Ornamente cu sfoară și coji fistic

Atunci când îmi place ceva făcut de mâna cuiva încerc să fac și eu. Sigur, nu chiar orice! Îmi cunosc limitele și n-am de gând să le forțez în anumite domenii – poate aș forța dacă aș vrea să dovedesc ceva cuiva, dar cum nu mă interesează să dovedesc ceva cuiva prefer doar să mă joc. Și m-am jucat cu sfoară, coji de fistic și carton, de când am văzut ornamentul făcut de Niko. După ce am lucrat „ovalul mijlociu” am mai lucrat trei, în timp, la solicitarea „publicului”: două mari (cca 19 cm) 

și unul mititel (7 cm).

Cineva a vrut rotund (10 cm diametru cerc verde), cu ață colorată, și am executat "ordinul", respectând alegerile făcute de persoana respectivă în privința materialelor. 

Nu-s prea încântată de cercurile „concentrice”, dar nu mie trebuie să-mi placă; m-am străduit, și ce-am reușit a fost pe placul persoanei care m-a rugat.

Putea să spună că nu-i place?!

Felicitare cu ață. Ornament cu sfoară

Îmi place să meșteresc diverse obiecte, în general; cu obiectele de artă mă descurc mai greu și despre unele stiluri/tehnici de lucru nici n-am auzit până în acest an, când am întâlnit-o pe Niko și minunile ei. De la Rux, cu Provocările verzi, am aflat o mulțime și, cumva, jucându-mă cu Rux m-am pregătit pentru o nouă rundă de jocuri.

Una dintre provocările pentru Calendarele ReCreative de la Niko a fost pe tema felicitărilor și mărtișoarelor „spirelli” – atunci am aflat despre ce e vorba și m-a cucerit tehnica de lucru dar mi-au dat bătaie de cap șabloanele. Cea mai recentă felicitare făcută folosind tehnica spirelli:

Cu poza m-am jucat în programul tuxpi.com

Există șabloane gata făcute, dar nu aveam acces la acestea, magazinul „tematic” pe care-l cunosc fiind destul de departe de locuință și deloc în drumurile mele cotidiene. Niko a postat un articol în care explică pe îndelete cum se fac aceste șabloane pentru spirelli card. Am citit cu atenție și... cu atenție am reușesc să greșesc, dar, în final, m-am descurcat onorabil - zic eu.

Nici cu frunzele spirreli nu m-am descurcat extraordinar (mie mi-au ieșit ca niște rămurele de brad)

deși am citit și instrucțiuni despre cu se realizează frunzele în tehnica spirelli.

Zilele trecute, tot la Niko, am văzut o decorațiune cu sfoară și coji de fistic. A fost musai să încerc și eu, pentru că materiale aveam!

și am reușit ce se vede mai jos:

Și cu poza aceasta m-am jucat în programul amintit mai sus

Ornamentul meu are doar opt cm înălțime și seamănă cu al ei mai mult ca idee. E prima dată când montez o floare din coji de fistic – ați ghicit, probabil: nu mi-a dat prin minte până acum.

Să confecționez obiecte sau să înfășor obiecte cu ață sau sfoară am mai lucrat de-a lungul timpului, deci nu-mi e chiar străină tehnica. Pe blog am scris doar despre un brad din ață (pentru Provocări verzi) – prima dată când am lucrat un brad în stilul respectiv, un suport pentru stilouri și o roabă – aceasta e prima făcută și mi-a pus răbdarea la-ncercare (am zis că nu mă mai încumet, dar m-am mai încumetat de două ori de atunci).

Și cojile de fistic le-am mai folosit la una-alta – relativ recent le-am montat pe cutia în care am pus doi pui de cactus (crescuseră în „capul” unui cactus mai mare).

Din nou, cu poza m-am jucat în același program de editare.

Interesant că, deși aveau aproape aceeași înălțime când i-am desprins ce cactusul "gazdă", unul s-a lungit urgent, celălalt a rămas pitic – e verde-n creștet, deci crește, dar leeeent.

Cu introducerea m-am descurcat cumva, dar n-am idei pentru încheiere...

Ornamente din carton și ață

Le-am numit ornamente pentru că nu știu cum altfel să le zic, neavând o „temă”, să le numesc „mărțișoare”. Am rămas cu „fixul” de când cu tema de la Calendarul ReCreativ: felicitări și mărțișor cu ață. Atunci m-am jucat cam la repezeală, dar am vrut să aflu dacă pot reuși și obiecte ceva mai frumoase prin „metoda spirelli”.

Am decupat șabloanele, și mi-au ieșit de fiecare dată, pe margine, semicercuri în număr impar, așa că am „cioplit” să fie în număr par „petalele” – pentru a avea, din prima, un număr par de petale ar fi trebuit să calculez aria cercului, să aflu mărimea unui arc de cerc și tot așa (numai scriind despre acest calcul și simt cum neuronul e pe cale să leșine).

Tot desenând și decupând mi-am amintit că în școala generală (în clasele I-IV, cândva) ne-a învățat învățătoarea să facem rame pentru fotografii, din carton și ață. Habar nu am care era, exact, metoda, dar am făcut ceva-ceva.

Nu prea arată cum îmi amintesc că erau ramele din copilărie, dar dacă tot am făcut-o am împopoțonat-o.

Florile (le zic flori) de mai jos sunt încercările despre care scriam mai sus.

Am înfășurat în ață și un carton albastru în formă de stea – am găsit un șablon în cutia cu șabloane și-am vrut să aflu cum ar arată o stea înfășurată în ață.

Fluturașul din mijlocul stelei e decupat dintr-un cercel; perechea am rătăcit-o cu mulți ani în urmă; cercelul rămas l-am purtat un timp ca pandantiv; a venit vremea să devină „ornament pentru diverse”.

Am început să „meșteresc” la ele luni seară (28 februarie), printre picăturile cotidianului, în timp ce afară cerul scutura pufi albi, de zăpadă. A doua zi urma să fie prima zi de primăvară, calendaristic – se putea să nu ningă un pic?! Dacă n-a nins la timp! Acum, la miezul nopții, ninge mărunt și liniștit, stratul de zăpadă e de vreo doi centimetri în zonele asfaltate. Adevărat decor de iarnă. 

Felicitare și mărțișor din fire

Dacă Niko n-ar fi specificat „spirelli card” aș fi fost total în ceață – una deasă! Un mărțișor din fire aș fi meșterit, dar o felicitare?! Nu-mi imaginam cum ar putea fi. Sigur, aș fi căutat online, dar cine știe dacă aș fi obținut rezultatele scontate. Oricum am căutat pe net, pentru că nu aveam idee ce înseamnă "spirelli card", și-am găsit modele superbe! Puține șanse de-a atinge perfecțiunea / frumusețea acelora, dar am făcut ce m-am priceput. Și ce m-am priceput se vede mai jos.👇

Neavând șabloane pentru suportul firelor am decupat un rotund și l-am tăiat c-o foarfecă zimțată. Am urmărit un filmuleț, să văd cum se face, dar nu-mi iese mijlocul frumos, regulat. Poate că trebuie „zimți” în număr par – habar n-am.

Felicitarea. Am făcut trei floricele, pe care le-am lipit pe carton. Tulpinile florilor sunt decupate, din carton verde, tot cu foarfeca zimțată, și-am „răsucit” fire – verzi – și pe ele, printre zimți. Cred că ar fi trebuit să-i aplic un fluturaș, o fundiță, ceva, pentru că-mi pare cam „sărăcuță”. Aș minți să zic că nu arată bine (în realitate, cel puțin) dar îmi pare neterminată. În mijlocul florilor sunt lipite mărgeluțe de nisip.👇

Mărțișorul e făcut pe același sistem, doar că „bulina” din carton e mai mare și am folosit fir roz din bumbac bucle (adică ață „încrețită” – nu știu dacă are o denumire specifică). In centrul rămas liber am lipit o "bulină zimțată" lucrată cu fire mătăsoase subțiri - alb și albastru - ca în cazul florilor de pe felicitare.👇

Da, știu! Mărțișorul seamănă mai mult a cocardă decât a mărțișor, dar altul n-am.

În mijloc am combinat vopsea acrilică (albastru și galben) și fără a lăsa vopseaua să se usuce am presărat mărgeluțe de nisip în culori „asortate”; când s-a uscat vopseaua s-au lipit mărgeluțele și pentru a fi foarte bine fixate (dar să și lucească) am lăcuit „centrul”. E modul în care am lucrat, cândva, multe mărțișoare, dar pe „suport” din foaie de aramă.

Pe marginea mărțișorului am aplicat lipici cu sclipici rozaliu. Mijlocul mărțișorului îmi place cum arată, dar n-am reușit și o poză care să ilustreze realitatea, măcar un pic mai fidel.

Primul gând, citind „mărțișor din fire”, s-a dus către „ciucurii” alb-roșu:

Când am văzut ce-a ieeeeșiiiit a trebuit să aleg altă variantă – așa m-am ales cu o cocardă care are șnur de mărțișor.

Aceasta este „tema” cu numărul șapte din Calendarul ReCreativ, o provocare lansată de Niko la începutul anului.