În
lumea posterioară Războiului Rece, cultura este o forță
ce
deopotrivă divide și unifică. Popoare separate de ideologie însă
unite prin cultură se unesc, așa cum două Corei și diferitele
Chine încep să o facă. Societăți unite de ideologie sau de
circumstanțe istorice, însă sunt divizate de civilizație se
separă, așa cum s-a întâmplat în Uniunea Sovietică, Iugoslavia
și Bosnia, sau sunt supuse la o încordare imensă, așa cum este
cazul cu Ucraina, Nigeria, Sudan, India, Sri Lanka și multe altele.
(...)

Timp de patruzeci și cinci de ani Cortina de Fier a fost
principala diviziune în Europa. Această linie s-a mișcat câteva
sute de kilometri mai la est. Ea e acum linia ce separă popoarele
creștinătății occidentale, pe de o parte, de popoarele musulmane
și ortodoxe, pe de altă parte. (...) Revitalizarea religiei aproape
peste tot în lume întărește aceste diferențe culturale.
Evenimentele din societățile post-comuniste din Estul Europei și
din fosta Uniune Sovietică sunt modelate de identitățile lor
civilizaționale. Cele care au o moștenire creștin-occidentală fac
progrese în direcția dezvoltării economice și a politicii
democrate; șansele pentru dezvoltarea economică și politică sunt
incerte în țările ortodoxe; șansele în republicile musulmane
sunt palide. (...)
Pe
scurt, lumea posterioară Războiului Rece
este o lume a șapte sau opt mari civilizații. Punctele comune
culturale și diferențele configurează interesele, antagonismele și
asocierile între state. Cele mai importante țări din lume provin,
într-o majoritate zdrobitoare, din civilizații diferite.
Conflictele locale care, cel mai probabil, devin războaie
generalizate, sunt cele între grupuri și state provenind din
civilizații diferite. (...)
În această lume nouă, politica
locală e politica etnicității, iar politica globală este politica
civilizațiilor. Rivalitatea dintre superputeri este înlocuită cu
ciocnirea civilizațiilor. (p. 35-37)
Capacitățile
militare globale
Pretutindeni, anii de după Războiul
Rece au fost dominați de cinci mari curente în ceea ce privește
evoluția capacităților militare globale.
În
primul rând, forțele armate ale Uniunii Sovietice au încetat să
mai existe imediat după ce Uniunea Sovietică a încetat să mai
existe. În
afara Rusiei, doar Ucraina a moștenit capacități militare
semnificative.
(...)
În al doilea rând, abrupta reducere
a capacităților militare a stimulat un declin lent dar semnificativ
în cheltuielile, forțele și capacitățile militare occidentale.
(...)
În
al treilea rând, tendințele din Estul Asiei diferă semnificativ de
cele din Rusia și din Occident. Cheltuielile militare crescute și
perfecționările forțelor armate erau la ordinea zilei; China
conducea plutonul. (...) Alte națiuni est-asiatice se modernizează
și își extind capacitățile militare: Japonia, Taiwan, Coreea de
Sud, Thailanda, Malaezia, Singapore, Indonezia. (...)
În al patrulea rând, capacitățile
militare, incluzând arme de distrugere în masă, se răspândesc
generalizat în jurul lumii.
În fine, toate aceste evenimente fac
din regionalizare principala tendință a puterii și strategiei
militare în lumea posterioară a Războiului Rece.
Regionalizarea
procură rațiunea fundamentală pentru reducerea forțelor militare
ruse și occidentale și pentru creșterile forțelor militare ale
altor state. (...) Pretutindeni
în lume, securitatea militară depinde din ce în ce mai mult nu de
distribuția globală a puterii sau de acțiunile superputerilor, ci
de distribuția puterii în interiorul fiecărei regiuni a lumii
și de acțiunile statelor de nucleu ale civilizațiilor. (p.
126-129) (...)
Diferențele
etnice, rasiale și religioase
Aproape toate țările sunt eterogene,
deoarece includ două sau mai multe grupări etnice, rasiale și
religioase. (...) Divizările adânci în interiorul unei țări pot
duce la violență în masă sau amenință chiar existența acelei
țări. (...) Dacă geografia și cultura nu coincid, ele ar putea
fi făcute să coincidă prin intermediul genocidului sau al migrării
forțate. (...)
Ucraina este divizată între
greco-catolicii ucrainieni naționaliști din vest și ortodocșii
ruși din est. (p. 198, 200). (...)
Relații
posibile între Rusia și Ucraina
O
paradigmă statistă l-a condus pe John Mearsheimer1
să prezică faptul că „situația între Ucraina și Rusia este de
natură de a face posibilă izbucnirea competiției de securitate
între ele. Marile puteri ce au o lungă și neprotejata frontieră
comună, ca aceea dintre Rusia și Ucraina, se lasă deseori în voia
unei competiții condusă de temeri de securitate. Rusia și Ucraina
puteau să depășească această dinamică și să învețe să
trăiască împreună
în
armonie, însă ar fi fost neobișnuit dacă ar fi făcut-o.”
Pe de
altă parte, o perspectivă civilizațională accentuează
apropiatele legături culturale, personale și istorice dintre Rusia
și Ucraina, amestecul rușilor și ucrainienilor din ambele țări
și se concentrează în schimb pe linia de falie civilizațională
care divide ortodocșii din estul Ucrainei de uniații2
din vestul acestei țări, un fapt istoric de primă importanță
și
de mare vechime pe care Mearsheimer îl ignoră.
În timp ce o
perspectivă
statistă
pune
în evidență posibilitatea unui război ruso-ucrainian, o
perspectiva civilizațională minimalizează această posibilitate și
evidențiază în schimb o alta, cea a Ucrainei scindată în două
jumătăți,
o separație care – factorii culturali ar fi condus la o atare
presupunere – putea fi mai violentă
decât
cea din Cehoslovacia, însă mult mai puțin sângeroasă decât cea
din Iugoslavia. Aceste predicții diferite dau naștere la diferite
priorități politice.
Predicția statistă
a
lui Mearsheimer asupra posibilului război și a cuceririi Ucrainei
de către ruși l-a dus pe acesta la susținerea ideii ca Ucraina să
aibă arme nucleare. O perspectivă
civilizațională
ar fi încurajat cooperarea dintre Rusia și Ucraina, ar fi îndemnat
Ucraina să renunțe la armele sale nucleare, ar fi promovat o
substanțială asistență economică și alte măsuri menite să
ajute menținerea unității și independenței ucrainiene și ar fi
garantat evenimentele neprevăzute planificate pentru posibila
scindare a Ucrainei. (p. 51, 52)
În
afară de Rusia, cea mai populată și cea mai importantă
republică
fostă sovietică este Ucraina. (...) Din punct de vedere istoric,
cei din vestul Ucrainei vorbeau limba ucrainiană și au fost
puternic naționaliști; cei din Ucraina de est au fost majoritari
ortodocși și au vorbit, în mare parte, limba rusă. (...)
Diferențele între estul și vestul Ucrainei se manifestă în
atitudinile locuitorilor lor. (...) Fisura est-vest a fost pregnant
evidențiată cu ocazia alegerilor prezidențiale din iulie 1994.
(...)
Ca o consecință a acestei divizări,
relațiile dintre Ucraina și Rusia ar putea să se dezvolte într-una
din trei modalități. La începutul anilor ‘90, existau
probleme critic importante între cele două țări în legătură cu
armele nucleare, Crimeea, drepturile rușilor din Ucraina, flota
Mării Negre și relațiile economice. (...) În pofida
chestiunilor extrem de contencioase și a presiunii naționaliștilor
extremiști din ambele părți, conducătorii ambelor țări au
lucrat din greu și, în general, cu succes pentru a modera aceste
dispute. (...)
O
a două posibilitate ar fi ca Ucraina să se despartă, de-a lungul
liniei sale de falie, în două entități separate, cea estică
fiind absorbită de Rusia. (...) Așa cum sublinia un general rus,
„Ucraina sau mai degrabă estul Ucrainei va reveni în 5-10 ani.
Ucraina vestică poate să se ducă în iad”. Un
asemenea rest de Ucraina greco-catolică și orientată occidental ar
fi viabilă dacă ar avea un sprijin occidental puternic și efectiv.
Un asemenea sprijin este, la rândul său, posibil să apară doar
dacă relațiile între Occident și Rusia se vor deteriora serios și
vor începe să semene cu cele din timpul Războiului Rece.
Un
al treilea scenariu, mult mai probabil, este acela potrivit căruia
Ucraina va rămâne unită, sfâșiată, independentă și va coopera
în general strâns cu Rusia. O dată cu problemele tranziției în
legătură cu armele nucleare și forțele militare vor fi rezolvate,
problemele cele mai serioase pe termen lung vor fi cele economice, a
căror rezolvare va fi facilitată de o cultură împărtășită
parțial și de legăturile personale strânse. (p. 240 – 246)
Postarea
este înscrisă la Citate favorite.
Fragmentele de mai sus sunt copiate
din cartea „Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii
mondiale” (Ed. Antet, 1998), publicată de Samuel P. Huntington
în anul 1996.
Am
ales, în principal, referirile la Ucraina și Rusia.
Împărțirea
în „subcapitole” îmi aparține.
Note
1.
John J.
Mearsheimer
(n.14.12.1947),
politolog american, expert în relații internaționale.
2.
uniat - care
ține de biserica creștină orientală unită cu biserica catolică,
păstrând
o anumită autonomie față
de papă.
(colaj foto realizat în editorul online pixlr.com)