Se afișează postările cu eticheta film_animatie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta film_animatie. Afișați toate postările

2018-06-03

Bolt - I Thought I Lost You. Provocarea muzicală

Carmen ne invită, in fiecare vineri J, la “Provocarea muzicală”. Amănunte pe blogul Între vis şi realitate. Deşi pregătită postarea pentru vineri, 1 iunie, abia azi reuşesc să o public…(videoclipul la final, cu trimitere spre YT) :( 
₪₪
Bolt este un film de animaţie realizat in anul 2008. Desenele animate îmi plac foarte mult şi, văzând filmul acesta, am ascultat-o şi pe Miley Cyrus, care nu se număra deloc între preferatele mele când e vorba despre cântăreţe. Totuşi, numele ei îmi va aminti mereu de filmul Bolt, nu doar prin melodia I Thought I Lost You, ci şi prin vocea oferită unuia dintre personajele principale: Penny, fetiţa alături de care Bolt (ciobănesc american) juca in filme, filme in care avea puteri de supererou, puteri pe care le credea reale şi când s-a întâmplat să ajungă in “lumea reală” era convins că trebuie să-şi salveze prietena şi era convins că are superputeri - Mittens, o pisicuţă neagră, încearcă să-l convingă că nu e aşa şi îl învaţă cum să se descurce pe stradă, cum să fie un câine ca oricare.
John Travolta îi împrumută vocea lui Bolt, câinele care şi-a trăit întreaga viaţă pe studiourile de filmare.
Un alt personaj simpatic pe care-l întâlneşte Bolt in aventura lui este hamsterul Rhino, care nu iese din “mingea lui de plastic”, un hamster obsedat de TV.
Cântecul I Thought I Lost You este compus de Miley Cyrus şi Jeffrey Steel, şi interpretat de Miley Cyrus şi John Travolta. E un cântec nominalizat - in anul 2009 - pentru premiul Asociaţiei Criticilor de Film. In 2009 filmul Bolt a fost nominalizat (între altele) la premiile Oscar şi Globul de Aur.
Bolt e un superfilm pentru copii (şi nu numai) şi pot fi ascultate multe cântece frumoase.
₪₪
Din nu ştiu ce motiv, îmi este greu să încarc pe blog vieoclipuri (e şi motivul pentru care sunt atât de puţine pe blog), deci aleg să postez numai “legătura” către siteul YT unde, cine doreşte, îl poate asculta / vizualiza (legătură externă, altfel spus, care se deschide in pagină nouă)...
Bolt - I Thought I Lost You (Miley Cyrus şi John Travolta)

Să ne revedem cu bine la Friendship Friday!

2017-09-02

Legenda Gardienilor: Bufniţele din Ga’Hoole

Legend of the Guardians: The Owls of Ga’Hoole (2010) e un film de animaţie (americano-australian) cu şi despre bufniţe, despre curaj şi solidaritate. Am aflat că există urmărind un scurt videoclip postat de Suzana cu ceva timp in urmă. Mi-au plăcut atât de mult secvenţele încât am vrut să aflu mai multe şi am descoperit filmul.

Cu această poveste (adaptată după  seria de benzi desenate a autoarei Kathryn Lasky) Zack Snyder îşi face debutul la categoria filmelor de animaţie. O mulţime de oameni (artişti, tehnicieni etc.) au lucrat timp de trei ani pentru acest film. Mi-a plăcut foarte-foarte mult! E captivant şi, cumva, magic – se pune că-mi plac bufniţele foarte mult? Chiar şi in desene animate. Oricum, e bine realizat şi personajele au trăsături aproape umane.
Filmul începe in pădurea Tyto, in cuibul cu trei pui de bufniţă fraţi: Eglantine, Soren, Kludd, părinţii lor şi un şerpisor numit Doamna P.. Soren (voce: Jim Sturgess) e fratele mijlociu, veşnic dornic să audă poveştile despre Gardienii din Ga’Hoole, bufniţe războinice care luptau împotriva unor bufniţe care voiau să domine şi îşi spuneau “Cei Puri”. Tatăl povestea cu plăcere despre “marele război” care avusese loc cândva, dar mama încerca să îi tempereze şi pe fiu şi pe tată. Soren era nerăbdător să înveţe să zboare, să fie războinic şi se arăta curajos. Sora cea mică, Eglantine (voce: Adrienne DeFaria), era şi ea fascinată de poveşti şi îl admira fără limite pe fratele ei Soren. Kludd (voce: Ryan Kwanten), fratele cel mare, era plictisit, cam nepriceput, invidios şi cam fricos.

Într-o zi când părinţii erau plecaţi din cuib, invidiosul Kludd îl împinge pe Soren de pe cracă – neatent şi stângaci, cade şi el. Când ajung la rădăcina arborelui sunt atacaţi de o vietate uriaşă şi teribil de ameninţătoare, dar sunt salvaţi două bufniţe: Jatt (voce: Leigh Whannell) şi Jutt (voce: Angus Sampson). Aceşti bufniţoi bătrâni nu îi duc in cuib, ci la orfelinat, pe insula Celor Puri, acolo unde – le explicau cele două bufniţe - ajung puii abandonaţi de părinţi şi unde ar avea şansa de a deveni războinici desăvârşiţi. Degeaba au încercat să-i convingă pe răpitori că ei sunt doi pui iubiţi de părinţi şi care din greşeală au căzut din cuib….
La început oarecum încântat când ajung pe insulă Soren îşi dă seama că ceva nu e in regulă şi imediat încolţeşte in căpşorul lui gândul evadării. Aici, între o mulţime de alţi pui de bufniţă răpiţi, el o întâlneşte pe Gylfie (voce: Emily Barclay), o bufniţă pitică dispusă să îl urmeze in evadare.
câteva dintre personaje
Regina Celor Puri este Nyra (voce: Helen Mirren); ea urmăreşte să transforme tinerele bufniţe in sclave. Soren şi Gylfie protestează, aşa că sunt repartizaţi in grupa culegătorilor - cei care adunau excremente. Pentru a culege fără oprire erau hipnotizaţi. Cei doi pui se prefac a fi hipnotizaţi şi cu orice ocazie caută o cale de ieşire pentru a zbura spre “Marele Copac din Ga’Hoole” unde trăiau Gardienii, să-i avertizeze că Cei Puri au un plan malefic împotriva lor.

Vor avea de înfruntat mai multe pericole, vor întâlni bufniţe dispuse să îi ajute, altele să îi ucidă, vor afla lucruri noi şi interesante, vor lupta şi îşi vor dovedi curajul, dragostea pentru dreptate şi libertate.

E un film care merită văzut - in opinia mea, desigur. Aş zice că încasările obţinute pentru acest film îmi susţin opinia. ☺

₪
Sursa foto afis-film: https://en.wikipedia.org/wiki/File:Legend_of_the_Guardians_film_poster.jpg

2015-06-15

Clubul cinefililor: Spirit: Stallion of the Cimarron

Impresii de sfarsit de saptamana
Invitatie la film, de la Carmen, in Clubul cinefililor - Impresii de sfarsit de saptamana - unde sunt invitati sa participe toti cei care au placerea de a scrie despre un film sau un serial vazut recent.

sursa 
Spirit: Stallion of the Cimarron  (2002) – Spirit: Armasarul Vestului Salbatic – film de animatie regizat de Kelly Asbury si Lorna Cook; scenariul John Fusco (am consultat wikipedia). Matt Damon imprumuta vocea sa armasarului Spirit care calatoreste dincolo de granitele Vestului Salbatic, avand parte de o multime de peripetii. In timpul calatoriei se imprieteneste cu un tanar indian – ajutandu-se unul pe celalalt in anumite situatii - si isi intalneste marea dragoste (dar nu renunta la libertate nici chiar pentru dragoste – cum rezolva situatia vedeti in film) :)

Vineri am vazut filmul pentru a treia oara, la interval de cativa ani… nu pentru ca am vrut neaparat, ci pentru ca a fost difuzat la TV si ceilalti au vrut sa-l vada. L-am revazut cu placere. In minte (si suflet) am constatat ca mai aveam numai “spiritul filmului” :)
Mustangul numit Spirit creste alaturi de tatal lui, conducatorul turmei de mustangi de pe teritoriul Dakota. E un manz neastamparat si curios. Cand “civilizatia” ajunge si pe teritoriul Vestului Salbatic tanarul Spirit e capturat de cowboy si vandut unei trupe americane de cavalerie, unul dintre ofiteri dorind in special sa-l imblanzeasca pentru a-l calari. Spirit, insa, nu se lasa incalecat, pentru ca nu lasa pe nimeni sa-l domine. Asa incepe aventura cu ofiterul care-l vrea cu orice pret, dar nu-i poate invinge spiritul liber. Ajunge apoi in lanturi, la calea ferata, dar spiritul sau rebel nu poate fi nici de aceasta data invins. E liber si vrea sa ramana liber…
Cand isi da seama ca oamenii ameninta cu “drumul de fier” lumea lui declanseaza o adevarata catastrofa pentru a-i impiedica.

E un film animat, cu scene care “te tin cu sufletul la gura”, dar nu neaparat un film pentru copii – este (cum spun unii) un film pentru intreaga familie. Povestea nu este una profunda dar faptul nu diminueaza – in opinia mea – farmecul filmului.
E un film despre spiritul liber, despre libertate. Uneori, libertatea inseamna si renuntarea la ceva si inseamna asumarea responsabilitatii, a raspunderii pentru alegerile facute…

In anii 2002 si 2003 a avut 19 nominalizari si a castigat 8 premii.

Muzica e minunata si este, in cea mai mare parte, despre libertate, despre spiritul liber: Bryan Adams si Hans Zimmer, o combinatie irezistibila (pentru mine, cel putin):
Run Free
https://www.youtube.com/watch?v=f_55XNzqG0M (videoclip indisponibil in 30.12.2021)
(Hans Zimmer)
&
I Will Always Return – Bryan Adams (versuri)
[...] Now I know it's true / My every road leads to you / And in the hour of darkness darlin' / Your light gets me through [...] // Oh I hear the wind call your name / The sound that leads me home again / It sparks up the fire - a flame that still burns / Oh, it's to you - I will always return [...]
&
Here I Am - Bryan Adams (scene din film)
(piesa compusa/scrisa de Bryan Adams si Gretchen Peters - versuri, Hans Zimmer – muzica; nominalizata pentru Globul de Aur in 2003).
&
Get Off My Back – Brian Adams (scena din film, cand soldatii vor sa-l incalece)