitate au unii cetatateni, ce pret pun unii politisti pe anunturile de disparitie chiar si cand este vorba despre adolescenti – poate chiar si despre copii, avand in vedere ca multor cetateni li se pare firesc ca o copila in varsta de 11 ani sa nasca… Multora li se pare firesc si violul…

Cred ca in România cazurile de disparitie nu se iau in serios… Poate ca politistii lucreaza, dar nu stiu eu… De fapt, sigur unii lucreaza... dar...
De ce, oare, nu sunt luate foarte in serios cazurile de disparitie? Poate pentru ca se permit relatiile sexuale intre copii in varsta de 15 ani (chiar mai mici, uneori) si adulti in toata firea, unii avand varsta de la 25 de ani in sus? Multe fete (in principal) pleaca de acasa pentru a locui cu “iubitul” care, adesea, are dublu varsta lor. Parintii le interzic sa stea cu adultul, pentru ca vor sa isi stie copiii in siguranta, sa ii stie la scoala s.a.m.d. Anunta politistii, acestia cerceteaza – daca li se da adresa exacta a adultului care gospodareste cu un minor – intreaba copilul (daca are intre 15-18) daca vrea sa stea acolo si daca raspunsul e afirmativ in general pleaca si-si vad de alte treburi, parintii ramanand disperati. Ce nu inteleg: pentru a se casatori minorul care nu a implinit varsta de 18 ani are nevoie de acordul parintilor (sau al autoritatii tutelare, in functie de caz). Pentru a gospodari cu un adult (concubinaj, altfel spus) de ce nu e nevoie de acordul parintilor?

Poate ca unii copii sunt rapiti – am constatat ca nu prea multi cetateni cred in pericolul traficului de carne vie, unii afirmand ca nu exista “piete” unde se tranzactioneaza oameni si ca cei care cred in astfel de “piete online” (mai ales) au vazut prea multe filme proaste. Ar fi bine ca acesti oameni sa cerceteze informatiile care apar pe unele siteuri guvernamentale, cum ar fi F.B.I., daca nu altele… Chiar si fara “piete online” traficantii de oameni stiu unde sa isi plaseze “marfa”. Retelele respective fiind bine organizate.

In România nu exista o baza de date centralizata, actualizata cand e cazul, publica si mediatizata, in care sa apara toate cazurile de disparitie anuntate; nu cred ca exista cooperare intre diferitele sectii de politie de pe intreg cuprinsul tarii (poate nici chiar la nivel de judet) si nu se deranjeaza nimeni sa actualizeze bazele de date cu privire la persoanele disparute – fie ca sunt copii, fie ca sunt adulti. Exista cateva pagini de facebook, cateva siteuri, uneori campanii organizate de televiziuni si cam atat, datele fiind prea risipite pentru ca o persoana sa poata avea acces la toate. Desigur, nu e usor sa recunoastem un chip din fotografie daca vedem omul pe strada, dar sansele de a fi gasite persoanele disparute sunt putin-putin mai mari – si conteaza, zic. Cand e vorba despre copii disparuti cu cativa ani in urma e si mai greu sa ii recunoastem azi…

Pe site-ul Politiei Romane exista baza de date, una speciala pentru copii, insa nu cred ca e tocmai actualizata (sunt acolo, azi, fotografiile a 26 de copii, dar numarul celor anuntati ca fiind disparuti e mai mare la nivel national), plus ca persoanele anuntate de familie ca fiind disparute si persoanele cautate penal apar in aceeasi baza de date, ceea ce ii cam incurca pe cei care vor sa stie numai despre cei cautati in special de familie nu despre cei care sunt urmariti pentru fapte penale – dar e doar parerea mea.

In România nici cetatenii nu se implica in mod deosebit…Putini sunt aceia care se mobilizeaza atunci cand se anunta public disparitia unui copil… in natura, de exemplu, putini sunt aceia care acceseaza o baza de date unde sunt anuntati oamenii disparuti, putini sunt aceia care arunca o privire macar fugara asupra unui afis, cu un chip, lipit pe un stalp, pe geamul unui magazin... Putini sunt aceia care reclama cazurile de abuz asupra copiilor – din cauza abuzurilor pleaca de acasa multi copii… Mentalitatea generatiei "cu cheia de gat" ar trebui sa se schimbe si cei care nu-si supravegheaza copiii sa fie sanctionati - inainte ca o eventuala tragedie sa aiba loc.

Cel mai adesea, cand cineva vede un copil ratacind singur pe strada se gandeste ca e “om al strazii”, “aurolac” sau cersetor si nu se implica. Un copil gasit si dus la vreo sectie de politie e inregistrat, de regula, la un centru de plasament si… lasat acolo. Se anunta public, in general la nivel local, gasirea lui, dar acel copil poate c-a ajuns acolo venind de cine stie unde… Controlorii de prin trenuri se sesizeaza si nu prea cand vad minori neinsotiti, chiar si cand nu au carte de identitate. Un copil n-ar trebui sa umble neinsotit pe distante lungi. Desigur, ei pot minti, dar adultul interesat de soarta lor isi da seama repede daca e mintit sau ba. Poate copilul acela merge sa intalneasca “persoana iubita” cunoscuta pe Internet (de exemplu) – si cine stie peste cine da si pace buna de a-l mai gasi vreodata, viu sau mort. Poate ca ar trebui ca toti minorii neinsoti aflati (macar) in trenuri sa fie anuntati de personalul CFR  la prima sectie de politie daca nu pot dovedi ca fac naveta spre scoala (distante mici).
Pe cei plecati voluntar de la domiciliu aproape ca nu-i cauta politistii, mai ales daca sunt adolescenti, ca si cum daca au plecat voluntar inseamna ca le e si bine acolo unde au ajuns…

Din centrele de plasament, camine s.a. dispar deseori copii – isi iau lumea in cap – si disparitia lor e anuntata tarziu, daca e anuntata, pentru ca cei care raspund de siguranta acelor copii nu vor sa fie acuzati de neglijenta…
Fapt divers: doi “politistii” au gasit, de curand, o adolescenta fugita dintr-un centru de plasament si… au violat-o. 
Surse din administraţia locală declarau corespondentului Mediafax că poliţiştii din Călăraşi acuzaţi de viol au găsit-o pe fata de 15 ani într-un parc din Călăraşi, după ce aceasta fugise din Centrul de plasament de urgenţă ”Sfânta Maria” şi au dus-o într-un fost poligon de trageri, situat la aproximativ un kilometru şi jumătate-doi kilometri. După abuz, cei doi poliţişti au plecat şi au lăsat-o pe fată acolo.

Dar, ce sa ma mai mir…? Bolnavii sunt externati din spital chiar si in pijama, cand nu e nicio o ruda care sa ii preia, cand nu au bani pentru un mijloc de transport… Fetele pleaca de acasa pentru ca… Baietii sunt aventurosi… Si putini par a fi interesati sa ii gaseasca, macar sa afle ca le este bine acolo unde sunt.

Am gasit anunturi despre persoane disparute:

Nota: Fotografiile sunt preluate de pe net - nu am reusit sa identific autorii.

Cultul unor zei antici egipteni

Fanatismul religios al primelor secole ale erei noastre a distrus sansele ca sufletul egipteanului antic sa fie cunoscut, a distrus sansa de a putea fi ridicat vălul si de pe mileniile care au precedat formarea “Regatului Unit”, pana la contactele egiptenilor cu civilizatia sumeriana, prin mileniul al IV-lea i.e.n..

Religia anticilor egipteni, ritualurile sunt cunoscute azi mai mult din imnuri, din textele religioase, in general, dar in aceeasi masura sunt de neinteles desi au fost traduse papirusurile, stelele, hieroglifele de pe pietrele mormintelor pe care sunt explicate ceremoniile religioase, descrise vesmintele preotilor, ierarhia sacerdotilor; au rezistat timpului textele cântărilor sacre din timpul procesiunilor, descrierea dansurilor rituale s.a. dar marile biblioteci ale antichitatii au fost distruse de bigoti, de capetenii barbare inculte, de intoleranta cuceritorilor care nu aveau capacitatea de a intelege ceea ce insemna tot ce era adunat acolo si astfel s-a distrus si sansa de a sti mai multe despre sufletul egipteanului antic.

Cel mai important mit egiptean este cel legat de Osiris, zeul-om, cel care sta la baza misteriilor*, cel care domina, alaturi de sora si, totodata, sotia sa, Isis, intreaga teologie esoterica a Egiptului. El a fost creat de catre Demiurg, e fiul sau, dar, inainte de toate, Osiris este stapanul oamenilor, este sacru, el nu este numit. Osiris este marele conducator ancestral al poporului egiptean. Osiris este zeul celor vii si al celor morti, este conducator de popoare, e o zeitate benefica si inspaimantatoare in acelasi timp, zeu venerabil, mare si binefacator prinţ al eternitatii, cum e numit intr-un imn. El e temut in inima lor de oameni, de cei iluminati si de morti.

Ceremoniile exoterice si esoterice aveau loc in temple - templul era lacasul zeului si fiecare localitate avea o zeitate a sa, cu templul aferent unde puteau fi intalnite biblioteci, pravalii, sali diverse si sanctuarul propriu-zis, unde se afla Sfanta Sfintelor, naosul care adapostea statuia divina. Multimea nu avea acces in Sfanta Sfintelor – doar i se aratau zeii pentru a-i adora.

Horus, Osiris, Isis
sursa
Un lung pasaj din Textele Sarcofagelor (148) se refera la nasterea lui Horus, la teama mamei lui, Isis, ca Seth va urmari sa ii omoare pruncul care e “samanta divina”. Isis le striga zeilor ca samanta pe care o poarta in pantece este protejata de Atum, zeul suprem, care o sfatuieste sa se ascunda pana ce va da nastere – mitul spune ca Isis va sta ascunsa in malstinile de la Chemmis**. Zeul Thot*** este cel care a protejat mama si pruncul harazit sa fie regele regilor, impotriva urii lui Seth.

Zeii egipteni au ajuns in lumea greco-latina, pana la Roma. In jurul anului 105 i.Ch., la Pompei a fost ridicat un Iseum (templu inchinat zeitei Isis, considerata patroana marinarilor si al carei cult era raspandit de marinarii egipteni si greci). Osiris-Apis a fost adoptat sub numele Sarapis, serapeumul din Alexandria, fondat de Ptolemaios Soter, a fost centrul unui cult care avea sa se raspandeasca si in lumea greco-latina. Grecii nu au inteles prea bine ce era cu Osiris si Apis si au creat un zeu nou: Sarapis, elenizand cuvantul Osor-Hapi, prin care era desemnata una dintre manifestarile lui Osiris dupa moarte: boul Apis.

Doctrinele egiptene cucereau lumea, fiind raspandite de marinari, calatori, carturari. Libertii si sclavii din Roma au adoptat rapid noua religie. Autoritatile de la Roma au incercat in zadar sa puna stavila cultului zeilor alexandrini (Isis, Osiris, Horus - familia divina), cu tot mai multi adepti. De cinci ori au incercat, in anii 59, 58, 53, 50 si 40 i.Ch., cand Senatul a ordonat sa fie rasturnate altarele si statuile din templele acestor zei, dar fara spor: raspandirea credintelor a fost mai puternica decat interdictiile, la fel cum s-a intamplat mai tarziu cu crestinismul, care a triumfat in faţa rezistentei opuse de puterile publice.

Traditiile si textele sacre egiptene cele mai vechi il identifica pe Mesia cu “Stapanul Anului” si “Stapanul Piramidei”. Mai tarziu, preotii l-au identificat pe Osiris cu Mesia si considerau ca misiunea acestuia era simbolizata prin monumentul lui Khufu (cunoscut sub numele de Marea Piramida), considera G. Barbarin (in Secretul Marii Piramide sau Sfarsitul lumii adamice). W. Marsham Adams, recurgand tot la textele sacre egiptene, considera ca Marea Galerie a piramidei simbolizeaza “Drumul Nou al Adevarului in Lumina”, deschis prin suferinta lui Osiris.

Faptul ca doctrinele esoterice egiptene se adresau unor elite si nu erau cunoscute publicului - preotii fiind aceia care explicau populatiei ce doreau zeii - a condus, in urma tulburarilor profunde care au zguduit Egiptul si lumea mediteraneana, la disparitia esoterismului templelor. Cam in aceeasi perioada lua nastere o religie noua, animata de o credinta vie si care castiga cu usurinta teren in randurile oamenilor care nu fusesera initiati in invataturile subtile ale misteriilor. Religia Bisericii Crestine nu atingea profunzimile filosofice ale cultelor isiace, dar patrundea in masa poporului si aducea cu sine o spiritualitate, un sens al divinului, o moralitate pe care vechile culte nu le ofereau.

***
Note:
* Misteriile erau ceremonii cu un caracter special, destinate unor elite de preoti si de initiati, care se celebrau in locuri izolate, la anumite date, prestabilite, la alte ore decat ceremoniile destinate cultului obisnuit. Grecii si romanii numeau aceste ceremonii misterii, egiptenii aveau termenul seshtau si akhu (cu sensul de lucruri sacre,glorioase, utile).
** Chemmis e denumirea greceasca a anticului Akhbit, în Delta Nilului din nordul Egiptului de Sus, care, potrivit unuia dintre mituri, este locul unde s-a nascut Horus, ascuns de unchiul sau Seth care urmarea sa-l ucida. Mult mai tarziu, Herodot spune ca Chemmis era o insula plutitoare pe lacul de langa templul zeitei Buto si care, fiind mereu in miscare, constituia un loc perfect unde sa stea ascunsi Isis si Horus.
*** Thot, zeul egiptean al Lunii, al aritmeticii, al vorbirii si inventatorul scrisului, identificat de unii autori cu Hermes al grecilor, scribul zeilor, mesagerul lui Zeus, patronul hermetismului. Unii gnostici identifica figura lui Hermes cu aceea a lui Moise, a lui Isus sau a Sfantului Ioan.

Textul nu epuizeaza nici pe departe tema.

Surse: Mitologie egipteana, Geraldine Pinch; Maestrii ocultismului, Andre Nataf; The House of the Hidden Places (1895), W. Marsham Adams

Vezi si:
Amenofis IV, intemeietorul primei religii monoteiste