În juru-acestei roze plutește-o
fină boare.
E-un nimb fragil de ceață? Vrej
de parfum e oare?
Un rest din vălul nopții e părul
tău de maur?
Trezește-te, căci zorii în cupe
toarnă aur…
Seic-ul-Islam
La batranete, un mollah a fost
numit Seic-ul-Islam, adica sef suprem al religiei. Dupa ceremonia de
consacrare, seara, s-a intors acasa. Kiaha-Cadine - femeia care se ocupa de
femeile lui - il conduce in harem sa vada noile femei primite in dar cu ocazia
numirii. Intr-o sala mare, bogat mobilata, pe un covor gros si moale stateau
culcate in cerc, una langa alta, multe fete tinere.. Kiaha le prezenta:
- Aceasta e din partea
sultanului, aceasta din partea marelui vizir, aceasta de la ministrul de
externe, aceasta de la marele rabin… si tot asa…
Batranelul le admira rand pe
rand, le mangaie cu privirea trupurile sculpturale, pielea fina si
stralucitoare de tinerete si ofteaza adanc, tot mai adanc, ca si cum o mare
suferinta ar pune stapanire pe trupul si sufletul sau. Si brusc, exclama,
intr-un geamat ragusit:
- Poti sa faci ceva pe fericirea
care vine dupa 60 de ani!
Si a ramas proverb.
(anecdota traditionala povestita
de Abdul-Haqq-Efendi, publicata in Cartea Voluptatii, de Ahmad Ibn Souleiman –
Pro Editura si Tipografie 2002 - repovestita / adaptata - de mine)
**
Iubirea este legea vietii – aceasta stie toata lumea, sau ar trebui sa stie; toti cei care stiu sunt de acord! Ce pare ca nu stie toata lumea este faptul ca Islamul originar nu a intemnitat trupul, nu i-a interzis iubirea! A se vedea scrierile despre viata califilor, in general, a se vedea “O mie si una de nopti” si multe alte texte.
"Iubirea este legea divina a
vietii: Este un "de ce" si un "cum" al intregii creatii!
In Islam, savarsirea actului
sexual este o datorie fața de
Allah. "Iubirea si actiunea ei roditoare cuprinde o putere in acelasi timp
oculta si populara [...] Acest act maret, aceasta clipa suprema face din oameni
fiinte asemenea lui Dumnezeu" - dar
unii nu vad decat placerea si voluptatea! "Se fortifica in splendoarea
primaverii inmiresmate".
Actul sexual trebuie practicat sub coordonarea spiritului - sultan al
trupului pe care trebuie sa-l comande mereu, dar caruia, de prea multe ori, ii
este sclav.
"Daca ne-mpreunam ca si cum am manca putem simti doar o senzatie
vulgara de satisfactie materiala, senzatie in care spiritul joaca un rol
secundar. Sub coordonarea spiritului, actul unirii trupesti devine o
manifestare directa de putere si energii, o manifestare a spiritului, de unde
rezulta senzatii din cele mai ardente, bucuria cea mai vie”.