Din nota autorului romanului
“Comando prin ploaia tristă”, John P. McAfee:
Eu sunt profesor. […] Ficţiunea a dost descrisă ca
fiind un adevăr şi jumătate. Aşa sunt şi paginile care urmează. Am fost martor
la cele mai multe dintre aceste întâmplări. Celelalte mi-au fost povestite de
soldaţi bătrâni, care discută astfel de lucruri […] Toate acestea sunt secrete,
plămădite in focul fierbinte al bătăliilor, lipite de suflet asemenea unei
medalii şi lustruite de-a lungul anilor - neîncetând să pâlpâie, neîncetând să
doară.
Nu am fost un bun ofiţer. La douăzeci şi doi de ani,
nici n-ar fi trebit să fiu ofiţer, mai ales in Forţele Speciale. Dar i-am
ascultat şi am învăţat de la subofiţerii experimentaţi […] care au constituit
coloana vertebrală a Beretelor Verzi. Pentru că i-am ascultat, ei mi-au arătat
cum să supravieţuiesc. […]
***
Cred că tratamentul psihologic mi-a fost sugerat in momentul in care am
tras câteva gloanţe in pereţii camerei mele de lectură. Citisem o povestire cu
Sherlock Holmes şi am vrut să văd dacă pot desena iniţialele ”VR” aşa cum făcuse
el [...]
Tratamentul a durat un an. Unii dintre noi au reuşit.Un tip a înfiinţat un
restaurant italian. Îl chema Iannuchi, prin urmare alegerea făcută a fost
fericită. Un altul s-a lansat in comerţul cu maşini furate. Şi el a prosperat.
Un altul a plecat căutând explicaţii pentru toate. Eu le-am găsit într-o
conferinţă susţinuta de unul dintre marii generali ai războiului. Un general
este ceva care se întâmplă atunci când un colonel supravieţuieşte. [...] A început
conferinţa. De ce nu am oprit conducta de aprovizionare cu benzină din Laos? –
era întrebarea pe care abia aşteptam să i-o pun. Cu siguranţă, el avea să-mi
dea răspunsul corect. Întrebare lămurită. Problema rezolvată. Totul se depozitează
in arhive. Eroare. El ne-a arătat unde se află Asia de sud-est-Vietnam,
Birmania, China, Filipine şi Orientul Mijlociu. Ne-a povestit despre faptul că
Vietnamul acţionează in favoarea noastră, împotrivindu-se Chinei, subliniind
ironia acestui aspect. Nuanţa respectiva nu mi-a scăpat. După care, ne-a spus
că justificarea Vietnamului a fost... Am aşteptat. Stăteam ca pe ace. Nimeni nu
mai respira. Mai ales cei cinzeci şi cinci de mii. Fără comentarii, vă rog. Războiul
din Vietnam a avut drept scop protejarea resurselor naturale descoperite in
Asia de Sud-Est – petrolul şi cauciucul.
Nu s-a făcut auzită nici o trâmbiţă. Cerurile nu s-au desfăcut. Oamenii au
respirat din nou. Dar eu eram recunoscător. Mi-am şters o lacrimă. Randy a murit pentru Exxon şi Detroit.
Exista un motiv. Marele general ştia răspunsul. America trebuia să asigure
securitatea corporaţiilor şi viitorul comunist al Vietnamului ameninţa toate
acestea. Totul avea o logică. [...] Numai că, adeseori, motivele sună a gol.
(Comando prin ploaia tristă,
Editura Nemira, Bucureşti, 1994)
₪₪₪
Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina
şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc
să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte, la un moment dat.
₪₪₪
John P. McAfee, căpitan in Forţele Speciale (r), s-a născut in 1947, in Clovis, New
Mexico şi copilăria şi-a petrecut-o alături de fratele său la ferme din vestul
Texasului, pe unde lucra tatăl lor. I-a plăcut Huck Finn şi a încercat să ducă
o viaţă asemănătoare; era singurul copil care avea ca animal de companie o
antilopă, pe care a numit-o Guvernator - dormea cu ea, dar când aceasta a crescut a dus-o in rezervaţia din Parcul Național Yellowstone. A urmat cursurile Institutului
Militar New Mexico ,
are două licenţe universitare. A luptat in Forţele Speciale ca infanterist, in
Africa de Sud şi in Vietnam .
După o lungă carieră didactică, in administraţie şi ca instructor a devenit
scriitor cu “normă întreagă”.
Romanul,
desi e despre un război cunoscut ca fiind unul ciudat, de coşmar, se citeşte uşor.
Prin umor, regăsit aproape in fiecare paragraf, autorul te face să uiţi urâciunea
pe care tocmai ţi-a arătat-o două-trei rânduri mai sus. E un roman pe care nu îl
uiţi repede şi la care nu poţi să nu zâmbeşti in timp ce citeşti.
Evenimentele sunt trăite de
diferiţi soldaţi (după cum spune la începutul romanului), dar el le grupează in
activitatea de numai câteva luni a unei singure grupe a Beretelor Verzi staţionată
in Delta Mekong.
Mica grupă fost trimisă, la un moment dat, într-o misiune de cercetare – să
afle dacă noul şef al unui trib din Laos va colabora cu americanii cum a făcut înaintaşul
său. In această misiune au descoperit o conductă de combustibil, a cărei existenţă
era secretă, şi au mai descoperit că agenţi C.I.A. cărau spre S.U.A., cu
avioanele... florile de mac pe care le cultivau băştinaşii, cu acordul
nord-vietnamezilor, in timp ce oamenii mureau cu miile şi într-o tabăra şi in
cealaltă. Pentru că au văzut acestea, agenţii C.I.A. le-au pus gând rău, încercând
să îi omoare cu orice preţ, folosind împotriva lor inclusiv Agentul Oranj.
Istorie pe scurt
Războiul din Vietnam s-a purtat, in
principiu, între 1 noiembrie 1961 şi 30 aprilie 1975, între Republica Democrată
Vietnam (Vietnamul de Nord, capitala la Hanoi), sprijinită de China şi Uniunea
Sovietică şi Republica Vietnam (Vietnamul de Sud, capitala la Saigon),
sprijinită de Statele Unite ale Americii. Războiul (cel de-al doilea război din
Indochina , in sens mai larg) începuse, de
fapt, la un an de la înfrângerea colonialiştilor francezi, in 1954, şi se purta
pentru reunificarea Vietnamului. Cele două mari puteri comuniste, China şi URSS
concurau şi una împotriva celeilalte pentru influenţă in Asia de sud-est. SUA
urmărea să împiedice răspândirea comunismului in ţările fragile din Asia, ţări
care îşi câştigaseră independenţa de curând. Americanii au particpat mai întâi
doar cu instructori care să pregăteasca trupele din Vietnamul de Sud; in 1965
au hotărât să trimită in zonă şi trupe pentru că sud-vietnamezii nu reuşeau să
elimine forţele de gherilă din nord, sprijinite de trupele armatei Vietnamului
de Nord. In anul 1973 SUA a retras forţele militare din regiune după ce, in
1972, fără ştirea Vietnamului de Sud, delegaţiile americană şi nord-vitnameză s-au înţeles şi
americanii au acceptat pretenţiile Vietnamului de Nord. SUA voia să se retragă încă
din 1968, dar dorea să o facă fără a-şi ştirbi şi mai mult renumele. Cele două
state au fost reunificate in anul 1976, sub conducere comunistă. Vietnamul de
Sud a pierdut.
Agentul Oranj este ceva ce trebuie dezinventat.
Este un erbicid descoperit de americanul Arthur Galston in anul 1943 – e un amestec toxic obţinut din două
erbicide cu scopul de a defrişa zone întinse din Vietnam, zone care erau
acoperite de o jungla deasă ce împiedica bombardamentele asupra bazelor
inamice. Se presupune că armata americană
a folosit 8o de milioane de litri, între 1962-1971, pentru a stropi sudul Vietnamului. Agentul oranj,
însă, a făcut mai mult decât să defrişeze jungla: a contaminat aerul, apa şi
resursele de hrană, vietamezii suferind şi după trei generaţii efectele acestei
adevărate arme chimice de care americanii vor să uite şi să se uite, armă care
a făcut ca sute de oameni să sufere şi mii de copii s-au născut cu malformaţii
teribile.
In anul 2011 a fost mare
scandal in Brazilia – autorităţile au descoperit că fermierii defrişează jungla
amazoniană folosind agentul oranjş cca. 180 de ha fuseseră deja otrăvite câmd
s-a descoperit fenomenul. Nu se poate estima numărul exact al animalelor şi
speciilor afectate, dar există puţine şanse ca acestea să fi scăpat agentului oranj.
Fapt divers
In luna martie a acestui an,
dupa 50 de ani de la războiul dintre SUA şi Vietnam, un portavion american ar
putea efectua o vizită in portul Danang, au anunţat autoritaţile celor două
state – ideea a fost propusă de ministrul vietnamez al Apărării care a fost într-o
vizită in SUA in vara anului trecut. Ancorarea unui portavion american in
portul vietnamez ar putea irita China, având in vedere ca Beijingul revendică
aproape toată Marea Chinei, unde sunt multe rute comerciale şi unde se crede că
există uriaşe rezerve de petrol şi gaze naturale. Revendicări in zonă mai au Brunei , Malaysia ,
Filipine , Taiwan
şi Vietnam . (scrie reuters.com)