miercuri, 30 septembrie 2020

Comediantul de vineri seara

Vineri seară am vrut să mergem pe-o terasă, în grup, dar pentru că nu am găsit locuri ne-am oprit în apropiere, pe o bancă dintr-un parc de cartier, să punem țara la cale până se elibera o masă. Lângă parc, delimitată de un gard viu destul de înalt, era o parcare. Am șușotit noi cât am șușotit când a venit cineva cu mașina și-a parcat aproape în paralel cu noi. Am amuțit, să nu audă străinii ce aveam noi de discutat. S-a deschis o portieră... „Hai, că pleacă”. N-a plecat. S-a auzit scăpărând o brichetă și curând s-a simțit fum de țigară. „Termină țigara și pleacă”. „Piu-piu-piupiu..” se auzeau tastele unui telefon și dintr-o dată a strigat cineva: 
„Salut! Ce faci?” O voce de bărbat răcnea de se auzea, cred, în tot cartierul – sărmanul, era pe difuzor! În „capătul” de lângă noi, o voce de bărbat începe să spună ce face – șoptit, prin comparație cu răcnetele celuilalt. „Sunt cu băieții, la un șpriț”. Noi, ascultători nevăzuți, am pufnit în râs – greu să te abții din râs! Tipul cu „șprițul” nu cred că ne auzea, și-i dădea înainte. Noi șușoteam acum comentând
minciuna omului. După câteva minute se termină convorbirea. „Hai, că pleacă!” Aiurea! "Piu-piu-piu” tastele. „Servus, scumpo” – zice tipul de dincolo de gardul viu. „Servus. Unde ești?!” răcnește o voce de femeie. „Am ieșit cu băieții la cafea” – îi spune și ei o minciună. Noi eram „pe jos” de râs! „Unde?” se interesează tipa. „Nu vii pe aici?” „Acum-acum?” „Nu chiar. Dar unde sunteți la cafea?” „Sub Tâmpa, în pub”. Asta a fost prea de tot și nu ne-am mai putut abține! Am râs cu poftă și în gura mare. Tâmpa era la cel puțin 5 km distanță de locul unde era el parcat. Nu știu dacă ne-a auzit, dar i-a zis tipei că vine, a închis portiera și a demarat.

Pe sistemul „viața bate filmul”, am ales să public întâmplarea după ce am citit la Petru un banc:
Nu postați pe Facebook că plecați în vacanță. Mie așa mi-au spart hoții casa. Ce rușine mi-a fost că m-au găsit acasă…
(pe blogul lui sunt multe bancuri)

Image by Pete Linforth from Pixabay

Flori în apă. Miercurea fără cuvinte



Zina
a preluat jocul Miercurea fără cuvinte inițiat și găzduit opt ani de Carmen.
Sursa foto: Extreme Travel and Adventure (nuferi, Botswana, Africa, 2018)
HAPPY WW!

marți, 29 septembrie 2020

Cred că omul nu s-a născut cu cravată

Premierul Ro a comentat în 16 septembrie a.c., într-o conferință (Împreuna protejăm România”), în legătură (și) cu purtarea măștii, despre care mulți au spus că e greu:
Cred că omul nu s-a născut cu cravată la gât, de exemplu. Cu toate acestea, ne-am obișnuit cu cravată la gât. Omul nu s-a născut încălțat, cu toate acestea mă uit și acum pe gazon la pantoful cu toc cui. Omul s-a obișnuit cu astfel de lucruri și cred că adaptabilitatea noastră e cea care trebuie să genereze resortul de evoluție și de mișcare într-o direcție care mi se pare firească și normală
.
(video pe pagina FB a Guvernului Ro, pe la min. 24:47)

Firesc și normal să trăiești cu masca pe față?!
Doar crede (bănuiește?) că omul nu s-a născut cu cravată la gât?! Văleu!
*
Am auzit azi bazaconia și am căutat-o (am citit pe digi24.ro), s-o notez, pentru că tot am mai scris pe aici despre perlele celor de diferite culori politice. 
*
Omul nu s-a născut nici cu lanțurile sclaviei – ar fi trebuit să se obișnuiască?

Image by Sergei Tokmakov, Esq. from Pixabay

luni, 28 septembrie 2020

Floricele galbene de trifoi

Așteptam lângă magazinul cu mâncare pentru animăluțe ca doamna să pună în sacoșă cele ce le-am scris pe bilet, să-mi spună (strige) cât costă, să-i dau banii, să iau sacoșa și să ies repede la aer. Rotind privirea în jurul meu observ un covoraș de trifoi cu floricele galbene. M-am aplecat să caut printre trifoi de la ce plantă ar putea fi floricelele. Erau ale trifoiului! Scot telefonul și fac o poză.
Când ajung acasă întreb prima persoană care-mi iese în cale dacă știe că există și trifoi cu flori galbene. Îi arăt poza și râde: e măcrișor! E ce?! Îmi explică ce și cum. Am mai învățat ceva: există și trifoi-măcriș. Eu cunoșteam doar florile albe și movulii ale trifoiului:
Petalele
de trifoi alb și roșu (când plantele sunt departe de zone aglomerate) le mănânc de câte ori am ocazia, încă de când eram copil: sunt dulci. Măcrișorul (din familia Oxalis stricta, care e diferit de trifoi și diferit de măcriș) - am aflat - e comestibil (are multă vitamina C) dar nu consumat în exces – e ceva legat de calciu.
₪ ₪ ₪
Cercetătorii afirmă că trifoiul cu patru foi e o anomalie genetică sau cauzată de modificări ale mediului. Practic, un trifoi (Trifolium) cu patru frunze nu este un trifoi dar... este un trifoi, iar oxalis stricta nu e trifoi, dar mai e cunoscut și sub denumirea de trifoi-măcriș.
Cine găsește un trifoi cu patru foi să caute în continuare pentru că e posibil ca mutația să mai fie și la alte plante din apropiere.
Trifoiul norocos poate avea nu doar patru frunze; mutația poate „produce” 5, 6 și chiar 56 de frunze (în 2009, în Japonia, a fost găsit un astfel de trifoi).
₪ ₪ ₪

Trifoiul alb
cu trei frunze este simbol național în Irlanda. Potrivit tradiției, sfântul patron al Irlandei, Patrick (un episcop care a trăit cândva în țara druizilor), a folosit frunza de trifoi pentru a explica p
ăgânilor esența Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt / credință, speranță, dragoste. În 17 martie (ziua Sf. Patrick) irlandezii din toată lumea poartă o frunză de trifoi verde, în onoarea țării și a sfântului său patron. A patra foaie la trifoi simbolizează norocul – se spune că pe lângă credință, speranță și dragoste omul care găsește un trifoi cu patru foi a fost recompensat și cu Harul lui Dumnezeu, ca o recompensă pentru faptele lui bune; sau: a patra frunză e considerată a fi șansa și norocul accidental al omului (intervenția divinului în destinul celui care găsește trifoiul cu patru foi). Irlandezii tradiționaliști sunt de părere că trifoiul cu patru foi e un fals noroc. Numai trifoiul alb cu patru foi e purtător de noroc – se întâlnește rar (la celelalte specii de trifoi patru foi sunt mai des întâlnite).
În mitologia galeză trifoiul alb este un simbol al frumuseții.
În Egiptul antic planta – afirmă unele surse – era oferită tinerilor care se decideau să trăiască împreună (să se căsătorească, în accepțiunea actuală – nu exista, la propriu, o ceremonie de căsătorie).
În mai multe legende și mituri trifoiul alb e menționat ca ingredient magic, utilizat în principal împotriva vrăjitoarelor și veninului (Plinius cel Bătrân o recomanda ca antidot pentru mușcătura de șarpe); se credea că apără și împotriva poțiunilor de dragoste nedorite. În antichitate era folosit pentru a face armele infailibile prin simpla frecare a acestora cu planta. Sofocle considera că e o plantă cu sevă otrăvitoare.
Celții credeau că cine are asupra sa un trifoi cu patru foi poate vedea fapturile magice de pe pământ, inclusiv eventuale spirite rele care ar fi pe aproape. Druizii foloseau trifoiul pentru a alunga spiritele malefice; ei credeau că 3 este numărul perfect și are puteri mistice, cele trei frunze reprezentând cerul, pământul și lumea subterană (dar nimeni nu știe cu certitudine ce simbolizau cele 3 frunze pentru druizi). Unii cred că de la druizi au pornit superstițiile despre trifoi dar... se spune că Eva, când ea și Adam au fost alungați din Paradis), a luat un trifoi cu patru foi – cine găsește azi unul poate vedea o părticică din Eden.
Trifoiul nu e o buruiană – cine crede că e buruiană sigur va avea ghinion. 😉
Cum recunoști un trifoi cu patru foi care e subiectul superstiției despre noroc: trei frunze au aceeași mărime, a patra e puțin mai mică. Trifoiul cu patru foi cumpărat nu aduce noroc – trebuie să-l găsești personal sau să-l primești în dar (caz în care norocul se va dubla).

Surse online:
https://www.thebalanceeveryday.com/interesting-4-leaf-clover-facts-4117192

https://www.brainerddispatch.com/sports/3467742-myths-and-legends-clover-abound

https://www.cool-clover.com/uk/betekenis.php

Despre spiritul omului. Citate favorite

Deși toate calitățile spiritului omenesc se pot întâlni într-un spirit ales, există totuși unele care îi sunt proprii și deosebite: luminile lui nu au margini; acționează totdeauna la fel cu aceeași râvnă, discerne obiectele îndepărtate ca și cum ar fi prezente, înțelege, imaginează cele mai mari lucruri, le vede și le cunoaște pe cele mai mici; gândurile lui sunt generoase, cuprinzătoare, juste și pe înțeles; nimic nu scapă pătrunderii lui, care îl ajută totdeauna să descopere adevărul prin întunericul care îl ascunde celorlalți. Dar toate aceste mari calități nu pot adesea evita ca spiritul să nu pară mic și slab, când se lasă în voia capriciilor. (...)
Un spirit fin și un spirit de finețe sunt foarte diferite. Spiritul fin place oricând; este subtil, gândește lucruri rafinate și le vede pe cele mai greu de observat. Un spirit de finețe nu merge niciodată drept, ci caută drumuri piezișe și ocoluri, pentru a-și asigura reușita planurilor sale; purtarea aceasta este îndată descoperită, inspiră teamă și nu duce niciodată la lucruri mari.
Există oarecare deosebire între un spirit înflăcărat și un spirit strălucitor. Un spirit înflăcărat ajunge mai departe și mult mai repede; un spirit strălucitor e plin de vioiciune, de lucruri plăcute și de justețe.
Blândețea spiritului înseamnă un aer amabil și complezent, totdeauna plăcut, când nu este searbăd. (...)
A avea mult spirit este o expresie echivocă: poate cuprinde toate felurile de spirit de mai sus, dar poate de asemenea, să nu arate nici unul în mod distinct. Putem arăta uneori deșteptăciune în ceea ce spunem, fără să avem și în purtarea noastră; putem avea minte și s-o avem mărginită; un om poate fi potrivit pentru anumite lucruri și să nu fie potrivit pentru altele; putem avea multă minte și să nu fim buni la nimic, și, deși având multă minte, putem fi adesea foarte supărători. Se pare că meritul cel mai însemnat al acestui fel de spirit constă în conversație. (...)
(din "Maxime și reflecții", La Rochefoucauld, Editura Minerva, București, 1972; traducător Aurel Tita)
₪ ₪ ₪
Suzana va fi gazda jocului Citate favorite care a pornit din colaborarea Ellei cu Zina, care l-a găzduit până azi. 

sâmbătă, 26 septembrie 2020

Despre acoperirea feței prin lume

Să fie clar: nu îndemn la nepurtarea măștii. Dacă un om se simte în siguranță purtând masca e foarte bine; gândiți-vă și la cei care nu o pot purta și nu vor să o poarte (le agravează afecțiunile de care suferă) dar presiunea publică îi determină să riște și să o poarte. Nu sunt puțini aceștia, cum își imaginează prea mulți. (sunt și dintre cei care au probleme și o poartă – nimeni nu va încerca să-i determine să renunțe la ea). Vor spune unii: dar nu cu aceștia am treabă! Și-i cred. Ce nu pricep aceștia este că cei care nu pot purta masca se simt obligați să o poarte, pentru că au bun simt – și masca le face rău. Intre cei care nu poartă mască pot fi și imunizații. In texte este vorba despre excepții - excepții care sunt oameni.
**
Apar tot mai multe texte în care cineva dă cu parul în cei care nu-și acoperă fața. Ei își imaginează că argumentează:
- dacă un chirurg poate sta 12 ore în operație cu masca, într-o sala aerisită, primind ce-i trebuie rostind doar un cuvânt la vreo 15-30-60 de minute poate sta și cel cu probleme respiratorii care își face cumpărăturile în piață și apoi le cară într-un autobuz încins sau funcționarul/vânzătorul/profesorul etc. care vorbește ore în șir respirând într-o cârpă. Chirurgul nu are zilnic operații care durează 2-4-8-12 ore și când pleacă de la muncă nu stă cu masca în stație, nu urcă în autobuz cu masca, nu merge la magazin sau la piață cu masca. De fapt, ultima dată când au întrebat aceștia un chirurg care-i treaba cu masca lui în timpul operațiilor? În cazul în care un chirurg ar avea o problemă ar interveni imediat ceilalți medici, nu s-ar aștepta ambulanța 15-20-60 de minute.
- dacă nu ești medic n-ar trebui să vorbești despre virusuri. Hm! Trebuie doar să știi să citești și să citești în manualele și tratatele după care au învățat medicii. Nu trebuie să fii pneumolog pentru a ști să citești în cât timp se dezvoltă plămânii la om și de ce unii au rețineri când e vorba să pună masca la copii – mai ales la cei mici;
- dacă eu pot respira cu o cârpă pe față poate oricine – acesta e cel mai cel „argument” și de aceea nici nu-l comentez.
Se implementează ideea: „poartă mască, spală-te pe mâini, păstrează distanța” („să ai grijă de tine și de ceilalți”). Nimic greșit, să se înțeleagă! De tine ai grijă, poate (scrie pe site-ul OMS că masca simplă nu te protejează 100% dacă nu sunt îndeplinite toate celelalte condiții, și nu întotdeauna pot fi îndeplinite toate condițiile; masca te protejează în special de cel care strănută, tușește sau vorbește mult lângă tine). Care e grija unora față de cel care are probleme respiratorii și se forțează să poarte cârpa pe față pentru a nu avea probleme cu... empaticii care strigă disperați că vor să fie protejați?
De ce în această propagandă nu se au în vedere și excepțiile pe care le prevede legea?
În Ro nu prea e cazul de excepții – o dovadă în plus că autorităților nu le pasă, de fapt, de oamenii din categoriile vulnerabile.
Acum, excepțiile de la regula obstrucționării căilor respiratorii. Să văd aceste excepții promovate public, „virulent”, și voi crede că, măcar 50%, cineva se gândește la toți cetățenii.
În România
Excepțiile, în Ro, se referă, în ordinul de ministru, la cele considerate de medicul de medicina muncii sau de medicul școlar, astfel: cei care au probleme respiratorii, cei care depun efort în activitate, dar și copiii cu vârsta sub 5 ani. Pentru copiii cu vârsta de 5 ani sau mai mare se recomandă purtarea măștilor nemedicale (din material textil).
De pensionarii cu probleme sau de alte persoane care intră în categoria celor vulnerabile care nu au treabă cu medicul de medicina muncii sau cu cel școlar nu-i pasă nimănui.
Pentru mai multe info:
În Regatul Unit
Englezii sunt rugați chiar pe site-ul guvernamental să țină cont de aceste cazuri și să respecte excepțiile (excepții care pot apărea și în alte situații decât sunt scrise acolo). Să citiți până la capăt, pentru că e ceva ce numai lorzii pot afirma: nimeni nu trebuie pus în situația de a explica din care cauză medicală nu poartă mască (pe cale de consecință: numai reprezentanții autorităților au dreptul să pună pună astfel de întrebări).
Notez numai câteva (celelalte, multe, le găsiți pe site): să NU poarte masca cei care au sub vârsta de 11 ani (unii recomandă să nu fie purtată de cei cu vârsta sub 3 ani); persoanele care nu o pot pune, purta sau îndepărta din cauza unei boli sau deficiențe fizice sau mintale; în cazul în care atașarea, purtarea sau îndepărtarea ar provoca un stres sever.
Pentru mai multe info:
Din text: Please be mindful and respectful of such circumstances, noting that some people are less able to wear face coverings, and that the reasons for this may not be visible to others
În S.U.A., C.D.C. (centrul de control al bolilor) NU recomandă purtarea măștii, între alte excepții: în cazul copiilor care au sub vârsta de 2 ani; în cazul celor care din diferite motive nu ar putea s-o scoată în caz de nevoie, în cazul celor care au probleme respiratorii.
Mai multe info:
În Spania, NU trebuie să poarte mască, între alte excepții: cei care au sub vârsta de 6 ani, cei care au probleme respiratorii care pot fi agravate prin purtarea măștii, cei care au probleme de sănătate în care masca e contraindicată (mai multe în textul ordinului respectiv):
Exceptând vârsta de la care sunt obligați copiii să poarte mască textele legale sunt la fel în toate statele civilizate – cine vrea, se poate convinge ce și cum (aici sunt doar câteva exemple). Regulile din statele fără democrație nu m-au interesat in acest context.
O.M.S. despre masca la copii:
O.M.S. despre cei care fac sport: să NU poarte masca (v. și alte mituri „destrămate”)
Am ales pentru informații numai surse „autorizate”/guvernamentale. Dacă cineva știe modificări de ultimă oră în legislațiile unor state democratice îl rog să le dezvăluie.

Image by pramit marattha from Pixabay

Votarea de toamnă

În 27 septembrie vom merge – probabil – la vot. Votanții vor fi în siguranță – anunță politicienii; cum, cine? Sigur, cei care nu vor să-și scoată cârpa de pe nas și gură pentru a fi identificați, nu se vor deplasa la vot. Chiar! Dacă-mi scot cârpa mă poate afecta vreun minuscul sferic cu trompițe – doar țopăie peste tot! Mai puțin în secțiile de votare? Cică – avea unul vise! - cine nu poartă mască în secția de votare nu votează. Ups! Nepurtarea măștii e contravenție, nu infracțiune care se pedepsește cu interzicerea dreptului la vot. Amendezi omul și... asta e! Conform legii cu privire la contravenții nu-l poți amenda pe indisciplinat, pentru aceeași faptă, din cinci în cinci minute. Ca idee! Cine nu poate purta masca în general și vrea să voteze cum procedează? Oficialii englezii – care sunt lorzi, în cea mai mare parte – i-au informat pe oameni că cei care nu pot purta masca din motive serioase nu trebuie să aibă hârtie de la medic decât dacă se simt mai confortabil având-o asupra lor. Adevărul rămâne: nu-i poți interzice votul unui cetățean cu drept de vot dacă nu vrea să poarte masca. Chiar ne iau de idioți?
La intrare și la ieșire ne vom băga mâinile în dezinfectanți cu ce știu eu ce-au pus acolo. Ne vom spăla pe mâini, adică. Și politicienii se vor spăla pe mâini și gata votarea.
Distanța dintre mascații votanți și cea dintre mascații care supraveghează votarea și cei votanți trebuie să fie de un metru. Ups! Un metru? Atunci... de ce la film, în aer liber, în piață, în magazine etc. distanța trebuie să fie de 1,5 – 3 metri? Cam la fel și prin școli. Fractură logică, dar cine să mai contabilizeze fracturile logice?
Imaginea de mai jos mi se pare edificatoare în ceea ce privește interesul unora pentru toți cei care candidează la alegerile locale.
Cine să mai ducă în casă maculatura politicienilor când s-a tot bătut toba cât rămâne micul cu trompițe pe diferite materiale? E coșul pentru hârtie dintr-o scară de bloc. Și acolo sunt banii noștri, pentru că partidele primesc subvenție de la stat conform Legii nr. 334/2006 (republicată) privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale.
**
Sunt aproape sigură că după votare ne vor închide, din nou, în case... 👀

Actualizare 28 septembrie 2020
Allen Coliban (USR-PLUS) e noul primar al Brasovului. Daca fostul primar nu ar fi intentionat sa rada Tampa era posibil sa castige al 5-lea mandat. Oricum, cei din PNL au fost prea siguri de victoria celui pe care-l sustineau si nu s-au prea agitat sa-si promoveze omu'.
La Consiliul Judetean e tot Adrian Veștea (PNL).

vineri, 25 septembrie 2020

Nu votezi, nu ai dreptul să protestezi

Sunt cetățeni care afirmă că aceia care nu participă la votare nu au dreptul să critice pe cei care reprezintă puterea politică. Greșit.
A vota este un drept, nu o obligație. Avem și dreptul la libera exprimare, dar nimeni nu ne poate impune să ne exercităm acest drept.
Cei care nu participă la votare au dreptul să protesteze, să critice guvernarea, așa cum și cei care merg la vot au dreptul.
Alegerea de a nu vota nu înseamnă renunțarea la democrație. Toți plătim impozite către stat, toți suntem guvernați de aceiași oameni, deci toți avem dreptul să criticăm sistemul, fie că am votat, fie că nu. Banii celor care nu votează sunt tot la bugetul de stat, deci au dreptul să critice dacă acești bani nu sunt corect administrați, de exemplu.
Când cineva nu votează – pentru că nu „iubește” politica, sau din cine știe ce motive – nu înseamnă că acel cineva nu-și iubește țara și concetățenii, dar nu se simte reprezentat de grupurile prezentate în „ofertă”. Despre cineva care nu merge la vot s-
ar mai putea spune că a mers „pe mâna concetățenilor” care, poate, știu mai bine decât el cine ar trebui să conducă statul. 😉 Numai cine nu-și iubește țara tace când ceva nu e în regulă – fie că a votat, fie că nu. Nimeni n-ar trebui să rămân tăcut atunci când simte că în loc să îi meargă bine îi merge rău. Să critici un guvern (de exemplu) format din oameni - numiți de parlamentarii care câștigă voturile alegătorilor - care nu se gândesc la binele general este, practic, o datorie cetățenească, nu o datorie a celor care merg să voteze din patru în patru ani. Cetățenii care nu votează pot veghea foarte bine să nu aibă derapaje mari guvernul - au tot dreptul.
Nu toate drepturile de care au parte cetățenii într-o democrație trebuie exercitate – important este să le aibă. În democrație, un cetățean își poate exercita un drept, poate renunța la exercitarea acestuia și îl poate întoarce: am dreptul să votez – pe cale de consecință am și dreptul de a nu participa la votare. A nu vota înseamnă, practic, dreptul de a te abține de la a vota (cetățeanul alege să nu își exercite dreptul la vot, dar nu renunță la acesta).
A obliga pe cineva să participe la votare doar pentru a număra voturile „anulate” nu are vreun avantaj extraordinar pentru democrație. Obligația, în context, ar putea fi numită datorie, iar datoria nu va avea niciodată caracterul unui drept, în sensul juridic al termenului.
Prin vot, cetățenii împuternicesc o mână de oameni să le conducă „destinul social”, ca reprezentanți (mandatari), care să ia hotărâri (de exemplu) în interesul lor, al cetățenilor. Nimeni nu e obligat să împuternicească pe cineva să îl reprezinte în vreo chestiune și are dreptul să se revolte (să critice) dacă reprezentanții celorlalți îi aduc prejudicii.
Cei care nu participă la votare nu renunță la dreptul de a vota, ci aleg să nu îl exercite - temporar sau pentru totdeauna - iar acest aspect nu îi împiedică să își exercite dreptul de a protesta împotriva unui guvern care n-are nicio treabă (sau foarte puțină) cu acțiuni de interes public general.

Image by mohamed Hassan from Pixabay

joi, 24 septembrie 2020

Cameleonul

Pentru că îmi plac reptilele nu se putea să nu-mi placă și cameleonii. Îmi plac foarte mult. Sunt fantastici. Am văzut acest gen de vietăți și la zoo și în magazine specializate și în casele unora. Am impresia că au expresia unui sceptic. 😄
Am citit – relativ de curând – că ei, practic, nu-și pot adapta culoarea – deși pot „schimba” multe culori - chiar oricărui tip de elemente din mediul înconjurător. Cu toate acestea, cameleonii adesea sunt aproape imposibil de văzut. Sunt cam lipsiți de apărare: nu sunt veninoși, nu mușcă puternic (chiar dacă mușcătura e dureroasă), nu au gheare pe care să le folosească în apărare. În general, în mediul lor natural, nici nu sunt nevoiți să-și schimbe prea des culoarea pentru că seamănă cu frunzele sau ramurile. Unii cercetători sunt de părere că își schimbă culoarea și pentru a-și regla temperatura corpului: când e frig și soarele e sus, dacă nu e vreun pericol, vor deveni închiși la culoare pentru a capta căldura soarelui (cum s-a constatat la alte reptile). Sunt ființe solitare și nu prea le place compania, iar rezistența la stres e foarte mică. Partea rea este că pot muri și de stresul cauzat de prea multă căldură (încălzirea globală le dăunează mult și lor).
Intre cele 160 de specii existente unii cameleoni sunt mici de numai câțiva centimetri, alții au și mai mult 70 de centimetri. Arealul lor natural este Africa, în insula Madagascar, dar pot fi întâlniți, în natură, și în alte state. Din păcate, din cauza omului multe dintre cele 160 de specii sunt pe cale de dispariție iar despre unele se crede că nu mai au nicio șansă. Din acest motiv cameleonii sunt protejați prin lege și au rezervații în care să trăiască (mai) la adăpost de distrugători.
Cameleonul în mitologie
Mă așteptam să găsesc mai multe mituri/legende despre cameleon, dar am descoperit numai una, în mitologia grupurilor etnice vorbitoare ale limbii bantu, din Africa.
Zeul suprem, spune o legendă Zulu, a trimis cameleonul pe Pământ pentru a da oamenilor vestea că vor fi nemuritori. Cameleonul nu s-a grăbit, s-a oprit pe drum să mănânce din planta preferată. Zeul s-a supărat văzând că nu mai revine cameleonul și a trimis o șopârlă să le spună oamenilor că sunt muritori. Șopârla a ajuns prima la oameni și le-a dat vestea că va exista moarte pe Pământ.
Din acest motiv, mulți oameni Zulu sunt reticenți când întâlnesc un cameleon sau o șopârlă, crezând că acestea aduc nenorocirea în viața lor.
*
Explicația „mesajului dublu” variază de la grup la grup. În unele mituri șopârla a auzit ce-i spune Zeul cameleonului și s-a grăbit să ducă oamenilor, din invidie, vestea că vor muri. În altele, Zeul – din cauza răutății oamenilor - s-a răzgândit cu privire la nemurire și a trimis șopârla...
Misionarii creștini au adaptat mitul la religia creștină: cameleonul, care aduce vestea bună oamenilor, a fost asimilat lui Isus. (sursa: wikipedia)

sursa foto: Extreme Travel and Adventure (Uganda, 2017)

miercuri, 23 septembrie 2020

Publicitate la greu


Se face publicitate la greu în reviste și ziare, la radio și TV, pe coperta cărții, în filme, în povești scrise sau vorbite... Începe un film sau o emisiune anume – divertisment sau informativă? Înainte de toate ți se spune „cine” sponsorizează programul respectiv. Au ajuns – unele reclame – adevărate „soap opera”: încep azi cu ceva și continuă...
câte puțin în fiecare zi. Găsești prin reviste fel de fel de mostre – de creme, de parfum de alte cele - în ideea că cineva le va „iubi” și va cumpăra produsele „întregi”. Ți se tot spune că îți trebuie aia sau aia, că aia sau aia îți fac bine încât dacă le vezi mereu și mereu ajungi să crezi că-ți trebuie, că-ți sunt utile fel și fel de chestii și, evident, faci ce poți să le achiziționezi. Bine! Unii fac tot ce pot – uneori și ce nu ar trebui să facă – pentru a obține ce (cred că) le trebuie. Te dai cu alifia X și-o să ai ten de bebeluș! Uită să spună că numai bisturiul sau „botulinica” mai poate ajuta pe cineva să aibă ten de bebeluș de pe la 60 de ani în sus (sunt si exceptii, desigur!), și mulți par să nu observe tinerii care fac reclamă au cel mult vârsta de 20 de ani.
Vechea economie capitalistă în care produsele sunt fabricate și vândute pentru profit, spre a satisface cererea consumatorilor care-și exprimă necesitățile nemediate prin intermediul pieței, cedează tot mai mult în fața unei economii capitaliste postmoderne, în care nevoile sunt fabricate pentru a satisface oferta producătorilor care-și comecializează produsele nemediate prin intermediul promovării, al influenței, al ambalării și al publicității. (...) Sectorul bunurilor e capturat de telesectorul intoxicării, al cărui obiectiv nu este altul decât sufletul omenesc”. (Benjamin R. Barber, „Jihad vs McWorld”, Ed. Incitatus, București, 1995). De exemplu, reclama pentru camioane Mazda, în 1992: noul camion Mazda „e ca un prieten” – mai mult, un prieten cu "un V-6 nou și un suflet pe măsura”. În altă campanie publicitară, American Express se asociază cu The Body Shop al Anitei Roddick pentru a exploata ecologia, drepturile omului și ceea ce numesc ei „comerțul onorabil”. Reclama se încheie cu o declarație de suflet: „American Express cunoaște multe magazine bune pentru trupul dv., iar Anita cunoaște un magazin pentru suflet”. (din cartea amintită mai sus)
Tiparul, bănuiesc, îl recunosc cei care nu schimbă canalul când apare „rubrica de publicitate” la TV.
Reclamele la diverse produse sunt acum o adevărată industrie. În cartea sa, Benjamin R. Bareber, scrie: cheltuielile globale pentru publicitate au crescut cu o treime mai repede decât economia mondială și de trei ori mai repede decât populația lumii, ajungând de șapte ori mai mari din 1950 până în 1990, de la modesta sumă de 39 de miliarde de dolari până la 256 de miliarde de dolari. Din 1990 și până acum au mai crescut!
Reclamele se revarsă prin tot felul de programe informative și de divertisment, ștergând frontierele. Reclamele simulează judecăți editoriale independente și devin editoreclame (advertorials – din „advertisement” și „editorial”), ele infestează programele de știri și le transformă în infopublicitate (infomercials – din „information” și „commercial”). Cum încep, adesea, „calupurile" de reclame? „Urmează mesaje de interes public”. Infopublicitatea (acele mesaje publicitare lungi în care apar fel și fel de indivizi care laudă un produs sau altul) oferă consumatorilor mai multe informații despre produsele respective decât reclamele de alt gen. Și „fericitul telespectator” dacă va comanda „acum” va beneficia de produs la jumătate de preț! Stuart Elliot, care se ocupă de publicitate în New York Times și se presupune că le știe pe toate, a fost totuși uimit: „Cine și-ar fi putut imagina că adunătura aia pestriță de actorași de mâna a șaptea, pești și travestiți care ne vâră pe gât spray de păr, echipamente sportive din plastic și cosmeticale la suprapreț slujește interesul public?"
Novatoarele industrii virtuale ale McWorld-ului generează fabrici de necesități virtuale (agenți de publicitate, divizii corporatiste de comunicare și relații cu publicul, fundații de afaceri) unde emoțiile sunt identificate și manipulate cu ajutorul imaginilor care făuresc dorințe noi.
McWorld e o cultură a produsului mai presus de orice, propulsată de comerțul expansionist. Configurația sa e americană, forma sa e stil, bunurile sale sunt imagini. Este o lume nouă a plusvalorii globale unde, în locul vechiului strigăt „Proletari din toate țările , uniți-vă! Nu aveți de pierdut decât lanțurile voastre! se aude noul strigat: „Consumatori din toate țările, uniți-va! Avem tot ce va doriți în lanțurile noastre!” (din cartea amintită mai sus)
Aproape, orice site accesez dau de publicitate! Uneori „personalizată” – unii știu mai bine decât mine de ce am nevoie! La tv, publicitate! (am renunțat de ceva timp la tv); am renunțat și la ziare și reviste (nu neapărat din cauza reclamelor dar din ce-am mai răsfoit mi se pare că-s număr egal de pagini: articole și publicitate). Pe stradă, panouri imense de publcitate! Pe stradă am ajuns să văd doar imensele panouri, refuz să citesc / văd ce-i pe ele. Până să renunț la TV schimbam canalul când începea publicitatea – acum s-au șmecherit: pe toate canalele e publicitate cam la aceeași oră. Treaba lor! Când e publicitate știu că vreo 10-15-30 de minute pot face orice altceva, când chiar vreau să văd ceva la tv.
Doar mie mi se pare că suntem înconjurați de panouri publicitare și bombardați cu „mesaje de interes public”?

Image by Sharon Ang from Pixabay

Miniaturi în natură. Miercurea fără cuvinte



Fotografii pentru jocul
Miercurea fără cuvinte, inițiat de Carmen și preluat de Zina.
Sursa foto: Extreme Travel and Adventure (Botswana, Africa)
HAPPY WW!
*
*
*

marți, 22 septembrie 2020

Copii și părinți, pe stradă

Din seria indiscrețiilor, din nou. Oamenii care în public se poartă civilizat nu e obligatoriu să se comporte la fel și la adăpostul zidurilor apartamentelor, dar cei care se poartă urât în public e (aproape) sigur că se poartă la fel și în casă.
**
În zona blocului e azi un du-te vino ca la gară... Vreau nu vreau ascult conversații, certuri, îndemnuri, înjurături și ce mai fac oamenii pe stradă. Unele conversații sunt savuroase, altele scârboase și mai sunt bârfele dar și unele fragmente interesante.

În urmă cu vreo două săptămâni treceau o femeie și-un băiețel mititel (după glăscior) – posibil mama și copilul ei.
- Eu vreau să-ți fac o surpriză foarte mare și foarte frumoasă, dar numai dacă ești ascultător. Dar tu nu vrei să fii ascultător – spunea femeia.
După câteva secunde, copilul zice:
- Nu-mi plac surprizele.
Femeia n-a mai glăsuit sau, dacă a glăsuit, ieșiseră deja din „raza” auzului meu.
**
O altă mamă (cred), alt copil, săptămâna trecută. Copilașul și mai mic decât primul (aș zice) pentru că vorbea „peltic” și numai el (și mama lui, probabil) știa ce zice.
- Nuuu maaai intraaa în iaaarbă – zicea ea, pe ton de jelanie. Te rooog, nu mai intra în iarbă. Vrei să teee im-boool-naaaa-veeesti? Nu mai pune mâna pe aia! Vrei să te îmbolnăvești și să ajungi la spital? se răstește pe tonuri înalte – am tresărit și eu, pentru că nu mă așteptam la așa reacție violentă după ce tocmai se jeluise cu voce moale. Și copilul începe să plângă din tot sufletul, „țipând cu sughițuri”.
**
Ies cu Miki "la păscut" pe la prânz. Pe aleile de lângă bloc un copil mititel pe o tricicletă din plastic ședea sub un pom în zona verde, și nu voia să se mai miște de acolo, râzând la cățel și arătând spre el. Miki era ocupată cu ale ei așa că i-am zâmbit băiețelului și mi-am văzut de drum vreo doi pași distanță, unde s-a înțepenit cățelul în iarbă cercetând cine știe ce foarte interesant. Mama copilului îl tot chema pe piticuț să vină la ea. La un moment dat aud rostit printre dinți, aproape șoptit: „De ce nu vii când te chem?” Întorc capul, amuzată, dar mi-a pierit pofta de zâmbit. Femeia tocmai răsucea pavilionul urechii micuțului – deloc în joacă! M-a durut pe mine! Copilul a început să plângă! Și ce plânset! Dar din iarbă nu se mișca. Mi-a stat pe limbă să zic ceva, dar nu te bagi în educația pe care o dau părinții copiilor. Cred că femeia a observat că am văzut-o pentru că și-a îndulcit tonul foarte mult și îi tot spunea: „De ce n-o asculți pe mama? De ce nu faci ce zice mama? De ce nu vii când te cheamă mama?” Plângând în hohote micuțul a pornit, în final – pedala plângând...
**
Până să se redeschidă grădinițele și școlile câteva familii din zonă se adunau în fața blocului de pe la orele 19-20 și rămâneau să-și supravegheze copiii la joacă până pe la 22:30 – 23. Una dintre aceste familii – cu o fetița mititică – locuiește în blocul unde locuim. Aproape în fiecare seară o auzeam râzând când mergeau spre casă. Taică-său îi tot spunea câte ceva și ea râdea în hohote! Acele hohote de râs cristalin cum numai copiii au! N-am cum să descriu ce simțeam! Mi se lățea zâmbetul până în adâncul sufletului!

Image by OpenClipart-Vectors from Pixabay

duminică, 20 septembrie 2020

Constelații de sateliți comerciali

De la Sputnik 1, primul satelit artificial din lume lansat de ruși în cosmos în 1957, sute de sateliți au fost lansați, dar industria aviatică n-a avut de suferit. Zeci de ani, avioanele, rachetele, sateliții și-au împărțit cerul fără probleme, deși cantitatea de „gunoi” care plutește în spațiu este foarte mare, unele obiecte având și dimensiuni mari – o coliziune ar putea conduce la un potențial dezastru, având în vedere viteza foarte mare la care s-ar produce (în unele cazuri). Cu mii de sateliți în cosmos cantitatea de „gunoi” va crește – implicit va crește și riscul de accidente.
În ultimii ani – mai ales începând cu 2018 (când lansările s-au dublat față de 2016) – avioanele companiilor aviatice consumă mai mult combustibil dacă aleg rute ocolitoare spre destinație pentru a evita oprirea la sol. Spațiul aerian se închide de câte ori e de lansat o rachetă, adică, din ce în ce mai des pentru a se evita ciocnirea cu vreo rachetă și alte accidente dacă lansarea eșuează. Deocamdată nu există tehnologia care să permită calcularea exactă a unei arii anume; se alege aleator o „suprafață” și se închide pentru cât mai mult timp posibil. De exemplu, pentru o lansare care durează 10 minute spațiul aerian (culoarul de zbor din zona lansării) trebuie închis cel puțin pentru o oră – ceea ce provoacă întârzieri. În caz că lansarea nu poate avea loc din cauza vremii sau din cauza vreunei defecțiuni tehnice spațiul aerian va fi închis și trei ore (poate mai mult).
Multe dintre statele lumii (SUA, Anglia, Canada, Spania, India, China, Danemarca etc. s.a.m.d.) au companii cu planuri de a lansa sateliți comerciali. Negocierile pentru licențe și testele au început din 2019 (și chiar mai devreme).
FAA (Federal Aviation Administration, SUA) insistă ca spațiul aerian comercial, din moment ce activează în spațiul aerian național, să fie supus acelorași reglementări de siguranță ca și în cazul companiilor aeriene. Evident că „lansatorii” nu vor asta – în ideea că ei nu sunt aviație ci... transportatori comerciali spațiali.
Bătălia pentru cer” pare să fi fost declanșată de când cu lansarea inaugurală a rachetei Falcon Heavy a celor de la SpaceX, când FAA a trebuit să închidă spațiul aerian din zona Floridei între 13:30 și 16 (interval de lansare aprobat federal), deși pentru lansare ar fi fost necesare doar 10 minute; din cauza vremii lansarea a avut loc abia la ora 13:45. În acea zi au avut întârzieri (și ocoliri) 563 de avioane. În acea săptămână, din cauza vremii și a sistemului de control al traficului aerian, întârzierile s-au produs cam la două zile, fapt care a atras atenția presei iar companiile aviatice au început să întrebe de ce să amâne zborurile pentru așa ceva. Acea lansare a fost de testare și n-a avut o „țintă” precisă – a fost, practic, o anomalie în domeniul lansărilor, deci nu o regulă.
În mai 2019 încă se lucra la o nouă tehnologie (Space Data Integrator – SDI) pentru ca data lansărilor să nu mai fie transmisă telefonic, ci computerizat, calculatorul analizând cât spațiu e necesar să fie închis pentru fiecare lansare. În noiembrie 2019 FAA încă nu urmărea activitățile de lansare și reintrare în spațiu în timp real și nu putea genera calcule în timp real cu privire la spațiul aerian pentru a putea lua măsuri de siguranță în cazul unor „resturi” ce ar putea cădea după o lansare eșuată.

 Stuart Gray/University of Strathclyde/YT

În următorii ani, companiile SpaceX, Amazon (Proiectul Kuiper) - SUA, OneWeb (Anglia), Telesat (Canada) și-au anunțat intenția de a lansa în spațiu până la 46.100 de sateliți, cantitate de obiecte ce depășește cu foarte mult cantitatea de obiecte trimise în spațiu în ultimii 60 de ani. Pe lângă aceste companii sunt și altele, din toată lumea. Sateliții care vor fi lansați în spațiu nu sunt numai cei care oferă internet de mare viteză în orice loc de pe Pământ și care au nevoie de antene („stații terestre”) plasate la distanțe relativ mici intre ele pretutindeni pe Pământ pentru „a putea face legătura”. Datorită scăderii dimensiunii și a costurilor sateliților, cosmosul va fi împânzit cu sute de alți sateliți mici pentru diverse scopuri.
SpaceX a lansat 422 de sateliți până în mai 2020. Licența inițială pentru Starlink (de la SpaceX) a fost pentru 12 mii de sateliți, iar acum a fost modificată pentru 30 de mii. Va lansa sateliți la fiecare două săptămâni în tot anul 2020.
Amazon nu a lansat până în noiembrie 2019 niciun satelit dar a cerut licență pentru 3236 de sateliți.
Telesat, din Canada, la sfârșitul anului 2019 încă negocia pentru 300 de sateliți, sperând că vor oferi servicii regionale în 2022 și servicii globale în 2023.
Kleos Space (India) speră să-și lanseze sateliții în prima jumătate a lunii noiembrie 2020.
GalaxySpace (China) și-a lansat prima rachetă cu sateliți pentru internet de mare viteză în decembrie 2019. Constelația va avea până la 1000 de sateliți.
OneWeb (Anglia) a lansat în februarie 2019 primii șase sateliți, apoi s-a oprit. Reprezentanții companiei anunțaseră reînceperea lansărilor pentru ianuarie 2020, lansările fiind lunare. În martie 2020 a lansat alți 34, din Kazahstan.
Sateliot (Spania), primul operator de telecomunicații prin satelit care va furniza servicii globale speră ca până în 2022 să lanseze prima să constelație de 100 de nanosateliți.
De ce sunt necesari așa de mulți sateliți? Pentru că, spre deosebire de cei deja existenți (GEO) – care sunt geostaționari (ceea ce permite antenelor de pe sol să se îndrepte direct spre satelit) , sunt mari (cântăresc peste 1000 kg) și orbitează la o distanță de 36 mii de km de Pământ – aceștia noi, LEO (Low Earth Orbit) – orbitează la 500-2000 km de Pământ și sunt mici (cca 500 kg). Apropierea de Terra permite o viteză mai mare de transfer date dar având o zonă de acoperire mai mică pentru a transmite continuu semnale de comunicare e nevoie de o „constelație” de sateliți (sau mega-constelație) – se asigură astfel o acoperire uniformă și la scară largă într-o zonă geografică predefinită.
Ce spun astronomii despre inițiativele comercianților miliardari? Că e de rău! Roiurile de sateliți sunt, între altele, o sursă de poluare luminoasă.
Despre sateliții care existau până acum afirmă: sunt situați pe orbite previzibile, poziția lor poate fi anticipată și sateliții evitați prin programele existente; au luminozitate scăzută – dacă e observat unul nu produce efecte persistente când a ieșit din raza telescopului; sunt în număr mic și atunci când apar în raza vizuală a observatorului ținta astronomică poate fi observată din nou fără întârzieri semnificative, trec repede și vor fi complet întunecați după amurgul astronomic chiar și când se află pe orbita joasă a Pământului (ceea ce nu s-a întâmplat cu primul dintre sateliții de la SpaceX, care a fost criticatar putea fi „clasificat” între primele 50 cele mai luminoase stele din univers. Luminozitatea acestor sateliți comerciali trebuie neapărat micșorată pentru că astronomii nu vor mai putea calcula (între multe altele) luminozitatea altor stele pe care le descoperă în observațiile lor. Va diminua SpaceX luminozitatea? Astronomii bănuiesc că o vor face... parțial; pentru cei deja lansați... asta e.
Altă problemă de care se vor face „vinovați” acești sateliți pentru internet de mare viteză se referă la căutarea și descoperirea, mult mai dificilă, a asteroizilor și cometelor, obiecte cosmice care pot fi observate cel mai bine imediat după apusul soarelui și până la răsărit, iar acești sateliți sunt în acest interval foarte luminoși. Din cauza intrușilor strălucitori vor interveni dificultăți în identificarea și măsurarea anumitor evenimente tranzitorii și variabile, cum ar fi supernovele, stelele variabile etc. Dacă aceste companii nu vor începe să facă modificările necesare știința astronomiei va fi modificată definitiv în rău – sunt de părere astronomii.
Oamenii de știința din domeniul climei sunt siguri că toate aceste lansări de rachete vor crea ceea ce astronomii numesc un „cer nocturn distopic”; va fi accelerată schimbarea climei iar stratul de ozon ar putea fi epuizat și mai repede. Sistemul digital global reprezintă în prezent 4% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră iar consumul de energie crește anual, afirmă Jean-Marc Jancovici.
E posibil ca sateliții comerciali privați închidă fereastra către stele – și nu trebuie să fii astronom pentru a înțelege acest fapt, trebuie doar să știi să citești și să te intereseze părerea astronomilor.

Pentru mai multe informații, imagini și explicații științifice accesați site-urile:
*
*
*
https://www.theverge.com/2019/5/16/18535813/commercial-spaceflight-federation-aviation-falcon-heavy-airspace-faa-traffic
*

https://fas.org/sgp/crs/space/IF11351.pdf

*
https://www.cnbc.com/2019/12/14/spacex-oneweb-and-amazon-to-launch-thousands-more-satellites-in-2020s.html
*
https://www.washingtonpost.com/gdpr-consent/?next_url=https%3a%2f%2fwww.washingtonpost.com%2fgraphics%2f2018%2fbusiness%2fspacex-falcon-heavy-launch-faa-air-traffic%2f
*
http://interactive.satellitetoday.com/via/march-2020/the-top-10-hottest-satellite-companies-in-2020/
*
https://www.futurithmic.com/2020/03/10/5g-from-space-role-of-satellites/
*
https://www.capacitymedia.com/articles/3824786/chinas-galaxyspace-5g-satellite-launches-into-leo
*
https://www.satellitetoday.com/launch/2019/10/21/kleos-space-confirms-launch-date-for-satellites/
*
https://www.recorder.com/my-turn-mirin-deployment-5G-012320-THURSDAY-32173759
*
http://www.parabolicarc.com/2020/06/18/sateliot-to-launch-5g-internet-of-things-satellite-constellation/
*
https://www.space.com/spacex-starlink-satellite-megaconstellation-launch-photos.html
*
https://techblog.comsoc.org/2019/12/13/china-to-launch-first-private-5g-satellite-by-end-of-2019/
*
https://www.oneweb.world/media-center/oneweb-successfully-launches-34-more-satellites-into-orbit-in-second-launch-of-2020
(postare programata)

vineri, 18 septembrie 2020

Șana Tova! Să ai un an bun!

Un An Nou Dulce tuturor celor care sărbătoresc... trecerea dintre ani!
După tradiție, Rosh Hashana (cunoscută și ca Yom Teru’ah = Sărbătoarea Trâmbițelor) ar fi, de fapt, ziua în care se aniversează crearea omului, a lui Adam. Pesach, care marchează exodul din Egipt, e considerată ziua de naștere și anul nou pentru poporul evreu pentru că atunci evreii s-au format ca națiune.
*
Sărbătoarea Anului Nou a început în această seară, la apus, și durează până duminică seară; se trece din anul 5780 în anul 5781.
Rosh HaShana (Roș HaȘana = Anul Nou) e ziua supranumită Capul Anului (rosh=cap; shana=an). Ziua Anului Nou e variabilă de la an la an dar schimbarea are loc toamna, în septembrie-octombrie; calendarul evreiesc este lunisolar, cu 12 luni. În Israel se folosesc ambele calendare.
Șana este un cuvânt care vine din radicalul Yașan, care înseamnă vechi. Repetarea anotimpurilor este un îndemn tacit de a repeta faptele anului trecut, dar pentru a nu cădea în capcana rutinei omul trebuie să se oprească, să evalueze ce a făcut în anul care se încheie și să stabilească obiective pentru anul care începe. Cărțile sfinte spun că perioada aceasta a anului e dedicată judecății, soarta omului urmând să fie pecetluită la sărbătoarea Yom Kippur (Ziua Ispășirii) care urmează după 10 zile de la Anul Nou (Cele zece zile ale căinței).
Un obicei important de Rosh HaShana este suflatul din Șofar (shofar/corn de berbec); suflatul în corn simbolizează „trezirea” poporului pentru a medita la faptele din trecut și schimbarea în bine a celor rele. În cele două zile se suflă din șofar la sinagogă. Când Rosh HaShana cade într-o sâmbătă (șabat, ziua a VII-a de odihnă) nu se suflă.
Pentru cina de Anul Nou masa e decorată cu lumânări de sărbătoare și nu lipsesc fructele de sezon (în special strugurii). Între alimentele tradiționale sunt peștele (simbolizează prosperitate și belșug), pâinea albă împletită și prăjitura cu miere. Populare sunt merele cu miere și pâinea înmuiată în miere (simbolizând un nou an dulce). Și rodia este un fruct de sărbătoare.
În timpul sărbătorii oamenii trebuie să fie veseli, optimiști, în ideea că la sfârșitul zilei Dumnezeu le va accepta rugăciunile și căința.

Image by Ri Butov from Pixabay