Oh! Dulce gust al cafelei! Mai plăcut decât al mii de săruturi, mai dulce decât vinul Muscat! scria Johann Sebastian Bach (1685 - 1750) în 1732 când a compus Cantata cafelei.
Nu știu ce aș face dacă ar dispărea cafeaua... Până dispare mă voi bucura de savoarea ei – și nu doar dimineața. Unii sunt de părere că se bea cafea doar dimineața... Nu. Cafeaua se bea după plac – chiar dacă nu o fi așa, nu-mi pasă: eu beau cafea când am chef (și pot dormi foarte bine chiar dacă o beau cu cinci minute înainte de culcare).
Ador să beau cafea (și să ronțăi boabe de cafea, când am) iar la capitolul doi din volumul Materiale din natură este vorba despre a confecționa ceva din boabe de cafea. Super fain, mi-am zis! De ce să nu mă și joc cu boabele de cafea? Și m-am înfipt la confecționat! M-am înfipt ca râma-n piatră – a fost muuult mai complicat decât mă așteptam, dar n-am vrut să încep altceva!
În final, am reușit să termin ceea ce mi-am propus, dar am fost la un pas de a rata înscrierea în tabel.
Modelul care m-a inspirat (nr. 7) e pe blog la Niko, inițiatoarea și gazda jocului.
Cu tăiatul pieselor a fost floare la ureche...
...apoi am început să greșesc la greu: am lipit boabele înainte de a asambla piesele - am folosit sfoară pentru a fixă toarta ceștii; pentru a înveli suportul pătrat (latura de cca 19 cm) am folosit un pătrat de prosop din hârtie pe care l-am înmuiat în cafea și a devenit un fel de... hârtie de copt (nu m-am așteptat, dar e mai rezistent decât ar fi fost în stare naturală). Ar fi trebuit să folosesc material textil (o mai mare rezistență în timp) pentru a înveli suportul pătrat, dar n-am găsit ceva potrivit. Semiceașca e înaltă de vreo 9 cm – e ditamai cana!
Am lipit ansamblul pe suportul-ramă și pe unde se vedea banda adezivă am colorat cu maro și bronz auriu – pe sforicică am întins tot bronz auriu și arată un pic mai bine.
Suportul e din carton. Chenarul este din sfoară.
Cafeaua crește-n pomi (arborele de cafea) dar până ajunge pe rafturile magazinelor trece prin ceva procese, nu glumă - nu descriu aici ce și cum. Totuși, nu mă pot abține și notez una dintre legendele despre „apariția” cafelei:
Înainte de secolul al VI-lea d.Hr., boabele de cafea au fost descoperite de un tânăr păstor etiopian. El a observat că animalele din turma pe care o păștea se comportau ciudat după ce mâncau niște bobițe roșii din tufele aflate în apropiere: oi și capre, tinere și bătrâne, țopăiau de zor pe dealurile unde erau la păscut. Păstorul a gustat și el bobițele roșii și a simțit cum își recapătă forța după drumul lung parcurs cu turma. A împărtășit informația cu tovarășii săi. Vestea despre boabele roșii care revigorează forțele s-a răspândit rapid.
