Pietricele pictate. Materiale din natura

Mă minunez cât de nereușite îmi reușesc fotografiile! Nu chiar toate – cele mai multe, deși mă străduiesc și când fotografiez și când editez fotografiile (o fi din cauză de lipsă răbdare?! Hm)

În Calendarul ReCreativ, pentru toamnă, este despre realizarea unor obiecte, ornamente etc. folosind materiale din natură: pietricele, frunze, floricele s.a.m.d. - sunt opt teme, cu cerință specifică, și cine dorește să se alăture jocului accesează blogul Explorator prin viață la pagina unde vor fi publicate tabelele pentru înscrierea lucrărilor participanților.

Prima temă este despre pietricele. De când am văzut la Carmen (Între vis și realitate – nu am găsit postarea, deși am cautat-o serios; actualizare: a găsit postarea o prietenă dragă și mi-a trimis link-ul. Mulțumesc! ❤) picturile făcute de ea pe câteva pietricele mi-am tot propus să încerc și eu. Cu propunerea am rămas, până acum. Am meșterit ce m-am priceput (ce mi s-a părut mai simplu, pentru obiectivitate) și... am ales să aranjez pietricelele într-un „context”, să arate așa:

mai degrabă decât așa:

cum ar fi arătat fără „context”.

Am tot zis să adun câteva pietricele pentru temă, și-am tot uitat! Așa că am căutat pietricele în pământul din jardiniera balconului, sa câștig timp – am găsit, evident, doar mărunțele:

Și m-am apucat de pictat!

Prima a fost... broasca țestoasă! (păcat că nu aud râsetele celor care văd pozele!) 😂

Pictura din prima foto a colajului nu este lucrarea mea, ci ceea ce am vrut să fac (nu mai știu de unde e poza, dar poate fi găsită repede căutând-o online); ceea ce mi-a reușit (un fel de a spune) e în poza trei a colajului. Oricâtă imaginație ar avea cineva tot nu și-ar da seama că am „desenat” o broască țestoasă pe acea pietricică! Am uitat să fac poză, dar pe „verso” pietricica e colorată cu un super-fain-bleu (cum sunt punctulețele); îmi place și faptul că lucește (e lăcuită; am lăcuit toate pietricele)

Următoarea idee: buburuză și floare.

Buburuza seamănă cu acei gândăcei roșii cu puncte negre care apar la începutul primăverii... dar „am scris pe ea” că-i buburuza.

Căutând inspirație pentru ce-aș mai putea face cu pietricelele am dat de cactuși!

Și-am pictat câteva pietricele și le-am lipit într-un „ghiveci”-capac de la niște picături!

Aricii! Și „pe ei am scris” că-s arici, pentru că seamănă a multe și nu sunt sigură că mulți s-ar gândi că-s arici.

Bufnița a venit de la sine, să zic așa, pentru că pietricica m-a inspirat de când am găsit-o.

Pentru că tot eram la capitolul pietricele m-am învrednicit și am „reparat” un pandantiv din piatră pe care l-am primit cu muuulți ani în urmă și pe care l-am purtat atât de mult încât... l-am terminat. Nu a ieșit cine-știe-ce, dar e purtabil pandantivul (chiar dacă nu-i, tot îl voi purta).

Când l-am primit era decorat cu fir de argint înfășurat artistic prin găurele – s-a tocit rău firul, nu se mai vedea argintul așa că am desfăcut firul și-a rămas piatra „goală”, apoi s-a rupt închizătoarea și tot așa, până când am abandonat piatra. Altfel spus: am dat jos piatra atârnată de gât. O reiau.

Amintiri din vacanță. Activități de vară

Timpul a zburat, sejurul s-a terminat, și Lulu s-a întors acasă! I-a fost dor de prieteni, de căsuța ei liniștită. A plecat la început de vară și a revenit la început de toamnă.

Abia ajunsă, după ce-a despachetat, a pregătit cea mai mică dintre camere pentru a deveni un fel de „depozit pentru amintiri”. În loc de haine, încălțăminte, accesorii, i se părea mai potrivită o cameră pentru relaxare, pentru „visat cu ochii deschiși” sau doar pentru privit în tavan. Se putea relaxa în orice cameră, dar printre „amintiri materializate” e un pic altfel – credea ea. Zis și făcut!

Pe măsuța special montată a așezat amintirile din ultima vacanță – excursia câștigată mâncând înghețată! Avea timp să adune acolo și „suvenirurile” din vacanțele anterioare.

Pe o floare albastră și-a găsit loc albinuța-gardian pe care i-a oferit-o matca albinelor. Mica floarea-soarelui primită de la „grupul celor trei” e păstrată într-un suport verde, peștișorul auriu se plimbă în bolul în care i-a fost oferit, iar evantaiul primit în prima seară când a ajuns la hotel... Nu mai e foarte cald, dar Lulu îl folosește de plăcere.

Una lângă alta, zilele au fost frumoase, Activitățile de vară din Calendrul ReCreativ interesante, iar tabelul cu amintiri e acum complet!

Evantaiul din carton. Activități de vară

A venit ziua cea mare: plecarea în călătoria surpriză. 

Era un grup mic și fiecare membru al grupului a fost luat de acasă cu un microbuz. La aeroport n-au fost probleme – semn că va fi o călătorie magică. 

Avea bagaj puțin, cu haine care se spală ușor, se usucă repede și nu trebuie călcate – nu prea-i păsa ei de haine șifonate dar, totuși, voia să facă impresie bună.

Avionul a aterizat la timp; au parcurs, tot cu un microbuz, o șosea șerpuită tăiată prin pădure și au ajuns la un hotel mic, vopsit în alb și roz: Hotel „Evantai”. Așa cum era construit chiar avea alură de evantai – pentru cei cu imaginație – intrarea se făcea printr-o „boltă” în formă de evantai.

Lulu și-a spus că aceasta nu e o călătorie prin lumea așa cum o cunoaște, ci pe un tărâm al fanteziei.

La „Recepție” li s-au repartizat camerele și alături de cartela de acces au primit câte un evantai.

Camera era mică, minimalist mobilată și – evident! - nu lipsea evantaiul.

De curiozitate, a căutat să afle cum se face un evantai și-a găsit videoclipuri cu instrucțiuni pentru evantaiul agățat pe peretele camerei:

https://www.youtube.com/watch?v=enh_Eh4hmy0

dar și pentru cel mic, primit la sosire:

https://www.youtube.com/watch?v=-wAGS5l40LY

Și-a amintit că pe blogul Explorator prin viață este o temă în Calendarul Recreativ – la provocarea Activități de vară (11-17 iulie) - fix despre evantai. Va avea și ea unul înscris în tabelul de acolo. 

Până atunci, însă, avea de explorat – cel puțin, așa își imagina.

S-a întins pe patul confortabil și s-a lăsat în voia somnului – aventura începea a doua zi.

Ce-o visa Lulu... ea știe; dacă aflu, zic mai departe.

O mică umbrelă de soare

Lulu abia s-a abținut să țopăie de bucurie până a ajuns acasă. Deși o copleșeau emoțiile, și-a sunat cea mai bună prietenă și-a invitat-o la o limonadă rece, să-i dea vestea cea mare.

S-a întins pe scaunul lung din grădină, răsfoind o revistă, dar nu reușea să se concentreze la imagini. 

Gândurile îi zburau la ce haine să-și ia cu ea; câte, ce fel? Cine erau cei cărora li se va alătura? O mie de întrebări care aveau și n-aveau sens în acel moment.

Privind spre umbrela de soare a zâmbit. Era cam strâmbă umbreluța, dar îi plăcea pentru că a făcut-o singură, urmărind instrucțiunile dintr-un video:

https://www.youtube.com/watch?v=CUVJyym8T5k

A lucrat umbreluța pentru jocul Activități de vară – tema doi (4 - 10 iulie) - găzduit pe un blog simpatic unde a descoperit o mulțime de provocări.

N-a fost prea complicat de făcut, chiar dacă a greșit când a calculat dimensiunile „brațelor” umbrelei în raport cu rotundul pe care urmau a fi prinse. Nici material n-a avut suficient, dar și-a spus că „din avion nu se vede”.

După ce a terminat de montat umbrela și-a dat seama că nu prea avea cum s-o fixeze în grădină așa că a încropit o masă din plastic din ce-a găsit prin beci: cădiță (un capac de la o sticlă de suc) pe care o avea când era mică-mică și mosorul de la un furtun de grădină care se stricase (mosor de la leucoplast). Umbreluța s-a potrivit perfect cu noua masă de grădină.

Acum avea unde să așeze și tava cu sucuri sau gustări, și fructe, și reviste și multe altele – până când va începe să plouă și va alerga în casă luând la repezeală obiectele care nu rezistau la apă.

Dar! Să stea acolo pe un scaun i s-a părut total incomod așa că și-a meșterit și un scaun lung, cu salteluță și spetează rabatabilă.

Clopoțelul de la poarta i-a alungat gândurile. S-a grăbit într-acolo, pentru că numai prietena putea fi.

Trăistuță din catifea. Provocări verzi

Scriind titlul am zis „Pfuuu! Dacă-mi venea ideea mai repede și făceam trăistuța din piele aveam o punguță cu doi bani!” Așa-mi imaginam eu punguța din povestea lui Ion Creangă: din piele (o fi fost din pânză; poate chiar din catifea?) Nu contează.

Dintr-un dreptunghi de catifea bleumarin spre mov („în ape”) am cusut trăistuța pentru Provocări verzi 2021 - un fel de retrospectivă a provocărilor din alți ani, cu obiectele adaptate la păpuși.

Baza trăistuței e de 9 cm, înălțimea de 5 cm. Am „asortat-o” cu zale dintr-un lanț auriu, o „cataramă” (un dreptunghi metalic cu două găuri), șnur și toartă din fir mătăsos albastru, răsucit. Toarta este ajustabilă.

Pentru păpușa care a plecat la Roma luna trecută este cam mare, dar îmi imaginez că e un fel de „geantă de voiaj”. N-am avut ocazia să vă spun că păpușa a revenit. Vrea să plece iar, dar sunt cu ochii pe ea. Păi... Ce facem aici? Ea se plimbă și eu privesc fotografii făcute cu ocazia plimbărilor ei?! Corect e așa?

Pălărie din dantelă pentru păpușă

Aranjând lucrurile prin „camera de lucru” am dat de două bucățele de dantelă - așa de mititele încât mă gândeam că nu prea mai am ce face cu ele; le-am pus, totuși, lângă alte bucățele de material și după ceva timp mi-am amintit că la Provocări verzi - Save the dolls reborn una dintre temele anului 2013 (martie) este despre dantelă - și e ok să participăm cu câte teme vrem (din cele 11 prezentate acolo). Și atunci... pălărie de soare din dantelă să fie, pentru păpușa căreia îi lucrasem o umbrelă de soare.

N-am lucrat pălăria „ca la carte”, materialul fiind prea puțin. Am tăiat două dreptunghiuri: unul mai lat, pentru „calotă” și unul mai îngust pentru bor - am încrețit materialul pentru bor și l-am cusut de „calotă”, acoperind cu un paspoal roșu lucios cusătura (sclipiciul nu se vede in foto)..

Se potrivește și nu prea pălăria din dantelă la costumația păpușii, dar cred că ei, păpușii, i-a plăcut mult pentru că imediat ce i-am dat-o a plecat la Roma. Cică avea întâlnire în Piața Spaniei.

Habar n-am dacă s-a întâlnit cu cine voia să se întâlnească dar mi-a trimis o fotografie. I-am spus că ar fi fost mai interesant să se fi fotografiat pe „Treptele spaniole” dar - zice ea, păpușa - fotografului i-a fost mai comod acolo decât să-și care după el ditamai aparatul cu trepied. În fond - vorba ei, a păpușii - importantă e amintirea, mai puțin locul în care e făcută o poză.

Umbrelă de soare pentru păpușă. Provocări verzi

Luna februarie abia a început dar mă grăbesc să pregătesc o temă pentru că zboară timpul de n-am văzut așa ceva! Acum e data de 1, acum e luna la final.

Din cele 12 teme din fila Provocări verzi 2013 am ales să confecționez o umbrelă de soare. Părea ușor de făcut, când am văzut filmulețul, și pentru că de mult timp tot vreau să aflu dacă pot face o umbrelă mi-am zis de ce nu acum?

M-am inspirat dintr-un tutorial video:

https://www.youtube.com/watch?v=ys5OqXhF_-8

și-a ieșit, in final, ce se vede mai jos.

Mi-am pregătit materiale dar pentru că nu am avut bețișoare ca în filmuleț am folosit scobitori. N-a fost o idee bună pentru că sunt prea groase capetele care sunt în umbrelă („tijele” trebuie să fie subțirele, pentru aspectul general).

Octogonul pe care l-am folosit - aveam deja șablonul - e de 8 cm; scobitorile le-am tăiat de 5 cm, dar sunt prea lungi - dacă le scurtam nu mai aveau vârf ascuțit și nu mai puteam înfige perlele. 

Arăta ciudat și închisă și deschisă, cred că din cauza „spițelor” pe care nu le-am măsurat cu prea multă răbdare înainte de a le decupa și cred că nici nu le-am lipit pe material la distanța optimă. Pentru a avea un aspect mai frumos i-am adăugat un volan. După ce am adăugat volanul se vedea cusătura, așa că am adăugat paspoal. A fost ca-n povestea cu finul în vizită la naș. Nașul îi oferă finului mămăligă cu lapte. Mănâncă finul și-i rămâne lapte. - Nașule, mai pune un pic de mămăligă pentru că mi-a rămas lapte. Pune nașul mămăligă, mănâncă finul. - Nașule, zice el, mai pune niște lapte că mi-a rămas un pic de mămăligă. (și tot așa).

E lungă de 7,5 cm umbrela, măsurată din vârful moțului la mâner. Pentru ceva drăguț trebuie măsurat cu atenție și răbdare – de răbdare duc o lipsă ceva de speriat!

Am scotocit în debara și-am scos păpușile. Umbrela mi s-a părut potrivită pentru păpușa din Colțul verde (Salvăm păpuși). N-am putut s-o fixez deschisă pentru că păpușa nu are brațe articulate și-ar fi arătat că Mary Poppins, cu umbrela mult deasupra capului (și nu ar fi la fel de faină ca Mary P.)

Geanta verde, miniatură, s-a potrivit bine păpușii în costum popular din Șcheii Brașovului, costum pe care l-am făcut tot pentru filmul serial cu păpuși.

Pentru Gi era prea mică geanta.

Am tot uitat să vă arăt diploma și felicitarea primite de la Rux pentru jocul din decembrie: Împodobim bradul virtual.

Nu mă laud arătându-le. E un alt Mulțumesc pentru Rux.

Fotografiile le-am prelucrat (cât m-am priceput) in editorul online PIXLR X.

Gentuță pentru păpușă. Provocări verzi

Rux a lansat, din nou, jocul cu și despre reciclare, și nu numai. Pentru luna ianuarie am avut de ales dintre cele 12 teme ale anului 2012, anul în care s-a lansat Provocări verzi. Temele de atunci vor fi reinterpretate pentru a fi adaptate/raportate la păpuși - Rux scrie pe larg despre și într-un comentariu de pe pagina respectiva.

M-am tot învârtit în jurul cozii neștiind ce și cum să fac. Ideile nu se conturau deloc! Când s-a conturat una mi-am dat seama că n-o voi putea pune în practică așa că am dat iar drumul la fuiorul cu idei - o zic de parcă aș avea capul plin de idei și nu știu pe care s-o aleg! Am ales să fac o gentuță pentru păpuși, în final, deși mă gândisem să desenez pe o geantă din denim o păpușă - era complicat, era (și este) lipsa de talent și îndemânare pentru anumite „realizări”.

Gentuța pe care am făcut-o e din piele și e vernil - culoarea e superbă, dar în poză nu iese în evidență (a se citi mai sus despre talent și îndemânare).

La ce păpușă - dintre cele pe care le am - e potrivită gentuța de 4/3cm? Cred că la cea care a jucat rolurile Gi și Nausicaā în filmul Salvăm păpuși.

N-am mai scos păpușa de unde este pentru că... e complicat. Pfuuu! Pare că înot într-o mare de complicat! De fapt, e simplu: ar trebui să răscolesc debaraua și, deh, nu-i momentul pentru că după ce scot lucrurile trebuie să le pun și înapoi. Unii ar zice că mă încearcă lenea. Nu-i contrazic.

Pentru a vedea ce teme urmează accesați Provocări verzi.

Mini casă pentru mini păsări

Am văzut la Ella o căsuță in miniatură pentru păsări și am vrut să fac și eu. Am găsit o poză pe net - sunt sute, dar nu miniaturi - și am desenat un tipar (lăsând o “margine” de circa o jumătate de centimetru pentru a putea lipi căsuța). 

După ce am decupat tiparul și m-am convins că părțile se vor lipi cum trebuie l-am copiat pe carton lucios.

Pentru că-mi părea prea “sărăcuță” am căutat in colecția de mărțișoare o pasăre a cărei mărime să se potrivească. Am găsit o vrabie, pe care am desfăcut-o de pe un cadru metalic unde e prins și un pelican. E atât de mică pasărea încât abia am reușit s-o desprind și să o montez pe “bățul” căsuței. De fotografiat nu mai zic! Abia se vede ce-i acolo.

I-am fixat o sârmuliță aurie pentru a o agăța…

Am agățat căsuța între crengile unui trandafir japonez.

După ce am descărcat pozele mi-am dat seama că ar arată mai bine fixată din spate pe o crenguță, dar n-am mai avut cȃnd să fac poză nouă - m-am grăbit tare-tare să dau drumu’ la postare.

Acum, că m-am lăudat cu această “cutiuță” înaltă de 4 cm și lată de 3 cm care atârnă între crengile trandafirului japonez, vă las in pace… până mă apucă iar pofta de meșterit. ☺ Și s-ar putea să mă apuce! Rux ne-a invitat să ne jucăm in continuare și să alegem teme din cele care au fost propuse de-a lungul timpului pe Provocări verzi. Sau să propunem unele…

Dioramă și mesaj verde. Salvăm păpuși

La această temă și timpul m-a cam alergat și inspirația m-a cam lăsat. Trebuia să potrivim un mesaj într-un decor mai mult sau mai puțin nou, unde puteam folosi mobilier creat pentru una dintre temele trecute sau să folosim ceva ce aveam prin casă, iar păpușa putea fi îmbrăcată oricum, dar să se potrivească mesajului. Aveam eu o idee conturată pentru tema 8 (dioramă “Fă mesajele Verzi cunoscute”) de la Salvăm păpuși, dar n-am avut timp să-i fac păpușii costum de zeiță a vânătorii, așa că - părăsită de inspirație și timp - am făcut de capul meu. Am îmbrăcat păpușa într-o rochie neagră cu imprimeu stilizat reprezentând Cosmosul (nu se vede în poză, dar materialul arată fain - din acest material mi-am făcut cândva lenjerie de pat, căci pentru așa ceva era). I-am pus o brățară din sârmă aurie, i-am fixat pensula de mână și mi-am zis că și o silfidă poate scrie un afiș și poate milita pentru protecția mediului (inclusiv pentru protejarea animalelor, mai ales că începe - o fi și început? - sezonul de vânătoare la urși, capre negre și curând la iepuri și potȃrnichi). De ciocârlii știți?! Vor să vâneze vreo 400 de mii. Ursul brun vor să-l scoată de sub protecția legii pentru cinci ani, timp în care va fi vânat la liber.

Revin la diorama mea nu prea reușită. De fereastră (unul dintre elementele obligatorii) sunt tare mândră! :))

E un dreptunghi din sticlă (cca. 10/7 cm), are ramă din bandă adezivă de hârtie și e fixat dreptunghiul într-un perete din zăpadă artificială. Perdeaua e mătase cu satin, dintr-o rochie care a fost foarte frumoasă cândva. Celelalte elemente pot fi recunoscute de la tema “atelier de creație”. Hârtia pe care e scris mesajul e o fâșie tăiată din hârtie albă de împachetat, și făcută sul. Am ales să scriu mesajul cu un program de editare fotografii - din păcate, programul nu mi-a permis să încadrez scrisul astfel încât să urmeze “linia” afișului, așa cum a fost poziționat in dioramă (era prea târziu să repoziționez hârtia, să fac altă poză, să scriu mesajul).

Cine e curios să știe la ce mesaj m-am gândit poate vedea în fotografia postată în galeria de creații de pe site-ul Provocări verzi, unde sunt și fotografii de la alți jucăuși.

În așteptarea inspirației. Salvăm păpuși

Păpușa mea (15 cm înălțime), pictoriță aspirantă, s-a echipat de lucru, și-a procurat cele necesare și s-a pus pe muncă; de fapt, s-a așezat în fotoliu, pentru că inspirația nu era pe aproape.

La tema 7 Salvăm Păpuși am putut alege între trei variante; am ales atelierul de creație - și mi-a ieșit o “cameră de creație”. Cert este că mi-a plăcut mult de tot să mă joc de-a meșteritul mobilierului, deși nu s-ar prea putea spune că am lucrat mobilier care se ȋntȃlnește, de regulă, ȋntr-un atelier de creație; cum aceasta e o cameră de creație… am mobilat-o ca atare.

Echipamentul de lucru al păpușii e din pânză în culoarea oului de rață. Am gândit “tunica” să lase un umăr gol, dar am uitat să aranjez poza de așa natură și pare doar neglijentă artista mea.

Păpușa stă comod într-un fotoliu confecționat din fundul unui pet de o jumătate de litru. Tapițeria e mătase verde - același tip de material ca fusta șcheiencei îmbrăcată în costum tradițional de sărbătoare - umplutura e vată. Pet-ul e colorat în dungi albastre și roz.

Patul e dintr-o cutie de la bomboane, învelită cu folie autocolantă vernil “în ape”, cu saltea și perne umplute cu vată.

Cearceaful e din mătase verde, pernele sunt învelite in material cu flori și pledul e din tricoul verde folosit și la broasca țestoasă. Pernița decorativă cap de pisică e mărțișor, pisica în coșuleț e ascuțitoare.

La șevalet mi-a plăcut cel mai mult să lucrez. E confecționat din niște piese din plastic recuperate de la o jaluzea verticală avută cândva în balcon. Are înălțimea de 12 cm și lățimea (suportul pȃnzei) de 7 cm. Rama pe care am lipit pânza pentru pictat e din scobitori (5/4,5 cm). Șevaletul acesta nu poate fi reglat pentru că nu aveam în casă ustensilele necesare pentru găurit și n-am avut timp să merg să le iau din atelier.

În camera de creație mai este un dulăpior - dintr-un pachet de țigări învelit în același tip de folie autocolantă ca și patul, o măsuță rotundă pe care e vasul cu pensule și “borcănașele” cu vopsea. Vasul este o miniatură dintr-un serviciu de cafea (sau ceai) decorativ.

Borcănașele sunt bucățele tăiate din paie colorate; pensulele le-am făcut din câteva fire de păr tăiate dintr-un pămătuf pentru pudră, lipite pe bețișoare din scobitori. Se mai văd pe acolo un cățeluș (fost breloc), câteva “picturi” terminate (desene pe bucățele de carton), scoici decorate și… sâmburele de migdală pe care l-am imaginat că fiind un taburet pentru sprijinit picioarele (pentru că nu are articulații, păpușa ar fi arătat hilar așezată în fotoliu (pe verticală nu am știut cum să o fixez), așa că i-am sprijinit picioarele pe “taburet”).

Fotografia pentru joc poate fi văzută în galeria de creații de pe site-ul Provocări verzi.

Păpuși la Sărbătoarea recoltei. Salvăm păpuși

Când te joci cu păpușile timpul pare că trece mai repede. Habar n-am când a trecut luna septembrie.

Tema numărul patru la Provocări verzi - Salvăm păpuși a fost despre Sărbătoarea recoltei.

Sărbătoarea recoltei e un fel de manifestare a recunoștinței omului față de natura care i-a oferit rod bogat. Ne place sau nu, suntem legați de pământ - fără un pământ bogat nu am avea hrană, dar nici trenuri, mașini, telefoane și computere; n-am avea nici bijuterii din aur și argint. ☺

Pentru mine, această temă a fost provocatoare - hm! cam toate probele au fost provocatoare și, intuiesc, vor fi tot mai provocatoare. Am pierdut legătura cu ceea ce înseamnă recolta - una foarte strânsă nu a fost vreodată pentru că sunt... “animal de oraș”. Îmi place “la țară”, dar nu cred că m-aș adapta ușor unei astfel de vieți - ca producător, nu ca individ care are “casă la țară” și produsele alimentare le cumpără tot din supermarket.

Pentru această temă, Sărbătoarea recoltei, am păstrat păpușa îmbrăcată în costumul de sărbătoare al șcheiencelor (s-a permis) și am adăugat un “copil” pofticios..

O “Zi a Recoltei” e menită să aducă împreună oamenii care au cules roadele muncii de peste an. După solstițiu de vară încetează etapa creșterii în natură și se apropie vremea coacerii și recoltei. Când recoltarea se termină, oamenii sărbătoresc Natura, încă din antichitate. Azi, prin sărbătorirea unui astfel de eveniment - adunarea roadelor - diferitele comunități (în toată lumea) pot prezenta și diferite elemente de etnografie și folclor care le caracterizează.

N-am idee dacă și în România există o zi (sau o perioada) precis determinată pentru astfel de festival (parcă, e ceva, prin octombrie), dar mi-a plăcut să modelez din lut tomate, vinete, pere, castraveți.

Scrie lut pe ambalaj, dar seamănă bine cu pasta modelatoare - se întărește repede, fără foc, și devine dur că piatră.

Pepenii galbeni sunt din mărgele mari, galbene, vopsite pentru a nu luci, iar “codițele” sunt din hârtie creponată.

Legumele și tomatele au dimensiuni de circa 1 cm și sunt vopsite în culori acrilice.

Tăvile pe care am expus “roadele” sunt niște fișe găsite prin pungile cu chips - trebuiau adunate pentru nu mai știu ce joc cu Pokemoni (o piesă am utilizat-o la “tablourile” din capace de borcan.

Sticlele sunt imagini decupate dintr-un catalog de magazin, și lipite pe câte un cilindru de carton.

Butoiul e o cană așezată cu gură în jos.

Fotografia cu ansamblul pe care l-am imaginat pentru Salvăm Păpuși este în galeria de pe site-ul Provocări verzi.